Curente si miscari in artele plastice

Arta biopticã oferã posibilitatea reluãrii unor mijloace de exprimare cunoscute în arta modernã, folosind
introducerea în compozitii a stimulilor binoculari diferentiati, fapt ce conduce la stiluri derivate, dar si la
extinderea interpretãrilor creatiilor controversate ale marilor artisti din ultimul secol.
În tabelul alãturat prezint o inventariere a curentelor si miscãrilor mai importante (denumire, principali
precursori si promotori), cu definitii simplificate chiar si fatã de acelea ale dictionarelor (din care de fapt au
fost extrase47)) pentru a face posibilã o parcurgere rapidã a lor, în scopul observãrii unor trãsãturi
generale, dar si a unor particularitati ce ar justifica reluarea lor în cadrul bioptic. În acest fel poate cã apar
mai explicite enunturile despre "aleatoriul si inflatia de idei" sau despre succesiunea util, trebuintã,
saturatie (satietate) pe care le dezvolt în aceastã carte.
Compozitiile din artele plastice ale secolului XX, pe lângã interesul provocat de stranietatea lor, au
valente în decorativ. Suprafaþa tabloului abstract întrerupe, prin disonante, ordinea, uneori, obositoare a
interioarelor.
Comunicarea cu creatorii de artã abstractã, prin expozitii, este limitatã de insuficienta mijloacelor de
redare a stãrilor de inspiratie. Prezint mai jos principalele curente si miscãri artistice începând cu
impresionismul pentru a evidentia posibilele aplicatii ale mijloacelor bioptice ce le propun asa cum rezultã
din testele DR1,DR2,DR3,DR4,DR5,DR6,DR7,DR8,DR9,DR10a,DR10b,DR10c,DR11, Stilurile artei
abstracte pot deveni elemente de structurã în arta biopticã, fãrã a produce oboseli eclectice (eclectisme
saturante), dimpotrivã vor face posibile nebãnuite transferuri ale stãrilor de inspiratie artisticã.
Curente si miscari artistice
secolul XIX
Denumire, deceniu (d),
Idei principale
reprezentanti
La originea denumirii se aflã tabloul lui C. Monet,, Impresie,, rãsãrit de
soare. Impresionistii recurg la culorile pure (direct din tub). În miscarea
IMPRESIONISM d. VIII-IX ochiului culorile se amestecã (tonuri sintetizate de retinã). Cel mai
Precursori: E. De- lacroix,, C. puternic efect de luminã îl creeazã complementarele juxtapuse.
Corot,, E. Manet; C. Monet; C. Fiecare culoare rosu,, galben,, albastru cheamã în ochi
Pissaro. complementara ei: verde,, violet,, portocaliu. O altã caracteristicã este
actiunea aspectului pasager din natura înconjurãtoare cu estomparea
formelor.
Divizarea prin tuse mici a suprafetelor colorate asigurând prin contrast
simultan amestecul colorat,, sustinând cã prin aceasta se asigurã
NEOIMPRESIONISM d. IX, G.
maximum de luminozitate. Tehnica tuselor divizate - divizionismul - se
Seurat; P. Signac
accentueazã pânã se ajunge la puncte colorate. Seurat lanseazã
succesiv "contraste de tente,, contraste de ton,, contraste de linie.
Domeniul deplin de afirmare pentru simbolism l-a constituit literatura -
Ch. Baudelaire,, A. Rimbaud s.a. În picturã simbolismul este o replicã
SIMBOLISM d. IX,, P. Puvis de
datã pozitivismului impresionist opunând lumii exterioare universul
Chavannes; G. Moreau; Odilon
interior. Aceastã miscare esteticã a introdus ideea consonantelor si
Redon.
sinesteziilor,, a posibilitãtii de transcriere a unei arte în termenii alteia:
literaturã picturalã,, picturã literaturizatã etc.

