Proiect educațional

INTUIȚIA ÎN PROCESUL DE CREATIVITATE

AL ELEVILOR

Emma Păvăloaia
 1.Datele proiectului:
Tema proiectului: Intuiția în procesul de creativitate al elevilor

2.Descrierea științifică a proiectului:

Termeni cheie: elev, creativitate, intuiție, libertate, inteligență

Rezumatul proiectului și motivarea alegerii temei:

In domeniul psihologiei, la inceputul cunoaterii sta, fara nici o indoiala, intuitia
psihologica. Intuitia nu este doar un act de cunoastere pura, asemanatoare cu perceptia, ci ea
se asaza si se sprijina pe organizarea spiritului. Intuitia psihologica este o intuitie
participanta. Este vorba despre un model comprehensiv psihologic care se refera la ceilalti si
care difera in acelasi timp de cunoasterea stiintifica. Este de asemenea un model
comprehensiv care ne permite sa uzam de explicatiile pe care dorim sa le dam persoanelor din
jurul nostru, fenomenelor si situatiilor pe care le traim. Pe scurt, este acel „ceva” ce face parte
din bagajele psihicului elevilor și care trebuie exploatat pentru facilitarea conexiunii cu
abilitățile înnăscute ale acestora.

Unitatea corpului cu sufletul ne ajuta sa reactionam imediat printr-un suras, sau prin
lacrimi si sa formam astfel un act trait impreuna cu celalalt, care nu este altceva decat o expresie
vie a intuitiei noastre.

Henri Bergson evoca in scrierile sale existenta unui fel special de perceptie extra-
senzoriala, ce nu rezuma totul doar la intuitia participanta. Era vorba despre o perceptie care
cuprindea (ceea ce psihologii mai numesc) empatia, aflata intr-o postura nereflectata si totusi gata
oricand sa se inlantuie formand o comunicare inconstienta alcatuita impreuna cu cel cu care intri
in contact.

Cand vorbim de „intuitie” asa cum apare acest termen din scrierile lui Bergson, nu ne
referim la sentiment inconstient de prezicere a celor ce urmeaza sa se intample. Pentru filosoful
francez, intuitia este o facultate exclusiv umana, ce face posibila cunoasterea absoluta.
 Pornind de la bazele picturii abstracte în concordanță cu intuiția nativă, se va pune punct
pe dezvoltarea creativității elevilor și pe modul de operare al acestora cu diferite tehnici picturale.

Cele mai importante aspecte ale conceptului de intuiție in creativitate sunt procesul
creativ, produsul creativ și persoana care care iși ascultă intuiția.

- Etapele actului creeației: stări de îndoială, sentiment de frustrare, moment de relaxare,

materializarea ideii într-un fapt perceptibil și evaluarea acestuia prin stabilirea
gradului în care produsul corespunde criteriilor de originalitate
- Criterii de apreciere a produsului creativ: - criteriul originalitatii, noutatea, intuiţia,
corelarea sunetului cu imaginea, impredictibilitatea, relaţia neaşteptată dintre lucrurile
inexistente în lumea reală şi obiectul creat.
- Criteriul conexiunilor
- Criteriul intuiţiei
- Criteriul non.raţionalităţii
- Personalitatea creatoare: fluenţa de idei, flexibilitatea, originalitatea.

2) Factori inhibatori ai reprezentării intuitive

1.Caracteristici ale elevilor:

-intoleranța față de opiniile colegilor
-devalorizarea percepției de sine
-frica de ridicol
2.Caracteristici ale cadrului didactic:
-critica aspra, accentul pe competiție
3.Sistemul de învățământ
-supraîncărcarea școlară, manuale dense

3) Formularea ipotezei:
Elevii vor dezvolta o conexiune cu subconștientul, vor învăța sa își urmeze instinctele
în ce privește creativitatea, vor face corelări între formă, pată, culoare și amintire.
 Pornind de la arta abstractă, elevii vor fi intrigați sa-și folosească intuiția și
originalitatea în ce privește crearea de noi imagini aparținătoare subconștientului
persoanei care imaginează.
Elevilor le va fi făcută o introducere în arta abstractă și cea suprarealistă, pentru a
avea ca exemplu opera marilor artiști, care nu poate fi obiectată datorită libertății de
exprimare.
Elevii vor fi îndepărtați de spiritul competiției, urmărind punctele de forță dintr-o
lucrare executată liber, fără constrângeri.
Ascensiunea ființei către libertate a acționat în baza emoților active încă de la începutul
timpurilor, pornind de la o dorință primordială de a transcende granițelor lumii fizice, limitate,
unde moartea seduce ființa iar ființa seduce moartea pentru eliberare.
Culoarea este un element vital, existând odată cu lumina și prin ea însăși, pictura
manipulând-o de-a lungul timpul, școlilor picturale rămânându-le maniera de a se folosi de ea.
Până în momentul în care impresionismul a început să divizeze culoarea pe tonuri
complementare și pe o construcție a lor, pictura urmărea culoarea ca ton local. ”Impresionismul
care opune un roșu unui verde, nu colorează, el construiește. Această construcție delicată nu
poate să joace două roluri în același timp. Ea dă -griul-. De pildă, numai un albastru deschis pur
rămâne albastru deschis dacă se învecinează cu un gri sau un ton necomplementar. Dacă se opune
unui portocaliu, raportul devine constructiv, dar nu colorează.
Prea multă culoare înseamnă absența culorii.”1
Impresioniștii nu au vrut să vadă în obiecte decât raporturi de culoare, cubiștii, urmând
după potopul de culori al foviștilor în desfășurarea și în arhitectura obiectului structurat debutând
cu tonuri de gri, nu au admis culoarea decât după câțiva ani, întreaga pictură modernă dorind să
dezvolte și să accentueze sentimentul de eliberare.
Elevilor le vor fi prezentate jocurile contrastelor complementare.

