Imaginea scolii in Amintiri din copilarie

Instituie de nvmnt menit pregtirii elevilor prin nsuirea unor elemente de baz ale disciplinelor
fundamentale, coala a constituit obiectul observaiei i meditaiei a numeroi scriitori, de-a lungul istoriei.
n opera sa semi-memorialistic, Amintiri din Copilrie, Ion Creang red mai mult sau mai puin fidel realitii
experiena personal de la coala catihetic din Flticeni, surprinznd aspecte defectuoase ale nvmntului religios din
mediul rural.
nc de la acceptarea sa n fabrica de popi de la Flticeni, numai n urma efecturii unei pli n natur
neoficiale cu carcter de ciubuc din partea tatlui su ctre catihei ori altcuiva cui i se cuvenea (dou mere de orz
i dou de ovs), personajul-narator (Nic tefnescu) remarc superficialitatea acelei instituii de nvmnt (coala
era numai de mntuial).
Pregtirea viitorilor preoi, axat pe nvarea de cntece religioase i nsuirea unor cunotine gramaticale, era
rudimentar (cumplit meteug de tmpenie) i irelevant (i-n gramatic stau eu i vd c masa tot mas, casa tot
cas i boul tot bou se zice Trsnea). Elevii nu frecventau cursurile n mod normal i nici dasclii (Catihetul [.] rar
venea pe la coal; Noi [.] ne duceam i mai rar). Profesorul de religie nu avea pregtire pedagogic (se mira i el
cum au ajuns profesori), bizuindu-se n paradosirea cntecelor numai pe crile de cntri (ceaslovuri i psaltiri), iar
n predarea gramaticii exclusiv pe materiale didactice ( << Luai de ici pn ici >>) inaccesibile ca limbaj i prin
excesul de informaie.
Modurile de raportare ale elevilor fa de coal sunt diverse: majoritatea era nepstoare (cei mai muli umblau
bezmetici i stteau pe gnduri, vznd cum i pierd vremea []), fiind preocupat de situaia precar a familiei din
satul natal ([.] i numai oftau din greu, tiind cte nevoi i ateapt acas) sau doar desconsidernd pregtirea
educaional, acesteia aparinnd i protagostul operei (Eu [.] nu m prea osteneam ntr-atta, s mor nvnd);
ceilali preocupai ct de puin de coal fie ncercau s nvee, dar nu puteau (din lips de voin ori capaciti de
memorare), fie reueau s asimileze o cantitate considerabil de cunotine, ns se strduiau din greu s o pstreze n
memorie (Unii dondneau ca nebunii, pn-i apuca ameeala; alii o duceau numai ntr-un muget, cetind pn le perea
vederea).
Aceste atitudini divergente sunt cel mai bine evideniate prin antiteza dintre trei personaje: Davidic de la
Frcaa elevul contiincios, cunosctor al Vechiului Testament i cel puin a unor pri de vorbire aparent dificil de
reinut pentru colegii si (pronumele conjunctive n cazul dativ i acuzativ: mi-i-i, ni-vi-li, me-te-l-o, ne-ve-i-le),
decedat prematur (a murit, srmanul, nainte de vreme);Miru din Grumzeti elevul dezinteresat de coal, care
frecventa spaiul comercial evreiesc n timpul programului colar chiar i n timpul iernii ( umbla trela-lela, n puterea
iernii, pe la trbile jidoveti), fr un scop economic anume; i Trsnea elevul cu capaciti mintale reduse, care nu
reuea s asimileze cunotinele gramaticale obligatorii, datorit nenzestrrii sale intelectuale (era tmp n felul su) i
oscilaiilor n voin (desi i propune i ncearc s nvee, este dezndjduit de insuccesele precedente i actuale).
Prezentnd toate aceste derapaje ale sistemului educaional ntr-o manier comic, detaat, autorul n
ansamblul ntregii opere reliefeaz nu o lume dezechilibrat datorit lipsei de educaie, ci o comunitate aflat n armonie
tipic tradiional, marcat de valori morale i religioase. Limbajul popular i procedeele oralitii aproprie cititorul de
atmosfera acelor locuri i timpuri, dndu-i senzaia unui univers feeric, ideal, al copilriei, care nu trebuie judecat pentru
peripeiile nu tocmai convenabile ale vrstei ori delsrii cu care era tratat memorarea unor informaii ce n percepia
copiilor de sat nu ar fi avut s le foloseasc la nimic n via.

