Lumea artei contemporane are şi ea Mecca ei: Basel Locul unde apar noile repere ale artei contemporane 1000 de aplicaţii pentru 300 de locuri; un proces de selecţie dur, ale cărui reguli şi coduri rămân ascunse marelui public Lume construită din reţele internaţionale Lumea artei contemporane este construită din reţele internaţionale. Fiecare reţea pune în relaţie indivizi care împărtăşesc aceeaşi strategie şi aceleaşi criterii estetice. Lorenzo Rudolf, fost director al Târgului de Artă Contemporană de la Basel şi ShContemporary 2007 menţioneză: “Reţeaua este forţa de bătaie. Aceasta permite descoperirea noilor galerii care promit, identificarea operelor rare, oferă suportul necesar promovării noilor artişti, construieşte politici de comunicare şi incită amatorii să achiziţioneze opere de artă.” Încă din anii 50, americanul Leo Castelli (art dealer), francezul Daniel Kahnweiler (promotor al lui Braque, Picasso, Juan Gris, Andre Derain), elveţianul Ernst Beyeler (fondator al Art Basel), au pus în mişcare sisteme întregi de relaţii pentru a promova şi vinde arta contemporană. Astăzi fiecare mare capitală este interesată de a avea un târg de artă contemporană. Reţelele s-au multiplicat şi s-au ierarhizat. Lumea artei Arta – lume a seducţiei şi a speculaţiei: La Miami reţeaua este excepţională. Aici colecţionarii sunt cei care ridică ştafeta. Galeriile exercită jocul seducţiei adresat colecţionarilor şi destinat promovării propriilor artişti. Londonezul Nahmad, americanul Gagosian, elveţianul Krugier îşi prezintă artiştii, operele majore ale acestora, îşi demonstrează toate atuurile, pentru a seduce marii colecţionari. A seduce şi a comunica – aceasta este deviza marilor negustori ai artei contemporane, fie aceştia vânzători sau colecţionari (ex. ex. Larry Gagosian – galerii deschise la New York, Los Angeles, Londra, Atena și Roma / Susan şi Michael Hort – The Brunch Arta – lume discretă şi opacă: Ex. fam. Hoffman, Esther Grether, fam. Rubell Arta este internațională, comerțul cu operele de artă la fel (traficul de opere de artă e al treilea ca volum financiar după traficul de stupefiante și de arme) Arta – lume a spectacularului: Ex. inaugurarea ShContemporary 2007, / Pearl Lam, Hong Kong). Lorenzo Rudolf: “Arta contemporană este oglinda care reflectă schimbările din societatea noastră. Este asemeni pieţei de modă. Avem zona de haute couture care presupune creaţia originală pentru cei câţiva “fericiţi / aleşi”, avem apoi zona de pret-a-porter pentru cei care nu-şi pot permite marele lux şi apoi zona H&M pentru cei cu mai puţini bani. În arta contemporană regăsim exact aceleaşi segmente ale pieţei Arta – lume a imprevizibilului: Arta care nu există în prezent nu va exista niciodată (Picasso). Artiştii care transmit în lucrările lor preocupările propriei epoci sunt cei care se pot înscrie în luptă (ex. Bienala de la Veneţia 2007 – Să gândim cu simţurile, să simţim cu mintea) Ceea ce e cel mai important este discursul generat de artă, nu realitatea vizuală care poate avea o infinită diversitate. Arta contemporană adună artiștii care trăiesc și sunt integrați pe piața internațională, care exprimă preocupările noastre cotidiene și vorbesc despre propria noastră istorie. Succesul muncii lor este intim legat de deciziile persoanelor influente din cadrul acestei lumi. Arta – lume în perpetuă mişcare Ex. Berlin, Koeppenickerstrasse; Art Forum Berlin, East End Londra, Frieze 2003, Fiac Paris 2006) – lumea internaţională a artei se mişcă în acord cu piaţa bursieră. Un sistem mondial este pus în mişcare pentru a conferi artei contemporane o valoare non-verificabilă, un preţ speculativ Arta – lume a comunicării (ex. expoziția din 2008 de la Grand Palais Paris, “Picasso et les maitres” atrage 750000 de vizitatori, iar înainte de a fi închisă s- au organizat 3 nocturne care au atras un public extrem de numeros, coada de la intrare fiind de aproximativ 90 de minute) Expoziţiile organizate sunt promovate ca show-uri, ca ocazii unice – reţete de succes imediat. Arta umple cotidianele naţionale, emisiunile de ştiri, reportaje spectaculoase. Arta este lansată prin strategii de relaţii publice, asemeni produselor de consum. In acest mod, media nu mai este un instrument de informare, ci o modalitate indispensabila pentru vânzare. (L. Rudolf: astăzi, a fi artist, nu mai înseamnă doar să posezi talentul creativ. Înseamnă să ştii să-l