Proiect regional de arte vizuale „Creangă – în lumea

poveştilor/tradiţii şi obiceiuri străvechi”- CAER 1150

Secţiunea II - Simpozion

ȘCOLARII – ELEMENT CHEIE ÎN PROCESUL

INSTRUCTIV - EDUCATIV

COORDONATORI:
PROF. ÎNV. COJOCARIU MARIA MGDALENA
PROF. ÎNV. BLANARIU DANIELA
PROF. ÎNV. RESMERIŢĂ ELENA ROZINA

ISSN 2668-1382, ISSN-L 2668-1382

Școala Gimnazială nr. 2

PIATRA NEAMȚ
Ediția nr. 3
2023

1
 ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2

SIMPOZIONUL REGIONAL

Creangă - În lumea poveștilor / Tradiții și obiceiuri străvechi

Mărţişor aniversar

EDIȚIA a-III-a

Piatra Neamț

Aprile 2023

ȘCOLARII – ELEMENT CHEIE ÎN PROCESUL

INTRUCTIV - EDUCATIV

Comunicări. Proiecte. Programe.

ISSN 2668-1382, ISSN-L 2668-1382

COORDONATORI:
PROF. ÎNV. COJOCARIU MARIA MGDALENA
PROF. ÎNV. BLANARIU DANIELA
PROF. ÎNV. RESMERIŢĂ ELENA ROZINA

Școala Gimnazială nr. 2

PIATRA NEAMȚ
2023

2
Concursul Regional Creangă – În lumea tradițiilor / Tradiții și obiceiuri străvechi:
comunicări, programe, proiecte cuprinde o selecţie a comunicărilor şi referatelor
metodice prezentate la cea de-a III-a ediţie a
Simpozionului Regional „Şcolarii – element cheie în procesul instructiv - educativ ”,
organizat la Școala Gimnazială nr. 2 Piatra-Neamţ

Coperta: prof. Maria Magdalena COJOCARIU – Școala Gimnazială nr.2 Neamţ.

Machetare-tehnoredactare: profesor Cojocariu Maria Magdalena - Școala Gimnazială
nr.2 Neamţ

Echipa Simpozionului:
Coordonatori:
Prof. inv. Maria Magdalena Cojocariu
Prof. inv. Blanariu Daniela
Prof. inv. Andrei Stela Luminiţa
Prof. inv. Adăscăliţei Lohan Paula
Prof. inv. Resmeriţă Elena Rozina

Școala Gimnazială nr.2 Neamţ

Piatra Neamț, strada Mărăței, nr. 6
Tel/ Fax: 0233226894
Email: scoala_2_pn@yahoo.com
Notă: Responsabilitatea pentru originalitatea, conţinutul ştiinţific şi forma de
prezentare a lucrărilor din acest volum aparţine, în exclusivitate, autorilor
materialelor

3
 CUPRINS

PROIECT DE ACTIVITATE - CARTE DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ

6
Prof. Inv. Primar Cojocariu Maria Magdalena, Școala Gimnazială Nr. 2, Piatra-Neamţ

ELEVUL ÎN RELAŢIA CU ŞCOALA - FAMILIA-COMUNITATEA

19
prof. înv.primar, Andrei Stela Luminiţa, Școala Gimnazială Nr. 2, Piatra-Neamţ

VOLUNTARIATUL – O ȘANSĂ PENTRU FIECARE

23
Prof. Barbu Laurențiu, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

CONTEXTUL EDUCAȚIONAL ȘI ACTIVITATEA EXTRACURRICULARĂ

27
Prof. Barbu Laurențiu, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

ACCES LIBER LA EDUCAȚIE PENTRU TOȚI -STUDIU-

31
Prof. Barbu Laurențiu, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

ADOLSCENȚA
Prof. Barbu Laurențiu, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova 35

BUCURIA DE A FI DASCĂL
37
Prof. pentru inv. primar, Blanariu Daniela, Școala Gimnazială Nr. 2, Piatra-Neamţ

WHAT A STORY! – PROIECT DIDACTIC

40
Cuibuş Mihaela Laura, Școala Gimnazială Nr. 1 Ciumeghiu, Bihor
METODOLOGIA ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII JOCULUI DIDACTIC LA CLASELE
PRIMARE 43
Prof. înv. primar Enuță-Ștefan Ionica, Școala Gimnazială Nr. 17 Galați

VIOLENȚA ÎN FAMILIE
48
Prof.inv.primar, Bârsan Irina-Amelia, Scoala Gimnaziala Nr.2, Piatra-Neamț

DIGITALIZARE LA CLASA PREGĂTITOARE

Lazăr Mariana Mihaela, Școala Gimnazială Nr. 6 ”Iacob Mureșianu” Brașov 53
GHID PENTRU PARINTI - PARINTI BUNI VS PARINTI INTELIGENTI
Profesor Luca Mary Claudia, Școala Gimnazială Nr 2, Piatra-Neamț 57
ȘCOLARII ELEMENT CHEIE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Prof. Radef Ana-Mihaela, Liceul Teoretic Mircea Eliade Galați 61

4
LES DOCUMENTS AUDIO ET VIDEO EN CLASSE DE FLE
Prof. Mielcioiu Laura Monica, Liceul Tehnologic Vedea 63

OASPEŢII PRIMĂVERII, DE VASILE ALECSANDRI PROIECT DIDACTIC

Prof. Adăscăliței-Lohan Paula Iustina, Școala Gimnazială Nr. 2 Piatra-Neamț, Structura Văleni 66

PROIECT DIDACTIC – VIAŢA PE PĂMÂNT ŞI ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU

Prof. Adăscăliței Dumitru Andrei, Școala Gimnazială nr.3, Piatra Neamţ 78
PROGRAMELE LLP, OPORTUNITATE PENTRU O STARE DE BINE

Prof. Popa Brîndușa-Georgiana, Liceul Tehnologic ,, Mihai Busuioc”, Pașcani 85

MĂRŢIŞOARELE LUI CREANGĂ – PERSONAJELE MARELUI POVESTITOR

ÎMPODOBITE DE FIRUL ALB ŞI ROŞU 87
Prof. Înv. Primar Resmeriță Elena Rozina, Școala Gimnazială Nr. 2 Piatra-Neamț
EDUCAŢIA NON - FORMALĂ
Prof. Pîrja Ana Maria, Liceul tehnologic ” Mihai Busuioc” , Pașcani 90

PROIECT DIDACTIC – PĂRŢILE PRINCIPALE DE PROPOZIȚIE - RECAPITULARE

Prof. Ionescu Roxana-Gabriela, Şcoala Gimnazială ,,Gheorghe Vernescu” Râmnicu Sărat 95

PROIECT EDUCATIV LOCAL – VIAŢA ÎN NUANŢE...

Coordonator proiect: prof. Neșiu Sânziana, C N ,,I Vulcan”, Oradea 107

5
 PROIECT DE ACTIVITATE

CARTE DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ

Prof. Inv. Primar Cojocariu Maria Magdalena

Tema de studiu: „Cum este/ a fost și va fi aici pe pământ?”

