1.

Metodă de predare-învățare: Metoda Frisco

Definiţie Metoda Frisco, propusӑ de o echipӑ de cercetare din San Francisco (The Four Boys
of Frisco), este o tehnicӑ de rezolvare a unei probleme de către participanți pe baza
interpretării unui rol specific; scopul principal este de a identifica probleme
complexe şi dificile şi de a le rezolva pe căi simple şi eficiente (Ilie, 2014).
Descriere Metoda Frisco seamӑnӑ cu metoda Pӑlӑriilor gânditoare, întrucât presupune
interpretarea unor roluri; în cazul de faţӑ, este vorba despre patru roluri, ale cӑror
caracteristici elevii trebuie sӑ şi le însuşeascӑ foarte bine:
Conservatorul: apreciazӑ meritele soluţiilor celor vechi, a cӑroror
pӑstrare o susţine, deşi nu exclude posibilitatea ca acestea sӑ fie
îmbunӑtӑţite;
Exuberantul: asigurӑ grupului imaginaţie şi creativitate, privind mereu
spre viitor şi propunând soluţii aparent imposibile; îi stimuleazӑ pe
ceilalţi participanţi sӑ priveascӑ astfel lucrurile, bazându-se pe un efect
de contagiune;
Optimistul: încurajeazӑ grupul sӑ vadӑ totul într-o luminӑ şi o
perspectivӑ realӑ şi realizabilӑ, gӑsind soluţii realiste sau stimulând
participanţii sӑ gândeascӑ pozitiv;
Pesimistul: vede lucrurile în negru, cenzurând ideile celorlalţi,
amendând chiar şi sugestiile de ameliorare.
Metoda Frisco a fost concepută să folosească 2 procedee:
1. aplicarea listei de control (check list);
2. brainstormingul regizat (staged brainstorming).
Lista de controlreprezintă un chestionar alcătuit dintr-o succesiune de
întrebări care să permită formularea unor concluzii clare şi care lămureşte
conţinutul problemei propuse spre rezolvare. Chestionarul (lista de control)
trebuie să respecte o serie de condiţii:
să conţină întrebări simple, fără echivoc, formulate clar, fără a lăsa
loc interpretărilor ;
întrebările să fie ordonate după o scară psihologică;
să solicite un număr mic de informaţii;
să ceară informaţiile pe care elevii le pot da;
să presupună răspunsuri simple de tipul: da/nu.
Etapele metodei Frisco sunt urmӑtoarele (Ilie, 2014; Savin & Fichioş, 2017):
1. Etapa organizӑrii colectivului de elevi: profesorul împarte clasa în 2
echipe: prima echipă, numită şi echipa de investigaţie (investigation team),
este alcătuită din 10-15 elevi; a doua echipă, echipa de concluzionare
(inference team), are în componenţa sa 5-6 membri;
2. Etapa aplicӑrii listei de control: profesorul aplicӑ lista de control echipei
de investigaţie (pentru eficientizare şi pentru antrenarea tuturor elevilor în
actul didactic, întrebӑrile vor fi distribuite pe subgrupe şi diferenţiat în
funcţie de nivelul de pregӑtire al elevilor; grupele formuleazӑ rӑspunsuri
la întrebӑrile date;
3. Etapa aprecierii rӑspunsurilor de cӑtre echipa de concluzionare: membrii
echipei de concluzionare fac aprecieri supra rӑspunsurilor şi, susţinuţi de
 profesor, identificӑ problema, apoi lanseazӑ sarcina pentru urmӑtoarea
etapӑ;
4. Etapa stabilirii rolurilor pentru procedeul de brainstorming
regizat: conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul şi cine le joacӑ;
rolurile pot fi abordate individual sau, în cazul colectivelor numeroase,
acelaşi rol poate fi jucat de mai mulţi participanţi concomitent, aceştia
formând o echipӑ; elevilor li se acordӑ timp pentru a-şi formula pӑrerile
în scris, individual sau în cadrul grupului din care fac parte;
5. Etapa dezbaterii colective: fiecare interpreteazӑ rolul ales şi-şi susţine
punctul de vedere în acord cu acesta;
6. Etapa sistematizӑrii ideilor emise şi a concluzionӑrii asupra soluţiilor
gӑsite: profesorul apreciazӑ activitatea elevilor şi, împreunӑ cu aceştia,
formuleazӑ concluzia.
7. Evaluarea: profesorul realizează evaluarea pe baza răspunsurilor la
chestionar şi a ideilor exprimate de participanţi.
Metoda Frisco solicitӑ din partea elevilor capacitӑţi empatice, spirit critic, punând
accentul pe stimularea gândirii, a imaginaţiei şi a creativitӑţii; poate fi aplicatӑ în
cazul lecţiilor de caracterizare a personajului literar, dar şi în anumite lecţii de
limbӑ românӑ.
Aplicaţie Nivel: clasele V-VIII
Precizari metodologice:

Clasa a VII-a,Tema lecţiei: „Luminӑ linӑ”, de Tudor Arghezi

Se formeazӑ cele două echipe: 1.- echipa de investigaţie; 2.- echipa de

concluzionare; se împart rolurile: conservatorul/tradiţionalistul; exuberantul;
pesimistul; optimistul. Se împart întrebӑrile din lista de control pentru echipa de
investigare, pe trei subgrupe:

Subgrupa 1:
1. Ce exprimă poezia „Lumină lină” de T. Arghezi ?
2. Explică titlul poeziei.
3.Care este figura de stil prezentă în titlu şi ce vă sugerează?

Subgrupa 2:
1. Metafora care îl simbolizează pe poet este albina. De ce credeţi că poetul a ales
o astfel de metaforă?
2. Recitaţi prima strofă şi explicaţi de ce albina este într-o situaţie dramatică.
3. În strofa a doua poetul argumentează dramatismul situaţiei albinei din
prima strofă. Explicaţi unde a dus-o pe albină patima pentru atingerea idealului.

Subgrupa 3:
1. În strofa a treia, eul liric îşi exprimă prin adresare directă, sentimentele faţă de
albină. Care sunt acestea? Argumentaţi-le prin citirea versurilor respective.
2. Care credeţi că este concluzia/mesajul poeziei?
3. Recitiţi ultimul vers al poeziei şi daţi-i interpretarea respectivă.
 Se verificӑ frontal răspunsurile elevilor şi se aprecieazӑ răspunsurile de către
echipa de concluzionare (ajutată de profesor);

Profesorul identificӑ problema– „Joacӑ o atitudine faţă de albină – întruchipare a

aspiraţiei general-umane spre atingerea perfecţiunii/idealului prin creaţie” – şi se
desfӑşoarӑ activitatea pe roluri; de exemplu:
Conservatorul/Tradiţionalistul: desigur, recunosc, „lumină lină” este o
metaforă prin care albina îl simbolizează pe poet în efortul de a atinge, prin creaţie,
absolutul; de aceea e păcat că nu apreciem eforturile depuse de albină în a ne hrăni.
Menirea ei de a poleniza sugerează faptul că menirea poetului este de a da şi a
răspândi arta, pe când hărnicia ilustrează truda artistului etc.
Exuberantul: şi ce dacă albina şi-a găsit sfârşitul dominată de patima
pentru ideal? Lăsaţi, dragi colegi, e numai o mică vietate ca multe altele şi n-o
plânge nimeni. De ce nu a ascultat „de vântul de la stup” să se tempereze etc.
Pesimistul: sunt trist când mă gândesc la eşecul dramatic, sfâşietor al
albinei, la neputinţa de a atinge absolutul. Sunt deprimat de ceea ce i s-a întâmplat
albinei şi nimeni nu mă poate convinge că există cineva care să-l împiedice pe
creatorul de artă să nu fie cuprins de patima distrugătoare de atingere a idealului
în creaţie etc.
Optimistul: staţi, dragi colegi, că nu e aşa. Omul, cât trăieşte, este dator
să lupte, să se zbată permanent, să-şi îndeplinească menirea pe pământ. O admir
pe albină pentru efortul ei şi, implicit, pe poet, fără să neg însă că sufletul mi-e
puţin atins de melancolie etc.
Profesorul aprecieazӑ activitatea interpretării de roluri a elevilor şi formuleazӑ
concluzia asupra problemei de către elevi împreunӑ cu profesorul: „Poezia
exprimă aspiraţia poetului pentru atingerea idealului absolut în creaţie. Cu alte
cuvinte, în concepţia lui Arghezi şi nu numai, artistul, creatorul de frumos este
însufleţit de setea de a atinge perfecţiunea.”1
Puncte tari Puncte slabe

