[Type text]

Teorii contemporane asupra artei Suprarealismul

Ce este suprarealismul si prin ce se caracterizeaza acesta?Ca sa putem raspunde la intrebarea aceasta trebuie sa ne intoarcem la inceputul anilor 1920, cand artistii care s-au indreptat spre Paris, impartaseau o profunda neincredere fata de societatea burgheza materialista, care in opinia lor, era responsabila pentru starnirea evenimentelor care au dus la declansarea Primului Razboi Mondial si a consecintelor nefaste pe care aceasta le-a produs. Era mai mult ca sigur ca societatea trecea printr-o criza, printr-o degenerare cauzata de modul sau de viata autosuficient, superficial, precum si increderea guvernului in alocarea resurselor spre realizarile tehnologice si stiintifice, iar singurul protest plauzibil era arta revolutionara. Primii care au dat startul au fost dadaistiii, urmati de suprarealistii. Desi aveau cateva idei in comun, suprarealistii s-au dovedit a fi mult mai bine organizati si in pas cu lumea actuala. Figura enigmatica din grupul suprarealistilor a fost Andre Breton, care pe parcursul celor doua decenii va coordona si va disciplina grupul, si isi imagina ca grupul sau va aduce o noua schimbare in cotidian. Suprarealismul nu avea in vedere doar arta si litertura, el va avea si un rol in rezolvarea tuturor problemelor importante ale vietii1. La baza intemeierii curentului suprarealism se aflau ideile lui Sigmund Freud, pe care Andre Breton le-a adaptat scopurilor personale. El considera ca ideile lui Freud stau la baza unei lumi imaginare, a subconstientului mintii umane, idee care a ramas ascunsa in spatele atitudinii pur rationale predominante in epoca. Breton considera ca mintea umana e un labirint plin de mistere si ideea ca imaginatia este cea care ne dicteaza viata, nu ratiunea, isi va intra in atribute. Prezicerea sa s-a adeverit peste cativa ani, cand s-a dezvoltat un nou grup cu o tendinta intelectuala, iar artistilor li se dadea voie sa se exprime asa cum nu se mai exprimasera vreodata, debarasandu-se de controlul ratiunii. Ideile lui Sigmund Freud au constat in definirea si descrierea subconstientului ca un fenomen autentic, care guverna gandirea si comportamentul uman. Ideile lui Freud si ideile lui Breton au fost asimilate si transferate intr-o metodologie pur artistica ca protest asupra unei culturi pe care o considera amenintata de cenzura supra-egou-ului. Astfel, suprarealismul devine, treptat-treptat, un curent bazat pe subconstient si imaginatie, iar intalnirea din anul 1916, dintre Andre Breton si Jacques Vache,ii fac pe acesti tineri doctori sa puna bazele grupului, amandoi avand acelasi punct comun si aceeasi atitudinea fata de societatea burgheza. Breton devine fascinat de visele si proceselor de gandire ale pacientilor mintali.Dupa sinuciderea lui Vache in 1919, Breton si Philippe Soupault au inceput sa scrie o serie de texte bazate pe tehnica liberei asociatii, care au fost mai tarziu publicate cu numele de Les champs magnetiques(Campuri magnetice) si au constituit prima manifestare a tinerilor fata de probleme cu care se confrunta societatea actuala. Reprezentantii artelor plastice au inceput sa introduca tehnici noi, in care, in functie de mediul in care se aflau, aveau o sursa noua de inspiratie si ca model surse de inspiratie non-rationale, imaginatia fiind punctul de pornire. Un alt reprezentant al suprarealismului a fost Max Ernst, un artist din Germania, care se
1

[Type text]

