Jocul cu text şi cânt

Jocul cu text şi cânt, faţă de celelalte mijloace ale educaţiei muzicale, este mai complex, el
îmbinând într-o structură unitară trei elemente:melodie, text şi mişcare.Copiii trebuie să ajungă
să cunoască aşadar, într-o activitate de predare, atât melodia şi textul unui cântec, cât şi mişcările
care-l însoţesc.
În general în desfăşurarea unui joc cu text şi cânt se desprind următoarele etape:
1.Familiarizarea copiilor cu cântecul şi conţinutul jocului;
2.Demonstrarea jocului cu text şi cânt;
3.Executarea lui împreună cu copiii.

Familiarizarea copiilor cu cântecul şi conţinutul jocului

Această etapă este necesară mai ales atunci când textul cântecului este mai dificil, sau mai
greu de reţinut de către copii, sau atunci când jocul cuprinde mişcări mai complexe.
Familiarizarea copiilor cu cântecul şi conţinutul jocului se poate face printr-o povestire, însoţită,
în măsura în care este posibil, de mişcările care vor fi executate de copii în joc.Povestirea trebuie
să fie clară şi succintă, subliniind ideile principale ale textului cântecului şi legătura lor logică cu
mişcările pe care le implică jocul.În povestire se pot folosi şi versuri din textul cântecului, de
exemplu, cele mai dificile şi care, cu această ocazie, se explică, sau versurile care se repetă în
cântec şi care cu acest prilej pot fi memorate.Familiarizarea copiilor cu conţinutul jocului este
necesară mai ales la grupele mici, atunci când ei au de executat mişcări mai multe şi mai
complexe.După ce textul cântecului a fost prezentat se trece la demonstrarea lui(educatoarea îl
cântă o dată sau de două ori, în fincţie de cântec) şi apoi îl execută împreună cu copiii.

Demonstrarea jocului cu text şi cânt

După această etapă în care copiii au fost familiarizaţi cu textul şi melodia cântecului, se trece
la demonstrarea jocului.Educatoarea demonstrează în faţa copiilor jocul în întregime,
executându-l mai rar spre a fi bine intuit de ei.Apoi îl execută cu copiii.
 Se explică copiilor:a) felul mişcărilor;
b) modul cum se execută ele(repede, foarte repede, lent, etc.);
c) succesiunea mişcărilor;
d) formaţia în care se va desfăşura jocul (în cerc, în coloană etc.);
Aceste explicaţii ajută demonstrarea educatoarei şi-i pregătesc pe copii pentru desfăşurarea
organizată şi, mai ales, conştientă, a jocului.Procedeul nu este indicat pentru grupele mici,
deoarece posibilităţile de înţelegere ale copiilor de 3-5 ani sunt mai restrânse.

Executarea jocului împreună cu copiii

La început se asigură formaţia în care se va defăşura jocul.De exemplu dacă el are loc în
formaţie de cerc, se va cere copiilor să-l formeze.Apoi se distribuie rolurile între copii- în cazul
în care jocul se desfăşoară pe roluri.Educatoarea participă activ la joc, interpretând cântecul şi
mişcările o dată cu copiii.Atunci când jocul se desfăşoară greoi sau copiii nu execută corect
unele mişcări, ea le demonstrează din nou şi apoi le repetă cu copiii.

Aceste etape enumerate mai sus nu trebuie să decurgă întocmai la fiecare

activitate.Educatoarea trebuie să se orienteze după jocul pe care-l predă, după fgrupa la care
lucrează.La grupele mari, demonstrarea jocului de către educatoare nu este întotdeauna
necesară.Ea poate fi înlocuită cu explicarea mai detaliată a mişcărilor (la jocurile a căror
desfăşurare este mai complexă sau mişcările nu sunt indicate de text, ci numai sugerate).
De asemenea trebuie subliniat faptul că nu este necesar să se insiste ca toţi copiii să-şi
însuşească jocul, pentru că ar fi obositor pentru ei, ar duce la lipsa de interes , la prelungirea
activităţii.
Jocurile cu text şi cânt se pot relua în alte activităţi sau momente ale zilei.
 Joc cu text şi cânt
„Ariciul” (din folclorul copiilor)

Mişcările jocului: Mers tropăit, cu întoarceri şi schimbarea direcţiei la semnal, pe versuri

similare sau semnal de fluier.
Indicaţii:Demonstrarea jocului, cu 3-4 repetiţii (copiii se joacă cu educatoarea chiar de la
a 2-a repetare).
Desfăşurarea jocului:
Copiii stau în cerc şi dintre ei se alege „ariciul” sau „aricii”, prin numărătoare populară
ritmică.
„Ariciul” stă în mijlocul cercului, cu capul lăsat în jos şi se mută de pe un picior pe altul,
legănat, în ritmul cântecului.La versul „Hop-hop-hop!”, el trebuie să sară în sus, exact pe
comandă, de trei ori la rând, cu ambele picioare.
Jucătorii de pe marginea cercului cântă şi bat din palme egal, pe ritmul cântecului.La
versul „Hop-hop-hop!”, cântecul va fi cântat mai tare şi mai scurt, astfel încât pauza dintre
cuvinte să se simtă bine iar bătaia va fi mai accentuată.
Aşa se joacă strofa I şi strofa a II-a.La inceputul strofei a III-a „ariciul” alege un copil
din cerc, cu care „joacă” în timpul strofelor III şi IV. Apoi, copilul ales, ia locul „ariciului” şi se
continuă jocul sau se face o nouă numărătoare.