INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN

OLIMPIADA DE LECTURĂ LECTURA CA ABILITATE DE VIAȚĂ – LAV

etapa locală – 18 februarie 2023
Secțiunea – gimnaziu
nivelul 2 – clasele a VII-a și a VIII-a

Înainte de a răspunde la cerințele formulate, citește cu atenție următoarele precizări:

 Toate subiectele sunt obligatorii.
 În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei numerota
fiecare rând pe care îl vei scrie.
 În cazul cerințelor în care limita maximă de rânduri este precizată, nu se vor lua în
considerare rândurile excedentare.
 Timpul de lucru este de trei ore.
 Punctajul total este de 60 de puncte.

Citește cu atenție fiecare text, apoi cerințele, și răspunde la fiecare dintre acestea.

SUBIECTUL I 30 de puncte

Fetița căreia nu-i plăcea numele său

de Elif Shafak
„Într-un oraș mare, pe o stradă largă, la etajul al treilea al unui bloc albastru, locuia o fetiță. Nu era
nici prea înaltă, nici prea scundă. Culoarea părului ei era de un castaniu care vara bătea spre galben, iar
toamna, spre roșcat. Poate că era un pic cam slăbuţă, dar nu s-ar zice nici că era slabă de s-o ia vântul pe
stradă. Faţa îi era rotundă şi ochii, căprui. Cel mai mult îi plăcea să citească, să asculte muzică, să se
uite la filme, să deseneze, să se joace cu mingea, să sară coarda şi să facă biscuiţi cu ciocolată. Jocul
care îi plăcea cel mai mult şi pe care îl juca singură era acela de a ghici forme cunoscute în norii de pe
cer. Uneori, un nor se asemăna foarte tare cu un melc uriaş, alteori cu o girafă. Uneori semăna cu un
hamburger, alteori cu o îngheţată care se topeşte în cornetul ei.
Fetiţa avea şi animale preferate: pisicile, câinii, caprele, caii şi veveriţele dungate. Adevărul este că
nu întâlnise încă în viaţa ei o veveriţă dungată, dar, chiar şi-aşa, le iubea.
Pereţii camerei ei erau plini de poze cu veveriţe dungate. Încă de când era cât un dop îşi dorise o
pisică. Sau un căţel. Sau o capră. Sau un cal. Dar mama ei, doamna Hayal, îi spunea întotdeauna Nu se
poate! Pisicii îi cade părul şi-am să fac alergie, capra behăie şi-o să deranjeze vecinii. Iar calul nu
avem unde să-l ţinem, fetiţa mea.
— Dar, mami, vreau şi eu să hrănesc un animal!
— Îl vei hrăni când vom merge la grădina zoologică!
— Dar e interzis! Şi, oricum, eu vreau să avem animalul nostru la noi acasă!
În cele din urmă, în decursul acelui an, bunicul ei, domnul Hasan, îi dăruise două broscuţe-ţestoase
de apă. Le ţinea pe o măsuţă într-un bol de sticlă. Le chema Ziua şi Noaptea.
Dar, cum semănau ca două picături de apă, era greu să-ţi dai seama cine-i Ziua şi cine-i Noaptea. Era
un copil curios. Citea de la cap la coadă Enciclopedia animalelor. Astfel aflase că ţestoasele se hrănesc
cu râme.
Într-o zi, după ce a plouat, a mers afară, a săpat în pământ şi a adunat o grămadă de râme. Unele erau
scurte, altele lungi ca macaroanele. Le-a pus pe toate în borcan şi le-a adus acasă.
— Priveşte, mami, am strâns de mâncare pentru Ziua şi pentru Noaptea!
Dar doamna Hayal s-a dat ţipând înapoi.
1
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN

— Ah, scoate repede creaturile astea din casa mea!

