Sunteți pe pagina 1din 8

Rolul jocului didactic în formarea conceptelor matematice în învăţământul preşcolar

Abordarea conceptelor matematice în învățământul preșcolar se face prin formarea


reprezentărilor matematice şi pentru aceasta trebuie ca preșcolarul să-şi exerseze limbajul şi să-şi
însuşească o tehnologie adecvată de exprimare corectă. Prin formarea reprezentărilor matematice
se realizează o permanentă corelaţie între toate conținuturile însuşite în cadrul altor activităţi,
abordarea unui bogat material didactic și inițierea unor operaţii de grupare, de comparare și de
seriere, care contribuie la înţelegerea noţiunii de cantitate.
Abordarea noţiunilor matematice pe bază de memorie, este înlocuită treptat printr-o
activitate care permite conştientizarea operaţiilor pe care le efectuează copiii, în scopul
descoperirii şi stabilirii unor raporturi cantitative.
Astfel, formarea reprezentărilor matematice, ca bază a însuşirii conştiente a numărului, este
un proces complex care are loc în perioada preşcolară când gândirea copilului se află în stadiul
preoperator şi când sunt deosebit de utile dezvoltării sale operaţiile cu material concret.
În procesul formării acestor reprezentări trebuie acordată o atenţie deosebită
particularităţilor specifice de vârstă ale copiilor, în sensul că, la vârsta preşcolară mică procesele
de cunoaştere: percepţia, memoria, imaginaţia, gândirea şi limbajul se dezvoltă în situaţii concrete
şi în contextul acţiunilor practice cu obiectele.
Preşcolarii mici, la această vârstă, percep mai uşor însuşirile obiectelor mai stridente, chiar
dacă sunt neesenţiale, percep mai uşor cantităţile mai mari şi grupele de obiecte cu mai multe
elemente.
În cadrul proceselor de cunoaştere, la această vârstă, percepţia se detaşează treptat de
situaţiile concrete analizate prin intermediul acţiunilor cu obiectele, iar analiza şi sinteza însuşirilor
obiectului se poate realiza acum numai în planul percepţiei optice și fără participarea analizatorului
motric. În acest sens copilul este în stare să detaşeze un obiect din grupul altor obiecte, să
descompună şi să recompună obiectul în întregime și să respecte raporturile cantitative dintre
părţile abordate.
Prin această modalitate saltul calitativ ce se produce în evoluţia proceselor cognitive, este
evidențiat prin evoluţia vorbirii copilului, ce atinge nivelul de dezvoltare al limbajului interior şi
astfel copilul este capabil să realizeze operaţii în plan mintal.
În jurul vârstei de şase ani este maximul acestei situații şi se observă atracţia tot mai
puternică pe care o resimte copilul, prin interesul crescând pentru activităţile de tip preşcolar ce
atinge nivelul corespunzător de maturizare psihologică, și trece într-o nouă formă dominantă de
activitate şi anume învăţarea.
Activităţile instructiv-educative ale învǎţǎmântului preşcolar, ca primă verigǎ a sistemului
de învǎţǎmânt, conțin și activitaţile cu conţinut matematic, care ocupǎ un loc prioritar şi prin
caracterul lor informativ şi formativ.
Unul dintre obiectivele activitǎţilor matematice este dezvoltarea gândirii logice, asimilarea
conştientǎ a noţiunilor matematice şi în acest sens trebuie avut în vedere perfecţionarea metodelor
de însuşire a cunoştinţelor, micşorarea ponderilor activitǎţilor expozitive şi extinderea utilizǎrii
metodelor active, participative, care dezvoltǎ gândirea şi capacitatea de investigare a copiilor.
De aceea ,,jocul devine didactic atunci când prin modul de formulare al sarcinii de
învăţare, copilul este adus în situaţia de a-şi utiliza energiile şi potenţialul psiho-fizic pentru a-şi
optimiza parametrii comportamentali”. ( Ezechil, L.,Păişi-Lăzărescu, M., 2004, pag. 152)
Astfel, selectarea oricăruia dintre ele, se face în funcţie de particularitǎţile de vârstǎ ale
copiilor, de experienţa lor de viaţǎ, de sarcinile activitǎţii desfǎşurate, iar prin îndrumarea
sistematicǎ a copiilor se va forma spiritul de observaţie şi va fi trezit interesul pentru a cerceta
orice noutate.