1
Fernand Leger, ”Funcții ale picturii”, Ed. Meridiane, București 1976, p. 44
Vincent Van Gogh- Corbi în lanul de grâu

În arta abstractă, obiectul, anterior valorificat în locul subiectului de către maeștrii cubiști,
dispare, astfel regăsindu-ne în fața unei arte pentru artă.
Această poziție de eliberare care reprezenta o necesitate pentru arta abstractă, aceasta
fiind o continuitate, la fel cum neoimpresionismul a fost pentru impresionism, abstracționismul
constând în principal în ”libertatea de dispunere a liniilor, formelor și culorilor ce îngăduie să se
rezolve problema arhitecturală a culorilor de acompaniament sau de distrugere. Un dispozitiv
melodios ”acompaniază zidul”, un dispozitiv contrastat distruge zidul. Sunt necesități
arhitecturale moderne.
Niște subiecte noi, luate în considerație în raport cu libertățile pe care cercetările
anterioare le-au impus, trebuie să se ivească și să se stabilizeze fără nicio legătură cu subiectul
vechi, chiar cel mai bun.
Există un primitivism modern în viața care ne înconjoară.
Evenimentele vizuale, decorative, sociale, n-au fost niciodată atât de intense, atât de
tăinuitoare de documente plastice noi. Creațiile științifice actuale ne deschid un câmp nelimitat de
forme plastice necunoscute.”2

2
Fernand Leger, ”Funcții ale picturii”, Ed. Meridiane, București 1976, p. 39
P. Picasso
4) Formularea obiectivelor:
-identificarea factorilor inhibatori ai cretivității, ai siguranței pe sine
-aplicarea metodelor de stimulare a creativității și intuiției proprii
-aprecierea produsului creativ spontan prin criterii de originalitate, criterii ale conexiunilor si a
nonraționalității
- identificarea caracteristicilor personalității creeatoare

5) Eșantionare:
-cercetarea vizează înlăturarea sentimentului de competiție și comparație între elevi, prin
înțelegerea diferențelor dintre inteligentă și intuiție, astfel încât cea din urmă nu poate avea grad
de comparație.
-cercetarea se realizează pe parcursul a 4 săptămâni școlare cu un număr de 25 de elevi din ciclul
gimnazial.

6) Implmentarea proiectului:
ANALIZA DE CONTEXT:
a.Abordarea cretivității prin intuiție
b. competiția ca factor inhibator al creativității și siguranței pe sine
c. principiui de stimulare a creativității în școală.

ABORDAREA INTUIȚIEI:

Cum opereaza, in schimb, intuitia? Ea este o experienta, intotdeauna a duratei, pe care

Bergson o numeste si „simpatie”. Prin acest din urma termen intelegem o „punere in locul
celuilalt”, o intrare in lucrul insusi. In cazul fiecarui individ, acest proces are loc chiar in el insusi
si genereaza un sentiment de tensiune, care pare determinat tocmai de posibilitatea alegerii unui
numar infinit de alte durate. Pentru o mai buna intelegere a conceptului de intuitie, filosoful a
folosit exemplul spectrului culorilor. Daca am presupune, spune el, ca nu exista o alta culoare
decat portocaliu si am intra, „simpatetic”, in interiorul portocaliului, ne-am simti de fapt prinsi
oarecum intre rosu si galben. Anume, intelegem ca, in situatia in care avem experienta unui lucru,
cu ajutorul unui efort, putem percepe „tente” diferite la marginile sale. Daca facem un efort mai
mare, vom observa ca acestea nu sunt altceva decat alte lucruri. Prin extindere, avand experienta
unui singur lucru, putem dobandi de fapt experienta tuturor lucrurilor. Ori, daca singura
experienta pe care o pot avea in mod nemjlocit, fara ajutorul inteligentei, este experienta
propriului sine, mai exact, a duratei propriului sine, din moment ce orice intuitie este o intuitie a
duratei, pot ajunge, de aici plecand, potential, sa cunosc toate lucrurile. Intuitia este, astfel, un fel
de „simpatie cu sinele”. Ea ofera cunoastere pentru ca este experienta nemijlocita a duratei mele
autentice, la randul ei, o parte a duratei insasi; in timp ce inteligenta lucreaza intotdeauna mijlocit
si nu are niciodata acces la durata insasi, ci numai la fragmente disparate.