CONVORBIREA

Tipuri de convorbiri
- Dupa o tema data
- Dupa o jucarie
- Dupa o ilustratie
- Dupa un sir de ilustratii (cu precadere la moral-civica)
- Dupa texte literare (de ex. dupa Ciubotelele ogarului: Despre cinste/lacomie
etc.)

Forme de organizare
- scurte convorbiri libere dimineaţa/dupa-amiaza (activ dezv pers; activ alese)
– cu un grup de copii (de ex.soluţionarea unor conflicte ivite între copii,
respectarea de către aceştia a cerinţelor de comportare civilizata, discutie cu
privire la impresii in urma unor evenimente etc.) - semistructurată sau
semistandardizată - includerea şi adresarea unor întrebări suplimentare,
reformularea altora, schimbarea ordinii etc.
- activitati experientiale:
1. ed limbj
2. cun mediului
3. ed moral-civica
(structurată, standardizată, dirijată -aceleaşi întrebări, în aceeaşi formulare
pentru toţi copiii)
Caracteristici tipului de activ.
- Activ de a. sistematizare de cunostinte, b. de evaluare
- Se bazeaza pe cunostinte acumulate anterior, valorificate in contexte noi pt
sistematizare
- Pondere mai mare la niv 2, dar nr de activ care se organizeaza este mai mic
- Cele mai complexe activ. din prescolaritate (se desfăşoară în exclusivitate pe
plan verbal urmărindu-se consolidarea, aprofundarea şi sistematizarea
cunoştinţelor dobândite de copii în cadrul celorlalte activităţi)

Structura activitatii
- in functie de categoria de activitate la care este proiectata si scopul propus (de
ex . daca e la moral –civica trebuie si o secventa de valorificare din pct de
vedere etic/moral) exista structuri diferite
- in general, semne distinctive ale scenariului did. sunt: planul de intrebari !!!;
sintezele partiale; sinteza finala
- este necesara pregatirea unor elemente de joc în diferite momente ale discuţiei
pentru a reactualiza unele trăiri, impresii puternice, de a stimula vorbirea
copiilor, dorinţa lor de comunicare, schimbul reciproc de idei, imaginatia
copiilor

Valente formative ale convorbirii, din perspectiva dezvoltarii copiilor

- toate procesele psihice sunt activate:
- procese psihice cognitive (de cunoastere):
senzatii, perceptii, reprezentari, gandire, limbaj, memorie, imaginatie
- procese psihice afective (de ex.„O vizita la şcoală” – trezeste simpatia
şi interesul copiilor pentru şcoală şi învăţător; „Munca mamelor” -
sentimentul de respect şi admiraţie faţă de hărnicia şi devotamentul
mamei.
- procese psihice reglative (involuntare si voluntare) -

- contribuie intens si in mod direct la dezvoltarea vorbirii (formulare de

propozitii dezvoltate, exprimare de opinii, expresivitate a limbajului,
valorificarea lexicului in contexte noi, folosirea corectă a numărului şi
cazurilor la substantive, în flexionarea verbelor după persoană, număr şi timp,
în folosirea corespunzătoare a celorlalte forme gramaticale etc.)
- limbajul devine mai bogat, mai clar, mai corect, asigurând dezvoltarea
intensă a gândirii
- se formează capacitatea copiilor de a-şi verifica şi ordona reprezentările şi
cunoştinţele despre lumea reală după criterii noi date de educatoare
- este un valoros exerciţiu de exprimare liberă a opiniilor şi dorinţelor, ceea ce
se traduce pe plan verbal prin folosirea condiţionalului şi construirea unor fraze
mai bogate determinate de necesitatea motivării opţiunii făcute
- înţelegerea semnificaţiei unor noţiuni sau reguli de comportare civilizata
- învaţă pe copii să opereze pe plan mental