Subtema:”Natura prietena mea”

Tema activității: „S.O.S. Natura”

Tipul activității: consolidare a cunoștințelor și deprinderilor

Scopul activității: Consolidarea cunoștințelor despre mediul înconjurător și a modalităților de ocrotire a

acestuia. Crearea unor “punți de legătură” între cunoștințe și deprinderi ecologice. Dezvoltarea spiritului de
observare, investigare și cercetare și formarea unui set de valori pozitive față de mediu și a motivației de a
participa la menținerea calității mediului. Formarea unei atitudini responsabile şi active pentru gestionarea şi
ocrotirea mediului înconjurător, în vederea menţinerii echilibrului ecologic.

Tipul activității: Mixtă

Competențe generale:

• Sistematizarea cunoștințelor privind factori poluanți (gunoaie, mijloace de transport,

industrie) și a unor măsuri de protejare a naturii
• Cunoșterea comportamentului adecvat al omului în relațiile sale cu natura (să nu rupă
ramurile, să nu calce pe spațiile verzi, să nu rupă florile (cele ocrotite) să nu umble cu surse
de foc în natură, să nu depoziteze gunoaie în spațiile verzi)
Competențe integrate:

DP
3.1-identificarea unor rutine în activitatea școlară
2.2-identificarea și aplicarea regulilor de comunicare specifice în activitatea școlară
A.V.A.P.
2.3-realizarea de aplicații /compoziții/construcții simple pe baza interesului direct

6
 2.4-transformarea unui material prin tehnici simple

CLR

1.1 Sesizarea semnificaţiei unor imagini

1.2 Recunoaşterea unor acțiuni ecologice din imaginile folosite

1.3 Să exprime verbal mesajul imaginilor, argumentând legăturile ce se stabilesc între om și natură

1.4 Manifestarea curiozităţii faţă de receptarea semnificaţiei mesajelor din imagini, în contexte de
comunicare cunoscute

Competente specifice:

a) cognitiv-informaționale:

 O1 - să precizeze diferite aspecte ale poluării sau degradării naturii

 O2 - să înțeleagă anumite legături între fapte, idei, acțiuni de protejare a naturii
 O3 – să înțeleagă cum interacționează cu mediul, ce probleme pot apărea și cum pot fi rezolvate;
 O4 - să definească mediul, calitatea / degradarea mediului/poluarea;
 O5 - să enumere sursele de poluare;
 O6 - să conștientizeze importanța protejării mediului.
b) psiho-motorii:

- sǎ manevreze corect instrumentele folosite (carton, carioci, etc)

- să aibă o poziție adecvată în bancă

c) afective:

- să coopereze cu colegii

Strategii didactice:

Metode și procedee: observația, coversația, explicația, exercițiul, problematizarea

Mijoace și materiale didactice: carton, lipici, foarfece, creioane și carioci colorate, fișe cu diferite imagini
reprezentative pentru acțiuni ecologice, hârtie creponată, hârtie glasată, fire textile

Forma de organizare: frontal-individuală, echipe

Durata: 5 zile

REZULTATE AŞTEPTATE:
 Atitudini pozitive ale copiilor pentru păstrarea unui mediu înconjurător curat, nepoluat
7
  Realizarea unei lucrări comune – o carte din materialele puse la dispoziție

 Implicarea cât mai multor factori educativi în iniţierea diferitelor acţiuni în scopul păstrării
şi protejării mediului înconjurător (să nu arunce gunoaie decât în locurile special amenajate,
să protejeze plantele şi animalele, să recicleze materiale)
 Conştientizarea importanţei unei meserii de ecologist

 Însuşirea terminologiei ecologice, pentru exprimarea verbală

 Manifestarea spiritului de toleranţă şi cooperare între copii în realizarea activităţilor

 Însuşirea unor termeni ecologici pentru exprimarea în situaţii de comunicare

Bibliografie:

1. “Micul ecologist – Îndrumător pentru disciplina optională”, Education and Curture DG, Grigore
Ghiorghita, 2010:

2. “Program educațional de sensibilizare pentru protecția mediului”, Centrul de învățământ pentru mediu,
Simona Vasilciu

3. Dicționar ecologic online

4. ”Educația ecologică și de protecție a mediului” – ghid metodic pentru cadrele didactice învățământ primar,
2007

8
9
 SCENARIUL ACTIVITĂȚII

Nr. Secvenţele Ob. Conţinutul instructiv-educativ Metode Materiale Forma de Evaluare

lecţiei op. didactice didactice org.
crt.

Momentul Crearea conditiilor necesare unei bune desfășurări a conversaţia, frontal observarea
organizatoric activității: explicaţia comportam
1 Ecusoane
entului
- aerisirea sălii de clasă;
elevilor
- amenajarea spațiului de defățurare a activității;
Calendarul aprecierea
- pregătirea materialului didactic verbală
naturii
- în prima parte activitatea se va desfășura pe pernuțe,
în formă de cerc.

- apoi se vor forma 4 grupe, îin funcție de culoarea

ecusonului: rosu, galben, verde, albastru.

2 Întâlinirea de Dirijez o conversaţie cu elevii pe temele: Frontală

dimineață
3.1. Salutul - Voi saluta copiii cu formula “Bună conversaţia, Calendarul
dimineața!” explicaţia Naturii
În cerc,
Prezenţa - Se va face la panoul de lângă Calendarul așezați pe
2.2.
Naturii, se stabilesc absenții zilei. pernuțe
 Repere temporale Conversatia Pernuțe Observația

Se poartă o conversație cu copiii despre: euristica Formativ-

orala
- anotimpul în care ne aflăm, luna

-data - urmărind panoul Calendarul Naturii, stabilesc

împreună cu copiii data de ieri, data de azi și data de
mâine.

- ziua din săptămână, ziua de ieri și ziua de mâine

- vremea – cum este afară, cu ce ne îmbrăcăm, etc.

2 Captarea 1.1 Voi prezenta elevilor planșe și imagini cu activități conversaţia Planșe Frontal Observația
atenţiei ecologice
1.2

3 Anunţarea Noi astăzi vom vorbi despre: ”Natura, prietena mea”

subiectului
1.1 Voi trebuie să știți ce este poluarea, cum poate omul să conversaţia observarea
lecţiei şi a
protejeze natura, ce trebuie să faca omul atunci când comportam
obiectivelor explicaţia
vede că natura este în pericol, ce trebuie să facă omul entului
pentru a înfrumuseța mediul înconjurător. elevilor

Dirijarea Le adresez întrebări referitoare la imagini și planșe:

învăţării
4 1.1 - - Ce vedeți în jurul blocurilor, pe spațiile verzi? observarea
- Cine a aruncat hârtiile și gunoaiele acolo? comportam
entului

11
1.2 - Unde trebuiau puse? conversaţia elevilor

- Pe clădiri, pe case, pe plante ce vedeți? explicaţia

1.3 - De unde provine fumul? planse cu individual, aprecierea

concepte verbală
- Ca aerul să fie curat ce ar trebui să facem? pe echipe,
cheie
- De ce am cere oamenilor să repare mașinile? frontal
flipchart
- Cum spunem că este aerul?

- Ca prieteni ai naturii ce ați putea face?

1.5 - Ce ar trebui să facem?

- Ca prieteni ai naturii ce ați mai putea face?

Copiii își vor însuși apoi ”conceptele - cheie”

fundamentale privind noțiunea de “ecologist” și a
noțiunilor ce definesc principalele cauze care amenință
viața naturii, a păsărilor și arborilor.

