Sunteți pe pagina 1din 2

Abstractionismul

Arta abstractă este denumirea pe care, începând cu cel de-al doilea


deceniu al secolului al XX-lea, şi-o revendică o serie de tendinţe, de
grupări, de creaţii - în general diverse, succedându-se nu fără o
anumită atitudine polemică - care au la bază un protest împotriva
academismului şi naturalismului, îndepărtând din imaginea plastică
elementele lumii vizibile, redate până atunci de aşa zisă artă
figurativă, şi aşezând în locul lor un sistem de semne, linii, pete,
volume, ce ar trebui să exprime, în formă pură, acţiunea raţionalităţii şi
sensibilităţii umane.

Plecând de la ideea că arta plastică, arhitectura şi muzica sunt prin


excelenţă abstracte - ele presupunând în acelaşi timp o sumă de
legături cu realul, şi fiind, de regulă, acceptate drept construcţii,
ansambluri controlate de logică - primii artişti atraşi de abstracţionism
îşi manifestă, cu un sentiment de eliberare, întraga încărcătură
emoţională.

Arta abstractă apare aproape simultan în mai multe ţări europene, în


preajma anului 1910. Printre primii reprezentanţi ai acestei tendinţe
este Wassily Kandinsky, care, începând din 1910, pictează un ciclu de
tablouri intitulate "Improvizaţii", şi publică un amplu studiu, "Über das
Geistige in der Kunst" ("Despre spiritual în artă", 1911), ce a contribuit
la afirmarea artei abstracte.

Termenul de abstract este însă mult prea general, folosirea lui a


pendulat între accepţii extremiste, întraga artă fiind considerată
abstractă, ca rezultat al procesului de abstragere a realităţii în
imagine, sau, dimpotrivă, concretă, opera existând ca o realitate în
sine.

În 1930, Theo Van Doesburg introduce termenul de artă concretă,


părându-i-se absurd să numească abstractă o creaţie artistică ce are o
existenţă reală, dar nu va reuşi să înlocuiască, totuşi, pe cel de artă
abstractă, în care publicul şi teoreticienii artei continuă să alinieze
creaţii ce nu trimit direct la realitate.

Arta abstractă înregistrează manifestări din cele mai diferite,


dezvoltând şi extrapolând unele dintre aspiraţiile impresionismului, mai
ales în domeniul culorii şi al accentului pus pe universul interior al
artistului.

Expresionismul abstract cunoaşte şi în Europa o dezvoltare fructuoasă,


influenţând pictura artiştilor francezi ca Nicolas de Staël, Pierre
Soulages şi Jean Dubuffet. Expresia acestei tendinţe este dată de
tachism (în franceză tache: pată). Printre cei mai importanţi
reprezentanţi ai "tachismului" se numără Henri Michaux şi Camille
Bryen (Franţa), Antoni Tàpies (Spania), Alberto Burri, Lucio Fontana,
Enrico Accatino,(Italia), Wols (Germania), Jean-Paul Riopelle (Canada).

Arta abstractă, ca mişcare artistică cu identitate istorică, se face ecoul


unui fenomen mai general, în condiţiile prefacerilor sociale şi ale
realităţilor erei tehnologice şi, sub diferite forme, nume şi explicaţii,
rămâne o constantă a artei contemporane.

Momente importante în dezvoltarea artei abstracte

• Apariţia în 1908 a articolului lui Henri Rovel întitulat "Les lois


d'harmonie de la Peinture et de la Musique sont les mêmes"
("Legile armoniei din pictură şi din muzică sunt identice").
• Apariţia în 1911 a cărţii lui Wassily Kandinsky "Über das Geistige
in der Kunst" ("Despre spiritual în artă").
• Apariţia în 1917 a revistei "De Stijl", editată de Theo van
Doesburg.
• Expoziţia internaţională de artă abstractă din Berlin (1928) sub
patronajul asociaţiei "Abstrakte Gruppe der Sturm".
• Înfiinţarea în Franţa, în 1932, a grupului "Abstraction-Création".
• Constituirea, în 1937, a asociaţiei "American Abstract Artists" şi
deschiderea muzeului de "Non-Objective Painting", dirijat de Hilla
Rebay.

• Deschiderea la Paris, în 1946, a unui "Salon des Réalités


Nouvelles", de fapt primul salon internaţional al artei
nonfigurative.
• Apariţia în 1949 a cărţii lui Michel Seuphor, "L'art abstrait, ses
origines, ses premiers maîtres".
• 1947: Interviul lui Jackson Pollock în revista "Possibilities", în care
descrie tehnica dripping ("picurare") pentru actul creator "în
acţiune".
• 1948: Înfiinţarea de către Robert Motherwell, Barnett Newman şi
Mark Rothko a asociaţiei "Subjects of the Artists" din New York

Dinu Larisa-Maria