La vârsta preşcolară, copilulul se caracterizează printr-o gândire concretă, motiv pentru
care este necesar ca în procesul cunoaşterii să se acorde o atenţie deosebită folosirii materialului
didactic, iar folosirea modelelor care să țină cont de formă, culoare și dimensiune, stimulează
interesul copilului, îi cultivă receptivitatea şi uşurința în însuşirea cunoştinţelor.
În acest sens, ,,prin folosirea trusei Logi II se asigură o parrticipare mai activă a copiilor
în desfăşurarea jocurilor logice.”(Păduraru, V., coord. 1999, 251)
Modele de tipul grupării, ordonării și comparării grupelor de obiecte, modelul şirului
numeric, modelul aşezării în scară numerică şi al dezvoltării problemelor ilustrate după acelaşi
model, stimulează permanent modul de abordare şi de înţelegere al conceptelor matematice.
Iată de ce învăţământul preşcolar trebuie să aibă în vedere sprijinirea copiilor în abordarea
configuraţiei modelului şi al operaţiilor ce trebuie să fie parcurse în vederea obținerii
concentratului informațional care ține locul conceptului matematic.
Cea mai folosită este metoda jocului didactic matematic deoarece prin joc, copiii îşi
exersează deprinderile însuşite în cadrul activităţilor cu întreaga grupă, sau în afara acesteia,
aplicând în mod creator deprinderile formate în activitățile individuale.
Sarcina jocului este deosebit de utilă în procesul de formare a reprezentărilor matematice,
deoarece prin varietatea formelor, se imprimă un caracter plăcut şi intens, ceea ce duce la obţinerea
unor rezultate calitativ superioare.
La grupa mică, activitate de formare a reprezentărilor matematice se desfășoară sub forma
jocurilor logico-matematice şi a exerciţiilor cu material individual.
Aici procedeele sunt sub formă de surpriză, ascunderea pe rând a grupelor de obiecte,
ghicirea, aplauzele, răspunsurile în cor și folosirea unui personaj care să conducă jocul.
De asemenea, explicaţia şi demonstraţia se face din mers, ceea ce duce la obţinerea de
rezultate bune atât pe linia însuşirii cunoştinţelor, cât şi a antrenării copiilor în activitate.
Procesul formării reprezentărilor matematice începe cu familiarizarea cu obiectele, iar în
desfăşurarea jocurilor se acordă multă atenţie formulării clare şi corecte a întrebărilor, dar şi
răspunsurilor, arătâd cum trebuie răspuns la întrebare prin acţiune şi verbal.
Progresiv, în cadrul jocurilor didactice şi exerciţiilor cu material individual copiii sunt puşi
în situaţia să alcătuiască grupe de obiecte după anumite însuşiri.
La preşcolarii de vârstă mică tendinţa de sortare după culoare este mai vădită, deoarece
această însuşire a obiectelor este mai perceptibilă dacât celelalte.
În cadrul activităţilor de exerciţii cu material individual “Alege şi grupează obiectele de
aceeaşi formă”, am avut pentru fiecare copil jetoane cu obiecte de forme şi culori diferite (mingi,
baloane, masinuţe, cuburi etc.). În decursul sortării materialului, copiii au avut tendinţa de a sorta
după culoare, punând alături de o mingie roşie un balon sau o maşinuţă de aceeaşi culoare. De
aceea, pe parcursul activităţii a fost necesar ca tema să fie reamintită din timp în timp, deoarece la
această vârstă copiii pot să uite de ea şi să aşeze cartonaşele la întâmplare. Spunând “ai aşezat o
maşinuţă la grupa baloanelor”sau “ de ce ai aşezat aşa?” copiii au aşezat cartonaşele corect.
După ce am desfăşurat numeroase exerciţii cu material concret de grupare a obiectelor după
formă, culoare, mărime, am trecut la efectuarea unei sarcini mai complexe a comparării grupelor
de obiecte prin apreciere globală: ”O păpuşă, mai multe păpuşi”, “Mai multe jucării, mai puţine
jucării”.