1.1 - “Ce este un ecologist”? ( apărător al mediului

exercitiul
înconjurător);
fişe
1.2 - Descrieți fapte “eco” (dex: casă, mediul înconjurător)
pe care voi le-ați făcut ca “ecologiști

ca să protejați mediul înconjurător/ casa noastră a

tuturor. Exemplu: am plantat copaci, am plantat flori,

12
 am colectat si compactat peturi, am îngrijit curtea
casei / școlii, am învățat despre plante, animale, pădure,
observarea
am desenat pădurea, aruncăm întotdeauna gunoiul
comportam
1.3 “unde trebuie”, NU pe stradă ș.a. conversația
entului
Copiii sunt sprijiniți în memorarea cunostințelor despre individual, elevilor
ecologie.
explicația pe echipe,
Se va discuta semnificația culorii verzi a
echipamentului “Eco”: are culoarea frunzelor, a ierbii, frontal
a vegetației proaspete de vară (iarbă, pomi, flori etc.)
pentru că VERDELE înseamnă plin de sevă, care nu s-
1.5
a uscat, viu – VIAȚĂ!

Ce înseamnă oare“S.O.S.”? (Este un mesaj prin care se

semnalează că Natura este în pericol). Întreaga natură:
arborii, păsările, animalele, apa, pământul, cerul, trag
un semnal de alarmă, un disperat SOS, anunțând că:

„ Natura este în primejdie, pentru că:

 apa necesară vieții este din ce în ce tot mai

1.1 contaminată;
 pădurea urmează să dispară dacă oamenii o taie fără
milă;

1.2  păsările o să-si piardă glasul, vor muri dacă nu au

hrană;
 florile nu o să mai existe datorită unor fenomene,

13
  dezastre ecologice, datorită poluării.
În cele ce urmează copii vor fi anunțați că vor începe
1.3
un proiect ce va dura toată săptămâna și la care vor
lucra toți. Proiectul se numește – ”Carte de Educație
Ecologică” și va cuprinde imagini reprezentative pentru
1.5
înțelegerea conceptului de educație ecologică.

5 Obținerea Așa cum noi avem nevoie de aer curat, de apă

performanței proaspată, de pământ roditor, așa și natura are nevoie
2.2 Conversația observarea
să fie îngrijită de noi ca să ne poată da toate acestea.
comportam
În continuare activitatea de realizare a cărții se poate entului
2.3 împărți pe etape în fiecare zi a săptămânii în cadrul Explicația pe grupe elevilor
activității AVAP atunci când copiii împărțiți pe grupe
vor lucra la filele cărții pentru ca în ultima zi copii să
2.4 asambleze cartea și să o coase.
Exercițiul

 imaginile vor fi decupate, colorate, lipite

 se realizează din carton coperta cărții
 unele imagini vor fi doar colorate, pentru altele se
vor folosi hârtia creponata sau alte materiale
 copiii vor lucra la filele cărții

6 Evaluare În ultima zi a săptămânii, copii vor avea în față cartea

realizată de ei și vor putea să decodifice mesajul
individual aprecierea
acesteia –

14
”Natura este frumoasă. Noi trebuie să o protejăm. De frontal verbală
aceea, trebuie să știm că nu avem voie să distrugem
arborii, să lăsăm deșeuri oriunde. Pădurea ne dă lemn,
răcoare, etc. Copilul nu contribuie la distrugerea
naturii, ci la refacerea ei, prin menținerea curățeniei și
îngrijirea ei. Trebuie să respectăm natura, să o
ocrotim, să avem grijă de: apă, aer, sol, plante și
animale. Copiii pot fi prietenii naturii, contribuind la
protejarea mediului înconjurător.”

15
16
17
18
 ELEVUL ÎN RELAŢIA CU ŞCOALA-FAMILIA-COMUNITATEA
prof. inv.primar, ANDREI STELA LUMINIȚA

„Cel care are imaginaţie, dar nu are învăţătură, are aripi, dar îi lipsesc picioarele.” (J.
Joubert)

Un cunoscut autor francez care a studiat în profunzime fenomenul învăţării, Michel Gilly, a
afirmat că în condiţiile unei civilizaţii complet transformată de progresul tehnic, nevoia de instruire şi
educare „devine tot atât de esenţială ca şi nevoia de hrană”.
Realitatea cotidiană şi statisticile din ultima vreme conturează tabloul sumbru al unei societăţi
bolnave. Sănătatea fizică şi psihică a copiilor şi tinerilor se află în pericol. Familia, şcoala, anturajul şi
audiovizualul- cele patru medii de viaţă curentă ale copilui- înregistrează un declin în planul valorilor
pedagogice.
În familie: şomajul, sărăcia şi numărul mare de familii dezorganizate, liberalismul prost
înţeles al educaţiei se răsfrâng asupra copilului, determinând „armonia” morală a acestuia, slăbirea
afecţiunii părinteşti, afectarea echilibrului psihic al protagoniştilor, abandonul şcolar, vagabondajul.
În şcoală- deşi există un consens explicit în ceea ce priveşte prioritatea formativului asupra
informativului, preocupările educative sunt uneori neglijate sau plasate în derizoriu.
În comunitate, anturajul este puternic marcat de climatul social: delicvenţa juvenilă este în
creştere, fumatul, consumul de alcool şi vagabondajul au câştigat teren şi printre tinerii de vârste
fragede.
Audiovizualul- îşi pune amprenta asupra a ceea ce gândeşte, simte şi face copilul.
Analizând această stare de lucruri, ne punem întrebarea firească: cine şi cum face educaţie în
această societate?
Complexitatea şi intensitatea factorilor de influenţare şi de presiune asupra copilului au
crescut atât de mult, încât personalitatea acestuia nu mai este doar un rezultat al eredităţii, mediului şi
educaţiei. Copilul însuşi este „constrâns” să devină un „actor al propriei educaţii”.
Nimeni nu contestă existenţa unor numeroase familii, a unor şcoli şi instituţii care veghează
atent asupra creşterii şi educării copiilor.
Problema nu constă însă în a enumera agenţii educative şi nici măcar în a stabili capacitatea
acestora de a oferi modele şi de a stabili priorităţi.
Adevărata problemă o reprezintă necesitatea de a asigura coerenţa acestor influenţe educative,
de a le integra într-un parteneriat viabil în perspectiva idealului educaţional, un parteneriat solid între
şcoală, familie şi comunitate.
În ansamblul agenţilor educativi, şcoala, se ştie, joacă un rol esenţial. Dar o şcoală de calitate
şi de succes nu poate fi înţeleasă astăzi în afara unei redimensionări a relaţiei şcoală – familie -
comunitate.
Această relaţie poate fi din ce în ce mai periclitată în condiţiile actuale, din următoarele
motive:
a) climatul familial s-a deteriorat sub presiunea şomajului, grijilor materiale, pierderii
încrederii în valori, a stresului cauzat de toate acestea;
b) unii părinţi aşteaptă încă „totul” de la şcoală;
 c) neînţelegându-şi corect rolurile- mai exact noile roluri, cadrele didactice şi părinţii se
învinovăţesc reciproc. uneori şcoala îi acuză pe părinţi de incompetenţă educaţională, de
dezinteres, pretenţii exagerate şi chiar agresivitate, iar părinţii, fie că le pretind
învăţătorilor o atitudine mai intransigentă faţă de elevi, confruntând dialogul democratic
elev-învăţător cu familiarismul păgubos, fie le impută insuccesele elevilor, neînţelegând
exigenţele prezentului;
d) literatura pedagogică pentru părinţi este puţin reprezentată pe piaţa cărţii sau nu este
valorificată de factorii responsabili.
Poziţia celor două instanţe educaţionale- şcoala şi familia- trebuie să fie însă una de
parteneriat, chiar şi membri ai comunităţii locale, deoarece crescând miza şcolarizării, există şi părinţi
care doresc să se implice din ce în ce mai mult în viaţa şcolii.
Un exemplu concludent în acest sens este implicarea unui mare număr de oameni din
localitate la activităţile şcolii din timpul implementării proiectului „Prin ritm şi melodie spre visul
nostru”, proiect câştigat la nivel naţional, care a avut ca şi obiectiv general întărirea legăturii dintre
şcoală-familie-comunitate.
Pe parcursul a 9 luni, am desfăşurat 9 activităţi de prestigiu, prin care am urmărit:
 sensibilizarea comunităţii faţă de valorile culturale locale prin informare, documentare şi
activităţi comune;
 stimularea curiozităţii, a interesului părinţilor, a membrilor comunităţii locale prin implicarea
activă în viaţa cultural-artistică;
 participarea directă a părinţilor la activităţi de pregătire a unor materiale necesare promovării,
mediatizării şi diseminării proiectului;
 stabilirea unui parteneriat continuu între şcoală-familie-comunitate;
 ameliorarea interrelaţionării, socializării, comunicării între elevi, cadre didactice şi părinţii din
grupul ţintă şi alţi reprezentanţi ai comunităţii;
 dezvoltarea capacităţilor organizatorice şi a spiritului de echipă, de cooperare, o mai bună
stimulare şi motivare în a se implica direct în activităţi comune.
Prin aceste activităţi comune am reuşit:
 să responsabilizăm comunitatea faţă de cunoaşterea problemelor cu care se confruntă şcoala;
 să creem un „fir roşu” între cadre didactice şi, familiile elevilor-comunitate având astfel
sentimentul unităţii;
 să determinăm autorităţile locale să devină mai receptive faţă de nevoile şcolii, implicându-se
mai des în rezolvarea problemelor lor.
Colaborând mai des cu părinţii elevilor din clasă, aceştia au înţeles că parteneriatul educaţional
este una din conceptele cheie ale pedagogiei contemporane, participând astfel afectiv şi efectiv la
organizarea şi desfăşurarea parteneriatelor educaţionale locale, judeţene, interjudeţene. În cadrul
acestor parteneriate s-au legat prietenii între elevi, între noi, cadre didactice şi părinţi.
Partener tradiţional al şcolii, familia se defineşte atât ca instituţie socială, cât şi ca grup
specific constituit din persoanele care sunt unite prin legături de căsătorie, sânge sau adopţie.
Dispunând de o influenţă semnificativă în raport cu fiecare dintre membrii ei, familia se caracterizează
prin:
 structură specifică de statusuri şi roluri;
 seturi de relaţii interpersonale specifice;
 influenţă puternică asupra membrilor;
 funcţii relativ precise în raport cu fiecare membru;

