Complementul indirect și propoziția completivă indirectă (CI)

1.Precizează felul subordonatelor:

El vrea să cânte la pian.
Ea se teme să exerseze la pian în prezența altor persoane.
Lui Radu îi place să cânte la vioară.
Părerea mea este să învețe mai întâi notele.
Am auzit că mâine plecați.
Se spune că mâine va ploua.
Dana se gândește că mâine este ziua ei.

2.Precizează felul propozițiilor din fraza următoare:

“Își dădea seama că iubirea aceasta îl depărtează de toate credințele și năzuințele lui și totuși simțea că fără de
ea i s-ar istovi inima și viața însăși și-ar pierde orice rost , iar lumea ar deveni un pustiu fără margini.”

3.Alcătuiește trei fraze în care să existe completive indirecte introduse prin: pronume relativ, adverb
relativ, respectiv conjuncție subordonatoare.

4.Realizează expansiunea complementelor indirecte din propozițiile următoare:

A răspuns profesorului imediat.
Este mulțumit de recoltă.
N-a scris nimănui.
Se teme de plecare.
Mi-am dat seama de greșelile făcute.

5.Identifică propozițiile completive indirecte din frazele care urmează și realizează contragerea lor:
Mă gândesc că el va veni.
Mi-e frică să vorbesc cu el.
Telefonează oricui vrea.
Copilașul povestea cui vroia să-l asculte întâmplarea sa.
La ce va face mâine nu s-a gândit.

6.Indică felul subordonatelor din frazele de mai jos:

Despre ce m-ai întrebat se vorbește mult.
E ușor pentru cine învață.
Se spune că muncește mult.
E ușor să vorbești.
Vorbește despre ce vrea.

7.Dați exemple de propoziții subordonate completive indirecte,cerute de următoarele verbe și locuțiuni

verbale: a se hotărî,a se teme,a-și aduce aminte,a fi în stare.

8.Subliniați propozitiile completive indirecte din textele următoare:

a) ”Iar Vodă,cumințit acuma și mult îmblânzit,a suspinat –aducându-și aminte cât de de schimbătoare sunt
toate ale oamenilor.” (Mihail Sadoveanu-Neamul Șoimareștilor)

b) ”Ascultându-l,mă gândeam că tot legenda asta,cu puține schimbări,mi-a povestit-o un cioban de pe muntele
Ceahlău,arătându-mi o turmă de stânci împrăștiate pe prispa verde ce se întindea la picioarele Panaghiei.”
(Alexandru Vlahuță-România pitorească)