De atunci fetiţa n-a mai adus niciodată râme acasă. Le hrănea numai cu mâncare specială. Şi le mai
dădea comprimate de calciu ca să li se îngroaşe carapacea. Pentru că, dacă nu aveau o carapace
sănătoasă, nu se puteau apăra. Cine ştie, poate că şi oamenii sunt la fel. Da, nu au
carapace, dar trebuie să fie puternici în faţa greutăţilor vieţii. La fel cum iubea animalele, iubea şi
sportul. În special baschetul şi voleiul. Îi plăcea şi fotbalul. Fotbalul nu este pentru fete, i se spunea. Dar
în camera ei avea un album în care colecţiona cartonașe cu fotbalişti. Ştia mai bine decât mulţi băieţi din
clasa ei care sportiv a marcat nu ştiu câte goluri, care echipă a câştigat de nu ştiu câte ori.
Dintre fructe, îi plăceau merele, mandarinele şi pepenii; dintre culori, prefera roşul, movul şi verdele;
dintre anotimpuri, ar fi ales iarna şi primăvara. Ca desert alegea întotdeauna budinca de orez, iar băutura
ei preferată era limonada. Toate acestea îi plăceau încă de când era mică.
Dar era şi un lucru important care nu-i plăcea absolut deloc: numele ei!!! Nu-i plăcea numele ei.
Chiar îi era ruşine cu el. Ce bine ar fi fost dacă ar fi avut alt nume. De exemplu, la fel ca verişoara ei,
Bahar, care înseamnă primăvară ... sau ca fetele vânzătorului de la chioşc, cele cu părul împletit şi
obrajii plini de pistrui: Çigdem, Sinem şi Didem... sau ca numele colegelor ei de şcoală: Ada, Ash,
Ayşegül, Beyza, Defne, Ebru, Ela, Gamze, Kübra, Meltem, Özlem, Pinar, Tuba, Zeynep... Ce multe
nume sunt pe acest pământ, unul mai frumos decât celălalt şi uşor de pronunţat... Dar mama şi tatăl ei
nu luaseră în seamă niciunul şi, după atâta căutare, îl găsiseră pe cel pe care-l purta acum. Măcar dacă ar
mai fi avut unul. Dar nu avea. Sau măcar o poreclă! Toţi copiii de la şcoală aveau câte o poreclă: unele
mai frumoase, altele mai hazlii. Numai ea nu avea una, pentru că numele îi era atât de ciudat, încât
oricum părea a fi o poreclă amuzantă.
Într-o zi, în timp ce tatăl ei citea ziarul la micul dejun, o ştire de pe ultima pagină i-a atras atenţia.
Era un articol despre numele ciudate pe care le dau cântăreţii şi artiştii de film celebri copiilor. Astfel a
aflat că pe pământ există şi alţi oameni care au, la fel ca ea, nume neobişnuite. Cum ar fi Şeftali, Elma,
Incir, Bülbül, Okyanus, Mavi Melek, Şekerpare... Adică Piersica, Mărul, Smochina, Privighetoarea,
Oceanul, Înger Albastru sau numele unui desert turcesc... Oare ce simţeau ei? Cum e să te cheme
domnul Ocean sau doamna Privighetoare?
Dar nici măcar aceste nume neobişnuite nu i se păreau mai grele decât al ei. Pentru că numele ei era
chiar ăsta: Sakiz Sardunya. Adică Muşcată Curgătoare.
— Mamă, cum v-a trecut prin cap să îmi puneţi un astfel de nume? întrebase ea odată.
— E nume de floare, fetiţa mea. Ce frumos! îi răspunsese mama. La fel ca al meu, Açelya, Lale,
Menekşe1... Nu e cu nimic diferit fată de aceste nume.
— Da’ nimeni nu glumeşte pe seama lor. De mine râde toată lumea!
— Aşa ţi se pare ţie. De ce să râdă? Toată lumea iubeşte florile. Punct!
Ori de câte ori doamna Hayal dorea să încheie un subiect, adăuga la sfârşit Punct!. Sakiz Sardunya,
care îi cunoştea acest obicei, oftă. Uneori e foarte greu să le explici ceva celor mari. A deschis
enciclopedia şi a citit. Într-adevăr, exista o floare care se numea sakiz sardunya, şi anume muşcată
curgătoare. Numele ei în latină era şi mai straniu: Pelargonium peltatum. Florile ei erau albe, roz,
galbene sau roşii. Ţara de origine, Africa de Sud. Era cultivată în ghivece şi putea înflori chiar pe
parcursul întregului an. Era ţinută pe balcoane şi pervazurile ferestrelor. Frunzele ei miroseau interesant,
la fel ca frunzele lămâiului. Din pricina acestui miros, insectele şi muştele nu se apropiau de ea. A privit
îndelung poza. Adevărul este că i-a plăcut. Era o plantă frumoasă, drăgălaşă. Dar tot nu era convinsă.
Dacă mama şi tatăl ei au dorit cu orice preţ să îi pună un nume de floare, de ce nu i-au spus „Gül” sau
„Yasemin”, adică „Trandafirul” sau „Iasomia”?

