CREATIVITATEA - LATURĂ A PROCESULUI INSTRUCTIV

Prof. Inv. Prescolar: Dadulescu Viorica

În sistemul de învățământ creativitatea se impune atenției cadrelor didactice ca una dintre

valorile formative esențiale care ocupă un loc central în sistemul de valori definitorii pentru însuși
idealul educațional. Legea Învățământului prevede, în primele sale articole, faptul că: „Idealul
educațional al școlii românești, constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a
individualității umane, în formarea personalității autonome și creative.”
Creativitatea reprezintă o dimensiune complexă de personalitate, cuprinzând multiple
componente de ordin intelectual, afectiv, motivațional, voluntar, atitudinal și aptitudinal. Ea
presupune inventivitate, ingeniozitate, fluiditate și flexibilitate în gândire, capacitatea de a elabora
soluții și imagini noi, originalitate, vigoare imaginativă, dar și sensibilitatea autoexpresiei și
trebuința de autoafirmare. Creativitatea este educabilă, cu convingerea rezultată din rațiuni concrete,
obiective; experimentele prin care s-a investigat această problemă confirmă faptul că variabilele
creativității asupra cărora s-a activat, au înregistrat îmbunătățiri evidente. Parmes spunea că știm
puțin, deocamdată, despre ce este cu adevărat creativitatea, dar știm cum să stimulăm la indivizi o
conduită creatoare.
La vârsta preșcolară potențialul creativ al copiilor este remarcabil, dar trebuie fructificat. Dacă
nu se întâmplă aceasta pierderile ce se produc sunt mari, iar recuperările ulterioare sunt parțiale și
adesea minime. Dezvoltarea potențialului creativ al copiilor prezintă importanță nu numai sub
aspect pedagogic, ci și de ordin social. Astfel, în perioada preșcolară imaginația se exprimă viu în
activitățile de construcții, desen, muzică și în creația de povestiri. Este perioada în care, în
imaginația copilului se reflectă în realitate, fiindcă ea nu creează nimic care să nu fi fost dat, într-o
formă sau alta, în experiență. Aspectul creator al acestei funcții se manifestă nu în materialul folosit,
ci în modul de combinare a materialului. De aceea, chiar atunci când copilul reproduce realitatea(în
jocuri, în desen) reproducerea este o creație fiindcă este un fel de a vedea originalul. Imaginația
reproductivă devine mai complexă, mai bogată, operează cu termeni și împrejurări din ce în ce mai
variate, atunci când volumul de cunoștințe al copilului este mai mare, ceea ce duce la instalarea unei
ordini în imaginație.
Imaginația creatoare este considerată de mulți autori ca nucleu al creativității, analiza făcându-
se prin prisma celor trei grupe de abilități specifice, descrise de Guilford:
fluență, flexibilitate, originalitate. Aceste abilități trebuie dezvoltate pentru a ajunge la o imaginație
reușită, la „tipuri creatoare”, cum spunea C. Rădulescu-Motru.
La vârsta preșcolară, creativitatea copiilor are un caracter prevalent subiectiv, în sensul că nu
se exprimă prin „producții” noi și originale din punct de vedere obiectiv.
Pentru a realiza astfel de valori, mai întâi copilul trebuie să asimileze conținuturile și formele
normelor sociale în procesul dezvoltării sale: fizice, motrice, intelectuale, afective și sociale.
Perioada preșcolară mică se caracterizează printr-o creștere a intereselor, a aspirațiilor și a
aptitudinilor mărunte implicate în satisfacerea plăcerii de explorare a mediului.
 În perioada preșcolară mijlocie copilul traversează un puseu de creștere. Pe plan psihologic se
intensifică dezvoltatea limbajului și se evidențiază dezvoltarea autonomiei datorită progreselor
realizate în diferite componente ale personalității. În această perioadă
jocul devine activitatea de bază a copiilor, încărcată de caracteristici active de manipulare a
experienței de viață, astfel copilul reconstituie episoade din realitatea înconjurătoare
(jocuri cu rol și subiect). Crește și fragilitatea sa afectivă, îi plac poveștile, prezintă interes pentru
cărți cu imagini, pentru desen, modelaj, jocuri cu cuburi, teatru de păpuși ori marionete, T.V.,
desene animate.
Preșcolarul mare manifestă o mai mare forță, agilitate, inteligență în diferite situații.
Câmpul atenției este dominat de o înțelegere mai profundă a situațiilor. În această perioadă
activitatea creatoare este evidentă cu tendințe de diferențiere. Desenul, muzica, colajul, construcția,
mozaicul, interesează foarte mult copiii, la fel și micile serbări, poeziile, jucăriile, jocurile cu
cântec. Capacitatea de învățare devine mai activă și este dublată de interese de cunoaștere care
încorporează și forme mai evoluate de simpatizare, în care acționează integratori verbali(alimente,
păsări, animale, flori, fructe).
Observarea fenomenelor din natură și societate, contactul direct cu lucrurile naturale, cu
plantele și animalele, cu elementele vieții sociale etc., constituie principiul de bază al dobândirii,
elaborării și exprimării verbale a informației de către copii, prin cunoașterea mediului înconjurător.
Preșcolarii învață nu numai să „privească” dar să și vadă, nu numai „să perceapă”dar și să înțeleagă.
