Tema de control nr.

1 – 15% din nota finală

termen de predare/postare pe platforma e-Learning: 14 decembrie 2019

Se dă textul:
Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană şi
nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului şi se culcă sub o tufă,
gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare.
Şăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de peşte. Atunci ea
rădică puţin capul şi, uitându-se la vale, în lungul drumului, zăreşte venind un car tras de boi.
— Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o aşteptam eu. Şi îndată iese de sub tufă şi se
lungeşte în mijlocul drumului, ca şi cum ar fi fost moartă.
Carul apropiindu-se de vulpe, ţăranul ce mâna boii o vede şi, crezând că-i moartă cu
adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Ţăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape
şi, văzând că nici nu suflă, zice: Bre! daʼ cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoasă
caţaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând aşa, apucă vulpea de după cap
şi, târând-o până la car, se opinteşte ş-o aruncă deasupra peştelui. Apoi strigă la boi: „Hăis! Joian,
cea! Bourean”. Boii pornesc.
Ţăranul mergea pe lângă boi şi-i tot îndemna să meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă
acasă şi să ieie pelea vulpii.
Însă, cum au pornit boii, vulpea a şi început cu picioarele a împinge peştele din car jos.
Ţăranul mâna, carul scârţâia, şi peştele din car cădea.
După ce hoaţa de vulpe a aruncat o mulţime de peşte pe drum, bine...şor! sare şi ea din
car şi, cu mare grabă, începe a strânge peştele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl
duce la bizunia sa şi începe a mânca, că ta...re-i mai era foame!
Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.
— Bună masa, cumătră! Ti!!! daʼ ce mai de peşte ai! Dă-mi şi mie, că ta...re! mi-i poftă!
— Ia mai pune-ţi pofta-n cuiu, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu.
Dacă ţi-i aşa de poftă, du-te şi-ţi moaie coada-n baltă, ca mine, şi-i avea peşte să mănânci.
— Învaţă-mă, te rog, cumătră, că eu nu ştiu cum se prinde peştele.
Atunci vulpea rânji dinţii şi zise: Alei, cumătre! daʼ nu ştii că nevoia te duce pe unde nu-
ţi e voia şi te-nvaţă ce nici gândeşti? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci peşte? Du-te desară la
băltoaga cea din marginea pădurei, vârâ-ţi coada-n apă şi stăi pe loc, fără să te mişti, până despre
ziuă; atunci smunceşte vârtos spre mal şi ai să scoţi o mulţime de peşte, poate îndoit şi-ntreit de
cât am scos eu.
 Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurei
şi-şi vâră-n apă toată coada!...
În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheţa limba-n gură şi chiar cenuşa de
sub foc. Îngheaţă zdravăn şi apa din băltoagă, şi prinde coada ursului ca într-un cleşte. De la o
vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei şi de frig, smunceşte o dată din toată puterea. Şi,
sărmanul urs, în loc să scoată peşte, rămâne fărʼ de coadă!
Începe el acum a mormăi cumplit ş-a sări în sus de durere; şi-nciudat pe vulpe că l-a
amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar şireata vulpe ştie cum să se ferească de mânia ursului. Ea
ieşise din bizunie şi se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; şi când văzu pe urs că vine
fărʼ de coadă, începu a striga:
— Hei cumătre! Dar ţi-au mâncat peştii coada, ori ai fost prea lacom ş-ai vrut să nu mai
rămâie peşti în baltă?
Ursul, auzind că încă-l mai ie şi în râs, se înciudează şi mai tare şi se răpede iute spre
copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o
creangă cu cârlig şi începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, şi să-i deie de
cheltuială... Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: „Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă,
că tragi de copac...” Iar când anina cârligul de copac, ea striga: „Valeu, cumătre! nu trage, că-mi
rupi piciorul!”
În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din
scorbura copacului.
Şi iaca aşa a rămas ursul pâcâlit de vulpe!” (Ion Creangă, Ursul pâcălit de vulpe)

Cerințe:
1. (2 p.) Demonstrați apartenența la gen și specie a textului dat.
Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul transmite în mod indirect
sentimente, gânduri, idei prin intermediul acțiunii și al personajelor.
Trăsăturile definitorii ale genuli epc sunt: prezenta naratorului care poate fi obiectiv( relatarea
întâmplărilor se face la persoana a III- a) sau subiectiv( relatarea întâmplărilor se face la persoana
I), prezența coordonatelor spațio-temporare, existența unui conflict principal și a unuia sau mai
multor conflicte secundare care pot fi interioare sau exterioare, acțiunea este structurată pe
momentele subiectului iar ca modalitate de expunere predomină narațiunea împletită cu descrierea
si dialogul sau monologul.
Opera ,, Ursul pâcălit de vulpe '' de Ion Creanga aparţine genului epic, deoarece
prezintă toate particularităţile de formă şi de conţinut specifice acestui gen.
Acţiunea este simplă tema fiind viclenia și prostia și poate fi povestită în ordine
cronologică: un ţăran se îndreaptă spre casă cu carul său tras de boi, având carul plin cu peşte; o
vulpe şireată, personificată de autor, se aşează în mijlocul drumului prefăcându-se moartă,ţăranul
o aruncă peste peşte gândindu-se că ar fi potrivită pentru o „caţaveică” pentru nevasta sa; vulpea
cea vicleană aruncă din car cât peşte consideră că i-ar trebui şi coboară ducând hrana la „bizuina”
ei. Ursul trece pe acolo tocmai când începe vulpea să mănânce şi, ca să râdă de el, îl învaţă să
bage coada în lac pe timpul nopţii, pentru a prinde peşte la fel ca ea; ursul aşa a şi făcut dar
îngheţând de atâta frig a smuls coada îngheţată din lac şi a rupt-o. Supărat ursul merse la vulpe
dar şireată cum era aceasta, s-a ascuns într-o scorbură, iar ursul nu a putut să o pedepsească.
Concluzia povestirii este că după ce ai fost păcălit nu mai poți face nimic, deci: atenție la ce veți
face în viață, indiferent de vârstă.
Întâmplările sunt relatate la persoana a III-a de un narator omniscient,obiectiv,reperele
spaţio-temporale sunt vagi,nedeterminate: ”era o dată”, întâmplările având un caracter fantastic.
Ca în orice text epic, modurile de expunere prezente sunt naraţiunea faptelor în ordine
cronologică ce se îmbină cu descrierea, caracterizarea directă şi dialogul ce este un mijloc de
caracterizare indirect care dinamizează acţiunea.
Personajele puţine prezente sunt specifice acestui gen literar: ursul, personajul principal,
vulpea vicleană și un țăran cu carul de pește. Reperele spatio-temporale sunt prezente de
asemenea: locul si timpul.
Toate acestea demonstrează ca opera ,,Ursul pacalit de vulpe'' apartine genului epic.