Prin intermediul acestor elemente, fiecare familie influenţează atât elevii, cât şi adulţii cu
status de părinte, care reprezintă parteneri reali sau virtuali ai şcolii. Din această perspectivă,
20
cunoaşterea mediului familial din care provin elevii şi părinţii lor se constituie ca o condiţie sine qua
non atât pentru succesul demersului educaţional adresat copiilor, cât şi din punctul de vedere al reuşitei
perteneriatului.
Cunoaşterea şi înţelegerea familiei în calitate de partener constant şi autentic devine o
prioritate mai ales în contextul actual, în care familia însăşi trebuie să se adapteze unor schimbări
semnificative. În acest sens, în raport cu familia tradiţonală, familia contemporană suportă o serie de
modificări cu referire la statusuri şi roluri, norme şi relaţii, probleme, situaţii şi soluţii.
Pentru a atrage familia, ca element cheie în cadrul parteneriatelor educaţionale, şcoala, şi, în
particular, noi, învăţătorii, trebuie să luăm act de aceste schimbări, adaptându-ne atitudinile şi
comportamentele în consecinţă. Pornind de la aceste premise, efortul îndreptat către cunoaşterea
familiei ca partener potenţial trebuie să se orienteze către:
 trăsăturile, calităţile, problemele sale specifice;
 statutul pe care elevul îl are în cadrul mediului său familial;
 valorile şi normele pe care le avansează;
 avantajele pe care le poate câştiga în cadrul parteneriatului;
 beneficiile pe care le poate aduce şcolii, ca partener;
 chiar în condiţiile asumării acestei perspective de către învăţători, în relaţiile dintre şcoală şi
părinţii pot să apară disfuncţii generate de:
Pentru a depăşi aceste bariere, care grevează în mod inerent parteneriatul dintre şcoală şi
părinţii elevilor, trebuie asumate ca priorităţi:
 creşterea iniţiativei şi implicării învăţătorului în sensibilizarea şi atragerea familiei;
 elaborarea şi aplicarea sistematică a unor proiecte centrate pe parteneriatul cu părinţii;
 transformarea comitetelor de părinţi în structuri active şi dinamice care îşi pot asuma
rolul de interfaţă în relaţia dintre şcoală şi părinţi;
 ameliorarea modalităţilor de informare a părinţilor;
 diseminarea unor informaţii clare cu privire la şcoală, activităţile şi problemele ei;
 organizarea unor activităţi extraşcolare diversificate în regim de parteneriat.
Ca rezultat al respectării acestor priorităţi cu părinţii actualilor elevi din clasa pe care o
conduc, numai din surse de finanţare extrabugetară am reuşit să recondiţionăm sala de clasă (înţelegând
parchet, zugrăveli, geamuri, aspectul băncilor, covor pentru întâlnirea de dimineaţă) confecţionarea
unui set de costume pentru serbările şcolare, dezvoltând astfel atât baza materială a şcolii, cât şi a
climatului ambiental în care copii lor- elevii noştri îşi desfăşoară activitatea tehnică.
Dintre multiplele motive şi argumente în sprijinul demonstrării necesităţii colaborării dinre cei
trei factori de educaţie, o importanţă deosebită o are consonanţa şi unitatea acţiunilor întreprinse. Rolul
conducător în procesul de educaţie îl are, fără îndoială, şcoala, pentru motive bine cunoscute. În
calitatea sa de cel mai apropiat colaborator al şcolii, familia trebuie să o secundeze de aproape şi
sincer. Părinţii iau cunoştinţă de cerinţele şcolii faţă de copii, în materie de educaţie, prin diverse
moduri: la şedinţele cu părinţii, în discuţiile individuale cu învăţătorii, prin corespondenţă. În general
nu se întâmpină dificultăţi în această privinţă. Ele apar acolo şi atunci când părinţii adoptă o altă
atitudine faţă de sarcinile trasate de şcoală, aceasta fie în problemele de instruire, fie în cele de
educaţie. În acest fel, părinţii creează mari dificultăţi copiilor, căci ei nu mai ştiu ce atitudine să adopte,
pe cine să asculte. Printr-o asemenea atitudine, părinţii creează stări de nevroză propriilor copii sau,
ceva mai grav, le determină un comportament duplicitar şi ipocrit, pervertindu-le însuşi caracterul. Iată
de ce este necesar ca părinţii, comunitatea şi educatorii să formeze un front unitar educativ.
Sprijinindu-ne reciproc şi adoptând atitudini unitare vom reuşi să ne creştem sănătos copiii, pentru că ei
nu pot fi decât aşa cum îi creştem noi.
O modalitate reală şi firească a colaborării cu şcoala este înfăptuită prin controlul copiilor de
către părinţi. În şcoală acest control se efectuează zilnic, la fiecare materie, există deci o preocupare
21
constantă şi sistematică pentru această problemă. Dar acasă? Unii părinţi consideră că aceasta este
sarcina şcolii, iar alţii se scuză că nu o fac, deoarece nu au competenţa necesară pentru a realiza un
control de fond. În discuţiile noastre cu aceşti părinţi noi trebuie să le explicăm că nimeni nu le poate
pretinde un control asupra calităţii temelor şi lecţiilor, dar unul asupra cantităţii acestora, asupra
efectuării sau neefectuării lor, este absolut necesar, pentru a preveni situaţia obişnuinţei de a nu le
efectua.
Părinţii au datoria să-şi controleze copiii nu numai asupra modului în care îşi îndeplinesc
obligaţiile şcolare, ci şi asupra relaţiilor pe care le au în afara şcolii, cu alţi copii, şi, uneori, şi cu
adulţii, pentru că acestea pot fi benigne, nepericuloase sau maligne, dăunătoare.
Şcoala şi familia sunt, aşadar, cei doi factori importanţi, cei doi stâlpi de rezistenţă ai
procesului instructiv-educativ, iar între aceştia şi mediul extraşcolar sau extrafamilial, comunitatea
pendulează copilul, obiect şi subiect al activităţii instructiv-educativ. O bună colaborare între şcoală şi
familie este posibilă numai atunci când familia înţelege bine menirea şcolii, iar şcoala consideră familia
un aliat, un colaborator sincer, permanent, direct interesat în procesul instructiv-educativ.
Formele de colaborare a şcolii prin noi, învăţătorii, cu familiile elevilor sunt:
a) întâlniri programate de învăţător:
- cu toţi părinţii- şedinţele sau lectoratele, în cadrul cărora se dezbat teme actuale
stabilite în prealabil, unele chiar împreună cu părinţii (am prezentat părinţilor referate
cu tema. „Educaţia asupra timpului liber”; „Cum îi învăţăm pe copii să înveţenumai cu
părinţii unui copil;
b) întâlniri întâmplătoare (în pauze, la terminarea orelor, pe stradă);
c) convorbiri telefonice;
d) corespondenţa;
e) vizite la domiciliu;
f) activităţi nonformale (excursii, concursuri, serbări, carnavaluri, aniversări, sărbătorirea
zilelor de naştere- ocazii cu care atât părinţii şi bunicii, pentru că şi ei se implică activ în
aceste activităţi, cât şi noi, învăţătorii, îi vedem pe copii manifestându-se în alt fel decât
cel obişnuit.
g) Consultaţii la cererea părinţilor.
Din constatările făcute de-a lungul anilor, consider că întâlnirile colective reprezintă cea mai
„profitabilă” şi democratică formă de colaborare a învăţătorului cu familiile elevilor.
Participarea părinţilor la viaţa şcolii este un indicator al procesului de democratizare a
educaţiei, în sensul unei creşteri a gradului de deschidere a instituţiei educative către comunitate,
precum şi a creşterii vizibilităţii, transparenţei proceselor pedagogice pentru beneficiarii lor. În general,
atât reprezentanţii şcolii, cât şi părinţii, conştientizează necesitatea dialogului şi văd efectul său benefic
asupra rezultatelor şcolare.
În concluzie, nu putem preamări rolul uneia din cele două instituţii partenere, în detrimentul
celeilalte. Dar cadrul social în care educaţia este la ea acasă este şi va rămâne ŞCOALA, această
instituţie din care îşi iau zborul spre alte trepte şcolare şi, în final spre viaţa adultă, toţi tinerii, însă să
nu uităm că bucuriile şi eşecurile primelor experienţe şcolare sau a celor de mai târziu, emoţiile
primelor „iubiri”, ale adolescenţei, alegerea profesiunii, a partenerului pentru întemeierea propriei
familiii, toate se raportează şi se rezolvă în cadrul familiei. Locul în care copilul învaţă să fie iubit şi să
iubească, cu mult înainte ca el să fie în stare să facă această distincţie, este cadrul familial.
Având în vedere că, în condiţiile economice actuale, eşecul şcolar depăşeşte cadrul strict al
învăţământului şi se impune ca o problemă stringentă a societăţii, cele două instituţii fundamentale
pentru educarea copilului- ŞCOALA ŞI FAMILIA- trebuie să-şi concentreze eforturile, acordând astfel
copilului interesul pe care acesta îl merită, ştiut fiind faptul că „cine începe bine, sfârşeşte frumos!”,
acolo în COMUNITATEA din care face parte.

