PERSPECTIVA LINIEI,

SUPRAFEŢEI, VOLUMULUI
 PERSPECTIVA LINIEI
• Perspectiva este metoda pe care o avem
la îndemână pentru a reda într-un plan
bidimensional, un obiect tridimensional.
• Este metoda prin care arătăm ca un obiect
este mai departe de privitor decât un altul,
și prin care dăm iluzia de adâncime.
• Perspectiva stă la baza oricărui desen
realizat în manieră realistă.
• Perspectiva este o metodă de construcţie a imaginii tridimensionale
pe un plan bidimensional care porneşte de la reconstituirea
procesului vederii umane.
• Imaginea rezultată este foarte apropiată de imaginile reale creându-
se un spaţiu virtual.
• Relaţia dintre privitor şi tablou este definită de conceptul estetic de
fereastră care separă spaţiul fizic de cel reprezentat printr-o graniţă
distinctă (de obicei rama tabloului dar şi elemente de arhitectură).
• Construcţia spaţiului virtual este dezvoltată prin definirea
conceptelor geometrice specifice, sistemul de referinţă,
coordonatele punctului, figuri geometrice plane şi volumetrice, în
sensul creării unui vocabular geometric complet pentru
reprezentarea grafică a tuturor formelor din realitate .
• Perspectiva este definită deopotrivă ca o tehnică
şi o manifestare artistică: "Artă, tehnică de
reprezentare pe o suprafaţă plană, a obiectelor
în trei dimensiuni care apar ca atare de la o
anumită distanţă şi dintr-o poziţie dată" (Le petit
Larousse -1993 pag. 769).
• Această definiţie marchează caracterul dual de
ştiinţă şi artă al perspectivei precum şi
necesitatea ca punctul de vedere al
observatorului să fie exact în locul punctului de
observare calculat de artist.
• Descoperirea perspectivei liniare este plasată în
timp în perioada Renaşterii italiene. Metoda lui
Brunelleschi (1420) este cea mai veche formulă
de calcul a imaginii perspective.
• Cea mai importantă descoperire pe plan
constructiv a acestei scheme este
reversibilitatea biunivocă dintre motivul real şi
proiecţia lui pe planul tabloului perspectiv aşa
cum sunt percepute ele de vederea umană.
LINIA DE ORIZONT SAU LINIA
DE LA NIVELUL OCHILOR
• Linia de la nivelul ochilor este o linie imaginară
de care poti sa te folosesti in desenele tale.
• Această linie împarte imaginea pe care o ai în
față în două părți egale și te ajută pe tine să
definești poziția pe care o ai cu fiecare obiect din
jur. Stai drept și privește în față.
• Punctul care este fix în fața ta se află pe linia ta
de orizont. În funcție de acesta poți să determini
ce e deasupra ta, ce e la același nivel cu tine și
ce e sub tine, adică sub linia de orizont.
 CUBUL
• Forma cea mai simpla, inventată de om. Mama
natură nu a creat nimic din linii frânte. Natura
este compusă din linii curbe, sinuoase, calde.
• Doar ce e creat de om are la bază cubul:
cladirile, obiectele pe care le avem în casă. În
rândurile care urmează însă, o să vă spun cum
să vă folosiți de această formă simplă pentru a
desena multe alte lucruri. 
• Linia de orizont și cele care se întind de la cub
până la punctul ales pe orizont trebuie șterse
mai apoi
 Cum să desenati un cub cu un
singur punct de fuga?
• Trasați o linie orizontală care va fi linia noastră
de orizont.
• Desenați un pătrat.
• Alegeți un punct pe linia de orizont și acum uniți
fiecare colț al pătratului cu punctul ales pe linia
de orizont, la fel ca în imaginea alăturată.
• Restul e simplu, desenați încă două linii paralele
cu cele din fața lor, sus sau jos, în dreapta sau
în stânga, în funcție de poziția pe care cubul o
are pe foaia de desen.
SUS ȘI JOS
• Perspectiva funcționează în același fel de
fiecare dată, indiferent dacă cubul se află
în stânga, în dreapta, sus sau jos.
 PERSPECTIVA PENTRU UN
PORTRET
• Exemplu de portret in semiprofil, adica pe
jumatate intors. In acest caz, jumatatea
din chipul femeii care este mai aproape de
privitor pare putin mai mare decat cealalta.
Acesta este efectul perspectivei. E doar o
iluzie pe care desenatorii o folosesc in
avantajul lor.
• Este bine sa aveţi in fata un model, o
fotografie sau o persoana
• Apoi, cand desenaţi un portret, imaginaţi-
vă ca este incadrat intr-un cub.