1
Veronica, Azaleea, Laleaua, Viola (n.t.).
2
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN

În cărţi, şi în special în cele de benzi desenate, erau personaje cu nume extraordinare. Bineînţeles că
şi în desene animate. Pentru ele nu era nicio problemă. Oricum trăiau într-o lume imaginară. Acolo
nimeni nu se poartă urât cu cineva din cauza numelui pe care îl poartă. Clopoţica, Ralph Strică-Tot,
Regele Leu sau Hulk Uriaşul... Poveştile sunt pline de personaje cu nume stranii.
Dar Sakiz Sardunya nu era nici personaj în vreun roman şi nici cine ştie ce personaj imaginar. Era o
fată în lumea ei, care trăia într-un cartier liniştit din Istanbul. Când mergea la şcoală, colegii râdeau pe
seama numelui ei. Ori de câte ori un profesor făcea prezenţa la clasă, sărăcuţa Sakiz Sardunya intra în
pământ de ruşine.
— Kerem?
— Prezent!
— Nazh?
— Prezent!
— Sakiz Sardunya?
Când îi venea rândul, toată clasa striga în cor: „ÎN GHIVECI!!!”. În momente ca acestea lui Sakiz
Sardunya îi venea să plângă, voia să fugă din locurile acelea. Dar pentru că era un copil cuminte,
bineînţeles că nu făcea astfel de lucruri. Tot ce făcea era să-şi plece capul şi să stea tăcută în banca ei.”
(Titlul original: Sakiz Sardunya, 2014
Traducere din limba turcă de Sunia Iliaz Acmambet)

(2 puncte: 0,5 punct pentru fiecare răspuns corect)

A. Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Sakiz Sardunya prefera să:

a. să sară coarda şi să facă biscuiţi cu ciocolată;
b. să vorbească cu animăluțele;
c. să o ajute pe mama ei;
d. să doarmă.

2. Fetița primește în dar de la bunicul ei:

a. două veverițe dungate;
b. două broscuțe;
c. un cățel și o pisică;
d. un cal.

3. Sakiz Sardunya crede că nu are o poreclă deoarece:

a. Numele Çigdem, Sinem şi Didem nu sunt așa frumoase ca al ei.;
b. Celelalte nume nu sunt așa ușor de pronunțat;
c. Numele îi era atât de ciudat, încât oricum părea a fi o poreclă amuzantă;
d. Copiii de la şcoală nu aveau câte o poreclă.

4. Fetița este ironizată de colegi și profesori :

a. când se face prezența;
b. când vine la școală;
c. când raspunde la lecție;
d. când lipsește de la școală.

B. (4 puncte: 0,5 p. pentru fiecare idee plasată corect)

Stabilește ordinea logică și temporală a următoarelor idei ale textului, apoi notează pe foaia de
concurs doar cifrele corespunzătoare acestora, într-o casetă similară celei de mai jos:
3
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN

1. Sakiz Sardunya hrănește broscuțele cu râme.

2. Sakiz Sardunya se rușinează de numele ei și își dorește să aibă măcar o poreclă.
3. Fetiței îi plac animăluțele din copilărie.
4. Sakiz Sardunya își chestionează părinții de unde le-a venit ideea de a o numi Muşcată Curgătoare.
5. La școală fetița este ironizată de colegi pentru numele ei.
6. Într-un oraș mare locuiește o fetiță căreia îi place să ghicească formele norilor.
7. Ea se informează ce înseamnă „sakiz sardunya”, din enciclopedie.
8. Fetița află că mai sunt nume neobișnuite dintr-un articol de ziar.

C. (12 puncte: 3 puncte pentru răspunsul corect la fiecare din cerințe)

Răspunde, pe foaia de concurs, formulând enunțuri, la fiecare din următoarele cerințe:
1. Precizează jocul ce îi plăcea fetiței cel mai mult.
2. Menționează cinci animăluțe pe care le-ar vrea Sakiz Sardunya.
3. Explică legătura dintre numele fetiței și explicația pe care i-o oferă mama.
4. Prezintă, în 50-70 de cuvinte, semnificația din context a sintagmei: Tot ce făcea era să-şi plece capul.

D. (12 puncte)
Ai citit cartea Fetița căreia nu-i plăcea numele său, scrisă de Elif Shafak, și vrei să o prezinți unor
colegi, în cercul lor de lectură și de receptare critică.
Redactează un text de cel mult 30 de rânduri care să reprezinte justificarea alegerii acestei opere.
În redactarea textului, vei avea în vedere formularea a două argumente care să-ți susțină punctul de
vedere.

SUBIECTUL al II-lea 20 de puncte

Prietenii copilăriei mele,

Wilson Rawls
de Dragoș Dodu

„Înțelegem de la început cu ce fel de narațiune o să avem de-a face: povestitorul salvează dintr-o
încăierare un copoi de vânătoare care-i aduce aminte de copilăria lui. Câinele e jigărit și lihnit de foame, îl
urmează de bunăvoie pe salvator până la casa acestuia, hăpăie ce i se dă de mâncare. După o zi și o noapte
de odihnă, nu mai are stare, ar cam vrea să meargă pe drumul lui. Omul înțelege repede situația și, cu
lacrimi în ochi, îi deschide poarta să plece. E demn de reținut felul cum tratează copoiul ca pe un oaspete,
nu ca pe o vietate asupra căreia s-a înstăpânit în clipa în care a scăpat-o de la o posibilă moarte. Nu-l oprește
cu sila, ci îl lasă liber, faptă rar întâlnită la stăpânii de animale, care le tratează drept proprietăți ale lor.
Bărbatul știe că ar fi fost un mare păcat să-l păstreze legat în curtea din spate, i-ar fi rupt inima câinelui.
Voința de viață a făpturii, deci supraviețuirea ei, era direct legată de puterea de a veni și pleca liber.
Construit ca recuperare a trecutului, prin amintire, romanul are ca protagonist un băiețel de vreo zece ani,
născut într-o familie lovită serios de Marea Criză din anii ’30. Billy își dorește aprig doi copoi, dar părinții
sunt îndeajuns de săraci cât să nu-i poată cumpăra. Se hotărăște să ia situația în propriile mâini, să facă
singur rost de bani. Cum anume? Prin muncă. E doar un copil, unul umblând desculț și care nu are acces la
școală fiindcă e prea scumpă pentru veniturile familiei, însă muncește din greu doi ani ca să agonisească 50
de dolari, echivalentul a 3 000 de lei din zilele noastre. Acesta e cadoul Marii Depresiuni pentru un copil de
condiția lui.
Iată însă că reușește: cei doi câini din rasa îndelung râvnită sunt ai lui. Dresajul lor se încheie cu o reușită,
Billy și cei doi copoi se bucură laolaltă să vâneze ratoni, cei trei formează o echipă formidabilă. Participă la
o întrecere gândită pentru adulți, iar băiatul, sprijinit de câinii săi, face față competiției, ba o și câștigă – ca
4
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN

un erou din povești. E uluitor cum concurează un fraged adolescent cu oameni mari, mai experimentați
decât el. Și e de întrebat ce fel de copilărie mai trăiește el dacă arde etapele maturizării.
E frumos să te plimbi în sălbăticie, să contempli maiestatea impunătoare a naturii. Doar că Billy e mai
curând activ, nu contemplativ, se ocupă cu vânătoarea, pitorescul priveliștilor reiese din spusele naratorului,
nu din trăirile conștiente ale protagonistului. A vâna înseamnă printre altele și să ucizi animale, e limpede
aici o anumită cruzime inerentă. Ea este însă vizibilă pentru un ochi de orășean civilizat. Pe când lumea
rurală unde se desfășoară majoritatea acțiunii este axată mai curând pe supraviețuire, zdruncinată cum e de
Marea Criză, deci e mai apropiată de condiția vânătorilor-culegători decât de aceea a unor orășeni care
cunosc bunăstarea.”
https://www.editura-arthur.ro/info/blogitem/prietenii-copilariei-mele-un-roman-de-recuperare-a-
trecutului

A. (8 puncte: 2 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare din următoarele cerințe, raportându-te la
textul citat:
1. Menționează dacă secvența „ca pe o vietate asupra căreia s-a înstăpânit” conține un fapt sau
apreciere.
2. Precizează care sunt temele romanului ”Prietenii copilăriei mele”.
3. Explică în ce constă concepția autorului față de vânătoare.
4. Prezintă semnificația secvenței: „cei doi câini din rasa îndelung râvnită”.

B. (12 puncte)
De ce crezi că autorul notează: ”ce fel de copilărie mai trăiește el dacă arde etapele maturizării.” ?
Motivează-ți răspunsul, într-un text de cel mult 20 de rânduri.

SUBIECTUL al III-lea 10 puncte (câte 2 puncte pentru cerințele 1-2; 6 puncte pentru cerința 3)
Privește cu atenție captura de ecran de mai jos, apoi răspunde la următoarele cerințe:
1. Precizează ce înseamnă FIP?.

2. Explică semnificația semnului grafic , din partea de mijloc a capturii de ecran.

3. Prezintă, în cel mult 10 rânduri, mesajul transmis de imaginea centrală, colorată din titlu.