afla inca in fruntea miscarii dadaiste din Koln, cand suprarealismul a inceput sa instaureze in Europa.Totodata, el este si cel care a descoperit efectele halucinante obtinute prin combinarea elementelor grafice provenite din diferite contexte, mai exact tehnica colajului, prin taierea din cataloagelor magazinelor, diagrame anatomice si vechi gravuri, care l-au ajutat in realizarea operelor. Taindu-le, combinandu-le, a obtinut arta vizuala intr-un aspect si fundal nou. Procesul de creare, era mai presus de domeniul vizual, el comunica o poveste, o paradigma a domeniului suprarealist, o realitate creata cu ajutorul mintii. Ernst sustine ca, colajul, in toata splendoarea sa, oferea o manifestare asupra artei, a poeziei si chiar a stiintei si modei. Faptul ca, colajul era facut din irational facea sa sublinieze ca era prezent pretutindeni, atat in viata privata, cat si cea publica. Mai tarziu, in jurul anului 1925, Ernst descopera frontajul, o tehnica de desen, care astazi e foarte raspandita printre copii, si care presupunea frecarea unui creion sau a unei pensule aproape uscate pe hartie sau pe un material textil, care se afla deasupra unui obiect cu o suprafata neregulata, dezvaluind textura obiectului de dedesubt. Atat colajul cat si frontajul intensificau firea creativa a artistului si produceau un efect hipnotizant asupra lucrarii sale. Activitatile suprarealistilor nu se opreau doar la pictura, literatura, poezie sau arta. La scurta vreme dupa aparitia primului manifest a suprarealismului, in data de 25 ianuarie 1924, a aparut primul birou de cercetare suprarealista, in Paris, iar odata cu deschiderea biroului, au inceput reclamele si propaganda asupra curentului. Biroul era facut cu scopul de a face uz de toate mijloacele de care dispuneau prin aflarea de noi informatii care avea sa le confere dorinta de a forma noi orizonturi de propagare a suprarealismului.Altfel spus,era o initiativa care sa confere statutul de revolutie culturala. Giorgio de Chirico, a fost un alt reprezentat, descris de catre Breton in manifestul din 1924, ca fiind cel mai longeviv admirabil, intrucat a fost printre primii pictori care au atras atentia lui Breton prin arta sa.Cei doi s-au intalnit pe cand Breton incepea sa adune informatii pentru articolul sau, avand ca subiect istoria picturii moderne in La Revolution surrealiste.Pe cand aduna material informational, l-a descoperit pe Chirico, pe cand studia legaturile dintre arta moderna si suprarealism.Chiar daca cei doi au avut divergente dupa plecarea lui Chirico de la suprarealist la naturalist, Breton a avut fata de arta sa, inainte sa adopte un alt stil, un respect extraordinar si o implinire a principalelor criterii ale suprarealismului in pictura2.Fata de Picasso, Breton a avut o atitudine reticenta, deoarece lucrarile sale nu erau dovada clara ca avea aceeasi directie cu suprarealismul, intrucat undeva la mijlocul distantei, pictorul inceteaza sa mai produca lumea exterioara si sa se preocupe de partea sa interioara, dar constientizand popularitatea lui Picasso, a trebuit sa admita, in cele din urma, ca artistul era intr-adevar un membru important a miscarii . Odata cu 1920, curentul capata miscari ample, intrucat o serie de artisti incep sa se stranga in jurul suprarealistilor din Paris si incep sa se lege prietenii intre Max Ernst si Paul Eluard, Yves Tanguy si Marcel Duhamel, Tristan Tzara si Man Ray si Andre Masson cu Andre Breton.Masson intrase intr-un cerc de artisti din care faceau parte Antonin Artaud, Robert Desnos, Michel Leiris si Joan Miro.Grupul incepea sa se mareasca la fiecare eveniment cu cate o prezenta importanta,ceea ce nu facea decat sa-l intareasca atat din punct de vedere artistic,cat si intelectual.Suprarealistii au inceput sa se mobilizeze prin crearea de noi concepte, cum ar fi automatismul, contrapararea grafica a liberei asocieri si urmareau abordarea vizionara si metaforica a subiectelor, creand o imagine interna, fie o improvizatie a interiorului.

[Type text]