În jocul didactic”Grădina cu flori” am urmărit gruparea corectă a florilor după culoare şi
compararea lor pe baza percepţiei globale, utilizând termenii ”mai multe’’, mai puţine”, precum şi
dezvoltarea operaţiilor gândirii (analiza, sinteza, comparaţia). Exemplu “sunt mai multe flori de
culoare roşie” sau “sunt mai puţine flori de culoare galbenă”.
Desfăşurând activităţi de formare a percepţiei clare a grupelor de obiecte de acelaşi fel, de
familiarizare a copiilor cu numărul obiectelor din grupuri diferite arătând unul, două sau trei
obiecte de comparare şi apreciere global a cantităţii, am ajuns la formarea noţiunii de număr.
La început majoritatea preşcolarilor de vârstă mică socoteau numărul ca fiind o simplă
însuşire a obiectului pe care-l desemnau în procesul numărării. Este vorba de o reproducere
mecanică a şirului numeric natural, care constituie un automatism verbal, la început lipsit – în mare
măsură- de semnificaţie reală.
Familiarizarea copiilor cu numărul şi număratul de la 1 la 3 se realizează în cadrul unor
activităţi precum : “Numără şi spune câte păpuşi sunt în vitrină”, “Te rog să-i dai (un măr, două
maşinuţe, trei avioane)” și “Arată şi spune unde sunt cele două obiecte”.
La grupa mijlocie privitor la formele geometrice cerc, pătrat și triunghi trebuie să
desfăşuram jocuri logico-matematice, care sunt de fapt o continuare a jocurilor didactice
desfăşurate pe baza grupelor de obiecte, unde sunt valorificate pe plan superior, cunoştinţele
dobândite.
În desfăşurarea acestor activităţi, am folosit metode verbale explicaţia și conversaţia, unde
un accent deosebit trebuie pus pe metodele activ-participative. Pentru fixarea cunoştinţelor despre
formă, mărime și culoare putem organiza jocul: ”Căsuţe mari şi căsuţe mici”, iar proprietatea
caracteristică a fiecărei piese a fost pusă în evidenţă prin asemănarea cu acoperişul case, cu pereţii
casei și rezultatul acestui joc permite copiilor să sesizeze diferenţele de mărime şi culoare dintre
piese.
Interesul pe care îl manifestă copiii faţă de aceste jocuri este un bun prilej de formare şi
dezvoltare pe plan practic, acţional a deprinderilor sale intelectuale, deprinderi necesare
cunoştinţelor ce trebuie să se predea în următorii ani ai grădiniţei şi apoi în şcoală.
La această grupă cunoştinţele le-am transmis prin intermediul activităţilor de exerciţii cu
material individual, jocurile didactice având ca scop consolidarea şi verificarea modului cum au
fost însuşite cunoştinţele predate și aici trebuie pus un accent deosebit pe corectitudinea efectuării
operaţiilor și pe efectuarea lor într-un anumit ritm.
În cadrul jocurilor didactice am continuat practicarea procedeelor de joc de la grupa mică
la care s-au adăugat: întrecerea între copiii şi personajul ales pentru coducerea jocului, căutarea
grupelor de obiecte prin clasă, corectarea greşelilor făcute intenţionat de educatoare, gruparea
copiilor după semnele distinctive pe care le poartă, consemnarea în grafic a rezultatului întrecerii.
Procesul formării conceptelor matematice la această grupă se amplifică atât pe orizontală
cât şi pe verticală, iar primele activități organizate la această grupă au drept scop reactualizarea
cunținuturilor matematice însuşite la grupa mică şi familiarizarea cu aceste cunoştinţe a copiilor
nou veniţi în grădiniţă.
Foarte importantă este organizarea activităţilor de grupare a obiectelor după criterii variate:
mărime, dimensiune, grosime, comparare a cantităţilor, mai întâi prin aprecierea globală şi apoi
folosind procedeul punerii în corespondenţă.