22
 Bibliografie:

- Cercel, Renata, (2004), Paşi în profesia didactică, Ed. Universităţii din Oradea
- Sas, Cecilia, (2006), Activitatea şi personalitatea cadrului didactic pentru ciclul primar, Ed.
Universităţii din Oradea
- xxx (2005), Îmbunătăţirea parteneriatului dintre şcoală şi comunitate- Ghid pentru
Consiliile de Administraţie, Bucureşti Centrul Educaţia 2000

VOLUNTARIATUL – O ȘANSĂ PENTRU FIECARE

Prof. Barbu Laurențiu, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

Voluntariatul este activitatea care ne ajută să ne asigurăm personal că lumea se îndreaptă în

direcția dorită de noi. Deși mulți oameni definesc voluntariatul superficial spunând că
aceasta reprezintă muncă neplătita a unor oameni, voluntariatul este ceva mult mai profund.
Prin voluntariat investim întâi în propria persoană și apoi în ceilalți, respective, lumea în
mijlocul căreia trăim. În lume sunt milioane de oameni care au nevoie de ajutor într-un fel sau altul,
fiecare dintre noi poate deveni un voluntar, putem să dăruim atât cât ne permitem și nu doar în ceea ce
privește resursele materiale. Putem să dăruim deopotrivă lucruri materiale dar și timp din timpul nostru,
atunci când, de exemplu, ne dorim să petrecem timp cu persoane care nu au familii sau să oferim
cunoștințe dobândite anterior de noi.
Voluntariatul presupune schimb de cunoștințe, idei, servicii, oportunități de a cunoaște oameni
noi și de a lega tot felul de relații cu aceștia. Voluntariatul nu impune o anumită vârstă, putem să fim
voluntari și în perioada copilăriei, adolescenței și la vârsta maturității sau vârste mai înaintate, singura
limită fiind impusă de posibilitățile, disponibilitatea fiecăruia și voință.
Voluntariatul a cunoscut în ultimul timp o ascensiune rapidă în domenii diverse. Voluntariatul
înseamnă să socializăm mai mult, să-i ajutăm pe semenii noștri dând dovadă de compasiune, înțelegere,
dragoste. Prin acțiunile de voluntariat putem obține abilități și cunoștințe noi, dar și competențe sociale.
Voluntariatul rămâne o activitate demnă de a fi practicată și sprijinită în școală.