2. (1,5 p.) Identificați șase cuvinte care în vorbirea actuală au altă formă/semnificație.
Indicați forma și sensul lor actual.
 Bizuina-vizuina:adăpostul vulpii;
 Cumătră-naşa în raport cu părinţii copilului botezat sau titlu dat de ţărani unei femei de
aceeaşi vârstă,în semn de familiaritate sau prietenie;
 Băltoaga-balta : adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumului;
 Nicăiri-formă populară- actual nicăieri;
 Şăzând-vorbire populară-şezând;
 Caţaveică-scurteică-haină ţărănească purtată de femei,îmblănită, scurtă , cu mâneci largi;
 Desară-formă populară- diseară.

3. (2 p.) Indicați rolul stilistic al verbelor și al interjecțiilor din text.

Interjecţiile exprimă în textul dat caracterul veridic, ele apar în dialogul dintre personaje
pentru că sunt sunete ale vocii, de asemenea exprimă şi emoţiile personajului. Acestea
accentuează starea personajelor dar şi etapele acţiunii pe care o face mai palpitantă.
Verbele dau impresia că acţiunea se desfăşoară sub ochii ascultătorului, creând impresia
de autenticitate şi exactitate, o acţiune posibilă, probabilă, arată atitudinea cititorului faţă de
acţiunea, starea, trăirea enunţată, gerunziul având rolul de dinamizare iar formele populare
sunt expresive, lărgesc orizontul în plan spaţial şi temporal, sugerează oralitatea.
4. (1 p.) Alegeți grupa/clasa la care s-ar putea studia acest text, argumentând alegerea făcută
și indicând modificările/adaptările făcute pentru a fi receptat cu ușurință.
Acest text s-ar putea studia pentru grupa mică iar cu ajutorul acestei opere preşcolarii
pot învăţa cum să se comporte cu ceilalţi. Aș opta pentru lectura educatoarei cu suport
ilustrativ dar aş înlocui cuvintele populare sau cuvintele pe care nu le cunosc cu alte
cuvinte pe care copiii le vor înţelege rapid.

5. (2,5 p.) Descrieți o secvență din activitatea didactică de la grupa/clasa aleasă, evidențiind
metoda de predare-învățare, forma de organizare a clasei, conținuturile învățării, forme de
evaluare continuă.
TIPUL ACTIVITĂŢII: predare-învăţare
OBIECTIVE CADRU:
-formarea deprinderilor copiilor de a asculta o poveste;
-dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral şi activizarea vocabularului;
-formarea capacităţii de explorare şi descriere verbală a elementelor din mediul
înconjurător.
-formarea capacităţilor de povestire a unei opere ascultată.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
-să reţină titlul şi autorul poveştii;
-să urmărească firul unei poveşti;
-să întrebe şi să răspundă la întrebări pe baza textului citit;
-să se exprime în propoziţii corecte din punct de vedere gramatical;
-să îşi exprime părerea cu privire la întâmplările din povestire;
-să descrie personajele din poveste.
METODE ŞI PROCEDEE:
Demonstraţia, explicaţia, exerciţiul, observaţia, expunerea, povestirea, predarea-învăţarea
reciprocă.
FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupuri, individual.
EVALUAREA: scrisă-fişa de evaluare
DIRIJAREA ÎNVĂŢĂRII: se va citi povestea cât mai expresiv folosindu-se de materialul
ilustrativ, gestica şi mimica corespunzătoare. Pe parcursul povestirii se vor explica sensul
cuvintelor noi. După ce se va termina textul de citit se formulează ideile principale și se
reamintește titlul şi autorul poveştii. Pentru această etapă a lecţiei se vor folosi metodele:
explicaţia, povestirea.
OBŢINEREA PERFORMANŢEI:
Copiii vor prezenta pe scurt conţinutul povestirii, cu ajutorul imaginilor. Se vor
indentifica personaje pozitive și personaje negative. La sfârşit se va propune găsirea unui
alt final.
EVALUAREA:
Se va înmâna copiilor o fişă de evaluare pentru fixarea conţinutului poveştii: ”Încercuieşte
animalele despre care este vorba în povestea „Ursul păcălit de vulpe” şi colorează
personajul preferat.”