1
Goran, V. (2018). Metode de stimulare a creativităţii în cadrul învăţării active la limba şi literatura română.
Metoda Frisco. Disponibil la https://www.didactic.ro/materiale-didactice/83865_metode-de-stimulare-a-creativitatii-
la-limba-si-literatura-romana-metoda-frisco, accesat pe 14.02.2018.
Analiza Metoda Frisco: - poate crea probleme în
SWOT - stimuleazӑ gândirea, imaginaţia şi managementul clasei.
creativitatea, cerinţӑ de bazӑ a noului
curriculum;
- dezvoltă abilitatea de a analiza și de a
rezuma;
- promovează interacțiunea între
participanți;
- oferă elevilor posibilitatea de a-şi
dezvolta competenţele necesare unor
abordări complexe;
- dezvoltă abilităţi de comunicare;
- încurajeazӑ exprimarea părerilor sau a
punctelor de vedere individuale;
- lărgeşte viziunea asupra temei;
- feed-back imediat;
- presupune explorarea unei teme din mai
multe perspective, permiţând abordarea
complexă şi integratoare a unei teme,
încurajând astfel spiritul de empatie;
- solicitӑ spiritul critic, dar şi cel de
cooperare.
Oportunitӑţi Ameninţӑri
- transmite fapte concrete adresate către un - scopul real al metodei
grup larg; poate fi perceput greşit
- participanţii pot colabora în găsirea de cӑtre elevi;
răspunsurilor; - riscul de identificare
- conştientizarea propriilor atitudini şi al cu un singur rol şi
propriului nivel de cunoştinţe; imposibilitatea/refuzul
- ajută elevii să-și dezvolte autonomia; de a mai vedea
- poate activa toţi elevii din clasӑ. lucrurile şi din altӑ
perspectivӑ;