23
 În România, activitatea de voluntariat a cunoscut în ultimul timp o dezvoltare rapidă, începând
de la nivel local, până la nivel național și internațional, în domenii extrem de diferite (asistența și
serviciile sociale, cultural, medico-sanitar, educativ etc). Se știe că voluntariatul este un element
însemnat în dezvoltarea educației și formării profesionale. Criteriul de bază al acestuia este
responsabilitatea obținută efectiv numai prin muncă, din care derivă respectul, la care se adaugă și alți
factori importanți, respectiv comunicarea și socializarea. De asemenea, activitatea de voluntariat
presupune interacțiune, spirit civic și organizatoric, curaj, încredere, colaborare, inițiativă,
responsabilitate și dinamism. Participând la această mișcare, înveți să promovezi într-o formă creativă
ideile personale și să lupți pentru realizarea lor până la final. Așadar, prin acțiuni de voluntariat poți
dezvolta sau obține abilități și cunoștințe noi, dar și competențe sociale (încredere, solidaritate,
toleranță, etc), devenind astfel mai conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
De ce si cum am putea să convingem elevul să facă voluntariat? Iată câteva motive:
 Prin voluntariat își creionează mai bine setul de valori după care se conduce în viață;
 Învață să aprecieze lucrurile pe care le au și să se bucure chiar și de mărunțișuri;
 Își setează obiective mai realiste în viață;
 Obține abilități de comunicare și relaționare socială care îi vor fi utile pe viitor și în carieră;
 Într-un CV, activitățile de voluntariat sunt considerate de mulți angajatori ca experiență
profesională;
 Poate descoperă în activitățile de voluntariat realizate, hobby-uri și își poate forma orientări
profesionale pe această linie;
 Își formează abilități de lider, dobândește o capacitate mai bună de a lua decizii;
 Își formează prieteni noi;
 Îi crește încrederea în sine și se simte util societății;
 Își petrece timpul într-un mod cât se poate de plăcut, în același timp învățând lucruri noi;
Cu siguranță, voluntariatul rămâne o activitate atractivă și demnă de a fi practicată și sprijinită de
copii sau adulți, deoarece se desfășoară printr-un proces al flexibilității și al alegerii libere.

24
 FIȘĂ DE LUCRU

1) Perspectiva narativă
Citiți cu atenție textele și rezolvați cerințele:
”În sfârșit, automobilul de curse părăsi centrul Bazargicului, coborî pe ulițe chinuite, o porni
pe pământul galben, neted, printre lanurile de grâu tremurând și schimbând culorile ca marea cea așa
de apropiată, și, printre maci, urme de sânge ce duc la cine știe ce crimă petrecută în vreun ungher
dosnic al acestei pustietăți. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit
câțiva tovarăși de drum.
Balcicul începea lângă noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerându-ne aroma.
Automobilul meu, cu puținii pasageri rămași, s-a îndepărtat de moară, alunecând spre Cavarna
minusculă. Chiar la poarta casei, transfigurată de așteptare, mă întâmpină Ioana.
E supranatural când vezi pe cineva complet în voia unui sentiment puternic. Îi privești fața, și
fără nicio ezitare, oricât de neîncrezător ți-ar fi temperamentul, ai certitudinea că nu ți se ascunde
nimic, că pentru clipa aceea măcar, nu există o minciună dedesubt.
Ioana apăruse fără gesturi, căci se apropiau și alții de noi, cu ochii, cu gura, cu mâinile, cu
toată carnea către mine. Mă întreb dacă eu aș fi în stare de o asemenea dăruire totală, fermecătoare,
ce face fericit și pe cel de unde pornește și pe cel către care pornește. Întotdeauna, sub orice inițiativă
a mea, cea mai spontană posibilă, surprind și instinctul de a mă analiza. Nu știu cum mă prezentam în
fața Ioanei, dar ea era prea turburată de fericirea ei ca să mă mai examineze. Totuși, luasem trenul cel
dintâi ca s-o revăd, așteptasem cu nerăbdare fiecare minut să treacă și să ajung mai repede. Aveam în
valiză daruri bine alese; ca să-i facă bucurii; am întors în minte, îndelung toate aceste bucurii.”
(Anton Holban, Ioana)

1. Cine povestește? Despre ce povestește?

2. Care este perspectiva narativă în fragmentul dat?
3. Ce tip de viziune este prezentă?
4. Ce tip de narator apare în fragment? Argumentează-ți răspunsul!
5. Explică prezența celor trei forme pronominale și verbale la persoana I din secvența: ” Nu știu
cum mă prezentam în fața Ioanei, dar ea era prea turburată de fericirea ei ca să mă mai
examineze.”
6. Care este rolul opoziției dintre nerăbdarea personajului și atitudinea distantă a Ioanei?
7. Cum explici, în acest context al opoziției dintre două atitudini față de momentul întâlnirii,
secvența: ”În sfârșit, automobilul de curse părăsi centrul Bazargicului!”
”Când ajunse în oraș, se înnopta de-a binele. Casele lui erau așezate în mijlocul unei curți
mari. Le cumpărase, ca pe tot ce cumpăra, de ocazie, de la un boier scăpătat, Costache Merișescu, și
le schimbase, le meremetisise, astfel că erau acum cele mai frumoase din târg.
De îndată ce se auziră clopotele cailor, slugile ieșiră toate, ca de obicei, întru întâmpinarea
boierului.
Când îl văzură singur, fără vizitiu, cu fața înnorată, nu îndrăzniră să-i zică nici pis, ci se
apucară să deshame caii în tăcere și să ia lucrurile din trăsură.
El, cu o șubă până în pământ, peste care era încins cu cureaua de la revolver, urcă scările,
intră în sală, unde îl aștepta fetița cu bona, pe care se făcu că nici nu le vede, apoi trecu în seră, unde

25
răsturnă vreo două-trei glastre cu flori, după aceea în sufragerie, apoi iar înapoi, până ce dete cu
ochii de nevastă-sa:
- Da` ce, nu-i nimeni în casa asta? Tincuța se grăbise să-i iasă înainte, dar nu ajunse la timp.
- Ba cum să nu fie. Uite, suntem toți în păr. Da` ce ți s-a întâmplat?...
- Ia nu mă mai descoase. Unde-i Costea? Feciorul se ținuse după el de la scară.
- Da` ce-aștepți, măi băiete? Te-ai făcut și tu boier, ha? Numai boieri în casa asta. Toată lumea-
i boier, numai eu am rămas mojic. Mojicu să care, că de aia-i făcut el. Cum o să te dau afară,
păcătosule!...
Feciorul sta înaintea lui smirnă.”
Duiliu Zamfirescu, Tănase Scatiu)

1. Care este perspectiva narativă în fragmentul dat?

2. Exemplifică, pornind de la fragmentul dat, viziunea prezentată.
3. Ce tip de narator apare în fragment? Argumentează răspunsul!
4. Care sunt modurile de expunere folosite? Argumentează cu exemple din text.
5. Cum explici folosirea arhaismului ”meremetisise” în text?
6. Identifică, în fragmentul dat, două cuvinte care nu corespund normelor lingvistice actuale. Cum
explici folosirea acestora?
7. Realizează, în 10-15 rânduri, caracterizarea personajului Tănase Scatiu, protagonistul
fragmentului citat.

