ROLUL PRELECTURII ȘI AL POSTLECTURII ÎN PREDAREA ONLINE

Prof. Ramona Anamaria Labici, Colegiul Național Bănățean, Timișoara

Motto: „Din moment ce am pierdut lumea iubită a aparențelor,

trebuie să creez altceva; va trebui să creez ceea ce se întâmplă
în lumea vizibilă, pe care, de fapt, eu am pierdut-o”.

( Jorge Luis Borges)

Asemenea lui J. L. Borges, care a pierdut accesul la lumea vizibilă și s-a văzut nevoit să
se adapteze la crearea unor lumi posibile prin intermediul altor mijloace senzoriale, profesorii de
limba și literatura română au trebuit să își adapteze activitățile didactice la specificul mediului
online, care are cu totul alte caracteristici și legi decât cel „tradițional” sau „față în față”. Mai
mult, în condițiile în care profesorii pot monitoriza cu greu activitatea elevilor în timpul orelor de
curs, care de cele mai multe ori navighează pe diverse pagini de internet, s-a impus o atenție
sporită în ce privește captarea atenției elevilor. În acest sens, cu siguranță, prelectura și
postlectura pot fi etape spectaculoase și, deci, extrem de eficiente în canalizarea energiei
neuropsihice a elevilor înspre resurse educaționale valoroase, asumate deopotrivă de profesor și
de către beneficiar.

Mediul virtual este prin excelență un spațiu preferat de tinerii din ziua de azi, astfel încât
apelarea în predare la diverse clipuri video sau audio s-a dovedit a fi eficace în menținerea sau
chiar amplificarea interesului elevilor pentru lecția predată. De exemplu, în etapa de prelectură
pentru predarea operei literare Enigma Otiliei, de George Călinescu, vizionarea unui clip video
despre vechiul București în imagini ( https://youtu.be/0cKP8R4ENTg ) are rolul de a transpune
mai ușor elevii în perioada pe care scriitorul o va surprinde în mod realist, prin tehnica detaliului
semnificativ. Mai spectaculos chiar, o resursă 3D poate incita cu siguranță elevii să fie atenți la
materialul prezentat de profesor, mai degrabă decât la alte resurse cu care acesta se vede nevoit
să concureze. Astfel, pentru a pătrunde mai ușor în lumea multiculturală prezentată în comedia
Take, Ianke și Cadâr, de Victor Ion Popa, elevii pot fi rugați să își descrie experiențele legate de
vizitarea unei moschee sau a unui templu evreiesc și apoi să fie invitați să își pună ochelarii (în
cazul în care, bineînțeles, îi dețin) să exploreze 3D templul lui Solomon reprezentat la linkul
www.mozaweb.com/ro/Search/global?search=ierusalim&lexikontypeid=3D .

Dar, bineînțeles, nu doar apelul la resurse audiovideo este indicat în etapa de prelectură.
Eseul de „cinci minute” rămâne o metodă didactică valoaroasă, a cărui miză însă poate fi ridicată
prin folosirea unui padlet. Atunci când elevul se vede nevoit să își încarce roadele muncii pe o
aplicație care le va face vizibile întregii clase, motivația de a realiza o lucrare mult mai bună va
crește cu siguranță. Astfel, de exemplu, ca aspect al prelecturii în predarea poeziei Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga, poate fi comentarea în „cinci minute” a afirmației lui
Albert Einstein „Sunt două moduri de a-ți trăi viața. Unul: de a crede că nu există miracole.
Altul: de a crede că totul este un miracol”. În mod simetric, pentru că așa cum preciza Alina
Pamfil, „proiectarea prelecturii trebuie să se realizeze în mod simetric cu proiectarea
postlecturii, astfel încât cele două momente să se completeze reciproc.” i, elevii pot fi invitați în
etapa postlecturii să încarce pe același padlet răspunsurile la întrebrea dacă există sau nu
miracole și chiar să recenzeze răspunsurile colegilor, să le ofere un rating sau comentarii la
afirmațiile publicate. Impactul vizual este mult mai mare decât cel obținut în mod tradițional în
sala de clasă și merită fructificat în contextul desfășurării online a cursurilor.

În ce privește etapa postlecturii, metoda dezbaterii este deosebit de îndrăgită de către

elevi, iar în mediul online poate fi aplicată cu success prin folosirea de breakout rooms indiferent
de aplicația folosită, fie ea Zoom, Meet etc. Un demers precum cel sugerat de Emanuela Ilie, în
care „se împarte clasa în echipe de 3-5 elevi; fiecare echipă are sarcina de a construi două
sisteme de argumentare: unul care să susțină moțiunea, altul care să o respingă. Echipele au la
dispoziție 5 minute pentru informarea recirocă privind dovezile și informațiile culese de fiecare
membru al echipei în faza de documentare.”ii are un efect dinamizator asupra elevilor, care se
văd în postura de a relaționa, de a fi împreună pentru câteva momente, un aspect care le lipsește
în condițiile actuale. Metodele clasice pot fi aduse cu siguranță în mediul online, iar elevii să
beneficieze în continuare de climatul motivațional pe care îl instituie demersul activ-participativ.

Așadar, ținându-se cont că în mediul online e necesar, poate, mai mult decât în învățarea
față în față ca profesorul să urmărească să apeleze la interactivitate și la diverse mijloace
audiovideo pentru a susține o lecție de succes, prelectura și postlectura devin etape cu atât mai
importante cu cât acestea pot trece dincolo de spațiul virtual, în cel real, al vieții trăite efectiv de
elev, susținând astfel modelul dezvoltării personale, pentru care didacticieni precum Alina
Pamfil sau Florentina Sâmihăian pledează cu atâta convingere.
i
Pamfil, Alina, Didactica literaturii. Reorientări, pp.173
ii
Ilie, Emanuela, Didactica literaturii române, pp. 132

Bibliografie:

Ilie, Emanuela, Didactica literaturii române, Editura Polirom, Iași, 2008

Pamfil, Alina, Didactica literaturii. Reorientări, Editura Art, București, 20016