Pe măsură ce percepţiile copiilor s-au îmbogăţit şi spiritul de observaţie a crescut, se trece
efectiv la efectuarea unor operaţii concrete cu grupele de obiecte.
În cadrul activităţilor desfăşurate, copiii au fost puşi în situaţia să compare grupele de
obiecte şi să sesizeze diferenţa cantitativă dintre ele. Cel mai folosit procedeu este procedeul
punerii în corespondenţă element cu element, unde am folosit beţişoare din plastic, cu ajutorul
cărora, copiii au unit elementele celor două grupe și în felul acesta preșcolarii au reuşit să spună
fără să numere.
La grupa mijlocie am pus accent pe activitatea independentă a copiilor, pe stimularea
activităţii practice, ceea ce a permis o evaluare corectă a progreselor înregistrate de copil în
dezvoltarea gândirii, îndeosebi în sfera operaţiilor de analiză, sinteză, comparare, observare şi
formare a unor aprecieri asupra evoluţiei probabile a copilului, cu posibilitatea intervenţiei în
aspectele deficitare.
În jocurile didactice “Formează grupe de obiecte mari și mici”, “Cine are o grupă la fel ca
a mea?”, putem verifica cunținuturile matematice despre denumirea şi dimensiunea obiectelor,
care alcătuiesc grupele respective și putem apreciea global punerea în corespondenţă.
Un joc important este jocul didactic “Găseşte tot atâtea obiecte”, care urmărește formarea
unor grupe de obiecte, raportarea numărului la cantitate și fixarea locului numărului în şirul
numeric (1-5). Ca material didactic am folosit pentru fiecare copil coşuleţe cu nori, mingi, steluţe,
iepuraşi, căsuţe și maşinuţe o cifră, folosind câte două grupe din fiecare material pentru a aşeza
model pe panou, grupele de obiecte în şir crescător şi descrescător.
În desfăşurarea jocului copiii au ales din obiectele pe care le-am avut în coşuleţ grupa
corespunzătoare cifrei exprimate, care a fost așezată pe panou, respectând locul numărului în şirul
numeric.
Jocurile logico-matematice pe care le-am organizat la grupa mijlocie şi-au îmbogăţit treptat
conţinutul faţă de jocurile desfăşurate la grupa mică.
În condiţiile cunoașterii de către copii a cercului, pătratului și triunghiului, a culorilor şi
mărimii pieselor, putem organiza jocul logic ”Ce piesă nu cunoaştem?”.
După verificarea cunoştinţelor anterioare, am cerut copiilor să aleagă din piesele aflate pe
măsuţă formele pe care nu le cunoşteau și în felul acesta ei au fost puşi în situaţia de a descoperii
că piesa nouă : dreptunghiul, care nu seamănă cu nici una din cele cunoscute, că are câte două
laturi de lungimi egale, că seamănă cu uşa, dulapul, cartea și peretele.
Astfel angajarea copiilor în acţiunea directă de descoperire a noilor cunoştinţe, permite
formarea deprinderilor corespunzătoare de muncă independentă.
Pentru verificarea cunoştinţelor despre piese am organizat jocul “Cine aranjează mai
frumos?”, sub forma unui concurs unde copiii au fost împărţiţi în patru echipe, fiecare echipă
primind acelaşi număr de piese selecţionate după acelaşi criteriu. Ţinând cont de cerinţele impuse,
copiii au reuşit să aşeze piesele în tablou în aşa fel încât pe fiecare coloană piesele au avut trei
însuşiri comune.
Participând activ în rezolvarea sarcinilor sub formă de joc, copiilor li se dezvoltă
perspicacitatea, flexibilitatea gândirii și concordanţa dintre gândire şi acţiune.
La grupa mare activităţile de formare a reprezentărilor matematice le-am desfăşurat sub
aceleaşi forme: exerciţii cu material individual, jocuri didactice, jocuri logico-matematice, dar
numărul acestora este mai mare decât la grupele anterioare şi conţinutul mai bogat.
Desfăşurarea acestor activităţi sa făcut prin folosirea de procedee noi, care au dat un
caracter de noutate activităţilor, suscitând interesul, atenţia și receptivitatea copiilor faţă de
cunoştinţele matematice predate.
