Referat

Activizarea si dezvoltarea creativitatii

la varsta prescolara
Moto:
,,Imi plac copiii orice copil e un mic Picasso, sunt bulgari de creativitate.
Intotdeauna trebuie intretinuta partea copilareasca din noi.( Francis Ford Coppola)
Termenul de creativitate isi are originea in cuvantul latin ,,creare, care
inseamna ,,a crea, ,,a fauri. Insasi etimologia cuvantului demonstreaza ca termenul de
creativitate defineste un act dinamic, un proces care dezvolta, se desavarseste si isi
cuprinde atat originea cat si scopul. El a fost introdus in psihologie de catre G.W.Allport,
pentru a desemna o formatiune de personalitate. In opinia sa creativitatea nu poate fi
limitata doar la unele dintre categoriile de manifestare a personalitatii, respective la
aptitudini, atitudini sau trasaturi temperamentale.
Psihologii sustin ca ,,a fi creativ inseamna a crea ceva mai original si adecvat
realitatii. Creativ este cel care se caracterizeaza prin originalitate, expresivitate si este
imaginative, deschizator de drumuri, inventiv, inovativ. Dupa P.Popescu Neveanu,
creativitatea presunpune predispozitia generala spre nou, o anumita organizare a
proceselor psihice in sistemul de personalitate. Ea este legata de expresii si creatii
artistice, de inventii tehnologice sau descoperiri stiintifice, de comunicare interumana, de
educatie, de comportamente personale si de miscari sociale, semnificand adaptare,
imaginatie, constructie, originalitate, evolutie, libertate interioara, talent, distantare fata
de cotidian si banal. Ca formatiune psihica, creativitatea se caracterizeaza printr-o
multitudine de sensuri: productivitate, eficienta, ingeniozitate, originalitate.
Experientele realizate de-a lungul timpului au ilustrat in grafice o curba
descendent ape care o urmeaza creativitatea, aceasta fiind mult mai pregnanta la varstele
mici si pierzandu-si productivitatea la varsta adulta. De aceea, cunoasterea psihologica

Educatoare Maftei Iliana, Darmanesti

este absolut necesara. Este recunoscut faptul ca dezvoltarea psihologica se realizeaza in

stadii, fiecare caracterizandu-se printr-o configuratie proprie de procese si insusiri
psihice. Trecerea de la un stadiu la altul marcheaza un salt, nu numai in cadrul diverselor
componente psihice, ci si in cadrul relatiilor dintre ele, a personalitatii in ansamblul sau.
Profilul psihologic al varstei prescolare, conturat intre categorii principale de
natura intelectuala, cognitiva, afectiva sau relationala ar putea fi descris din mai multe
perspective:

Din perspective intelectuala, acest stadium a fost caracterizat de J.Piaget ca fiind

stadiul ,,preoperational, in sensul dependentei lui de reprezentari ca imagini cognitive

ale realitatii. Dezvoltarea limbajului faciliteaza capacitatea de a gandi in forme simbolice;

Dimensiunea afectiva la varsta prescolara se exprima prin imbogatirea si

diversificarea starilor affective, prin amplificarea lumii subiective interioare, aspecte care
conduc la trezirea sentimentului de personalitate;

Dimensiunea

relationala

se

exprima

prin

amplificarea

indepedentei

comportamentale, expresie a procesului identitatii de sine si a aparitiei sentimentului de

personalitate.
Frecventarea gradinitei conduce in mod inveitabil la conturarea unui autentic
comportament interrelational. Structura formala si informala a grupuilui de copii din
gradinita genereaza un climat psihoosocial in care fiecare copil este in acelasi timp si
,,spectator si ,,actor al tuturor intamplarilor ce au loc aici.
In sensul sau propriu, creativitatea reprezinta, deci, acea capacitate complexa a
omului, acea structura caracteristica a psihicului care face posibila opera creatoare.
Exista, dupa A.L.Taylor, cinci niveluri alea creativitatii, dintre care, la varsta prescolara,
singurul nivel ce poate fi atins este acela al creativitatii expresive. Acesta se
caracterizeaza printr-o exprimare libera si spontana a persoanei, fara ca aceasta sa fie
preocupata ca produsul activitatii sale sa aiba un anume grad de utilitate sau valoare. La
aceasta varsta, creatia chiar si fara valoare pentru ,,omenire este extrem de importanta
pentru ,,devenirea umana. Adultul nu poate atinge forme superioare ale creativitatii daca
pe treptele evolutiei sale nu s-a dezvoltat potentialul creativ, nu a fost incurajat sa aiba
manifestari indepedente si originale in raspunsuri si solutii la problemele ivite in copilarie
si tinerete.