În cadrul acestor activități se practică mici „experiențe” de cultivare a plantelor (pe parcele) și în
colțul naturii vii, cu care prilej copii descoperă condițiile de viață ale organismelor vii (vegetale și
animale) legăturile
cauzale dintre fenomene, li se dezvoltă curiozitatea și comportamentul explorator.
Toate aceste achiziții sunt fructificate de către copii, prin diferite activități de desen, modelaj,
pictură, confecții, construcții, activități practice, activități de creare a unor povești.
În cadrul acestor activități un rol important îl are „imaginația reproductivă” care devine cu
timpul mai complexă, mai bogată, operează cu termeni și împrejurimi din ce în ce mai variate,
atunci când volumul de cunoștințe al copiilor este mai mare, ceea ce duce la instalarea unei ordini în
imaginație. Atmosfera creată în clasă de către educatoare constituie un factor important care
influențează comportamentul de învățare al copilului.
Instaurarea unui climat favorabil, plăcut unei comunicări fructuoase între educatoare și copil, a unui
climat caracterizat printr-o tonalitate afectivă, pozitivă, de încurajare și înțelegere, de
responsabilitate sunt condiții importante care trebuie realizate în activitate.
Importantă în dezvoltarea creativității și activismului în învățare este stimularea efortului personal
al copilului, stimularea tendinței acestuia de a-și aduce o contribuție proprie, de a fi original,
inventiv, creativ.
Misiunea educatoarelor nu trebuie să înceteze odată cu terminarea activității din grădiniță, ci
trebuie să se manifeste și dincolo de cadrele acestora în activitățile extrașcolare prin care copiii au
posibilitatea să-și lărgească orizontul de preocupări, să-și dezvolte gândirea, imaginația, să
valorifice în cadrul lor cunoștințele și abilitățile formate.
Excursiile cu toate formele ei utilizată tot mai frecvent fiind foarte atractivă pentru copii,
permite realizarea odihnei active, stârnește interes, produce bucurie, facilitează acumularea de
cunoștințe judicios organizată, are multiple valențe educative și presupune observație, comparație,
identificare, ordonare, descriere, descifrarea necunoscutului.
A călători este o necesitate sufletească a fiecăruia. Ne place să schimbăm locurile, să cunoaștem alți
oameni, pentru ca, la întoarcere, cu atât mai mult să ne iubim meleagurile natale.
Un rol important în crearea unui climat propice stimulării unei învățări interactiv-creative îl
deține atitudinea educatoarei față de creativitatea copiilor și de posibilitatea acestuia de a se
descurca în situații problematice implicându-se activ.
Copilul este curios din fire și simte nevoia de a manipula obiectele din mediul său imediat. Spațiul
„vorbește” preșcolarului prin ceea ce îi oferă ca posibilitate de acțiune și experiență.
S-a spus pe drept cuvânt că educatoarele creative determină avântul creativ al copiilor fără
eforturi deosebite. Secretul constă în transferul de valori favorabile creativității dinspre educatoare
spre copil, urmat apoi de o autodezvoltare și o autoformare a acestuia în funcție de atitudinile și
convingerile devenite acum „ale lui”.
Cadrele didactice non creative nu numai că nu vor agrea comportamentul specific copilului
creativ (susținerea ideilor, spiritul de contrazicere), inhibând orice pornire către inovație, dar vor
întâmpina și dificultăți în depistarea copiilor cu potențial creativ subestimându-i.
Prin toate activitățile din grădiniță urmărim crearea unor ambianțe favorabile procesului
creației care să încurajeze pe copil, să se străduiască, să se descurce singur, folosindu-și
experiențele dobândite și cucerind ceva prin efortul personal sau colectiv.
În concluzie, în grădinița de copii se poate antrena spiritul creativ, orientând activitățile
copiilor spre afirmarea liberă, spontană și autonomă(în toate tipurile de situații cu care se confruntă
copilul preșcolar). În acest sens, avem în vedere atât activitățile libere sau la alegere, cât și pe cele
de joc organizat(mai ales jocurile didactice și de construcții), precum și activitățile consacrate
educării limbajului, activitățile artistico-plastice, activitățile matematice(prin găsirea cât mai multor
soluții la întrebările-problemă), precum și caracterul permisiv al strategiilor de abordare a copiilor
în vederea activării și stimulării potențialului lor creativ.

BIBLIOGRAFIE
Bejat, M., „Talent, inteligență, creativitate”, Editura Științifică, București, 2001
Cojocaru, C., „Creativitate și inovație”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 2005
Constantinescu-Stoleru, P., „Creativitatea și stimularea potențialului creativ la preșcolari”
Revista de pedagogie nr.1, București, 1995
Popescu-Neveanu, P., „Învățare și creativitate”, Revista Învățământul Preșcolar, nr.3- 4, București,
2006
Mureșan, P., „ Vârsta-performanță și creativitate”, Revista Învățământul Preșcolar, nr.1-2,
București, 1996
Schwartz, Ghe., Filosofia comportamentului, Editura Școala Vremii, Arad, 2002
Ilica, A., Kelemen, G., „Metodica activităților instructiv-educative în grădiniță”, Editura
Universității „Aurel Vlaicu” Arad, 2004
Ilica, A., „O pedagogie”, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2011