RECAPITULARE PENTRU EVALUAREA NAŢIONALĂ 2023

CONSTRUCŢII SINTACTICE

1. construcţii active;
2. construcţii pasive cu verbul a fi;
3. construcţii cu pronume reflexive;
4. construcţii impersonale;
5. construcţii incidente;
6. construcţii concesive;
7. construcţii condiţionale.

1. CONSTRUCŢIILE ACTIVE
 Subiectul este autorul acţiunii exprimate de verb.
 Forma verbului este cea obişnuită.
 Construcţia activă nu are o marcă specifică.
Exemple:
Mecanicul repară automobilul.
Tata va spăla maşina.
Ana a scris compunerea.
Mama plăteşte reparaţia.
Vȃntul a spart fereastra.

2. CONSTRUCŢIILE PASIVE
 Construcţia pasivă are 2 mărci:
1. verbul ,,a fi”, folosit ca verb auxiliar;
2. complementul de agent (exprimat sau subînţeles).
Exemple:
Automobilul este reparat de mecanic.
Maşina va fi spălată de către tata.
Compunerea a fost scrisă de Ana.

1
Reparaţia este plătită de mama.
Fereastra a fost spartă de vȃnt.
Anca este lăudată. (complement de agent subînţeles: de cineva)

ATENŢIE!

Într-o construcţie pasivă, a fi este verb auxiliar şi predicatul este verbal.

 Transformarea unei construcţii active într-o construcţie pasivă

Exemplu: Mihai a spart geamul. (construcţie activă) → Geamul a fost spart de către Mihai.
(construcţie pasivă)

Cȃnd se transformă o construcţie activă într-una pasivă, se procedează astfel:

1) subiectul din construcţia pasivă (Geamul) se ia de la complementul direct din

construcţia activă;
2) în construcţia pasivă se foloseşte verbul ,,a fi”, la acelaşi mod şi timp ca verbul din
construcţia activă (,,a spart”- perfect compus => ,,a fost” – perfect compus);
3) subiectul din construcţia activă (Mihai) devine complement de agent în construcţia
pasivă (de către Mihai).

 Transformarea unei construcţii pasive într-o construcţie activă

Exemplu: Fularul a fost tricotat de către bunica. (construcţie pasivă) → Bunica a tricotat
fularul. (construcţie activă)
Cȃnd se transformă o construcţie activă într-una pasivă, se procedează astfel:

1) subiectul din construcţia activă (Bunica) se ia de la complementul de agent din

construcţia pasivă (de către bunica)
2) nu se mai foloseşte verbul ,,a fi”.
3) Modul şi timpul verbului din construcţia activă (a tricotat) sunt la fel ca modul şi
timpul verbului ,,a fi” din pasivă (a fost).

2
3. CONSTRUCŢIILE CU PRONUME REFLEXIVE (CONSTRUCŢII REFLEXIVE)

Într-o construcţie cu pronume reflexiv, verbul este însoţit de un pronume reflexiv cu

formă clitică (neaccentuată). Aşadar, pentru a recunoaşte o construcţie reflexivă, este
important să observi pronumele reflexiv cu formă clitică aflat în faţa verbului.

Exemple:

Mă întreb ceva.
Îmi spun că totul este bine.
Ne plimbăm prin parc.
Ne zȃmbim.
Mă spăl pe dinţi.
Ne ajutăm unul pe altul.
Mi-am cumpărat un telefon nou.
Ne facem cadou cărţi pentru adolescenţi.
Ana se gȃndeşte la tine.
Mama şi-a pregătit ingredientele.
Mă tem de cȃini.
El se laudă mult.
Vă supăraţi dacă mă aşez aici?

ATENŢIE!

Pronumele reflexiv nu trebuie confundat cu pronumele personal.

Dacă un verb este însoţit de pronume reflexiv şi enunţul conţine un complement de agent,
apare o construcţie pasiv-reflexivă.

Exemple: Fişele se împart de către profesor. Fişele se rezolvă de către elevi.