• Trasaţi linia cea mai de sus care
delimiteaza parul si cea de jos, de la
barbie ca si cand ar fi o fata a cubului,
stiind ca ele se intalnesc intr-un punct in
afara imafinii.
• Apoi aflaţi proportiile mari, cat e fruntea,
nasul si spatiul intre nas si barbie. Faceţi
forma mare.
• Pe forma mare, trasaţi liniile de
perspectiva pe care le vedeţi si sus.
• Imaginaţi-vă ca aveţi in fata treptele unei
scari. In acelasi mod trasaţi aceste linii,
fara sa vă gandiţi ca e un portret.
Suprafete de lumină şi suprafeţe de
umbră
Picteaza o plansa cu flori sau frunze.
• Urmeaza pasii urmatori:
• Pasul 1
• Imparte spatiul prin contururi simple. Hotaraste
care sunt partile principale. De obicei, sunt trei
parti: fundalul, planul central si prim planul.
• Asaza-le in functie de un punct central de reper.
• Evita detaliile in acest moment.
• Pasul 2
• Stabileste doua suprafete: una de lumina
si una de umbra. Lucreaza cu ideea de
negru in prim plan si nu de sus in jos.
• Pasul 3
• Stabileste sursa de lumina. Adauga umbra
(pe obiect) pe o suprafata pictata, dar
neuscata. Stabileste adancimea dorita a
picturii. Umbreste suprafetele si formele.
• Pasul 4
• Clarifica-ti expresia. Simplifica si uneste
detaliul. Elimina orice lucru care nu te
ajuta in mod direct sa clarifici si sa
infrumusetezi exprimarea. Raporteaza
toate elementele la subiectul principal luat
in discutie.
• 5. Alege un peisaj din natura si
deseneaza-l cu ajutorul creioanelor
colorate.
• Iata un peisaj desenat in doua moduri:
unul naiv si unul realist. Compara
obiectele din cele doua desene si modul
de realizare al fiecaruia.
 SPAŢIUL PLASTIC
• Spaţiul real este una din formele de bază ale
existenţei materiei (ca şi timpul ).
Spaţiul plastic este o interpretare a spaţiului real,
o reprezentare realizată cu ajutorul elementelor
de limbaj plastic şi al mijloacelor de expresie
plastică.
Acest spaţiu poate fi sugerat prin :volum şi (sau )
adâncime.
Proprietăţile şi expresivitatea culorii
-cromatice-culorile pot fi pure sau amestecate;
-calorice-culorile pot fi calde sau reci;
-valorice- culorile pot fi închise sau deschise.
• Prin amestec cromatic sau acromatic,
aceste proprietăţi se pierd treptat sau se
modifică. Culorile pure îşi pierd caracterul
specific (nu mai seamănă cu culoarea din
tub ), devenind tonuri închise, tonuri
deschise, griuri colorate;
Tentele pure au o expresivitate puternică –
sunt intense, strălucitoare, exaltate,
violente etc. Tentele rupte devin delicate,
rafinate, sobre, austere, sensibile etc.
 EFECTELE SPAŢIALE
• Pentru a da impresia de adâncime şi
volum cu ajutorul culorii, se ţine seama de
următoarele caracteristici:
-culorile închise par mai grele, culorile
deschise, mai uşoare.
-culorile calde vin spre noi, se apropie,
culorile reci se depărtează
-tentele pure par mai apropiate, tentele
rupte mai depărtate
 COMPOZIŢIA PLASTICĂ
• COMPOZIŢIA PLASTICĂ cu mai multe centre de interes, statică şi
dinamică
Clasificarea compoziţiei
În funcţie de:
-principiile de alcătuire;
– tehnicile şi materialele de lucru;
– destinaţie;
-compoziţia poate fi: plastică şi decorativă
În funcţie de:
-raportarea la realitate;
– caracterul elementelor compoziţionale;
– mesajul mijloacelor de expresie; distingem compoziţia;-figurativă
şi nonfigurativă
Compoziţia plastică este specifică artelor plastice (pictura, grafica,
sculptura), fiind destinată numai contemplării.
• Caracteristici:
-elementele compoziţionale sunt figurative (personaje, case, copaci,
flori etc )
– formele de volum (tridimensionale) şi sunt reprezentate în spaţiu
(în perspectivă )
– ritmul variabil( dimensiuni, poziţii, distanţe, grupări diferite între
elemente )
– tenta picturală (modelată sau modulată )

• Clasificare
– după organizarea elementelor în cadru: închisă-deschisă
– după genul abordat: peisaj-natură statică-portret –compoziţie cu
personaje (mitologică, religioasă, istorică, alegorică de gen )
– după schema compoziţională sau direcţia liniilor de forţă, poate fi
statică sau dinamică.