Educatoare Maftei Iliana, Darmanesti

Pentru a pune in valoare potentialul creative al copiilor, educatoarea trebuie sa

foloseasca acele metode active, participative, care pun accentual de libertatea asociatiilor
in care copiii devin participanti la gasirea raspunsurilor, pot avea initiative, pot pune
intrebari, pot discuta si pot propune/gasi solutii. Acest lucru se poate realiza aproape in
fiecare tip de activitate, cu conditia ca educatoarea san u obstructioneze, san u puna
bariere intre ea si copil(sau sa elimine raspunsul, uneori fantezist al copilului numai
pentru ca ea are in minte un anumit raspuns si insista pana ail obtine, celelate fiind
catalogate drept gresite).
Este bine de stiut ca la aceasta varsta copilul isi face mai intai ,,ucenicia
deprinderii lucrului cu instrumentele si abia dupa aceea se afirma prin rezultatul muncii
sale. El este capabil sa produca ceva nou si original doar in raport cu sine insusi, iar
creatia sa este marcata de o mare discrepanta intre dorinte si posibilitati. Un exemplu bine
cunoscut este faptul ca desenul unui copil care nu are deprinderi de lucru nu este nici
macar inteligibil, insa din acele mazgalituri izvoraste o adevarat lume!
Ca factor intelectiv al creativitatii, imaginatia cunoaste la varsta prescolaritatii o
adevarat explozie, ea fiind acum la apogeu si pentru ca gandirea se afla la un nivel de
dezvoltare ce mai are de strabatut stadii importante. Imaginatia completeaza astfel, intrun anume fel, slabiciunile gandirii si chiar daca ea se afla la apogeul manifestarii sale, nu
se afla si la apogeul calitatii sale.
Referindu-ma strict la activitatea din gradinita, pot spune ca dintre toate treptele
de invatamant, cel primar are cea mai activa forma de manifestare a creativitatii jocul.
Fiecare om descopera inca din copilarie ce inseamna a te juca. Jocul este ocupatia
preferata si cea mai captivanta pentru copii; ,,a te juca este o confruntare placuta cu tine
insuti, cu ceilalti, cu elemente din mediul inconjurator.
Jocul, prietenul nelipsit al copiilor, reprezinta pentru perioada prescolara
principala activitate, o forma de manifestare fara bariere geografice sau religioase, o
activitate care ii reuneste pe copii, reprezentandu-i in acelasi timp. In decursul jocului,
copilul actioneaza asupra obiectelor din jurul sau, cunoaste realitatea, isi satisface nevoia
de miscare, isi imbogateste cunostintele. Manifestandu-si dorinta de a participa la viata si
activitatea celor din jur, el isi asuma rolul de adult, isi reprezinta activitatea si raporturile

Educatoare Maftei Iliana, Darmanesti

cu ceilalti oameni. Prin aceasta activitate copilul isi satisface nevoile prezente si se
pregateste pentru viitor.
Prin

caracterul, continutul si structural or, jocurile sunt foarte numeroase si

variate. Tinand seama de sarcinile educatiei prescolarului si de influenta formative a

jocului asupra copilariei si formarii sale ca om, pedagogia prescolara clasifica jocurile in
mai multe tipuri:

Jocuri de creatie

Jocuri de constructie

Jocuri logice

Jocuri de miscare

Jocuri didactice

Jocuri distractive
Creativitatea este o capacitate generala a prescolarilor, fiecare dispunand de ea

intr-o mai mare sau mai mica masura. Curiozitatea, dorinta de a realize o constructie
deosebita de a colegilor le creeaza copiilor un puternic motiv pentru a fi creativi, pentru a
adduce ceva nou in fiecare ,,opera realizata. Niciodata acelasi copil nu va realiza o
constructie identica cu una construita anterior, intotdeauna va avea elemente noi de
adaugat!
In jocurile de constructie creativitatea copiilor este ,,la ea acasa, deoarece in
acest tip de joc copilul se manifesta liber, independent. Acum el se crede adult cu ,,puteri
magice, aici el isi aduce lumea, tot universul sau si il integreaza in joc. Constructiile
copiilor au ca sursa de inspiratie realitatea, la care este adaugata fantezia lor. Le
prilejuiesc trairi afective deosebit de puternice deoarece construind, ei se vad in lumea
construita de ei, sunt locatari de blocuri, regi, regine, doctori sau cosmonauti.
Jocul de creatie are cea mai raspandita si indragita activitate prin care copiii
prelucreaza si transporta in mod imaginar impresiile pe care le au despre realitatea
inconjuratoare, jocul reflectand raportul dintre copil si mediul social. Copilul intrat la
gradinita trece de la contactul cu membrii familiei, mai ales adulti care il plaseaza in
centrul atentiei, la contactul direct cu alti copii precum si la cel cu aspectele practice ale