4. CONSTRUCŢIILE IMPERSONALE

Construcţiile impersonale conţin verbe impersonale.

Verbele impersonale arată o acţiune care nu poate fi făcută de o persoană/de un om.
Acestea apar:
- cȃnd arată fenomene ale naturii: tună, plouă, ninge, fulgeră, se înserează, burniţează, se
înnoptează etc.;

3
 - cȃnd referirea la o persoană se face printr-un complement direct sau indirect: Îi arde de
glumă. Nu-mi pasă de rezultatele colegilor. Mi s-a urȃt de zăpadă. Mă doare în piept. Mă
ustură în gȃt. Mă arde în piept.
- cȃnd se referă la denumirea unei persoane: Mă cheamă Vlad. Îmi zice Popescu.
- cȃnd verbul este copulativul a fi urmat de un adverb: este bine, este permis, este interzis
etc.
- cȃnd verbul predicativ a fi este însoţit de substantive care arată anotimpuri ( E
primăvară. E vară. E toamnă. E iarnă), părţile zilei (E dimineată. E seară. E noapte etc.),
zilele săptămȃnii (Este luni.), lunile anului (Este martie), senzaţii şi stări sufleteşti (Mi-e
frig. Mi-e dor. Mi-e milă. Mi-e silă. Mi-e teamă. Mi-e ruşine. Mi-e jenă. Mi-e teamă. Ne
este foame. Vă este sete? etc.)
- cȃnd verbul arată existenţa: Este zi. A fost umezeală.
- cȃnd verbul nu permite un subiect uman: Îmi trebuie un telefon nou. Îmi place îngheţata.

Observaţii
- Unele construcţii personale devin impersonale în anumite contexte.
Aleargă prin parc. → construcţie personală
Se aleargă prin parc. → construcţie impersonală
Merge la mare. → construcţie personală
Se merge la mare. → construcţie impersonală
ATENŢIE!
O construcţie personală se poate transforma într-una impersonală adăugȃndu-se
un pronume reflexiv, în special ,,se”.
El ascultă muzică. (construcţie personală, pt. că subiectul este o persoană) → Se
ascultă muzică. (construcţie impersonală, pt. că subiectul nu este o persoană)
Ei ştiu noutăţile. (construcţie personală) → Se ştiu noutăţile. (construcţie impersonală)
Dan a întȃrziat la spectacol. (construcţie personală) → Se întȃrzie la spectacol.
(construcţie impersonală)

4
 5. CONSTRUCŢIILE INCIDENTE
 Construcţia incidentă este o comunicare suplimentară/o informaţie suplimentară,
care completează comunicarea de bază.
 Construcţiile incidente pot fi:
a) simple (cȃnd au un singur termen);
b) dezvoltate (cȃnd au mai mulţi termeni).

Construcţiile incidente sunt:

- substantive în cazul vocativ
Poţi să mănȃnci, copile, strugurii.
Mamă, nu uita de şedinţa cu părinţii!
Voi, ce faceţi acolo?
Tu, citeşte mai departe!
- interjecţii şi locuţiuni interjecţionale
Opreşte-te, măi, cȃnd îţi spun!
Ai înţeles, iată, ce ai făcut?
Am scăpat, Doamne fereşte!, de un mare necaz.
- adverbe şi locuţiuni adverbiale: sigur, desigur, poate, fireşte, probabil, fără îndoială,
de bună seamă, fără doar şi poate etc.
Va veni, probabil, şi tata.
Am fost, fără îndoială, pedepsit pe nedrept.
Nu va întȃrzia, de bună seamă.
- verbe
S-a purtat urȃt cu tine ̶ recunoaşte ̶ pentru că aşa a fost educat.

De asemenea, construcţiile incidente dezvoltate sunt:

- îmbinări de cuvinte/grupuri de cuvinte
Mama lui ̶ de treabă femeie ̶ nu l-a certat niciodată.
- propoziţii (cȃnd au un predicat)
5
 Mergem la cumpărături, zise mama, după ce termini de scris.
Daniel te-a amȃnat (spune adevărul!) cu neruşinare.
Ploaia asta ̶ cum mai toarnă! ̶ ne va uda pȃnă la piele.
- fraze (cȃnd au mai multe predicate)
Plec, a spus omul care terminase de ceva timp de reparat televizorul.

