Povestitor 1 –

Povestitor 2 –
Copilul Brancusi -
Tatal lui B –
Maria, mama –
Baba Brandusa –
Oameni din sat -

“Cumintenia pamantului”

Povestitor 1: Exista putine personalități care sunt cunoscute si de copii, si de

bătrâni, asa cum este Brancusi! Poate ca astazi s-au uitat multe lucruri despre el,
dar în spatele renumelui său se află o viata de om cu tot felul de secrete.

Povestitor 2: Si oamenii mari au fost candva copii, si ei au facut nazdravanii,

exact cum am facut si facem si noi. Odinioara, viata la tara era grea, copii nu
erau supravegheati mai tot timpul, cum sunt acum. Curiozitatea ii impingea la
multe…

In fata dumneavoastra se afla copilul Brâncuși, pe cand avea trei ani. Actiunea se
petrece în toamna anului 1879, moment in care familia acestuia făcea țuică la
cazan. Nazdravanul prinde un moment de neatenție și isi umple căușul palmelor
cu țuica, band pe nesuflate.

Brancusi: (Cade într-un somn adânc)

Mama lui Brâncuși: Aoleuu, aoleuu, moare copilul, ia uite-l cum zace !!
Povestitor 2: Jale mare… venira vecinele toate sa vada ce este cu copilul…
Povestitor 1: Spre seara, când tatăl, Nicu, se intoarce de la vie însoțit de oamenii
care îl ajutaseră, acesta vede din depărtare semnele disperate ale celor care il
așteaptă cu sufletul la gură. Petrecerea se transformă imediat în jale.
Tatăl lui Brâncuși: In loc sa cantam si sa ne veselim, acum ne pregatim de
îngropăciune…

1
Unul din oameni: Mai, Nicule… Eu zic sa o chemam pe baba Brândușa. Poate stie
ea ce este de facut…
Povestitor 1: Vine Baba Brandusa.
Baba Brândușa: (verificându-i respiratia) Pruncul nu e mort. A baut din tuica.
Aduce-ti-mi niste balega de cal!
Povestitor 2: Batrana i-o pune copilului la nas.
Brâncuși: ( Stranuta puternic) Vreau sa mai dorm…Lasa-ti-ma in pace!
Mama lui Brâncuși: ( il pupa pe frunte) Off, copilul mamii...
Tatal lui Brâncuși: (il mangaie) Copil neastamparat!
Oamenii din sat: ( Încep sa chiuie și petrecerea începe)

(Interpretare de dansuri )

Povestitor 1: Intr-un tarziu, oamenii se duc la culcare. În ziua următoare, tatăl și

fiul în livadă...
Tatal lui Brâncuși: Costica, ia adună nuielele de ‘colo și adu-le-ncoace!
Brancuși: Gata, tata, le-am adus!
Tatal lui Brancusi: (Batandu-l cu nuielele aduse) Asta să-ți fie învățătură de minte,
sa nu mai bei vreodată!!
Brâncuși: Tataaa!! nu mai da, nuuuu...Nu mai fac!!
Povestitor 2: Maria,mama lui Brancusi vine in livadă...
Mama lui Brancusi : Nicule, Nicule, lasa copilul in pace, nu mai da-n el ...
Povestitor 1 : Baba Brândușa vine pe la ei, sa vadă cum se mai simte copilul.
Baba Brândușa : Ziua bună, Mărie, ce face copilul?
Mama lui Brâncuși: ia, ce să facă? uite-l acolo, in iarba, il altoi Nicu!
Baba Brândușa: (uitandu-se spre copil) Mai, copile, ce te-a apucat ieri? Bautura
nu-i pentru copii…
Brâncuși: Eram curios sa vad ce gust are…
Baba Brândușa: Dacă ai fi știut ca taica-tau te bate, ai mai fi strans nuielele?
Brancusi : Nuuuu, cum sa le strang? Ca sa mananc bataie?? Eu am crezut ca vrea
sa il ajut!
2
Baba Brândușa: Mărie, Mărie, ia vina-ncoace! Asta nu-i copil ca oricare. Cand e
prea multa liniste in curte, mai arunca-ti ochii la el! Ca cine stie ce pune iar la
cale!
Mama lui Brancusi : (vine spre ei) Puiul mamii, ne-ai speriat pe toți, tatăl tău se
gândea la îngropăciune...
Povestitor 2: baba Brândușa pleacă spre casa ei.
Baba Brândușa: Seară bună, dragii mei!
Brâncuși, mama și tatăl: Mulțumim, la revedere!!

Povestitor 1: mulțumim pentru atentie!! sperăm că v-a plăcut sceneta noastra!!

Cumintenia pamantului

Cumintenia Pamantului reflecta filozofia lui Brancusi care isi are

radacinile intr-o cumintenie anterioara crestinismului. Sculptura reprezinta o femeie foarte
concentrata asupra ei insasi, figura ei degajand un mister care o transforma intr-un portret
universal. Din atitudinea statuii se degaja un sentiment de atasament fata de pamantul mama. 
Petru Comanescu considera ca Ganditorul de la Hamangia este o pre-cumintenie a pamantului.
Criticii, nepunandu-se inca de acord asupra sursei de inspiratie a acestei lucrari, au atribuit
acestei lucrari nenumarate simboluri, insa sculptura a fost interpretata de cele mai multe ori drept
o zeitate stranie, venita din mitologia romaneasca.
Lucrarea a fost expusa pentru prima data in 1910 la Bucuresti si a starnit reactii contradictorii,
dar in cele din urma a fost acceptata.

Detinator: Muzeul National de Arta al Romaniei - BUCURESTI

Material: Calcar crinoidal / Tehnica: cioplire.