Curente si miscari artistice

secolul XX
Arta 1900 derivã din tipul linear-vegetal ca în Italia. A fost în multe
STILUL 1900 d. I: Gustav Klimt; Toor;
cazuri tratatã ca un stil exclusiv decorativ datoritã caracterului
P. Bonnard; Toulouse- Lautrec
pregnant ornamental. Se remarcã aplicatiile din arhitecturã.
FOVISM (fauvism) d. I; Precursori: V. Miscare picturalã francezã care se remarcã prin orchestrarea
van Gogh; P. Gauguin. Inovatori: H. îndrãzneatã a culorilor pure. Cultivã culoarea vie strãlucitoare
Matisse; A. Derain pusã direct din tub (strãzi cu steaguri).
Acest curent adoptã notiunile cheie ale modernitãtii (dinamism,,
FUTURISM d. II Manifestul vitezã,, masinism) declarând totodatã cã este împotriva oricãrei
futurismului (F.T. Marinetti),, e preluat institutii a trecutului: muzee,, academii de artã,, moralã sau
în artele plastice: G. Balla,, U. politicã. În picturã se remarcã prin repetarea în translatie a formei
Boccioni,, C. Carra,, M. Duchamp sugerând miscarea. Exemplu: Nud coborând scara de M.
Duchamp
EXPRESIONISM Începând cu d. I - o Compozitie caracteristicã (simbol) litografia Strigãtul de Eduard
primã etapã 1885-1900 Van Gogh; Munch. Un peisaj - podul,, apa,, colinele - este realizat în tãieturi
Gauguin; E. Munch; J. Ensor. Apoi: largi cu linii dure, ce îmbinã contrastul violent dintre alb si negru
Ch. Soutine; A. Modigliani; G. cu dinamica agitatã a petelor. Marcheazã o desprindere de
Rouault,, M. Chagall impresionism mutând accentul pe expresionism.
Cubismul analitic preconizeazã redarea totalã a formei,,
cuprinderea aspectelor unei figuri într-un singur tablou
(bidimensional). Artistul face înconjurul unui obiect si rabate
(suprapune) în tablou aspectele principale pe care le vede.
Cubismul sintetic dezvoltã forme depãrtate de realitate,, dar în
CUBISM d. I-II Pablo Picasso; G.
acelasi timp introduce o realitate concretã prin colaje (fragmente
Braque; J. Gris
din hârtie,, de ziare,, bucãti de pânzã etc.). Remarc faptul cã în
cele din urmã,, modalitatea rabaterii nu se adreseazã
rationalului,, plusului de informatie,, ci afectivului fiind un pretext
pentru a dezvolta un nou fel de a organiza forme inedite în
câmpul tabloului.
Se remarcã prin compozitii ce nu trimit la realitate (artã
ARTA ABSTRACTÃ d. II; W. nonfigurativã). Petele de culoare si liniile, prezentate într-un mod
Kandinsky; P. Mondrian mai mult sau mai putin organizat,, oferã în multe cazuri
complemente decorative
Miscare în cultura modernã ce neagã în mod absolut toate
valorile creatiei inclusiv ale acelora ce vin din interiorul acestei
orientãri. Pictorul sau sculptorul,, în viziunea dadaistã trebuie sã
renunte la ambitiile de a reprezenta ceva,, de a folosi procedeele
cunoscute pentru compozitiile plastice. I se recomandã "sã
DADA d. II; Tristan Tzara; H. Arp
fabrice" compozitii folosind fragmente din realitate culese la
întâmplare. La fel,, oricine doreste sã scrie o poezie poate folosi
cuvinte decupate din ziare orânduite arbitrar prin extragere dintr-o
cutie. Vezi în acest volum: Aleatoriul si inflatia de idei si Unele
reflectii de antropologie
Miscare ce se vrea ca o reactie împotriva futurismului. Apare în
atmosfera creatã de studiul Introducere în metafizicã de H.
PICTURA METAFIZICÃ d. II-III; Bergson. Lumina vine din surse nedefinite sau multiple dând
Giorgio de Chirico; C. Carra impresia de suprarealitate cu efecte de simultaneitate zi-noapte.
În interioare sunt prezente manechine în forme simplificate cu
atitudini spre viu
Creatia lui K.M.,, suprematismul este considerat ca fiind revolutia
esteticã cea mai radicalã a secolului XX. Picturalul nu mai este o
reflectare a naturii,, el este însãsi natura. K.M. îsi dezvoltã ideile
SUPREMATISM d. II; Kazimir Malevici
în lucrarea Suprematismul ca model al nonreprezentãrii. În seriile
Negru pe alb sau Alb pe alb pictorul pune accentul pe o limitã a
depãrtãrii de concret