Unul dintre personalitatile care au mai aderat la grup a fost Feodor Dostoievski.Dar chiar si asa, chiar daca fiecare participant avea cate o viziune proprie, cu totii aveau un scop comun si anume aceea ca transmiteau irationalul.Ei faceau lucruri care depaseau limitele normale ale existentei deschizand spatii de gandire dincolo de ratiune si rationalitate, acumulate prin intermediul jocului.Chiar daca membrii se schimbau mai mereu, iar zona de interes a suprarealistilor se extindea de la aspecte pur artistice si literare la probleme politice si sociale, suprarealistii erau un tip de inteligenta colectiva care doreau gasirea unor solutii comune, ceea ce era un concept total nou pentru vremea respectiva.Dar istoria suprarealismului a facut ca problemele din interiorul grupului, se aplicau si asupra intregii comunitati si anume problemele cu care se confrunta omul de rand: de implicare politica, probleme sociale, sexuale, fenomene, vise sau halucinatii si chiar probleme care nu aveau legatura cu realitatea, toate acestea erau preluate de catre suprarealisti si introduse in lucrarile lor. Cei care intelegeau pe deplin curentul si aderau la el, pentru ei, era un mod de viata si anume ca intotdeauna erau in cautare de noi orizonturi si de noi oportunitati, prin lasarea fraului liber a imaginatiei si a creativitatii.Locul in care erau dezbatute toate ideile era la cafenea, fie in Cafe Certa, la Le Petit Grillon, in Passage de lOpera sau la Cyrano in Place Blanche, langa apartamentul lui Breton.Cafenelele pe care le frecventau suprarealistii nu se asemanau cu nimic de cafenelele linistite ale artistilor, pentru ca marea majoritatea dintre ele aveau izul tipic urban al capitalei, impregnat cu miros de fum, alcool, atmosfera galagioasa, locul preferat al traficantilor, prostituatelor si persoanelor care doreau sa se piarda in anonimat.Incidentele avute de suprarealisti la cafenea, s-au vrut un protest la adresa societatii, o atitudine anarhista si antiburgheza.Actiunile lor erau un atac la ordinea prestabilita, menita sa submineze tot ce era general acceptat si admirat de o societate respectabila. Se zicea ca dadaismul murise si in locul lui s-a instaurat suprarealismul, adoptand o parte din cutumele lui traditionale si o mai mare ancorare la realitatea actuala.Daca primul pas a fost acela sa formeze un birou de cercetare suprarealista care avea mai mult valente intelectuale si literare, pe parcurs s-a vrut o propagare asupra curentului si anume impartirea de pliante in care erau scrise cu litere mari:Parinti,povestiti-va visele copiilor! sau Daca iubesti iubirea, vei iubi si Suprarealismul!3,care au devenit faimoase in tot Parisul. Toti suprarealistii aveau apetenta politica spre miscarea de stanga si cuvantul in sine de revolutie, avea conotatii majore, intrucat punea fiinta umana mai presus de comunitate.Individului trebuia sa i se ofere libertatea de a alege si de a fi liber fara a da socoteala vreunui organ al statului sau al vreunui alt individ.Problemele politice generau de obicei tensiuni in randul grupului, starnind de cele mai multe ori conflicte, care ofereau, in viziunea lui Breton, expresia spontana a relatiilor intelectuale dintre artisti:Lasand la o parte detaliile, problemele personale si incompabilitatile de opinie si atitudine care tind sa apara intre indivizi si care devin si mai acute la nivelul grupurilor,rezulta ca e posibil ca la un anumit moment dat sa se defineasca o pozitie intelectuala general valabila, chiar daca ea risca sa se transforme rapid si fundamental4. Odata cu trecerea anilor, divergentele s-au acumulat in grup si Breton a exclus din miscare personalitati ca Picabia, Artaud, Soupault, Masson, Tzara si Desnos, pe motiv ca aveau alte orientari politice .Astfel ca dupa Primul manifest aparut in 1924, Breton a mai scos inca un articol intitulatAl doilea manifest al Suprarealismului,publicat in 1929, in care se
3

[Type text]