PLANUL CARACTERIZĂRII UNUI PERSONAJ LITERAR

Introducere

 Ce loc ocupă personajul în operă

 Ce fel de personaj este (raportat la realitate)
 Cine este personajul
 În ce împrejurări este înfăţişat el

Cuprins

Care sunt însuşirile fizice şi morale ale personajului, aşa cum se desprind din text:

a) Din prezentare directă:

- De către autor
- De către alte personaje
- De personaj însuşi (autocaracterizare)

26
 b) din prezentare indirectă:

 prin faptele personajului

 prin comportare, gândurile şi frământările lui
 prin aspectul fizic şi vestimentar al personajului
 prin relaţia cu celelalte personaje
 prin încadrarea lui într-un anumit mediu
 prin punerea personajului într-o situaţie limită
 prin nume şi felul de a vorbi
Încheiere:

 Care este atitudinea scriitorului faţă de personajul prezentat

 Ce categorie tipologică mai largă reprezintă
 Ce modalităţi (procedee) de caracterizare foloseşte scriitorul

CONTEXTUL EDUCAȚIONAL ȘI ACTIVITATEA EXTRACURRICULARĂ

Prof. Barbu Laurențiu, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

Ce este un program educaţional?

Un program este definit ca set de activităţi sau de proiecte orientate spre un obiectiv/grup de obiective,
în care resursele umane, materiale si financiare sunt coerent organizate pentru a produce bunuri/servicii
sau schimbări, ca răspuns la anumite nevoi. Ciclul de viaţă al unui program cuprinde mai multe etape:
iniţierea, dezvoltarea si consolidarea sau proiectarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea.
Elementele structurale ale unui program sunt: scopuri şi obiective, activităţi, resurse umane, materiale
şi procedurale şi de timp, beneficiari/populaţie-ţintă, sistem managerial, componentă de
evaluare/autoevaluare.

27
Ce este un proiect educaţional?

Proiectele sunt definite ca un set de acţiuni planificate pe o durată determinată de timp care urmăresc
atingerea unor obiective. Conform accepţiunii Comisiei Europene (1986), proiectul înseamnă "un grup
de activităţi care trebuie realizate într-o secvenţă logică, pentru a atinge un set de obiective prestabilite,
formulate de client; proiectul este prima subdiviziune a programului".

Programe şi proiecte educaţionale – asemănări şi deosebiri

Programele şi proiectele au structuri asemănătoare: obiective, populaţie-ţintă, resurse, plan de activităţi,

durată de desfăşurare, echipă de lucru. Există însă şi diferenţe:

 durata proiectelor este mai mică decât cea a programelor;

 programele sunt un mijloc de implementare a unei politici, iar proiectele sunt componente ale
programului;
 un program se poate compune din mai multe proiecte, ca acţiuni concertate care conduc la
atingerea obiectivelor programului, în timp ce un proiect se compune din mai multe activităţi ca
acţiuni concertate care conduc la atingerea obiectivelor proiectului;
 rolul echipei programului este de coordonare şi supervizare, în timp ce echipa de proiect are rol
de implementare;
 bugetul proiectului este de regulă, fix, iar cel al programului este flexibil, global.

Ce costuri implică aderarea la un proiect?

Marea majoritate a proiectelor şi programelor lansate la nivelul învăţământului preşcolar se

desfăşoară cu resurse proprii, cu fonduri minime sau prin contribuţii ale partenerilor educaţionali. Se
pot derula proiecte la acest nivel fără costuri şi cu rezultate remarcabile: dobândirea unor competenţe
de către copii, părinţi, cadre didactice, întărirea colaborării şi cooperării, valorificarea resurselor
(materiale şi umane) considerate neimportante sau necostisitoare.

Cine coordonează proiectul?

În mod normal, coordonarea ar trebui să aparţină iniţiatorului. Un proiect are un singur coordonator
într-o unitate de învăţământ şi o întreagă echipă care este implicată în implementarea sa. În situaţia în
care mai multe persoane au avut iniţiative asemănătoare în ce priveşte adoptarea unor proiecte
educaţionale, coordonarea se stabileşte, de comun acord sau de către conducerea unităţii.

28
Coordonarea proiectului implică asumarea răspunderii pentru:

 expedierea Scrisorilor de intenţie către parteneri înainte de debutul proiectului şi a Scrisorii de

mulţumire, după încheierea acestuia; menţine comunicarea cu aceştia (corespondenţă, felicitări
cu diverse ocazii) – numai cu acordul conducerii unităţii (ştampila, semnătură);
 derularea tuturor activităţilor planificate;
 mobilizarea partenerilor şi a colaboratorilor,;
 mediatizarea generală a proiectului cu acordul conducerii unităţii şi a rezultatelor de parcurs şi
finale, a anumitor activităţi;
 realizează, alături persoana desemnată, monitorizarea şi evaluarea proiectului;
 întocmirea portofoliului(colectează câte un exmplar din materialele, lucrările produse de către
toţi cei implicaţi, poze, postere etc);
 efectuarea raportărilor către cei în drept, dacă este cazul;

Ar fi bine dacă la începutul anului şcolar coordonatorul şi echipa de proiect primesc o decizie din
partea conducerii unităţii.

Cine face parte din echipa de proiect?

Acele persoane (1 sau 2 persoane maximum) care, alături de coordonatorul proiectului concep şi
elaborează proiectul propriu-zis. Directorul unităţii poate face parte din echipă, fără a fi obligatoriu
(este bine să fie consultat). Celalte cadre didactice care se vor implica activ în activităţile din proiect
vor fi trecute cu date concrete (nume, prenume, grupa pe care o conduc etc) la secţiunea resurse umane
implicate.

Cine sunt partenerii?

Partenerii sunt acele persoane-resursă care, datorită sprijinului pe care îl pot oferi, contribuie la
desfăşurarea proiectului / programului. Partenerii unei unităţi fie au cunoştinţe de specialitate de care
este nevoie la un moment dat (specialişti din domenii diferite: fizician/chimist, care sprijină efectuarea
unor microexperimente, pădurar, care oferă informaţii despre specificul vieţii unor animale sălbatice,
silvicultor, care poate sprijini depistarea şi ocrotirea, de către copii, a unor specii de plante rare, etc), au
un loc de muncă care poate fi „explorat” de către copii (de exemplu: biblioteca din localitate, stâna din
sat, muzeul din localitatea „x”) ; fie posedă resursele necesare şi doresc să sprijine desfăşurarea unor
activităţi (posedă un mijloc de transport şi asigură deplasarea copiilor la locul desfăşurării unei
acţivităţi, posedă resursele necesare şi suportă cheltuieli generate de transportul copiilor, procurarea
unor materiale, realizarea unor produse – CD-uri, casete, postere, albume, calendare, jurnale etc.

Parteneri într-un proiect pot şi trebuie să fie şi părinţii copiilor implicaţi, care află, cu acest prilej,
ce activităţi se mai pot desfăşura cu copiii preşcolari, ce efecte au în pregătirea acestora pentru şcoală şi
pentru viaţa socială. Nu trebuie de neglijat faptul că părinţii pot fi şi buni specialişti, şi mediatori pentru

29
realizarea unor acţiuni şi persoane-resursă la un moment dat. În cele mai multe cazuri părinţii se bucură
când sunt cooptaţi, se simt apreciaţi şi valorizaţi şi le face plăcere să participe, alături de alţi părinţi, de
educatoare şi copii la diferite tipuri de activităţi.