Exerciţiile s-au bazat pe ordonarea în şir crescător şi descrescător, și în acest scop am
desfăşurat activităţi de ordonare după mărime, lungime, lăţime și grosime.
În cadrul activităţilor de comparare a grupelor de obiecte prin formare de perchi, s-a urmărit
observarea raporturilor cantitative între obiectele din grupele comparate, unde sunt tot atâtea
obiecte, indiferent de forma, mărimea sau dispunerea spaţială a obiectelor.
La această grupă o atenţie deosebită trebuie acordată problematizării, trezirii interesului
pentru rezolvarea prin forţe proprii a situaţiilor noi pe baza cunoştinţelor asimilate.
Formularea întrebărilor trebuie făcută într-o formă care să solicite în permanenţă gândirea
copiilor. Astfel prin întrebarea: ,,Cum putem face să avem în amândouă grupele tot atâtea obiecte?”
fără să îndepărteze jetoanele fără perechi sau să mai adauge un obiect, copiii au fost puşi în situaţia
să rezolve prin efort propriu și nu să constate un fapt pe care l-au înregistrat ca urmare a îndeplinirii
indicaţiei date.
Pentru rezolvarea acestei sarcini am desfăşurat activităţi de constituire a unor grupe de
obiecte (după diferite criterii având acelaşi număr de obiecte verificate) prin formare de perchi şi
asocierea fiecărei grupe cu cifra corespunzătoare.
În desfăşurarea acestor activităţi, în prima parte am repetat pe baza materialului, ordonarea
grupelor și am asociat numărul fiecărei grupe, iar în partea a doua am transmis cunoştinţele noi şi
fiecare copil a exersat pe materialul său formarea pas cu pas a şirului numeric.
Pentru a obţine rezultate bune în desfăşurarea acestor activităţi trebuie folosite metode care
să stârnească interesul activităţii și care să uşureze înţelegerea şi însuşirea cunoştinţelor, precum
explicaţia, conversaţia, demonstraţia și modelarea, cât şi metode activ-participative descoperirea
și jocul didactic matematic.
Desfăşurând astfel de activităţi, copiii au înţeles că la baza noţiunii de număr stă noţiunea
de grupă, iar introducerea numărului 0 a fost impusă de cerinţe ulterioare, legate de scrierea altor
numere.
Pentru a fixa mai bine conceptul de număr, trebuie cerut copiilor să formeze grupe cu “ tot
atâtea obiecte, câte arată cifra afişată de mine pe panou”.
În conceperea şi realizarea activităţilor cu conţinut matematic la această grupă trebuie
valorificată stăpânirea procedeelor cunoscute, precum formarea de perechi, adăugarea sau
eliminarea unei unităţi și raportarea numărului la cantitate.
Faţă de exerciţiile în care punerea în corespondenţă se realizează prin formarea de perechi
între două grupe diferite, trebuie cerut copiilor să formeze dintr-o cantitate dată, o altă cantitate cu
alte cerințe.
Pentru abordarea descompunerii unui număr, în cadrul exerciţiilor cu material concret se
solicită copiilor să despartă o grupă cu cinci obiecte în două subgrupe, precizând câte obiecte sunt
în fiecare.
Folosind calea inversă a descompunerii, compunerea, în activitatea “Spune câte obiecte
sunt în total?” se cere copiilor să formeze din două grupe de obiecte, o singură grupă.
Folosirea acestor procedee vizează nu atât însuşirea operaţiilor matematice, cât mai ales
obişnuirea copiilor cu procesul de compunere şi descompunere a unui număr în perechi sau în
grupuri formate dintr-un număr diferit de obiecte, percepând de fiecare dată componenţa
numărului obţinut sau a grupurilor formate.
Pentru verificarea şi consolidarea cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite în activităţile de
predare de cunoştinţe desfăşurate sub formă de exerciţii cu material individual, am folosit jocurile
didactice.
Jocul didactic matematic constituie un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor activităţilor
cu conţinut matematic la această vârstă., unde conţine o problemă, o sarcină didactică pe care
copilul trebuie s-o îndeplinească concomitent cu participarea lui la acţiunea jocului.
