Şcoala Furcenii-Vechi Învăţător: Păduraru
Comisia metodică – învăţători Fănica Lenuţa
PROIECT DIDACTIC
DISCIPLINA :Limba şi literatura română
SUBIECTUL:Recunoaşterea personajelor dintr-un text narativ reprezentativ –
exprimarea opiniei în legătură cu faptele personajului principal. Text suport: Vizită…
după I. L. Caragiale
CLASA: a – III - a
Înainte de a începe lecţia
MOTIVAŢIA:
De ce este valoroasă această lecţie?
Lecţia are un profund caracter educativ. Textul oferă valenţe educative ce se
cer identificate şi valorificate pentru modelarea comportamentului civic al elevilor.
Interpretare faptelor conduce la exprimarea acordului ori dezacordului referitoare la
subiectul aflat în discuţie. Elevii sunt deprinşi să realizeze o serie de acte de vorbire,
folosindu-şi deprinderea de exprimare orală şi scrisă.
Cum se leagă ea de ceea ce s-a predat şi ceea ce se va preda mai departe?
Exersând verbalizarea liberă, elevii îşi exprimă propriile observaţii, impresii
sau gânduri valorificând astfel experienţa lor de viaţă .
Elevii au ocazia să-şi perfecţioneze deprinderile de a desprinde informaţii de
detaliu dintr-un text.
Textul este capabil să producă unele schimbări de natură cognitivă, atitudinală,
motivaţională şi comportamentală la nivelul personalităţii elevului.
Textul are conexiuni cu un text lecturat într-o oră anterioară – Măscăriciul, de
Nina Cassian – care avea în prim - plan acelaşi defect uman, din care elevii au înţeles
cauzele şi efectele asupra lor şi asupra celor din jur.
Ce ocazii de exersare a gândirii critice oferă această lecţie?
Brainstormingul stimulează creativitatea elevilor.
Participarea activă la discuţii, controversele ce se pot ivi stimulează gândirea
pe diferite nivele şi perspective.
Lecţia dezvoltă autonomia de gândire a elevului, îl determină să devină mai
sigur pe el şi să fie capabil să adopte un punct de vedere pe care să-l susţină.
Metodele de lucru îi determină pe elevi să coopereze cât mai bine pentru
obţinerea succesului propriei echipe.
Sarcinile fixate îi menţin în stare de alertă, implicându-i cognitiv în rezolvarea
acestora.
OBIECTIVE DE REFERINŢA:
- să sesizeze legătura logică dintre secvenţele unui mesaj oral (raport cauză –
efect );
- să sesizeze structurile gramaticale corecte sau incorecte dintr-un mesaj
ascultat;
- să utilizeze cuvinte, în funcţie de tema abordată într-o situaţie de
comunicare;
- să rostească mesaje, utilizând intonaţia adecvată într-o situaţie de
comunicare;
- să valorifice în texte proprii un vocabular adecvat.
OBIECTIVE OPERATIONALE:
- să identifice principalele momente din viaţa autorului;
- să numească opere şi personaje din creaţia acestuia;
- să identifice timpul şi locul acţiunilor din textul studiat;
- să numească personajele principale din textul studiat;
- să prezinte dramatizarea textului;
- să desprindă informaţii de detaliu dintr-un text studiat;
- să răspundă la întrebări , dovedind că au înţeles conţinutul textului;
- să selecteze faptele personajelor şi consecinţele acestora;
- să manifeste iniţiativă în a propune modalităţi diverse de abordare a
situaţiilor;
- să demonstreze capacitatea de a gândi critic;
- să se folosească de experienţa personală pentru a exprima păreri, opinii,
gânduri în legătură cu un concept;
- să colaboreze în cadrul grupului la rezolvarea unor sarcini comune;
- să reacţioneze pozitiv la solicitările învăţătorului, dorind să se evidenţieze şi
să fie apreciaţi;
- să participe activ şi conştient la lecţie;
- să argumenteze o părere personală;
- să manifeste iniţiativă în comunicarea orală;
- să prezinte fapte de viaţă similare;
- să manifeste interes faţă de interlocutor ( atenţie, toleranţă, respect).