Evolutia personajului principal din romanul Viata ca o prada

Marian Preda, romancier i nuvelist romn, a intenionat s realizeze o tetralogie romneasc Morometina, care
s cuprind anii dinaintea celui de al Doilea Rzboi Mondial i 1960. Romanul Viaa ca o prad face parte din aceast
tetralogie. Este un roman de memorialistic i autobiografie artistic. Este scris la persoana a I-a, autorul identificndu-se
cu naratorul i personajul principal.
Nicolae, personajul principal, este, dup temperament, un personaj inert. Are complexitatea caracterului
contradictoriu, fiind un susintor al concepiei idealiste i perfecioniste: Pe trimestrul 3 am nceput s nv. []
Rmneam seara singur n clas i nvam elementele lui Euclid i Pitagora. Acest roman mai reprezint i o
caracterizare indirect prin intermediul propriilor aciuni i decizii. Datorit faptului c este o fire ambiioas, a reuit s
ajung s nvee la liceu i s ating scopuri mai nalte i mree dect i-ar fi imaginat semenii si. Naratorul singur
povestete Am fost dat la coal la 8 ani.. s nv s m isclesc apoi, s ar pmntul i s cresc vite. Din aceast
secven se poate de dedus c la fel ca i semenii i rudele sale, copilul ar fi trebuit s nvee s se semneze i s se
preocupe n mare parte de gospodrie i mai puin de dezvoltarea intelectual. Acesta a fost susinut de mama sa i
ndemnat s continue s nvee. Despre acest fapt ne vorbete secvena: Mama mi fcuse rost de cinci lei, mi-i dduse imi spuse s-mi cumpr cu ei mcar oCitirea. Biatul era o fire puternic i ambiioas. Fr ca s-i dea seama, avea
abiliti la nvtur. Lumea din jur nu-l susinea nct chiar i propriul tat era contra colii. M-am pomenit printre
premiani. Faptul uimi pe ai mei i tata nu mai zise nimic, cnd, n toamn, i spusei c vreau s urmez i pe-a patra. Dar
tot nu-mi lu cri.. Tatl nelegea c fiul su avea succese i totui abia la liceu fu de acord s-i plteasc studiile i s-i
ntrein cheltuielile. Pe lng faptul c copilul era ambiios, mai era i foarte ncpinat. Ca i ali adolesceni, la 15 ani,
era impulsiv i emotiv. nva cu plcere la obiectele la care-i plcea profesorul i de fric la restul, avea ciud pe unii
profesori care-i insuflau dezgust. La unul din acetia a luat n 2 trimestre nota 3, dar, datorit abilitilor i ambiiei, a ajuns
cu nota maxim n cel de al 3-a trimestru.
Acest copil mi se asociaz cu Dnu din romanul La Medeleni de Ionel Teodoreanu. n volumul II, acesta avea
16 ani i nva la liceu ca i eroul din cartea lui Preda. Diferena dintre aceti 2 indivizi este c Dnu era odrasl de boier
iar personajul din romanul acesta, fiu de ran.
M-am identificat cu eroul acestui roman. M-am regsit n naivitatea, orgoliul, mndria, ciuda, frica, struina
acestui elev, caracteristici ce-mi sunt apropiate att mie, ct i colegilor i semenilor mei.

Iubire si sacrificiu in Romeo si Julieta

Iubirea este o tema a literaturii ampla care a fascinat foarte multi scriitori de-a lungul timpului;in perioada
romantica insa,este valorificata mai mult,surprinzand atat formele iubirii platonice,cat si cele ale pasiunii transformate in
ura.Printre scriitorii pasionati de aceasta tema se numara si William Shakespeare.
William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564 d. 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg si poet englez, considerat cel
mai mare scriitor al literaturii de limba engleza. El este adesea numit poet naional al Angliei si Poet din Avon(Bard of
Avon). Lucrarile sale au supravietuit, incluzand unele colaborari, alcatuite din aproape 38 de piese de teatru, 154 de
sonete, 2 lungi poeme narative, si alte multe poezii. Printre operele sale, se numara si Hamlet, Macbeth, Furtuna,
Visul unei nopti de vara si Romeo si Julieta
Romeo si Julieta a luat nastere in anii 1595-1596.Aceasta opera incepe prin a ne prezenta personajele
principale si eponime,Romeo si Julieta, doi tineri ce se indragostesc la prima vedere la un bal mascat. In aceeasi noapte,
Romeo cauta un loc linistit unde sa isi limpezeasca gandurile si ajunge din intamplare in apropierea casei Familiei
Capulet ,unde o aude pe Julieta strigandu-i numele. Din acea seara cei doi au continuat sa se intalneasca in acest fel, pe
ascuns, mai tarziu casatorindu-se in secret. Cei doi indragostiti intampina diverse obstacole, cel mai mare fiind dusmania
dintre cele doua familii din care provin(Montague si Capulet). O alta problema intampinata de cei doi o reprezinta faptul
ca tatal Julietei o obliga pe aceasta sa se casatoreasca cu Paris, ruda pincipelui, care era indragostit nebuneste de ea. Inima
fetei, insa, apartinea lui Romeo. Astfel, aceasta decide sa mearga la parintele Lorenzo, care o ajuta sa alcatuiasca un plan
pentru a intrerupe casatoria cu Paris. Planul era ca Julieta sa bea o potiune care o facea sa para moarta un timp mai
indelungat, familia ei urmand sa o inmormanteze, dupa care Romeo se va duce sa o ia din sicriu si vor fugi impreuna ,dar
planul avea o slabiciune, deoarece Romeo nu stia de acest plan si trebuia sa fie anuntat la timp. Zis si facut. Julieta ia
potiunea si o bea acasa, iar parintele Lorenzo trimite cel mai de seama sol al sau pentru al informa pe Romeo despre ce va
avea sa se intample. Familia Capulet o jeleste pe fata si o conduc pe ultimul drum,dar lucrurile iau o intorsatura ciudata.
Solul parintelui Lorenzo nu mai reuseste sa ajunga la Romeo sa ii povesteasca tot ceea ce s-a intamplat, iar tot ce afla
Romeo este ca Julieta sa este moarta. Indurerat, merge la cimitir unde isi ia viata,nu inainte de a-l omori pe Paris. Julieta se
trezeste din presupusul somn de veci si vazandu-si dragostea zacand la pamant, isi ia zilele. Cele doua familii,Montague si
Capulet,hotarasc sa faca pace in urma acestor groaznice evenimente.Personal,povestea de dragoste dintre cei 2 tineri mi sa parut uimitoare,dar destul de clasica,personajele indragostindu-se de la prima vedere,ajungand astfel sa fie de
nedespartit.Consider ca, rivalitatea familiilor Julietei si a lui Romeo a constituit un rol destul de important,deoarece a facut
ca iubirea lor sa fie mai profunda si mai speciala,fiind fermi convinsi ca nimic nici macar parintii lor nu-i vor putea
desparti.
Un alt lucru inedit care mi-a atras atentia a fost devotamentul lor,intrucat erau dispusi sa isi dea viata unul pentru
celalalt in orice clipa.In aceasta tragedie,partile mele favorite sunt scenele balconului,deoarece ne ofera posibilitatea de a
observa cum se alintau si isi jurau iubire vesnica intr-un mod mult mai metaforic fata de zilele noastre.Totusi,mi-as fi dorit
ca finalul sa fie unul fericit,Romeo sa fii primit scrisoarea lui Lorenzo,sa o ia pe Julieta si sa fuga,astfel traind in
pace,fericiti pana la adanci batraneti,insa in viata lucrurile nu se intampla intotdeauna asa cum ne dorim sau planificam.

Caracterizare Romeo
Romeo este unul dintre cei doi protagonisti ai operei Romeo si Julieta , fiind un personaj pozitiv si realist ,
deoarece reprezinta o copie a realitatii . Statutul sau social este unul inalt ,deoarece acesta este un membru al familiei
Montague , una dintre cele mai bogate familiidin Verona . Tanarul Romeo in primele acte ale operei se amageste crezand
ca iubirea sapentru Rosalinda este una veridica insa odata cu intalirea cu Julieta intreaga sa existentaeste tulburata si data
peste cap. Prezenta acestei frumoase domnisoare din familia Capuletschimba sensul vietii al tanarului Romeo care pana la
acel moment traia numai pentruzambetele rare ale domnisoarei Rosalinda, care de altfel nu cunostea in profunzime
sentimentele sincere si admiratia ce ii era purtata de tanarul Montague. Romeo si Julieta se intalnesc printr-un joc al
hazardului si se indragostesc , uitand de totul de ura care ledesparte familiile . Dar iubirea lor este , totusi , afectata de ura
dintre parinti , fiind obligatisa isi ascunda nu numai dragostea , ci si casatoria prin care sunt legati in taina de catreparintele
Lorenzo , confesorul si ocrotitorul lor .Portretul sau moral este bine conturat , fiind intr-o mare parte a operei un romantic
incurabil . Intregul echilibru interior i se schimba odata cu marturisirea sentimentului deiubire fata de Julieta . Limbajul
iubirii iese in evidenta din replicile personajului . Acestatransfigureaza realitatea si ii fixeaza pe indragostiti intr-un orizont
al armoniei depline .Sentimentul de iubire era atat de profund , incat s-a transformat in incredibilitate . Romeo credea ca
iubirea e doar un vis : O , sfanta noapte ! Mult mi-e teama / Ca totu-I doar un vis, fiindca-I noapte / Prea dulce e sa
poata fi aievea ! .La un moment dat , nevoia dedevotament si de daruire devine dominanta momentului :Julieta : Spre-a
te vedea , as vreasa uit intruna / Gandind ce dulce e sa-mi fii aproape .. ; Romeo : Ca tu sa uiti mereu , astot ramane /
Uitand de orice altceva pe lume .. . Pentru el , ura dintre familii este neimportanta in raport cu iubirea . Personajul
sfarseste prin a se sinucide , acesta fiind ungest de disperare a indragostitilor , dar si expresia refuzului lor de a nu fi
impreuna , omarturie suprema a iubirii .Personajul Romeo este o transpunere in pagina a autorului William Shakespeare .
Acesta isi reflecta sentimentele si trairile in opera , astfel incat aceasta sa devina una bibliografica .

Caracterizarea Marei
Mara este personajul principal, al romanului ''Mara'' de Ioan Slavici, acesta dand numele romanului, dasemenea
Mara este prezentata pe tot parcursul romanului.
Mara este vaduva cizmarului Barzovanu, este o precupeata din Radna Aradului care ''vinde poame, peste, carnati
si turta dulce''. Ea crede sincer ca '' e bine sa fii om in lumea aceasta'', atata timp cat munca nu este in zadar .Mara are doi
copii: Persida (Sida) si Trica, ''zdrentarosi si desculti, si nepieptanati, si nespalati, si obraznici''. Pe Mara o preocupa la fel
de mult viitorul ei cat si al copiilor. De aceea, la sfarsitul fiecarei zile, are grija sa puna o parte din banii castigati in trei
ciorapi: unul pentru batranete si inmormantare, unul pentru Trica si altul pentru Persida. Mara isi motiveaza zbaterea
pentru copiii ei prin dragostea fata de acestia si prin spiritul matern. Ea este tipul omului avar, in realitate, ea isi
abandoneaza copii, se bucura sa-i stie in grija strainilor. Mara profita de bunatatea calugaritelor pentru a scuti, de fapt,
banii destinati educatiei Persidei, iar pe Trica il lasa in grija cojocarului Bocioaca. Personajul principal are principii ferme,
exprimate puternic, dar pe care nu le respecta. De exemplu casatoria Persidei: ''Neam de neamul meu nu si-a spurcat inca
sangle, striga ea cu ochii plini de lacrami''. Dar mai apoi este mandra de casatoria Persidei.
Mara este o femeie saraca si care se bucura sincer de castigul cinstit, dar ea evolueaza spre avaritie, datorita
educatiei si a societatii si de doua mituri ale vietii sale: datoria fata de copii ei si teama fata de ziua de maine.
Autorul o caracterizeaza fizic, schitandu-i trasaturi ferme, care creeaza impresia unui caracter puternic : 'Muiere
mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare si de vant, Mara sta ziua toata sub satra, in dosul mesei pline de poame
si de turta dulce".
Al. Sandulescu spunea ca :"Mara lui Slavici reprezinta un moment cu deosebire impotant in istoria romanului
romanesc. Nimeni nu mai crease o opera epica asa de consistenta, asa de solid construita. De altminteri, nuvelele (unele,
ca Moara cu noroc, adevarate mici romane) anuntasera cu mai bine de doua decenii in urma evolutia prozatorului spre
specia epica cea mai moderna si mai cuprinzatoare.'' Sunt in totalitate de acord cu acesta , Slavici a creeat opere
memorabile si reprezinta unul dintre stalpii de baza ai literaturii romane.

Caracterizare Julieta
Julieta este membr a familiei Capulet.Julieta"nadejea si mangaierea" care "abea implinise
paisprezece ani",dupa cum spune tatl su, vorbete dintr-odat ca ofemeie matur, marcat de caracterul
funest al pasiunii purtate celui pe care ar fi trebuits-l urasc: ,,Dac-i nsurat,/ Mormntul mi-ei patul de
mireas, i mrturisete Julietadoicii, imediat ce-l cunoate pe Romeo. Ea nu este crescut de mama sa, ci de
doica, care ii este prieten, confident, i chiar mam. Julieta intotdeauna se bizuie pe ea in situaiile cele mai
dificile care apar de-a lungul piesei. Fi de caracterizare Romeoi Julieta sunt eroii tragediei omonime
de William Shakespeare. Ei apar inunor familii de baz din Verona, mcinate de o venica rivalitate:
Montaguei Capulet.Romeo este unicul fiu al familiei Montague. Abia ieit din adolescen, Romeo,
,,Tnrvistor, cum l caracterizeaz, n mod direct printele Lorenzo, nutrete iniial o
dragostefr speran pentru Rozalina. Ea nu apare pe scen, pentru c simbolizeaz iubirea vag din sufletul
lui Romeo, care se clarific i devine pasiune ndat ce el o vede pe Julieta.Pn s o cunoasc pe tnra
Capulet, dragostea reprezint pentru Romeo un prijel devenicie condradicie. Calitile lui Romeo sunt
recunoscute de la nceput chiar de rivalulfamiliei sale, btrnul Capulet, n caracterizarea direct fcut de
acesta: ,,Acest tnr/Se poart ca un vretnic gentilon. Iubirea i schimb radical pe cei doi ndrgostii.
Julieta ,,Ndejdeai mngierea ,care ,,abia mplinise paisprezece ani , dup cum spune tatl su, vorbete
dintr-odat ca ofemeie matur, marcat de caracterul funest al pasiunii purtate celui pe care ar fi trebuits-l
urasc: ,,Dac-i nsurat,/ Mormntul mi-ei patul de mireas, i mrturisete Julietadoicii, imediat ce-l cunoate
pe Romeo. Fi de caracterizare Romeoi Julieta sunt eroii tragediei omonime de William Shakespeare. Ei
apar inunor familii de baz din Verona, mcinate de o venica rivalitate: Montaguei Capulet.Romeo este
unicul fiu al familiei Montague. Abia ieit din adolescen, Romeo, ,,Tnrvistor, cum l caracterizeaz, n
mod direct printele Lorenzo, nutrete iniial o dragostefr speran pentru Rozalina. Ea nu apare pe scen,
pentru c simbolizeaz iubirea vag din sufletul lui Romeo, care se clarific i devine pasiune ndat ce el o
vede pe Julieta.Pn s o cunoasc pe tnra Capulet, dragostea reprezint pentru Romeo un prijel
devenicie condradicie. Calitile lui Romeo sunt recunoscute de la nceput chiar de rivalulfamiliei sale,
btrnul Capulet, n caracterizarea direct fcut de acesta: ,,Acest tnr/Se poart ca un vretnic
gentilon. Iubirea i schimb radical pe cei doi ndrgostii. Julieta ,,Ndejdeai mngierea ,care ,,abia
mplinise paisprezece ani , dup cum spune tatl su, vorbete dintr-odat ca ofemeie matur, marcat de
caracterul funest al pasiunii purtate celui pe care ar fi trebuits-l urasc: ,,Dac-i nsurat,/ Mormntul mi-ei
patul de mireas, i mrturisete Julietadoicii, imediat ce-l cunoate pe Romeo.Tnra i
pstreaz ns candoarea, inocent, aacum se poate observa n scena balconului. Autocaracterizarea,
realizat n discuia cuRomeo scoate n eviden sinceritatea, lipsa de cochetrie a Julietei.Romeo, la rndul
lui, este gata s renune la propria identitatei familie de dragulJulietei: ,,Eu, dup nume, nutiui nu-i pot
spune cine sunt . Caracterizarea indirect, care se desprinde din fapte, vorbe, gesturii relaia cualte
personaje, scoate n eviden trsturile eseniale ale Julietei .Julieta arei ea momente de ezitare, se ndoiete
pentru o clip de buna credin aclugrului Lorenzo i ezit s ia licoarea dat de acesta, care s o cufunde
ntr-un somn asemenea morii, pentru a evita astfel cununia cu Paris : ,,dac-i vreo otrav,/ Pe care-opregti
cu viclenie/ Clugrul, s mor, ca nunta asta/ S nu-l dezonoreze? Da,m tem/ c este-aa . Pan la
urm se arat curajoas i nghite butura miraculoas, fiind capabil deorice sacrificiu, pentru a nu-i trda
soul.

Caracterizarea Persidei
Persida este fiica Marei, sora lui Trica, sotia lui Natl si nora macelarului Hubar.
Persida este una dintre cele mai reusite, mai stralucitoare figuri feminine din literatura romana si este ilustrata de
Slavici in evolutia sa de la copilarie la maturitate.
Persida ilustreaza in roman ideea ca omul poate izbandi in viata numai prin vointa, luciditate si dragoste, prin
stapanirea de sine, care sunt principalele arme ale eroinei, ce are un destin zbuciumat. Fire sincera si voluntara, delicata si
pura, Persida invinge loviturile sortii cu multa cutezanta dar si cu o calma resemnare.
Portretul fizic, realizat direct de catre autor, sugereaza trasaturile morale, avand efecte surprinzatoare asupra celor din
jur: Inalta, lata-n umeri, plina, rotunda si cu toate acestea, subtirica s-o frangi din mijloc; iar fata ei ca luna plina, curata
ca floarea de cires si alba, de o albeata prin care numai din cand in cand, strabate abia vazut, un fel de rumeneala. Asupra
lui Natl, infatisarea plina de farmec a Persidei revarsa o vapaie mistuitoare, iar flacaul ramane cu privirea pierduta, cu
barba tremuranda. Hubaroaia este incantata de fata atat de frageda, atat de frumoasa, dar o compatimeste ca are ca mama
pe Mara, precupeata si podarita.
Persida traieste o iubire pasionanta, o emotie puternica, scriitorul sondand sufletul omenesc cu o neobisnuita forta de
sugestie a cuvantului si o deosebita maiestrie artistica, incat Pompiliu Marcea nota impresionat: Dragostea Persidei este
un dramatism rascolitor. Nimeni pana la Slavici n-a descris dragostea in tot ceea ce are mai dramatic, grav, cu atata
adancime si vigoare realista, cu atata poezie.
G. Calinescu remarca faptul ca: Jumatate din roman noteaza incet , rabdator, aprinderea, propagarea si izbucnirea
iubirii la o fata constienta prin frumusete de farmecele ei, intai provocatoare si nehotarata, apoi stapanita si in stare de
orice jertfa. Sentimentul se strecoara la inceput ca un simplu capriciu, se indreptateste cu mila si devine la sfarsit jaratic
mistuitor.
Pasiunea statornica pentru barbatul ei este insotita de sinceritate si delicatete sufleteasca, rugandu-si mama sa nu-k
blesteme pe Natl, deoarece eu sunt de vina!.
Persida o mosteneste pe Mara si disponibilitatile sale de energie sunt inepuizabile. Persida se manifesta, inca de la
intrarea in scena, protectoarea fratelui ei si ramane, pe tot parcursul actiunii, protectoarea cuiva. Ea isi gaseste drumul in
viata dupa mari framantari sufletesti, dar indata ce si-l descopera nici o piedica nu-i mai poate sta in cale. Are demnitate,
este constienta de frumusetea sa si-i raman straine deprinderi ca cele practicate de sotia lui Bocioaca.
Persida traieste, mai presus de orice, prin actiunile sale. Iubirea ii umple viata si spre deosebire de Natl, caruia ii surpa
echilibrul moral, ii da incredere si tarie sa biruie toate piedicile.
Casnicia ei parcurge mari dificultati, Natl statea cu prietenii si toata osteneala, toata grija, ramanea in sarcina ei, dar
Persida isi salveaza casatoria prin luciditate si inteligenta, prin puterea dragostei si prin stapanirea de sine, prin bunatate si
blandete, facand ca sotul ei sa-i ceara iertare si familia sa iasa mai intarita din aceste incercari. Nu numai Natl se simte
umilit de forta morala a Persidei, dar si socrul sau se simte dator sa-i ceara iertare.

Ca si Mara, Persida are un acut simt al realului, o personalitate puternica in care domina calitatile sale iesite din comun,
devotamentul, chibzuinta si vointa puternica, reusind astfel sa invinga toate piedicile vietii.

Relatia mama-fiica din Mara

Prozator ardelean,precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii.
Intrwaga creatie a lui slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral,pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire
prin iubirea de oameni si pastrearea masurio in toate,iar orice abatere de la aceste principii este sanctionata de autor.
In opera ;Mara, Slavici contureaza un personaj realist, viabil, de o vigoare surprinzatoare, care-si da seama ca singura
cale de a imbuti in viata este puterea banului.
Persida , este fiica Marei , ea este una dintre cele mai reusite, mai stralucite figuri din literatura romana si este ilustrata
de Slavici in evolutia sa de la copilarie la maturitate.
Criticul Magdalena Popescu afirma ca: Mara este un caracter,Persida un destin.
Intre cele doua personaje exista asemanari si deosebiri evidente , Persida fiind o Mara in devenire, dar si deosebiri Mara
este optimista, pec and fiica ei are o perspectiva mai putin placuta asupra vietii, izvorata din spiritul religios in care a fost
crescuta.
Georghe Calinescu vede in Maratipul cmun al femeii de peste munti, iar Nicolae Manolescu prima femeie
capitalist din literatura noastra..
Mara precupeata de la radna ,domina intregul roman prin forta si prin complexitate. Este energica,voluntara, optimista,
abordand orice noua situatie cu increderea intr-un final bun.
Persida in schimb este o Mara juvenila, pe cale de a lua cu varsta , obiceiurile si infatisarea mamei sale, observa
Nicolae Manolescu . Persida prin procesul ei de maturizare si transformare, dintr-o adolescenta rebela intr-o femeie
asezata la casa ei, imprima cartii un caracter de bildungsroman.
La fel ca si mama sa, persida are un acut simt al realului, o personalitate puternica in care domina calitatile sale iesite
din comun, devotamantul, chibzuinta si vointa puternica, reusind astfel sa invinga toate piedicile vietii.
Din punct de vedere stilistic, cele doua erione sunt tratate in diferit de autor. Mara este este descrisa prin ironie in stil
indirect, iar Persida e descrisa intr-un stil serios si grav. Cu toate acestea, in mod surprinzator, ele nu sunt in opozitie , iar
conflictele mama-fiica,inerte vietii si generatiilor diferita carora apartin, nu sunt de substanta.

Sonetul eminescian comentauriu

Poezia, publicat postum, face parte din creaia de tineree, datnd din 1876, an n care Eminescu a scris mai multe sonete,
de dragoste (Gndind la tine, Stau n cerdacul tu), ori satirice (Sonet satiric, Ai notri tineri...).
Tema poeziei este dragostea, exprimat sub forma unui monolog adresat iubitei, a crei prezen este marcat prin verbe
la imperativ (sau la indicativ prezent) i prin pronumele personal la persoana a doua. Prima i ultima strof ncep cu
ndemnul vorbete ncet, ceea ce sugereaz prezena efectiv a unei interlocutoare, o situaie concret de comunicare.
Este numai o iluzie. Monologul poetic capt valoarea unei permanene a rostirii, depind efemeritatea concretului
comunicaional dintre dou fiine reale. Poeii vorbesc ntotdeauna mai degrab cu sine, chiar i atunci cnd rostirea lor
capt forma unei adresri. Fiina creia i se adreseaz poetul este o icoan ambigu, oscilnd ntre imaginea real i o
imagine difuz, diafan, reflectat de sufletul su. nsui sensul cuvntului ncet devine ambiguu aici, oscileaz ntre
sensul care se refer la intensitatea tonului i cel care se refer la ritmul vorbirii, sugerndu le pe amndou, indistinct. n
sensul rostirii verbale, acest vorbit ncet se apropie mai mult de tcere. Vorbirii ncete i corespunde, simetric, din partea
celuilalt, a ndrgostitului, privitul n acelai registru: S pot s te privesc ncet; este un ncet la fel de ambiguu, de
ncrcat de sugestii contextuale, avnd deopotriv semnificaia unei atenuri a intensitii (dac se poate spune c privirea
poate fi intens, apsat, grea), a unei priviri catifelate, mngietoare, i semnificaia duratei, a prelungirii ei n timp. Toate
aceste semnificaii sugereaz o atmosfer de comunicare extatic, precum n trans sau n vis. Prima strof este integral a
iubitei, pentru ca urmtoarele s se refere preponderent la eul vorbitor, n care se reflect cellalt. Propriu zis nu avem
niciun portret, ci doar o atmosfer, care se constituie din sugestii, muzicale (imagini auditive) i plastice (vizuale). Felul
acesta, muzical, neles ca proporie i armonic distribuire a materialului imagistic, se poate vedea din tehnica mpletirii
contrapunctice a referinelor la eu i tu. Faptul c sugestia este muzical este evident n referirea la glasul i vorba
iubitei. Poezia este alctuit dintr-o alternare a planurilor, dintr o mpletire a referinelor la tu i la eul liric, de fiecare
dat ncepnd cu referirea la tu, mrcile lingvistice ale eului fiind prezente, n toate strofele, cu excepia primei. A doua
strof ncepe cu referirea la eul contemplatorului, un vers, continu cu evocarea ochilor iubitei, i portretul se oprete la
acestea, ncheindu se, fr s se nchege, cu ideea general a incomparabilei minuni pe care o ncorporeaz. Se poate deci
spune c portretul acesta poate fi numit, cel mult, o schi de portret, c poezia terge chipul realitii, pentru a institui
o alt realitate. n loc de realitatea unei iubite reale, se instituie realitatea ideal, a ngerului. Cu alte cuvinte: figura real se
terge, se estompeaz, se atenueaz, pentru a cpta alte contururi, esenializate, transcendentale, pornind de la realitatea
nsi, a ochilor i a gurii (vocii), emblematice simboluri ale contemplaiei i ale rostirii, de data aceasta ncete,
esenializate i ele. Odat obinut chipul ngeresc, privitorul devine hierofant, nchintor la propriul idol. Ultima strof
pune fa n fa cele dou icoane, iubita nger idol minune i hierofantul, ntr o relaie de contemplaie i adoraie
mutual (reciproc).. Este o etap a creaiei eminesciene, aceea de tineree, pe care o ntlnim i n imaginea adamic, a
ndrgostiilor pierdui n codru, n natur oglind simbolic a raiului pierdut (Dorina, Floare albastr, Sara pe deal etc.).
Procedeul stilistic fundamental prin care iubita este transfigurat n nger idol este cel al metaforizrii: glasul devine izvor
de mngiere, iubita e nger sfnt, idol scump, dulce lumin, minune. n prima strof, metafora i comparaia
(vorba ta i ca lamura de miere) menin procesul transfigurrii n cadrele realului, ale concretului, nu fr sugestii
simbolice: glasul este izvor i izvorte lamur de miere, aceasta nsemnnd deopotriv i dulcea, i aur lmurit, curat,
purificat conotaii ale divinului. Mai ncolo, n strofa a treia, idolul scumpdevine dulcea mea lumin, o metafor
sinestezic, n care se amestec nu doar datele percepiei, senzaiile, ci simbolul universal al divinului, care este lumina, i
farmecul, bucuria iubirii. S a remarcat, nu fr temei, c iubirea eminescian, sub acest aspect, al veneraiei, nu este, nu
poate fi strin de cultul, de adoraia Fecioarei. Ca i n acest mic poem, Eminescu i nal iubita pe acest piedestal, o
proiecteaz n absolut. Sau, mai potrivit spus, poetul nelege iubirea ca o form a veneraiei, cu toate conotaiile

sacralitii, un mod al depirii orizontului existenei mrginite i al aproprierii nemrginirii, a deprtatului, prin ceea ce
este cel mai apropiat, mai familiar.
Ca specie literar, poezia este un sonet, o form fix, alctuit din 14 versuri de 10-11 silabe, grupate, n tradiia
literaturilor romanice, n 2 catrene i 2 terine, n ritm iambic, cu un sistem de rime propriu, n ordinea strofelor: abba/
baab (2 rime, mbriate, care i inverseaz ordinea n catrene) i alte dou rime n terine: cdc/ dcd, de fapt, rim
ncruciat n ultimele 6 versuri laolalt, ceea ce este echivalent cu folosirea a dou tipuri fundamentale de rim. Sonetul a
rmas o form vie, consacrat, dei venerabil (cu o vechime prestigioas, din Renaterea italian), a poeziei de dragoste.