exploatezi.) În artă pentru ca informaţia să fie percutantă şi comunicarea eficientă e în mod absolut necesar să spui o poveste Arta – o lume în permanentă schimbare: În perioadă de criză investiţiile financiare în artă rămân extrem de importante pentru că: arta, valoare speculativă în perioadă de creştere este o valoare refugiu în perioadă de criză; noii îmbogăţiţi ai lumii continuă să-şi afirme prin intermediul artei statutul lor social. (ex. BRIC) Cum se poate impune un artist sau cum devine un artist tendinţă? Artistul este producătorul, sursa comerţului internaţional cu arta. Întreaga reţea trăieşte prin intermediul artistului: galeristul, curatorul, directorul de muzeu, experţii, casele de licitaţie, critica de artă, revistele, site-urile specializate, etc. Însă, pentru a fi lansat, creatorul are nevoie de recunoaşterea obţinută de la această întreagă reţea. Fără artist nimic nu este posibil. Dar artistul nu e stăpânul jocului, ci este captivul din joc. In Franţa, 42076 plasticieni, pictori, graficieni înscrişi la Maison des Artistes, in SUA, 216996 profesionişti ai artelor înscrişi la National Endowment for the Arts Raporturi relaţionale strategice: Artistul şi colecţionarul Charles Saatchi şi Damien Hirst (Saatchi construieşte o întreagă mişcare în jurul lui Damien Hirst inspirată din subiecte tabu prin excelenţă (moartea şi morbiditatea, sexualitatea, absurdul, violenţa), utilizând toate reţelele sale de influenţă, galeriile de artă, muzeele, presa, utilizând strategic tehnici de promovare consacrate industriei publicităţii: crearea unui nume de marcă, a unui brand şi impunerea acestuia prin tehnici de comunicare. Astfel realizează o adevărată revoluţie în lumea artei) la 3 ani după lansare, Hirst primeşte Premiul Turner, Saatchi continuă apoi promovarea: expoziţia Sensation la Londra, Berlin (prelungită), Melbourne (refuzată), New York (scandal) Saatchi creează premiul 4 New Sensations, Saatchi Art Stars, site-ul www.saatchi-gallery.co.uk Artistul şi galeristul Anne de Villepoix şi Yan Pei-Ming - Galerista l-a cunoscut la începutul anilor 90. Artistul făcea figurativ într-o perioadă în care era la modă minimalismul. Galerista i- a organizat expoziţii şi l-a promovat în târguri de artă. Suzzane Page a cumpărat o lucrare pentru Muzeul de Artă Modernă a oraşului Paris. La finalul anilor 90 Harald Szeeman l-a selecţionat pentru Bienala de la Veneţia 1999 împreună cu alţi alrtişti chinezi livraţi ca o referinţă de avant-gardă Gwenolee si Bernard Zurcher şi Marc Desgrandchamps Cei doi şi-au deschis o galerie în 1992, cu convingerea că valoarea oricărui artist e dată de valoarea artistică a operei sale. Obiectivul galeriei era de a lansa pe piaţă artişti care vor fi apoi evaluaţi de instituţii. Galeristul devine un fel de impresar al artistului, ajutându-l chiar financiar să-şi producă operele. Pariul artistic este riscul galeristului. În 1993 îl descoperă într-o expoziţie locală pe Marc Desgrandchamps. (figurativul era considerat vetust). 15 ani mai târziu figurativul revine în forţă (Lucien Freud, Peter Doig, etc) În 2008 la Fiac, Zurcher este unul dintre Ani de zile nu am vândut nimic. Lucrurile puţinii galerişti care a făcut vânzare. In au început să se schimbe atunci când am primăvara 2008 Zurcher deschide o început să lucrez cu o galerie. galerie la New York – unui artist francez îi creşte cota de la 3000 la 22000 euro în 12 ani; unui artist german, în aceeaşi perioadă, îi creşte cota de la 3000 la 2 milioane de euro Artistul şi instituţiile Fabrice Hyber şi FRAC - În 1982 Ministerul Culturii creează FRAC-ul pentru a regionaliza achiziţiile pentru fondul naţional de artă contemporană - În 1986 Fabrice Hyber este invitat de Guy Tortosa să participe la numeroase expoziţii colective organizate prin reţeaua FRAC - In 1997 reprezintă Franţa la Bienala de la Veneţia şi obţine Leul de Aur pentru cea mai bună participare naţională Artistul şi criticul de artă Wang Du şi Hou Hanru, Harald Szeeman, Nicholas Bourriaud Wang Du îl cunoaşte pe Hou Hanru care îi organizează o expoziţie la galeria Anne de Villepoix. Hou Hanru este un critic de artă care militează pentru multiculturalism, mondializare şi pluridisciplinaritate, la fel ca Hans Ulrich Obrist. El îl promovează pe Wang Du în expoziţii colective în Europa, Italia, Austria. În 1997 începe să fie promovat de galeria lui Pierre Huber unde este văzut de Harald Szeemann care