- să exprime opinii şi sentimente personale în legătură cu personajele.
- să-şi controleze mişcările şi gesturile în conformitate cu cerinţele disciplinei
şcolare.
CONDIŢII PREALABILE:
1 Elevii trebuie:
- să cunoască textul;
- să dea dovadă de toleranţă în acceptarea opiniilor partenerilor de dialog;
- să cunoască paşii metodelor ce vor fi utilizate în cadrul activităţii;
2. Elevii trebuie să manifeste capacitatea:
- să desprindă unele trăsături fizice şi morale ale personajelor;
- de a formula enunţuri simple, dar elocvente pro şi contra în rezolvarea unor
probleme;
- de a lucra în colaborare;
- de a se implica activ în procesul de învăţare.
EVALUAREA:
De conţinut:
- răspunsurile la întrebările învăţătorului;
- fişele de lucru;
De utilizare a proceselor gândirii:
- modul de argumentare al propriilor opinii;
- implicarea elevilor în rezolvarea sarcinilor;
- cvintetul.
RESURSE ŞI MANAGEMENTUL TIMPULUI:
Resurse materiale: fişe, coli pentru scris,
Resurse umane: 17 elevi (activitate în grup de 4 elevi)
Resurse procedurale: - activitate individuală, în grup, în perechi;
Brainstormingul, Scrierea liberă, Reţeaua de discuţii, Tronul scriitorului.
Managementul timpului: 45minute(evocare - 8min; realizarea sensului – 18
min; reflecţia – 9 min;evaluare – 5 min; extensie – 5 min)
LECŢIA PROPRIU-ZISA
EVOCAREA
Organizator verbal
Învăţătorul anunţă elevii că va trebui să găsească răspunsul următoarei ghicitori:
Copil drăguţ , de vreo opt anişori
Ce poartă cu mândrie haină militară.
Călare pe un cal superb
Suflă în trâmbiţă şi bate toba mare.
Brainstorming – spuneţi tot ce vă trece prin minte în legătură cu acest personaj.
Important este să spuneţi cât mai multe lucruri, chiar dacă este corect sau nu. Daţi frâu
liber imaginaţiei!
Organizator verbal: Anunţarea subiectului şi a obiectivelor activităţii.
REALIZAREA SENSULUI
Elevii prezintă dramatizarea textului.
Răspunsuri orale la întrebări, completarea tabelului, ţinând seama de ordinea
întâmplărilor şi citire selectivă.
Personaje Faptele personajelor
Care sunt personajele care apar în text?
De ce s-a dus povestitorul la doamna Popescu?
Ce a primit în dar Ionel?
Ce face povestitorul în timpul vizitei?
Ce poţi spune despre înfăţişarea lui Ionel?
Unde erau jucăriile lui Ionel?
Cu ce s-a jucat mai întâi?
Ce face Ionel cu sabia?
Ce a făcut Ionel cu dulceaţa?
Ce atitudine are mama lui?
Care este rolul jupânesei?
Ce a făcut Ionel cu dulceaţa?
Fişă de lucru (în perechi)
Găseşte explicaţiile corecte:
Povestitorul i-a adus o minge deoarece:
venise în vizită;
era ziua onomastică a copilului;
băiatului îi plăcea fotbalul.
Ionel bătea în tobă şi sufla în trâmbiţă fiindcă:
dorea să - l asurzească pe musafir;
voia să fie în centrul atenţiei;
era supărat că musafirul nu vorbea cu el.
Băiatul a atacat-o pe jupâneasă pentru că:
îi făcuse observaţie;
dorea să – i arate musafirului că este un bun comandant;
îi ieşise în cale.
„Maiorul sare de gâtul mamei şi o sărută” fiindcă:
mama dorise acest lucru;
regreta că o lovise la ochi pe mama sa;
voia să fie iertat.