Astfel, construcţiile incidente pot fi:

1. cuvinte
2. grupuri de cuvinte
3. propoziţii
4. fraze

Observaţii
Construcţiile incidente sunt şi:
- ticurile verbale/automatismele verbale (cuvintele repetate abuziv de cineva)
Chiar aşa, frate, de ce nu mă ajuţi?
Zău, îţi stă foarte bine!
Deşi am respectat instrucţiunile (înţelegi ce spun?), nu am reuşit să montez biblioteca.
- cuvinte sau expresii care arată stări afective:
Aoleo! Cȃtă lume e în magazin!
Bună treabă! Felicitări!
Ah! Iar am greşit.
- cuvinte sau expresii care arată probabilitatea, aproximarea, o concluzie, o cauză etc.
ei bine! în sfȃrşit, mă rog, ce-i drept, pe undeva etc.
ATENŢIE!
 În scris, construcţiile incidente se izolează de restul comunicării prin:
1. virgulă/virgule;
2. linii de pauză;
3. paranteze rotunde.

 Cȃnd se desparte fraza în propoziţii, propoziţiile incidente nu intră în raporturi sintactice cu

celelalte propoziţii.
Exemplu

6
Aş fi vrut1/ să plec mai devreme în concediu ̶ 2/ i-a spus tata directorului3/ ̶ dar nu am bani
pentru cazare.4/
P1- P.P.
P2 – C.D.
P3 – Propoziţie incidentă
P4- P.P.
 Construcţia incidentă nu trebuie confundată cu apoziţia . Această confuzie apare
deoarece ambele se izolează de restul enunţului prin virgule şi linii de pauză. Deosebirea
dintre acestea se face ţinȃnd cont de următoarele aspecte:
1.construcţia incidentă oferă o informaţie suplimentară (este o comunicare suplimentară);
2.apoziţia determină, de obicei, un substantiv, pronume sau numeral;
3.doar apoziţia poate fi insoţită de apozeme: adică, anume, şi anume, respectiv, mai exact, mai
bine zis, altfel spus, cu alte cuvinte etc.

6. CONSTRUCŢIILE CONDIŢIONALE
- Arată o condiţie sau o ipoteză de care depinde realizarea unei acţiuni.
- Răspund la întrebarea: cu ce condiţie?
- Sunt de 2 feluri:
1. circumstanţiale condiţionale (în propoziţie)
Plecăm dimineaţă, cu condiţia să fii gata.
În condiţiile unui effort zilnic, ai un tonus bun.
Ascultȃnd cu atenţie, vei înţelege.
Fierte, legumele sunt mai puţin hrănitoare.
Renunţȃnd la dulciuri, vei fi mai sănătos.
2. subordonate circumstanţiale condiţionale (în frază)
Dacă nu poţi rezolva singur problema, te ajut eu.
În caz că vei lua o notă mare, ne vom bucura toţi.
S-ar întrista rău să nu venim la ziua lui.
Fără să-i fi cerut voie mamei, nu aş fi venit la joacă.

7
 7. CONSTRUCŢIILE CONCESIVE
- Răspund la întrebările: în ciuda cărui fapt?, în pofida cărui fapt.
- Sunt de 2 feluri:

1.circumstanţiale concesive (în propoziţie)

În ciuda experienţei, nu era cu nasul pe sus.

În pofida presiunilor, a luat decizia corectă.

Tabloul este frumos, în ciuda vechimii.

2.subordonate circumstanţiale concesive (în frază)

Deşi a învăţat, nu a luat o notă foarte mare.

Deşi sunt obosit, citesc în fiecare seară.

Deşi este frig, m-am îmbrăcat subţire.

Cu toate că am citit lecţia, nu mi-am amintit detaliile.

Chit că învaţă, tot nu ştie.

Orice s-ar întȃmpla,el tot încearcă.