explicita ca el este singurul mostenitor a unei traditii care se extindea de la Nicholas Flamel si pana la alchimistii secolului al XIV-lea.Articolul a facut ca suprarealistii sa ia in calcul o noua etapa de formare si anume animarea de obiecte, cautarea pietrei filosofale, a vietii eterne prin simboluri imbrodite in arta si literatura. Cand a intrat Salvador Dali in grup, interesul spre obiecte sau animarea lor era mare.Brusc, artistilor li s-a oferit o noua perspectiva de a vedea cu alti ochi imaginea subconstientului si sa aiba ca punt central obiectul.Dali incepe sa schiteze intr-un numar, o serie de desene ,insotite de un sistem de clasificare absurd, in care facea distinctia intre obiectul de origine automatica(de sorginte simbolica), obiectul de origine afectiva(transsubstantiat) si obiectul colectiv(onirica).Pe primul il reprezenta ca un obiect bazat pe fantasme si functii mecanice.Pe masura ce acesta isi exprima ideile si castiga popularitate in randul suprarealistilor, Breton cat si cativa dintre acestia devin iritati de trucurile lui Dali, considerand ca acesta da o nota de neseriozitate miscarii si pierde din vedere anumite lucruri importante, cum ar fi politica de stanga.Spre deosebire de multi suprarealisti, el a refuzat sa ia pozitie asupra miscarii fasciste si a respins categoric de a se opune generalului Franco, care invadase fortele de stanga in timpul razboiului civil spaniol, stabilind o dictatura fascista.Insa in 1934, i se ceara sa se prezinte in fata tribunalului suprarealist convocat, in 1939, in apartamentul lui Breton in care i se cerea sa raspunda asupra faptelor sale si in urma a mai multor discutii, il exclude pe Dali din grup.Aceasta excludere ii afecteaza arta lui Dali, intrucat incepe sa manifeste modificari, adoptand un stil mai solid si mai traditional, ca maniera de realizare, desi lucrarile sunt facute de aceeasi fantezie suprarealista. Ideile lui Dali erau mai mult spre psihologic decat mecanic, cu o abordare mai mult activa decat pasiva a imaginilor artistice subconstiente.Artistul utilizeaza propriile vise si fantezii ca fundamentul de baza al lucrarii, tabloul este facut intr-un act pur deliberat si o nevoie de scapare a sentimentelor intr-o lume complet noua.Metoda paranoico-critica solicita prelucrarea imaginilor fantastice si punerea lor in fata sau substituirea lor cu lumea imaginilor naturale.Exagerarea si culorile puternice erau de asemenea prezente, iar arta creata ramane intiparite in minte, pentru ca odata ce le-ai vizualizat, este foarte greu de uitat. Dupa plecarea lui Dali din miscare, grupul se confrunta cu un moment de cotitura.In doar cativa ani, sursa lor de inspiratie pe care o creau infinita si accesibila tuturor era terminata.Suprarealistii nu mai erau o miscare pentru ca se stabilisera cu succes in devenirea unei revolutii culturale.Cu un ultim efort Andre Breton si Paul Eluard incercau sa reimprospateze spiritul miscarii.Suprarealismul nu mai era ce a fost candva si odata cu aparitia anilor 30, miscarea sufera transformari majore, in primul rand se scindeaza grupul in doua organisme oficiale: un grup care era un suprarealism combatant, in timp ce cel de al doilea era intr-o cautare continua. Izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, a determinat separarea provizorie de miscare, cand multi suprarealisti au luat drumul exilului.Dupa ce Franta a capitulat, multi suprarealisti au luat drumul Americii.Pana in 1942, New York devine locul de intalnire a suprarealistilor, dar odata cu schimbarea, incep sa apara rupturile si devine practic imposibil pentru membrii ramasi sa recreeze atmosfera din Paris, cat si ideile de altadata. Astfel in decursul celor doua decenii, Suprarealismul a devenit o credinta in realitatea superioara a anumitor forme, concepute in vis si in jocul dezinteresat al gandirii, cu un automatism pur psihic, in care se incearca exprimarea verbala sau scrisa, cautand adevarata
4

[Type text]

functie a gandirii, dictat de absenta oricarui control al ratiunii si in afara preocuparilor estetice si morale, un protest la adresa unei societati burgheze si o nevoie de a iesi in fata prin simbolism. Eseu scris de Astefanesei Andra-Sorina

1-Citat din Primul manifest ,aparut in data de 25 ianuarie 1924 si in care se exprima viziunea lui Amdre Breton despre suprarealism; 2-Citat dat de Andre Breton pentru Giorgio de Chirico, in care ii lauda opera sa,editie revista La Revolution surrealiste,1924:; 3-Fluturas(Papillon)-Parentd!Racontez vos reves a vos enfants! 45, rue de Grenelle, Paris-7; 4-Afirmatie data Naville in eseul sau din 1927,Mieux et moins bien(Mai bine si mai putin bine);

Surse bibliografice: 1.Enciclopedia vizuala-Suprarealismul 2.Salvador dali-Gilles Neret 3.Pablo Picasso-Ingo F. Walter 4.Suprarealismul-Cathrin Klingsohr-Leroy 5.Max Ernst-Ulrich Bischoff 6.Joan Miro-Walter Erben 7.Man Ray-Emmanuelle de LEcotais 8.Salvador Dali Paintings-Robert Descharnes,Gilles Neret 9.The art of the 20th century-Ingo F. Walther 20.Colectia mari artisti de geniu-Salvador Dali: