1.

Explicati rolul jocului in desfasurarea activitatilor instructiv-educative in invatamantul

prescolar, avand in vedere urmatoarele repere:

- precizarea legaturii dintre domeniile de dezvoltare si tipurile de joc adecvate acestora;

- evidentierea legaturii dintre nivelul de varsta si un tip de joc potrivit;

- exprimarea unui punct de vedere argumentat despre rolul jocului in desfasurarea activitatilor in
invatamantul prescolar.

2. a) Enumerati 3 metode de invatamant utilizate in invatamantul prescolar.

b) Descrieti una dintre metodele enumerate anterior, la alegere, avand in vedere urmatoarele
repere:

- definirea metodei alese·

- precizarea a 3 dintre caracteristicile specifice metodei definite;

- mentionarea a 3 dintre avantajele utilizarii metodei alese;

- identificarea a 3 dintre limitele asociate acesteia.

1. Rolul jocului in desfasurarea activitatilor instructiv-educative in invatamantul prescolar

Mai ales in perioada educatiei timpurii, jocul este in firescul lucrurilor; totodata, e activitatea
principala si preferata a copilului pe baza caruia se dezvolta natural.

Jocul se comporta mai mult decat o functie recreativa. Privind dincolo de aceasta, distingem
functia sociala si cea formativa. Indeosebi ultima sporeste forta unui principiu in baza caruia se
aplica curriculumul pentru educatia timpurie: al invatarii bazate pe joc. Prin urmare, acesta
trebuie sa fie axul in jurul caruia se concep activitatile prevazute in planul de invatamant (jocuri,
activitati liber alese, pentru dezvoltare personala si pe domenii experientiale). Mai cu seama,
ultimul tip de activitate este inseparabil legat de domeniile de dezvoltare. Denumirile celor cinci
domenii experientiale (Stiinte, Limba si comunicare, Psihomotric, Estetic si creativ, Om si
societate) se reflecta in cele cinci domenii ce privesc: dezvoltarea fizica, sanatate si igiena
personala, dezvoltarea cognitiva si cunoasterea lumii, dezvoltarea limbajului, a comunicarii, a
premiselor citirii si ale scrierii, dezvoltarea socio-emotionala, capacitati si atitudini in
invatare.Toate sunt enumerate in programa si, in egala masura, sunt si o redefinire a
competentelor ce stimuleaza comportamental copilul la nivel pre-elementar; in speta, nivelul
aferent prescolaritatii.

Mergand pe firul ideii, vedem ca mentiunile anterioare se oglindesc in dimensiunile dezvoltarii,

asa cum sunt acestea conturate in curriculum.

Deloc intamplator am facut o scurta calatorie printre activitati si domenii de referinta. In esenta,
laolalta, acestea determina evolutia copilului pe toate palierele, explorate in acord cu natura lui,
prin joc, miscare si comunicare.

In consens cu principiul invatarii bazate pe joc, se aplica si principiul accesibilitatii. In vizunea

mea, ca orice alt lucru ce face parte din universal copilului, si jocul trebuie adaptat la varsta lui,
iar pe deasupra, adaptat la nevoile si interesele lui. In acceptiunea personala, aceasta este o
metoda perfecta de cercetare prin mijlocirea careia se (re) descopera structura unui copil. Asadar,
pentru a sti ce tip de joc i se potriveste unui copil, raportat la varsta, este deosebit de important sa
stapanim psihologia varstelor si teoriile jocurilor, deoarece numai asa ii putem da ceva
corespunzator. Ideal este ca si parintii sa cunoasca detaliile si sa se implice in activitatile ludice
organizate acasa. De buna seama, ideal este ca ei sa se implice si in cele organizate in mediul
gradinitei, in contextul programelor ce tratateaza temele anuale de studiu.

Reflectand la cele de mai sus, formulam cateva enunturi ce redau punctul meu de vedere,
argumentat, vis-à-vis de rolul jocului, per ansamblu.

Semnificatiile educativ-formative, (re )creative si social- afective sunt inestimabile nu doar in

invatamantul prescolar, ci si, in general, in bunul mers al activitatilor dezvoltatoare. Dand curs
jocului, copilul observa ca i se da atentie si cuvantul. Pe scurt, el observa ca are libertate de
exprimare si de miscare. Drept care, ne asteptam sa ii vedem in plina forma si, desigur, in plin
proces de transformare pe traseul educational. Il vedem asa de-a lungul jocurilor didactice,
organizate in centrele de interes pe domenii experientiale, dar mai ales in cadrul jocurilor si al
activitatilor liber alese.

In rezumat fie spus, cred ca am justificat convingator opinia conform caruia jocul asigura
cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului, mai cu seama a celui ce traverseaza perioada
educatiei timpurii. Pentru el si pentru toti adultii care ii sprijina, acesta este o resursa inepuizabila
de energie si o sursa de inspiratie.
 2. 3 metode de invatamant utilizate in invatamantul prescolar

Citind enuntul dat, in vine in minte aceste trei metode de invatamant utilizate in prescolaritate:
povestirea, lectura dupa imagini si memorizarea. In continuare, o sa ma concentrez asupra
ultimei metode enumerate, imprejurare in care o definisesc si descriu din anumite puncte de
vedere.

Astfel memorizarea poate fi definite ca: Activitate psihica ce contribuie substantial la procesele
de achizitionare si de internalizare a informatiilor transmise sub o forma sau alta. In gradinita, o
intalnim in situatiile special create pentru educarea limbajului. Didactic vorbind, memorizarea
este o metoda traditionala ce favorizeaza invatarea si fixarea cunostintelor predate. Randurile de
mai sus fac trecerea spre caracteristici. Trei dintre acestea pot fi redate in felul urmator:

- are un caracter puternic formativ, stiind ca un copil poate fi educat sa isi cultive mernoria
voluntara;

- se desfasoara sistematic, intr-un cadru organizat, pe baza unui continut inteles si etapizat;

- are forta evaluativa, ceea ce inseamna ca se poate folosi in etapa de verificare a cunostintelor.

Din caracteristici deducem atuurile memorizarii. Punctez urmatoarele avantaje aici:

- dezvolta gandirea logica, atentia si acuitatea auditiva; concret, gandirea dezvoltatii de timpuriu
ajuta copilul sa faca, in mica scolaritate, mai usor rationamente logice la matematica, stiinte.

- atentia exersata determina progresul, intrucat informatiile sunt mai lesne retinute, ajungand sa
fie stocate in memoria de lunga durata; capacitatea de atentie stimuleaza si acuitatea auditiva;

- permite reactualizarea si consolidarea notiunilor inmagazinate recent

- favorizeaza identificarea simptomelor ce privesc tulburarile de auz si de limbaj, deficitul de

atentie.

De cealalta parte sunt si limite, precum:

-intinde capcana invatarii mecanice;

- poate demotiva copilul care a esuat pe durata unei sarcini solicitate

- poate inhiba copiii emotivi atunci cand li se cere sa redea frontal un text segmentat i sprelucrat;
din pricina emotivitatii, a fricii de esec , randamentul lor poate regresa.

In incheiere, motivez optiunea mea pentru memorizare. Pe de o parte, fiindca memoria este un
proces psihic cognitiv indispensabil actului de invatare. Memoria antreneaza si alte procese
psihice, cum sunt cele afective si reglatorii. Pe de alta parte, deoarece memorizarea
sensibilizeaza copilul in fata actului artistic-literar, pe care il implica: recitarea poeziilor, redarea
replicilor dintr-o sceneta, adoptarea atitudinii potrivite momentului, cresterea interesului pentru
anumite domenii corelative precum literatura si folclorul copiilor, teatrul educational, artele
spectacolului. In alta ordine de idei, cel care nu se teme de provocarile metodei prezentate devine
mai increzator in sine, reusind, peste vreme, sa imbratiseze profesii ca acestea: jurnalist, artist,
jurist, profesor etc. Succint, memorizarea este o buna cale de reactualizare, de fixare a
cunostintelor acumulate si de educare a limbajului, dar si una de depistare precoce a unor
neajunsuri ale puterii de concentrare, ale analizatorului auditiv, ale aparatului fonoarticulator.