Ionel a ieşit cu cheseaua în vestibul deoarece:
voia să mănânce pe săturate;
nu dorea să fie văzut de mamă;
a pus dulceaţă în şoşonii musafirului.
REFLECTIA
Colţurile
Întrebare binară : De ce este Ionel nepoliticos cu toată lumea?
Elevii, timp de trei minute , îşi vor contura o poziţie folosind argumentele
care li se par convingătoare.
Timp de cinci minute , elevii îşi citesc unii altora ceea ce au scris şi trec în
revistă argumentele pe care le pot oferi în sprijinul poziţiei lor. În funcţie de poziţia
adoptata elevii vor merge într-un colţ. Nedecişii pot rămâne în mijlocul clasei.
Începe apoi o dezbatere, invitând fiecare grup să-şi exprime punctul de vedere
şi argumentele care-l susţin. După ce au ascultat ce s-a spus şi-au schimbat opinia,
elevii se pot mişca de la un grup la altul.
EVALUARE
Ce trăsături comune au copiii din lecturile : „Măscăriciul”, de Nina Cassian şi
„Vizită…”, de I.L. Caragiale?
☺blând ☺egoist ☺răsfăţat ☺dezordonat
☺obraznic ☺elegant ☺neascultător ☺respectuos
☺needucat ☺cuminte ☺ordonat ☺bun
Ce proverbe se potrivesc cu învăţătura textelor?
√ Bine faci bine găseşti.
√ Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte.
√ Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face.
√ Prietenul la nevoie se cunoaşte.
DUPA LECŢIE
EXTENSIE
Scriere liberă : Cvintet – Ionel
Tronul scriitorului
Elevii se aşează cu scaunele în formă de cerc. În centru este aşezat scaunul de
la catedră. Cei ce doresc să citească colegilor cvintetul creat vin pe rând şi vor citi
stând pe scaunul central, numit tronul scriitorului.
Tema pentru acasă : Elevii vor redacta o scrisoare, adresată lui Ionel, în care îl
vor sfătui cum să se poarte atunci când are musafiri.
COPILARIA ŞI TINEREŢEA LUI I. L. CARAGIALE
Ion Luca Caragiale s-a născut într-un sat numit Haimanale aproape de Moreni (jud.
Dâmboviţa). Când a văzut lumina zilei era iarnă – 30 ianuarie
1852 - , deşi în ziua botezului, tatăl său a dat ca zi a naşterii data de 1 februarie.
Micul Ion Luca a zburdat până a fost dat la şcoală, prin poienile pădurii mănăstireşti, din
apropierea casei. Dacă este adevărat că de la vârsta cea mai fragedă se fixează trăsăturile temeinice ale
firii, copilul îşi căuta camarazi oriunde, fără ifose de domnişor, cu ţigănuşii şi odraslele ţăranilor după
el.
În 1859 este dus la carte, la Ploieşti. Ion Luca a pomenit cândva de prima lui iniţiere şcolară :
„… mi-am făcut instrucţiunea cu slovă popească, în curtea bisericii Sfântul Gheorghe; am tocat la
biserică şi am tras clopotele cu dragoste. Prima slovă care am învăţat-o a fost cu dascălul de la biserica
Sfântul Gheorghe.” De aceea n-a fost găsit printre elevii de la Şcoala Domnească Nr. 1 din Ploieşti
decât din clasa a doua, în anul şcolar 1860 – 1861.
Fără prea multă bătaie de cap şi râvnă după distincţii dar prevăzut cu puteri de asimilare şi
memorie, Ion Luca reuşeşte al treilea, primind şi premii în cărţi.
Adevăratul profesor al lui Caragiale, cel care i-a pus condeiul în mână, cu respectul ca şi
religios pentru scrisul corect, a fost Bazil Drăgoşescu. Învăţăcelul a simţit prestigiul învăţătorului
exigent. Încurajat de aprobările dascălului, Ion începe de pe acum a compune pentru dânsul şi, ca un
adevărat discipol, imită şi slova lui Bazil. În acest an se produce un eveniment covârşitor, care a rămas
adânc săpat în inima lui Ion, şi anume, vizita domnitorului Cuza la Ploieşti, când acesta din urmă a
intrat în clasa lui Bazil.
