ACORDUL CROMATIC

Acordul este o relație între două pete de culoare. Atunci când așternem pe un suport de
lucru, culorile se influențează reciproc. Între acestea există relații de inrudire, asemănare sau
diferențiere, opoziție, contrarietate. Prin acordurile cromatice se obține armonia cromatică.
Armonia este aspectul echilibrat și unitar al imaginii. Echilibrul este echivalarea
contrariilor. Unitatea continuie proprietatea imaginii de a se constitui într-un întreg, astfel încât
dacă eliminăm un element din compoziție, aceasta își pierde coerența. Așa cum un cântăreț își
acordează instrumentul muzical pentru un solfegiu, artistul vizual distribuie în spațiul plastic
petele de culoare, care să se potrivească între ele și le organizeză în game cromatice, având o
dominantă.
Gama cromatică este o suită, o înșiruire de culori folosite într-o compoziție. Asemeni
notelor muzicale într- o simfonie, culorile constiruie ritmul în pictură. Ritmul de culoare este
repetarea unei anumite culori la diferite intervale, distanțe între ele.
Dominanta este culoarea care dă tonul întregii lucrări, culoarea care este folosită în cea
mai mare proporție atât în amestecul cu alte culori, cât și în stare pură.
Acordul dintre două culori se poate realiza fie prin obținerea unui pasaj cromatic, obținut
prin amestecul celor 2 culori sau atunci când sunt alăturate două culori diferite, în fiecare dintre
ele se adaugă puțin din culoarea vecină, astfel încât să dispară acea senzație de stridență.
Acordul prin înrudire se realizează între culori care au cel puțin o caracteristică comună:
saturația, valoarea sau tenta. Două culori se accordă dacă sunt de aceeași natură, de aceeași
valoare sau de aceeași intensitate. Prin alăturarea de culori de aceeași natură se obține gama ton
în ton. Aceste acorduri dintre tonuri sunt monocrome. Acordurile valorice se realizează între
diferite tențe și culori de diferite saturații care sunt la fel de deschise sau la fel de închise, iar cel
de-al treilea tip de accord, cel de saturație, se realizează între culori de aceeași intensitate.
Acordul prin diferențiere rezultă din două complementare juxtapose, una dintre ele fiind
mai intense, iar cealaltă mai pală, mai grizată, ruptă, decolorată. Contrastul de calitate al culorilor
este un contrast de diferențiere și se realizează între o pată mai intense de culoare și una mai
pală, mai grizată.
Pasajul este un ton sau o nuanță intermediară, care face legătura între două pete de
culoare. Este o trecere de la deschis la închis sau de la cald la rece. Acesta poate avea marginile
bine delimitate sau marginea acestuia poate fi ștearsă, pierdută, în tehnica sfumato.
Contrastul cromatic este o relație de opoziție între culori. Contrastele de polaritate sunt
cele de opoziție Albul și negru se află în contrast de polaritate valorică, albul este cea mai
deschisă culoare, iar negrul cea mai închisă. Albastrul este cea mai rece culoare, fiind o culoare
primară, iar oranjul cea mai caldă deoarece se obține prin amestecul dintre două culori calde,
deci între albastru și oranj se realizează cel mai puternic contrast cald/ rece.
Contrastul complementar este un alt contrast de polaritate, ce se realizează între două
culori opuse în cercul cromatic.. O pereche de culori complementare conține o culoare caldă și
una rece, o culoare primară și una binară care se obține prinb amestecul celorlalte două culori
primare. Perechile de culori complementare sunt: /roșu / verde, albastru/ oranj, galben/ violet.