COMPOZIŢIA ÎNCHISĂ/DESCHISĂ ŞI

COMPOZIŢIA STATICĂ/ DINAMICĂ

ÎN ISTORIA ARTEI
 Compoziţia plastică

 Compoziţia plastică este organizarea şi structurarea elementelor de limbaj plastic

într-un spaţiu dat, după anumite idei, principii, într-o formă unitară. Artistul plastic
aranjează elementele alese, intr-un ansamblu omogen, echilibrat, indistructibil,
astfel încât acesta să transmită privitorului emoţia şi mesajul autorului.
 O compoziţie foarte bună reuşeşte să conducă atenţia privitorului către elementul pe

care artistul îl consideră cel mai important.

 Spaţiul plastic sau suprafaţa plastică este suportul de lucru ce a fost pictat.

 O compoziţie este considerată unitară dacă prin eliminarea unui element se strică
ordinea şi echilibrul acesteia.

 Osatura tabloului - schema principalelor linii de forţă, ea determină caracterul

static/dinamic, inchis/deschis al tabloului şi repartiţia spaţiilor.
 Compoziţia închisă/
Compoziţia deschisă

 Compoziţiile pot fi închise (specifice mai ales Renaşterii) şi

deschise (caracteristice , în mod special, barocului, unde spaţiul
nu se mai desfăşoară doar între limitele cadrului, ci invadează
spaţiul înconjurător, se continuă în cel real).
 Compoziţia închisă sugerează că acţiunea se desfaşoară în
interiorul spaţiului plastic , avand un centru de interes . In acest
caz , elementele sunt ordonate pe scheme compoziţionale în
formă de triunghi, pătrat, cerc, oval.
 Compoziţia deschisă  sugerează că acţiunea se continuă şi în
afara spaţiului plastic , având unul sau mai multe centre de
interes. Centrul de interes este zona din compoziţia plastică către
care se îndreaptă prioritar privirea .
 Compoziţia statică/
Compoziţia dinamică

 Din punct de vedere al capacităţii de exprimare a mişcarii, compoziţiile

pot fi statice (caracteristice mai ales Renaşterii) sau dinamice (ce încep să
apară odată cu Renaşterea târzie, manierism şi baroc) în funcţie de
predominanţa liniilor directoare generale: orizontale, verticale sau oblice.
 Compoziţia statică se realizează prin organizarea semnelor plastice într-un
echilibru stabil, elementele constitutive încadrându-se într-o formă
geometrică stabilă (triunghi, pătrat, dreptunghi, piramidă). Are, în general ,
un singur centru de interes ori unul principal şi mai multe secundare .
 Compoziţia dinamică presupune structurarea semnelor plastice într-un
echilibru instabil prin folosirea liniilor curbe, spirale, oblice, întretăiate, ce
dau configuraţiei ansamblului mişcare, dinamism. Aceasta poate avea mai
multe centre de interes. Important este să existe în compoziţie unitate , ce
se manifestă prin legătura logică, constructiv - formală dintre părţi şi
ansamblu, dintre conţinut si formă .
 Compoziţia statică
 Compoziţia statică reprezintă o pictură, un desen sau o
gravură care, prin dispunerea echilibrată a petelor de culoare,
raportul dintre ele şi aspectul pasiv al desenului practicat
prin linii orizontale şi verticale, sugerează nemişcarea.
 Această structurare poate fi întâlnită într-o largă diversitate
de imagini plastice: naturi statice, portrete, scene de interior,
peisaje, grupuri de oameni etc. În general o compoziţie
statică urmăreşte idolatrizarea persoanei, sublinierea măreţiei
simbolice, a liniştii, a calmului sau a atitudinii reţinute.
 Noţiunea de static nu înseamnă lipsa forţelor şi a tensiunilor
într-o compoziţie, ci echilibrarea lor.
Caracteristicile compoziţiei statice
 Structura geometrică si schema compoziţională sunt bazate pe linii orizontale,
verticale si ortogonale, pe simetrie si echilibru , pe figuri geometrice stabile
(triunghi cu virful în sus,trapez ) .
 Elementele compoziţionale sunt armonios poziţionate în cadru, există echilibru
între plin şi gol; elementele sunt ordonate în planuri paralele sau perpendiculare
pe tablou .
 Formele conturate clar sunt construite liniar, părând mai solide, mai stabile.
 Observăm armonizarea culorilor şi contrastele moderate, armonizate prin
ţesatura egală de umbre si lumini. Centrul de interes trebuie să atragă atenţia mai
ales asupra simetriei, echilibrului , stabilităţii.
 Unitatea se realizează printr-o linie sau culoare dominantă.
 Semnificaţia compoziţiei statice: transmite o stare de calm, de armonie; dă
impresia de echilibru, de solemnitate sau de seninatate; poate însemna
consecvenţă, fermitate, statornicie.
Exemple de compoziţie statică (1)
 Vincent Van Gogh - Floarea
soarelui

 Vaza cu flori este unul din cele

mai frecvent abordate subiecte
când vorbim despre compoziţia
statică.
 Orizontala principală, masa,
 precum si griurile colorate
delicate, obţinute din amestecul
de culori complementare :
albastru, orange, alb, dau o
stare de linişte şi de echilibru.
Exemple de compoziţie statică (2)
 Paul Cezanne - Jucătorii de
cărţi
 Toată suprafaţa tabloului
cuprinde forme orizontale şi
verticale . Caracterul static
este exprimat de masă,scaun,
sticlă,fundal şi personaje.
Culoarea roşie a feţei de masă
dă impresia de aproape.
 Există mai multe centre de
interes: unul principal-mâinile
jucătorilor- şi două secundare –
capetele celor doi jucători .
Exemple de compoziţie statică (3)
 Francisco Goya- Familia
regală
 Este o compoziţie în care
verticalitatea personajelor le
subliniază rangul şi nobleţea,
dar şi o atitudine rigidă .
Fiecare personaj se vrea a fi
un centru de interes.
Structura compoziţionala dă
o stare de nemişcare, de timp
care s-a oprit în loc,
asemenea unei fotografii.
 Compoziţia dinamică
 Compoziţia dinamică este lucrarea care prin raporturile
cromatice tensionate, prin diferenţele puternice dintre
forma, dimensiunea şi direcţia petelor de culoare, prin
desenul cu linia modelată pe direcţii înclinate, frânte
sau curbe, sugerează mişcarea.
 Valorile şi culorile dezvoltă contracte puternice de
închis-deschis, cald-rece, contrast în sine , contract
complementar .
 Poate fi închisă sau deschisă , poate avea unul sau mai
multe centre de interes .
 Caracteristicile compoziţiei dinamice
 Structura geometrică este bazată pe diagonale, unghiuri ascuţite, iar schema
compoziţiei este bazată pe figuri geometrice instabile (triunghiuri cu vârful in
jos, paralelograme în diagonală) .
 Elementele compoziţionale domină suprafaţa, vor sa iasă din cadru.
 Formele apar învăluite in clar-obscur, unificându-se într-o mişcare plină de
energie.
 Pentru compoziţia dinamică sunt indicate contrastele, mai ales valorice, care să
conjuge toate elementele într-o mişcare unică.
 Centrul de interes, susţinut de accente de lumină, indică direcţia mişcării, părând
a fi o sursă de energie.
 Elementele de limbaj, mijloacele si procedeele îşi însumează forţa de sugestie în
favoarea mişcării.
 Compoziţia dinamică trebuie să impresioneze, să exprime forţă, măreţie,
mişcare, bucurie sau dramatism , mister si încordare.
Exemple de compoziţie dinamică(1)

 Ispitirea Sfântului Anton – Salvador

Dali
 În pictura lui Dali, Sfântul Antonie
este înfăţişat într-un deşert pustiu şi
dezolant, foarte slab . Dinamismul
operei rezultă din mişcarea
picioarelor alungite şi din contrastul
dintre acestea şi uriaşele încărcături
purtate de cei patru elefanţi (o
fântână a amorului, un obelisc,un far
monumental şi o biserică). Sfântul
Anton , cu mişcări disperate ,încearcă
să o oprească. Privirea aleargă peste
toate acestea, devenind astfel centre
de interes ale compoziţiei.
Exemple de compoziţie dinamică(2)
 Atacul de la Smârdan – Nicolae Grigorescu
 Tabloul este de un dramatism puternic
. Un tânăr turc zace în zapadă , pe
spate, cu mâinile intinse,simblizând
parcă renunţarea, in timp ce, la
dreapta lui, un român a cazut cu
mâinile încleştate pe puşcă. Flacăra
exploziilor, roşul fesurilor sau
capetele căzute în zăpadă, cenuşiul
cerului hibernal , vin să întregească
atmosfera plumburie a câmpului de
bătălie. Mişcarea soldaţilor dă operei
un dinamism expresiv . Structura
compoziţională este organizată pe
diagonale şi oblice. Fiecare soldat
este un centru de interes.
Exemple de compoziţie dinamică(3)

 Naşterea lui Venus – Sandro Botticelli

 Printre valurile înspumate , purtată de vânt ,
într-o cochilie, înainteaza zeiţa , o femeie
frumoasa, dezbracată, cu părul lung şi blond
, în postura lui Venus.
 Compoziţia este închisă , organizată astfel
încât toate elementele tabloului (linii,
puncte, forme, culori, personaje) se
orientează spre interiorul cadrului
acestuia.Toată acţiunea, elementele de
limbaj şi mijloacele de expresie  se
desfăşoară în interiorul tabloului.
 Toate elementele se îndreaptă spre acelaşi
centru de interes, spre un scop comun.Poate
fi o compoziţie cu o simetrie relativă.
 Centrul de interes  este nudul feminin din zona
centrală.
Primăvara - Sandro Boticelli