2. Metodă de evaluare: Harta conceptuală

Definiţie Harta conceptualӑ sau harta cognitivӑ, descrisӑ pentru prima datӑ de
psihopedagogul Joseph Novak în 1977, este o tehnică simplă de predare-
învӑţare-evaluare prin construirea de diagrame de informaţii, cu scopul de a
reprezenta vizual structuri de cunoaştere (Oprea, 2012).
Descriere Diagramele au forma unui copac, cu un punct de plecare unic în centru, care se
ramifică din ce în ce mai mult; centrul este reprezentat de un concept (un
cuvânt, o idee, un text) la care se adaugă idei, cuvinte și concepte asociate sub
formă de sub-ramuri şi noduri; liniile care conectează ideile/conceptele sunt
denumite astfel încât sӑ dezvӑluie relaţia dintre ideile/conceptele
interconectate.
 Metoda hӑrţii conceptuale poate constitui fie etapa introductivă pentru orice
conţinut al instruirii, fie o sesiune de evaluare.
Aplicarea metodei hӑrţii conceptuale implică, pentru o activitate frontalӑ,
respectarea următoarelor etape:
1. Profesorul scrie titlul subiectului explorat în centrul paginii/tablei,
deseneazӑ un cerc în jurul acestuia și trasează linii din acest cerc;
imagini, simboluri, coduri pot fi utilizate pentru elaborarea hӑrţii
conceptuale ;
2. Pe mӑsurӑ ce profesorul și elevii descoperă noi niveluri de informații
(concepte/idei/cuvinte subordonate/asociate), profesorul adaugă noi
"ramuri" și "sub-ramuri" hӑrţii, care începe sӑ arate ca un arbore; elevii
denumesc ramurile şi sub-ramurile în aşa fel încât sӑ exprime relaţia
dintre conceptele interconectate ;
3. Odată ce harta conceptualӑ este terminată, profesorul rezumă punctele
cheie și întreabă elevii dacă doresc să adauge şi alte informații.
Harta conceptualӑ elaboratӑ de elevi poate lua forma unui arbore sau a unei
pânze de pӑianjen (Oprea, 2012).
Variante 1) O variantă a hӑrţii conceptuale presupune aplicarea acestei metode la grupuri
de elevi:
1. Profesorul organizează clasa în grupuri;
2. Profesorul dă fiecărui grup un concept pentru care grupul trebuie să
creeze arborele conceptual;
3. Elevii din fiecare grup lucrează și elaboreazӑ harta conceptualӑ/arborele
conceptual și apoi prezintӑ rezultatul celorlalţi colegi;
2)O altă variantă implică schimbarea colilor de hârtie pe care lucreazӑ fiecare
grup; fiecare grup continuă activitatea grupului anterior, după cum urmează:
Grupul 1 lucreazӑ primul nivel al ramurilor asociate conceptului
central;
Grupul 2 adaugӑ nivelul 2, cel al sub-ramurilor derivate din nivelul 1 al
ramurilor elaborat de primul grup;
Grupul 3 adaugӑ nivelul 3 al sub-ramurilor derivate din nivelul 2 al sub-
ramurilor și așa mai departe.
Până la sfârșitul activității, toate grupurile vor adăuga un nivel propriu de sub-
ramuri la fiecare hartă conceptualӑ care circulă în clasă.
Fiecare hartӑ conceptualӑ se întoarce la echipa inițială, iar elevii din acest grup
prezintă rezultatul. Ei comentează relația dintre ideile lor inițiale (ideile
primului nivel de ramuri) și rezultatul (ideile adăugate de celelalte grupuri).
3) Intr-o a treia variantӑ, profesorul realizeazӑ o listӑ cu 10-15 noţiuni legate de
conţinutul învӑţӑrii şi câteva exemple care le ilustreazӑ. Elevii noteazӑ
conceptele respective pe o foaie de hârtie: conceptele generale în partea de sus,
iar celelalte în partea de jos. Sarcina elevilor este sӑ conecteze conceptele, astfel
încât acestea sӑ decurgӑ unele din altele şi sӑ scrie pe liniile de interconectare
cuvinte care exprimӑ relaţia dintre ele; elevii oferӑ şi exemple pentru concepte
şi relaţiile dintre acestea.
Aplicaţie Nivel: clasele V-VIII
Precizari metodologice:
 1. Profesorul organizează clasa și stabilește conceptul central pentru
harta conceptualӑ, de exemplu: Nuvela, sau Romantismul, sau Genurile
literare;
2. Elevii lucrează la elaborarea hӑrţii conceptuale (pe grupe sau
împreunӑ cu profesorul, în funcţie de forma de organizare aleasӑ);
3. Profesorul și/sau elevii prezintă rezultatele;
4. Profesorul evalueazӑ activitatea elevilor;
Sugestii pentru a face metoda mai distractivă și mai interesantă:
- elevii pot folosi diferite culori și fonturi, grafice pentru a sublinia
cuvinte cheie, concepte importante sau pur și simplu ideile lor preferate; acest
lucru crește motivația şi interesul elevilor față de sarcina de lucru;
- profesorul poate folosi o imagine ideea / conceptul central pentru a
stimula imaginația elevilor şi a spori interesul acestora;
- ramurile pot fi desenate ca linii curbe în loc de linii drepte pentru a da
o notӑ personală hӑrţii finale; de asemenea, hărțile pot fi decorate cu simboluri
sau orice alte elemente grafice (frunze, flori, zâmbete etc.);
- elevii pot folosi imagini pentru fiecare concept nou asociat; harta
conceptualӑ devine, astfel, un arbore al imaginilor ce valoreazӑ mai mult decât
o mie de cuvinte.

Analiza Puncte tari Puncte slabe

SWOT Tehnica hӑrţii conceptuale: - evaluarea realizatӑ astfel poate
- construiește abilități de fi greu de transpus în note pentru
planificare; fiecare elev;
- dezvoltă abilități de - dificultate de a identifica
rezolvare a problemelor; contribuţia fiecӑrui elev la
- construiește abilități de realizarea hӑrţii conceptuale.
autoorganizare (gestionarea
eficientă a timpului și a
informațiilor, atât individual
cât și în grupuri);
- dezvoltă abilitatea de a
dobândi, prelucra și asimila
noi cunoștințe și abilități,
precum și căutarea și
utilizarea ghidurilor;
- asigurӑ un nivel crescut al
motivaţiei şi interesului
elevilor pe parcursul
rezolvӑrii sarcinii de lucru;
- dezvoltă încrederea în sine;
- dezvoltӑ o atitudine
favorabilӑ învӑţӑrii pe tot
parcursul vieții;
Oportunitӑţi Ameninţӑri
- elevii dobândesc noi - nu toți elevii participă activ.
perspective asupra
conceptelor.