Educatoare Maftei Iliana, Darmanesti

vietii prezentate de educatoare; ei creeaza, astfel, jocuri precum ,,De-a mama si de-a
tata. ,,La magazin, ,,De-adoctorul, etc.
In activitatea din gradinita nu numai jocurile isi aduc aportul in dezvoltarea
armonioasa a creativitatii prescolarului, ci si activitati precum educarea limbajului,
muzica, desen, modelaj, activitati practice sau chiar fizice; sunt, de asemenea, demne de
amintit serbarile unde ,,micii actori intra in rolurile ,,marilor actori.
Jocul si invatarea ofera copilului multe ocazii de a-si combina si recombina
infromatiilen de care dispun, de a construi realul din propriile imagini. Ascultand povesti,
povestiri sau basme, copilul recunoaste mintal principalele momente ale naratiunii, le
inverseaza, le omite, le amplifica sau inventeaza altele noi dupa propriul gust. Alteori,
jucandu-se cu creionul pe hartie, obtine linii si figuri neobisnuite, exersandu-si vocea
descopera accidental ritmuri si melodii care-i retin atentia, framantand o bucata de
aluat/plastilina se trezeste in fata unor forme neobisnuite sau asezand cuburile unul peste
altul ajunge la interesante constructii in miniatura.
Asadar, activitatile pe care le desfasuram cu copiii, daca sunt corect planificate si
instrumentate, conduc la presmisele desfasurarii actului creator. Atentia noastra trebuie
indreptata spre folosirea celor mai eficiente strategii care sa duca la educarea creativitatii
si expresivitatii copiilor. Valorile creative trebuie dezvoltate in proportii de masa de la cea
mai frageda varsta.
Dezvoltarea socioeconomica si culturala a unor tari a confirmat ideea ca
investitita cea mai rentabila a viitorului este cea facuta in creativitate. Pentru a tine pasul
cu aceste tari, dar si cu noile cerinte impuse de societatea moderna aflata in continua
schimbare, reforma invatamantului romanesc a angajat si inca angajeaza schimbari de
continut in toate componentele sale. Aceasta reforma are ca obiectiv major cresterea
calitatii procesului de invatamant, in general, precum si formarea personalitatii
indepedente, democratice si creative a copilului, in special. Pentru atingerea acestor
obiective se impune promovarea unui invatamant formativ, centrat pe copil/elev, pe
dezvoltarea imaginatiei, creativitatii, personalitatii sale.
Metodele si tehnicile creativitatii pot fi utilizate la toate disciplinele de
invatamant, ele provocand spiritul copilului. Din punct de vedere practic, tehnicile de
creatie pot viza creativitatea individuala, dar si pe cea de grup. Cele mai fructuoase sunt,

Educatoare Maftei Iliana, Darmanesti

evident, cele de grup, intrucat presupun impletirea mai multor participanti. Explicatia o
gasim in primul rand in definitia creativitatii: ,,capacitatea de a identifica noi legaturi
intre elementele aparent fara nici o legatura intre ele. Astfel, un grup de copii, fiecare
dintre ei cu o entitate, cu particularitatile sale, va aduce elemente noi care sa permita
identificarea unor elemente noi in rezolvarea unei probleme, in crearea alteia noi, etc.
Caracterizate prin flexibilitate, aceste metode constituie, deci, un instrument util in
activitatea cu copiii. Un bun exemplu in ceea ce priveste aceste metode il reprezinta
invatarea prin cooperare, o forma de invatare ce presupune o activitate de grup,
urmarindu-se ca fiecare membru al grupului sa-si imbunatateasca performantele proprii si
sa sporeasca performantele celorlalti membri ai grupului. Aceasta metoda este aplicabila
atat la lectii de recapitulare, cat si la cele de sistematizare, consolidare sau formare de
abilitati intelectuale si practice.
Alte exemple in ceea ce priveste metodele activ-participative ce se axeaza dai si
sporesc creativitatea ar putea fi ciorchinele, brainstormingul, metoda R.A.I., a ,,palariilor
ganditoare, a predictiilor, a bulgarelui de zapada, etc. O clasificare a acestora o ofera
Van Gundy, impartindu-le in trei categorii:

Metode si tehnici pentru redefinirea, reforma si analiza problemelor(metoda ,,De

ce, ,,5Wsi H, etc)

Metode si tehnici pentru evaluarea si selectarea ideilor(confruntarea selectiva, de

exemplu)

Metode si tehnici pentru implementarea ideilor adultilor

Prescolarii creativi se diferentiaza, de obicei, de restul grupului prin diferite

comportamente specifice si daca li se permite acest lucru, isi dezvolta in mod liber
creativitatea. Ei sunt foarte curiosi, vin cu solutii neobisnuite, cu idei originale, au
initiativa si un spirit de observatie foarte bine dezvoltat, vad conexiuni intre elemente
aparent fara vreo legatura, prin intrebari adecvate cauta raspunsuri, alternative si
exploreaza noi posibilitati, manipuleaza si controleaza simultan mai multe idei, invata
rapid si usor deoarece au o memorie buna, au un vocabular bine dezvoltat, o imaginatie
vie si o capacitate deosebita de a crea.
Activitatea cu cea mai mare pondere in educarea creativitatii copiilor s-ar parea ca
este activitatea artistico-plastica, in mod deosebit desenul si pictura. Aceste activitati sunt
Educatoare Maftei Iliana, Darmanesti

in stransa legatura cu cele de cunoastere a mediului si de educare a limbajului. Prin

organizarea unor plimbari, excursii, observari spontane se urmareste stimularea
imaginatiei copiilor, dandu-li-se posibilitatea sa-si aleaga in cadrul activitatilor de desen
si pictura aspecte care i-au impresionat. Pictura constituie o activitate prin care, jucanduse, copiii ne dau posibilitatea sa constatam modul cum vad, cum inteleg ei lumea, ceea ce
i-a impresionat cel mai mult din multitudinea de aspecte ale vietii. In cadrul gradinitei
exista, deci, activitati care contribuie la educarea creativitatii copiilor. Dezvoltarea
creativitatii impune trei directii de actiune:

Pastrarea unei pozitii neutre fata de evolutia potentialului creativ al copiilor

Intervenirea constienta si activa pentru indepartarea eventualelor blocaje obiective

si subiective ale creativitatii copiilor

Preluarea, dezvoltarea si stimularea maxima, in mod organizat a potentialului

creativ al fiecarui copil.
Strategia didactica folosita in aceste scopuri este o expresie a personalitatii

cadrului didactic, in ea oglindindu-se tehnica de lucru si conceptia celui care o utilizeaza.

Nu este o simpla tehnica de lucru, ci este in acelasi timp ,,tehnica si arta educationala.
Cel care instruieste trebuie sa gaseasca cea mai rationala si adecvata formula de imbinare
a metodelor, procedeelor, tehnicilor, mijloacelor si formulelor de organizare care sa
conduca la valorificarea optima a potentialului subiectilor instruiti. Formative din acest
punct de vedere sunt strategiile euristice, care implica prescolarul in activitatea de
descoperire, de rezolvare de probleme, de investigare a realitatii. La fel de importante
sunt si strategiile care pun accentul pe spontaneitate, originalitate, gandire laterala,
divergenta, analogica.
Crearea unei ambiante organizate incurajeaza copiii sa exploreze, sa aiba initiativa
si sa creeze. Educatorii trebuie sa urmareasca dezvoltarea copilului, sa furnizeze
materialele necesare in toate centrele de activitate, sa stabileasca obiective
corespunzatoare pentru fiecare copil in parte si pentru toata grupa de copii in ansamblul
ei, sa planifice teme care sa corespunda intereselor copiilor, sa respecte personalitatea
fiecaruia, sa le mentina treaza curiozitatea si sa stimuleze invatarea prin cooperare.
Experienta a demostrat de fiecare data ca orice copil poseda un potential creativ, iar
creativitatea este educabila.
Educatoare Maftei Iliana, Darmanesti

Si, totusi, manifestarea creativa poate fi obstructinata de bariere, obstacole fie de

natura interna, ce tin de subiect, fie de natura externa, ce tin de mediu, anturaj. Ca
urmare, liderul trebuie sa descopere ce factori sau fenomene blocheaza manifestarea
creativitatii si sa intervina in remedierea, rezolvarea acestora.
Cercetatorii romani in domeniu, Mihaela Roco si Ana Stoica, au adus contributii
de valoare in clasificarea blocajelor creativitatii in general (M.Roco) si ale creativitatii
tehnice (A.Stoica). In demersul de stimulare a creativitatii pot fi intalnite, astfel, blocaje
precum:
Blocaje culturale:

Conformismul (atat la nivelul copilului, cat si la cel al cadrului didactic)

Neincrederea in fantezie si pretuirea exagerata a unor tipare logice

Urmarirea rigida a rigorii stiintifice

Dorinta de a se conforma modelelor sociale

Slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile

Blocaje metodologice

Rigiditatea tiparelor, ce inchisteaza gandirea creativa

Critica permanenta

Pecetile educatiei sau traditia ca in cadrul institutionalizarii educatiei sa fie

eliminate programele creative in favoarea celor cu eficienta rapida si verificata anterior

Blocaje emotionale

Teama de a nu gresi

Gafa de accepta prima idee/solutie

Descurajarea rapida

Tendinta exagerata de a-i intrece pe altii

Teama sau neincrederea fata de colegi

Dependenta excesiva fata de opiniile altora

Lipsa competentei de a depune efort pentru a desfasura procesul de rezolvare a

unei probleme, de identificarea ei pana la solutionare.

Educatoare Maftei Iliana, Darmanesti

Analizand mediul scolar sub aspectul incurajarii creativitatii, s-a observat ca

aceasta detine recordul in privinta unor practici contrariate pentru dezvoltarea creativitatii
si activismului copilului in invatare. Dintre aceste practici se pot mentiona:

Transmiterea unor cunostinte ,,de-a gata

Lipsa de toleranta si de flexibilitate fata de raspunsurile copiilor

Descurajarea ideilor proprii ale copiilor

Pretuirea memoriei brute si a reproducerii contextului

Accentul pe cantitate si nu pe calitate in furnizarea si reproducerea cunostintelor

din partea copiilor

Interese reduse din partea educatorului in stimularea creativitatii copiilor

Evitarea folosirii metodelor introductive de stimularea a creativitatii.

Aceste practici inhibitoare tin mai ales de cadrul didactic, de conceptia sa asupra

actului didactic, de personalitatea, comportamentul si atitudinea sa fata de actul instructiv.

Aproape toti educatorii recunosc importanta creativitatii, dar si lipsa instrumentelor sau a
timpului necesar pentru stimularea ei. Incurajarea creativitatii reprezinta un proces unde
educatorii trebuie sa fie permisivi, deschisi, acceptand si dand libertate copiilor. Astfel, ei
ar trebui:

Sa puna accetul pe proces, nu pe produs

Sa asigure un mediu in care copiii sa exploreze si sa se joace fara restrictii

Sa-i asigure pe copii ca orisce problema are cel putin o solutie, daca nu mai multe

Sa incurajeze dialogul ca mod de a intretine creativitatea

Sa dea copiilor timp sa se joace, sa experimenteze, sa faca greseli, sa incerce toate

posibilitatile, sa exploreze propria lor lume imaginara. Tot acest timp ii va ajuta sa devina
mai creativi in rezolvarea problemelor si, pe parcurs, ar putea deveni adultii care gandesc
mai departe de aparente, caci, asa cum afirma Al.Rosca ,,progresul omenirii nu este
posibil fara activitatea creatoare, teoretica sau practica, a oamenilor. Din acest motiv
este firec ca activitatea creatoare sa fie considerata forma cea mai inalta a activitatii
omenesti.

Educatoare Maftei Iliana, Darmanesti

In concluzie, afirmatia lui Jean Jacques Rousseau este cat se poate de pertinenta:
,,Copilul sa nu stie nimic pentru ca i-ai spus, ci pentru ca a inteles el insusi, sa nu invete
stiinta, ci sa o descopere.

Bibliografie:
1. Preda, Viorica, Educatia pentru stiinta, Ed. Campania, Buc. 2000
2. Rosca, Mihaela, Creativitatea si inteligenta emotionala, Ed. Polirom, Iasi 2004
3. Cocos, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iasi 2000
4. Popescu Neveanu, Paul, Zlate, Micle, Cretu, Tinca, Psihologie. Psihopedagogie,
Ed. Polirom, Iasi, 1998
5. Schiopu, Ursula, Psihologia copilului, E.D.P., Buc. 1967
6. Rosca, Alexandru, Psihologie generala, E.D.P., Buc. 1970
7. Debesse, Maurice, Psihologia copilului, E.D.P., Buc. 1970

Educatoare Maftei Iliana, Darmanesti