Din anii ploieşteni, Caragiale şi-a amintit cu drag de casa în care locuise ca şcolar în clasele
primare. Copiii se înfruptau din bunătăţi şi alergau neastâmpăraţi prin grădina nesfârşită. Ion nu se
dădea înapoi de la nici o şotie, luând într-un rând la ţintă, cu pietre, ferestrele scoase din ţâţâni spre a fi
spălate. Verile, se ţinea de unchiul său Iorgu, care dădea reprezentaţii teatrale în grădina „Lipănescu”,
urmărind repertoriul cu perseverenţă şi prinzând gust pentru teatru, ca un vrednic urmaş al dinastiei
actoriceşti. Lăutarii îl atrăgeau de asemenea, stârnindu-i gustul pentru muzică, dezvoltat şi la mama lui.
În ceasurile de hoinăreală, când scăpa de supravegherea părintească, se lua după trecătorii ce i se
păreau caraghioşi, şi, cu talentul înnăscut de mim, le maimuţărea umbletul şi gesturile. Nebunatic,
dădea mult de lucru părinţilor săi, scoţându-i adeseori din fire.
După moartea tatălui său, părăseşte postul de copist pe care i-l obţinuse acesta şi plecă,
împreună cu mama (Ecaterina) şi sora sa, Lenci (Elena), la Bucureşti, unde a funcţionat ca sufleor la
Teatrul Naţional în anul 1872. Nu se ştie sigur dacă a fost şi actor.
Într-una din scrisorile lui către Alexandru Vlahuţă, destinate publicării, din ciclul „Politică şi
literatură”, Caragiale ne-a dat o icoană a sa, chiar de sfârşitul ocupaţiei sale de sufleor :
Autoportret „… Am împlinit douăzeci de ani. Sunt copil de părinţi sărmani şi fără nume. Am
Rămas, după moartea lui tată-meu, singurul sprijin al mamei şi al sori-mi. Am învăţat atâta şcoală câtă,
la limită, mi-ar fi ajuns să mă pot apuca de învăţătura dreptului – să mă fac avocat…
… Am o educaţie nu tocmai îngrijită, fiindcă părinţii mei n-au avut mijloace să-mi dea una
aleasă; dar am puţin bun simţ şi, cum poţi constata şi dumneata, mă exprim, fără vreun fel original de
gândire, destul de limpede şi de comod. Pe lângă asta , sunt slavă Domnului! sănătos şi voinic; duc bine
la tăvăleală; dovadă că pot fi, în acelaşi timp şi sufleor şi copist la teatru, şi corector într-o tipografie
mare, la două ziare, şi dau lecţii la nişte copii; aşa că pot, cu una, cu alta, câştiga destul cu ce să ne
susţinem eu şi familia până să termin studiul dreptului.
Pe de altă parte, însă… eu, încă de mic, din clasele primare, am mare tragere de inimă pentru
altă carieră – pentru… literatură…
Mama şi soră-mea îmi sunt devotate şi niciodată nu le-ar trece prin minte să cântărească
bucata de pâine ce le-o pot da; nu s-ar plânge să vieţuiască totdeauna în sărăcie , numai să mă ştie pe
mine cu sufletul mulţumit… Ba chiar, am luat sama, mamei parcă-i face plăcere apucăturile mele de
bucher.
… Ce să fac? Pe ce cale să apuc?... Să mă dau încotro mă îndeamnă interesul real, la
avocatură şi la politică, unde cred că n-aş rămânea mult mai prejos de atâţia alţii? Sau să mă duc
încotro mă târăşte pornirea sufletească, la cariera literelor?
Din această dilemă, ştim cum a ieşit Ion Luca Caragiale. A urmat chemarea inimii, devenind
unul dintre cei mai mari scriitori români.
(după Şerban Cioculescu, „Viaţa lui I.L. Caragiale”)
Satul Haimanale