îl expune la Bienala de la Veneţia În 2006 face parte din cei 29 de artişti expuşi la Palais de Tokyo în expoziţia “Notre Histoire” Artistul şi piaţa globalizată Yona Friedman este un arhitect considerat utopic A fost invitat de 3 ori la Bienala de la Veneţia “În anii 70, 80, nu existam pentru arhitecţii francezi. Atitudinea lor era chiar ostilă. A trebuit să plec în străinătate, unde am primit premii. Apoi, timp de 10 ani am lucrat în SUA” Recunoaşterea creatorului în Franţa va veni prin spaţiul internaţional: Institutul Olandez de Arhitectură i-a consacrat o Piaţa globală de artă a influenţat gustul expoziţie retrospectivă care l-a colecţionarilor şi al amatorilor de artă. lansat ca teoretician şi artist la 80 (Louvrul şi arta contemporană, Verssailes- de ani. ul şi Jeff Koons sau Takashi Murakami ) Arta ca modă şi ca mod de viaţă Noua cartografie a dorinţei prinde o dublă formă la generaţiile de artişti contemporani: nevoia de afirmare de sine ca personalitate singulară, unică şi importanţa acordată apartenenţei la o comunitate convivială în sânul căreia să fie recunoscut Low cost-ul aplicat artei emergente: Affordable Art Fair, Londra / Internetul Art Basel şi Art Basel Miami sunt însoţite de un târg de design. Starurile designului contemporan, Ron Arad, Zaha Hadid, Philippe Starck, Andree Putman, Roman şi Erwan Bouroullee sunt la fel de bine cotaţi şi integraţi în sistemul de design contemporan Arta este un stil de viaţă, în care artiştii emergenţi şi profesioniştii domeniului aplică regulile şi strategiile de marketing ale economiei de piaţă Vizibilitatea în lumea artei În majoritatea domeniilor vizibilitatea implică un proces extrem de sofisticat. Inclusiv persoanele încearcă să devină brand-uri. Pe piaţa comercială, a construi un brand înseamnă a crea o poveste despre produs, a promova produsul, a dezvolta evenimente în jurul produsului, a publica în permanenţă date noi şi istorii noi despre produs. Toate acestea, pentru a imprima produsul în mintea publicului ţintă. Atunci când o persoană încearcă să devină un brand, aceasta trebuie să devină cunoscută publicului ţintă, să rămână pe termen lung pe piaţă, să se diferenţieze în mod clar de competiţie, să primească recompense în conformitate cu gradul său de cunoaştere şi recunoaştere. A deveni un brand implică un proces de puternică transformare personală Vizibilitatea creează aderenţi, clienţi, fani şi generează oportunitate Fiecare persoană dispune de o reţea de oameni care o cunosc. Cu cât puterea noastră de a ne distribui imaginea se extinde, cu atât vizibilitatea creşte, iar cei care înţeleg procesul de transformare îl utilizează pentru a-şi creşte opţiunile şi recompensele Cunoaştere – recunoaştere – identitate de brand – putere şi bani Individul care doreşte succesul trebuie să deţină controlul asupra propriei imagini şi să ia decizii bazate pe înţelegerea profundă a industriei vizibilităţii Ce înseamnă o persoană vizibilă?/ Ce înseamnă industria vizibilităţii? Erou, legendă, lider, idol, star, icon, celebritate în Industria vizibilităţii = o reţea funcţie de reputaţie şi de profesionişti, materiale, popularitate echipamente şi procese care produc un rezultat căruia i se O persoană al cărei nume atribuie o valoare pe o piaţă atrage atenţia, creează interes şi valori generatoare de profit Funcţia acestei industrii este de a crea, a construi şi a Construcţia vizibilităţii se promova figuri / persoane ca mută de la modelul brand-uri în toate domeniile. “descoperire” la modelul “construcţie” care transformă în mod strategic aspiranţii la titlul de erou Procesul de branding Atitudinea potrivită – element strategic, maleabil / aspirantul de succes nu este în mod necesar cel mai talentat, ci persoana a cărei atitudine demonstrează calităţile necesare succesului în domeniu Motivaţia – motivatori umani, motivatori situaţionali, motivatori mediatici, motivatori financiari Naturaleţea – dezvoltarea acelor caracteristici care îl recomandă pe aspirant ca talentat Talentul – include abilitatea de a executa cerinţele unui sector, talentul poate fi dezvoltat prin practicile profesioniştilor din domeniu (strategii care satisfac publicul ţintă şi expectanţele domeniului) Carisma Timing – un aspirant poate să urce extrem de rapid, neavând competenţele necesare suficient de dezvoltate Norocul – este precedat de o poziţionare corectă pe scena de artă (locaţia potrivită)