DE STIJL (STILUL) -
NEOPLASTICISM d. II-III; P.
Mondrian; Th. von Doesburg
RAIONISM d. II; M. Larionov; N.
Goncearova
ORFISM (SINCRONISM d. II; R.
Delaunay; S. Delaunay-Terk
SUPRAREALISM d. III; A. Giacometti;
V. Brauner; S. Dali
GESTUALISM (ACTION PAINTING d.
V ; J.Pollock; W. de Kooning
CINETISM d. VI; N. Gabo; A. Pevsner; pentru obiectul estetic spre experienta esteticã. Se introduc în
V. Vasarely; A. Calder
HAPPENING d. VI; A. Kaprow; C.
Oldenburg; J. Dine
POP ART (termenul POP de la
popular) d. VII; R. Hamilton; E.
Paolozzi; R. Smith
COMPUTER ART (artã executatã la
computer) d. VII; W. Fetter; M.
Schroeder; S. Schmitt
OP (OPTICAL) ART d. VI; Vasarely; B. Aceastã artã se remarcã prin multiplicarea unor forme tip cerc,,
Riley; J. Steele
Revistã si grupare artisticã în Olanda. "Scopul naturii este omul,,
scopul omului este stilul." Ca mijloace se preconizeazã: planul
sau prisma dreptunghiularã,, de culoare primarã (rosu,, albastru,,
galben) si de nonculoare (alb,, negru,, gri); echilibrul dintre
culoare si nonculoare; linia dreaptã; se exclude orice simetrie s.a
Miscare artisticã initiatã în Rusia în anii 1910-1914,, M.L. pretinde
cã este o sintezã între cubism,, futurism si orfism. Raionismul se
depãrteazã de prezentarea lumii concrete; retine reflexele
luminoase,, traiectoria în spatiu a undelor luminoase,, ajungând
la un arabesc de vectori luminosi
Orientare artisticã ce se remarcã prin compozitii mai îndepãrtate
de geometrismul rigid al cubismului,, propunând corespondente
între culori si sunetele muzicale
O definitie a miscãrii a dat-o A. Breton (primul manifest al
suprarealismului - 1924). Automatism psihic pur,, prin intermediul
cãruia se propune exprimarea în diverse moduri,, functionarea
realã a gândirii. Dictat al gândirii în absenta unui control exercitat
de ratiune. La început s-a manifestat în literaturã si apoi în artele
plastice,, unde se cultivã straniul,, insolitul,, neprevãzutul,,
fantasticul,, adãugând la realitate visul
O miscare ce se caracterizeazã ca o directie a expresionismului.
J.P. renuntã la sevalet,, asternând pânza pe podea si lãsând sã
se scurgã culori direct din diferite recipiente pe care le miscã cu
rapiditate în scopul de a picta nu ceea ce vede,, ci ceea ce
simte,, tabloul traducând prin trasãri alambicate nelinistile sale,,
în ritmul unor descãrcãri de energie
Directie în arta modernã care introduce miscarea în artele
vizuale. Se remarcã si în acest caz o deplasare a interesului
compozitii piese în miscare actionate mecanic sau prin forte
naturale (vânt),, cu echilibre precare ce conduc la succesiuni
aleatorii,, proiectii de fascicole luminoase ritmice s.a
Miscarea urmãreste micsorarea distantei între realitate si artã
prin interferenta mai multor forme de artã: plasticã,, teatru,, film,,
fotografie etc. Cu orientãri dadaiste de sfidare a conventiilor,,
practicã spontaneitatea si improvizatia trecând valoarea artisticã
de la obiectul de artã la actul artistic
Miscarea se bazeazã pe referiri la concret,, la valorile continute în
cele mai banale lucruri din mediul înconjurãtor,, fiind o reactie
împotriva disparitiei imaginii lumii vizibile. Se dezvoltã si o directie
mecanomorfã,, reprezentându-se organismele masinilor si
automobilul fiind în acest sens un simbol. Asamblarea de
"deseuri",, "noile antichitãti"
Artisti si ciberneticieni realizeazã programe care introduse în
calculator genereazã forme inedite din trãsãturi succesive de
linii.În mãsura în care nu intervine artisticul,, compozitiile sunt
plasate în tehnologie
semicerc,, cu distributii pe curbe care creeazã iluzii optice de
deformãri în spatiu. Provoacã socuri vizuale folosite în afise si îsi
 extinde aria de aplicare în domeniul decorativ
Teoreticienii si artistii acestei miscãri considerã cã pe primul plan
ARTA CONCEPTUALÃ (artã analiticã)
se situeazã ideea,, conceptia,, procesul operei. Artistul expune
d. VII; I. Burn; M. Ramsden; J. Kosuth;
lucrarea sa în fazã intermediarã,, transmitând etapele inspiratiei
J. Collins
sale beneficiarului de artã si nu doar opere finite
Miscare artisticã care îsi propune sã meargã în directia extremã a
artei realiste,, accentuând desprinderea de realismul continut într-
o mãsurã mai micã sau mai mare în impresionism,, pictura
metafizicã,, suprarealism etc. Ceea ce se oferã nemijlocit
HIPERREALISM d. VII; Ph. Pearlstein;
observatiei sau aparatului de fotografiat trebuie sã fie în centrul
P. Sarkisian; D. Hanson
de interes al artistului plastic.Realul nu trebuie interpretat,, ci doar
reprodus. Artistul intervine decupând din realitate acele pãrti pe
care le gãseste interesante si le reproduce cu maximum de
minutiozitate
Compozitia reprezintã în sine obiectul de contemplat,,
eliminându-se orice referire la lumea înconjurãtoare pentru a
ARTÃ MINIMALÃ d. VII; B. Newman;
elimina orice evocare. Orice trimitere iconograficã,, sau aluzie la
K. Noland; F. Stella
materialitate poate declansa sentimente si asociatii parazite care
împiedicã prin impurificare,, receptarea operei de artã

47
Dictionnaire de peinture et de sculpture. L'art du XXe siècle, Larousse, 1992; Dictionnaire de la
peinture, Larousse, 1991; Constantin Prut, Dictionar de artã modernã, Bucuresti, Editura Albatros, 1982.)