Prin acţiunile sau elementele de joc, trebuie să înţeleagă calea sau mijloacele folosite pentru
a-l antrena pe copil să coopereze la realizarea sarcinilor didactice cuprinse într-un joc. Ele trebuie
să fie în aşa fel alese încât copilul să aibă mereu sentimental că se joacă şi nu că are de rezolvat o
anumită sarcină impusă din afară.
Cu cât acţiunile jocului sunt mai antrenante pentru copii, cu atât rezultatele sunt mai bune.
Copiii integraţi în acţiunile jocului sunt capabili să depună eforturi neaşteptate pentru îndeplinirea
sarcinii date prin jocul respectiv.
Ca urmare, acţiunile şi elementele de joc, le-am stabilit cu precizie şi le-am subordonat
temei în aşa fel încât ele să fie interesante, să capteze şi să menţină interesul copiilor în tot timpul
desfăşurării jocului.
Surpriza, care trezeşte curiozitatea copiilor şi dorinţa de a cunoaşte, de a acţiona, elementul
de ghicire face apel la reprezentările şi cunoştinţele anterioare, stimulează memoria şi imaginaţia
copiilor și constituie un mijloc de a educa una din calităţile gândirii, şi anume rapiditatea ei. Tot
prin joc are loc concentrarea tuturor forţelor raţiunii în rezolvarea problemei date, mişcarea, care-
i pune pe copii în situaţia de a acţiona într-un anumit sens în vederea dezlegării problemei.
Regulile jocului didactic constituie elementul organizatoric principal al jocului didactic,
ţinând de aspectul său exterior și reprezintă cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească jucătorii,
dirijând şi organizând jocul copiilor.
Jocurile didactice matematice le-am realizat diferit în funcţie de scopul imediat al
activităţii, de forma pe care o îmbracă acţiunea jocului şi de materialul folosit.
Un rol important în formarea conceptelor matematice îl au jocurile logico-matematice, în
cadrul cărora copiii folosesc forme geometrice, efectuează operaţii de clasificare după formă,
culoare și mărime.
Jocurile logico–matematice au o contribuţie deosebită în dezvoltarea capacităţilor
intelectuale, motiv pentru care la fiecare activitate am fost preocupată încă de la proiectare, de
stabilirea clară a obiectivelor operaţionale, traduse în comportamentul observabil al copiilor,
ţinând cont de cerinţele programei preşcolare şi de particularităţile de vârstă ale copiilor.
De fiecare dată trebuie făcute cunoscute copiilor obiectivele, prezentate pe înţelesul lor,
adică ce va trebui să ştie și ce va trebui să facă pe parcursul jocului.
În cadrul altor jocuri logico-matematice, trebuie să-i punem pe copii în situaţia de a sesiza
deosebirile dintre două piese şi a alcătui construcţii în care piesele constitutive au acelaşi număr
de deosebiri.
Astfel, rezolvarea sarcinilor în cadrul jocurilor logico-matematice dezvoltă copiilor
perspicacitatea, flexibilitatea gândirii, concordanţa dintre gândire şi acţiune, perseverenţa.
Jocurile logico-matematice sunt importante deoarece li se oferă copiilor mai multe
modalităţi de lucru şi atunci când exersează, deprinderi însuşite în activităţile comune cu întreaga
grupă sau în afara acestora, aplică în mod creator conceptele matematice însușite.
Abordarea unor astfel de jocuri, unde copiii sunt repartizaţi pe grupe mici, fixaţi într-un
singur grup şi chiar un singur copil, permite alegerea jocului legat de conținutul și sarcina didactică
cerută.
În organizarea acestui tip de învățare trebuie să fim preocupați de alegerea locului unde să
se joace copiii şi de expunerea materialului în aşa fel încât să stârnească interesul preșcolarilor.
Astfel, experienţa didactică ne conduce la sesizarea faptului că eficienţa activităţilor cu
conţinut matematic este mai mare dacă, acestea se desfăşoară în grupuri mici de copii sau în mod
individual, cultivându-se astfel prin cerinţele adresate, spiritul de iniţiativă, de independenţă și
încrederea în propriile forţe.