Ce schimbări poate aduce un proiect?

o Asigură copiilor experienţe concrete de viaţă, necesare formării şi dezvoltării deprinderilor şi

atitudinilor necesare construirii unei societăţi durabile, interacţionând direct cu mediul şi cu cei
asemeni lor sau cu adulţii;
o Copiii, cadrele didactice, partenerii şi colaboratorii îşi formează sau îşi îmbunătăţesc unele
competenţe operaţionale, informaţionale şi de comunicare;
o Un proiect produce schimbări în cultura organizaţională, transformând-o în una puternică,
promotoare a iniţiativei, asumării şi conlucrării în echipă;
o Un proiect conduce la consolidarea unui set de valori stabile şi coerente, care să determine la
toţi cei implicaţi conduite favorabile unui stil de viaţă sănătos – mental, emoţional, fizic şi
socio-moral;
o Managementul de proiect consolidează mecanismele managementului instituţional;
o Un proiect conduce la schimbarea mentalităţii cetăţenilor obişnuiţi cu privire la importanţa şi
complexitatea activităţilor desfăşurate în această treaptă de învăţământ şi rolul acestora în
pregătirea copilului pentru şcoală şi pentru viaţa socială;
o Cadrele didactice îşi lărgesc orizotul preocupărilor, valorifică oportunităţile oferite de
instituţiile administrative şi de cultură, organizaţii etc.

Care este valoarea pedagogică a unui proiect educaţional?

o Implicarea într-un proiect asigură copiilor o motivare superioară în învăţarea şi practicarea

deprinderilor complexe de comunicare (pe orizontală şi pe veticală);
o Copiiise găsesc în faţa unor situaţii concrete, fiind determinaţi să elaboreze, să redea prin
intermediul limbajului oral, scris, plastic idei, păreri, impresii;
o Copiii sunt încurajaţi să facă predicţii, să manifeste opţiuni pentru.............., să facă alegeri,
motivându-le;
o Copiii interacţionează cu alţi copii, fac schimb de informaţii, corespondează, vorbesc, se joacă,
se iau la întrecere într-un cadru organizat, cu scopuri clar şi bine determinate;
o Copiii îşi creează propriile resurse de învăţare pentru ei, dar pot crea şi pentru alţii

Finalizarea proiectului: evaluarea şi diseminarea

Aproape toate proiectele şi programele educaţionale, derulate pe diverse niveluri ale sistemului de
învăţământ - reforma educaţiei, diferite servicii educaţionale, inovaţii în practica didactică, schimbări
instituţionale, în sistemul de formare a cadrelor didactice, în curriculum etc. - ajung la un moment dat
în stadiul în care se pune problema eficienţei lor. Pentru a evidenţia gradul de eficienţă a unui program
sau proiect, pentru a stabili dacă o politică are impactul dorit sau dacă o intervenţie inovatoare

30
îndeplineşte criterii satisfăcătoare de eficacitate, pentru a determina modul în care eforturile pot fi
optimizate sau dacă o iniţiativă merită să fie continuată, se recurge la EVALUARE.

Obiectul evaluării îl constituie: componentele proiectului / programului (obiective, resurse umane,

materiale, strategii şi proceduri, conţinuturile abordate, populaţia-ţintă, timpul, sistemul managerial şi
propriul sistem de monitorizare şi evaluare, proiectului / programului, rezultatele, efectele (impactul
programului).

Aşadar, evaluarea proiectului reprezintă etapa în care echipa de proiect trebuie să aprecieze ce s-a
realizat din ce s-a planificat, să desprindă concluzii care să conducă fie la continuarea proiectului într-o
formă nouă, îmbunătăţită, fie la multiplicarea acestuia (aderarea la proiecte similare), fie la
identificarea şi eliminarea acelor obstacole şi probleme care au obstrucţionat desfăşurarea.

De asemenea, în această etapă trebuie să se aprecieze modul de implicare al membrilor echipei,

gradul de coeziune al membrilor echipei, rolul şi contribuţia partenerilor şi colaboratorilor, să se
efectueze raportul dintre costuri şi rezultate (raportul intrări-ieşiri) pentru a stabili eficienţa, modul şi
perioada de realizare a diseminării rezultatelor.

Diseminarea rezultatelor sau informarea celorlalţi – colegi de catedră, colegi din din şcolă, părinţi,
membri ai comunităţii, organizaţii etc - reprezintă o metodă de a se recunoaşte implicarea şi aportul
celor implicaţi şi de a stimula implicarea lor şi/sau a altora în proiecte viitoare. În aceată etapă se
expediază Scrisorile de mulţumire către cei implicaţi.

ACCES LIBER LA EDUCAȚIE PENTRU TOȚI -STUDIU-

Prof. Barbu Laurențiu, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

Democratizarea învăţământului a fost şi este un deziderat permanent al societăţii

contemporane. Procesul ca atare vizează perfecţiunea activităţii de conducere a şcolii, la toate
nivelurile sale, în mod special, în planul organizării structurilor necesare pentru egalizarea şanselor ale
tuturor preşcolarilor şi şcolarilor.

31
 Egalizarea şanselor de instruire este teoretic garantată în aproape toate ţările lumii, dar
realizarea practică a acestui principiu generos continuă să rămână una din cauzele de importanţă majoră
ale reformelor. Conceptul de “egalitate” înseamnă astăzi ceva mai mult decât drepturile egale pe care
democraţii secolului trecut le revendicau cu entuziasm pentru toţi cetăţenii; ea înseamnă o egalitate
reală a şanselor individuale de promovare socială, iar educaţia este insrumentul cel mai important în
dezvoltarea la maximum a acestor şanse.

În ştiinţele educaţiei, sintagma “educaţia pentru toţi”, introdusă la Conferinţa educaţiei de la

Jomitien (Thailanda, 1990), reprezintă în acelaşi timp un concept şi un obiect.

Conceptul defineşte o pedagogie care acceptă şi valorizează, deopotrivă diferenţele dintre

oameni surprinzând legătura dintre general şi particular. Dintre universalitate şi unicitate în acţiunea
educativă.

Ca obiectiv, educaţia pentru toţi desemnează ţelul unei educaţii cu adresabilitate maximă, care
surprinde necesitatea adaptării strategiilor şi metodelor în aşa fel încât nici un individ să nu rămână în
afara acţiunii educaţionale. Se conturează tot mai mult ideea că fiecare individ reprezintă un izvor de
experienţe în învăţare atât pentru propria sa formare, cât şi pentru ceilalţi, ceea ce subliniază ideea că
învăţarea este un proces complex ce implică interrelaţii şi experienţe comune ale educatului şi
educatorului.

Principiului democratic „societate pentru toţi” trebuie să i se asocieze cel de “educaţie pentru
toţi”, ca expresie a drepturilor egale pentru toţi componenţii comunităţii. În prezent este promovată
concepţia educării copiilor cu dizabilităţi laolaltă cu ceilalţi. Ea este sintetizată în sintagma”învăţământ
integrat şi/ sau incluziv”, concretizată în instituţionalizarea şcolarităţii subiecţilor cu cerinţe speciale de
educaţie împreună cu ceilalţi sau în structuri şcolare cât mai apropiate.

Principalul motiv pentru formarea şi educarea copiilor cu dizabilităţi în şcoli obişnuite este
acela de a spori oportunităţile de învăţare, prin interacţiune cu ceilalţi copii şi de a stimula participarea
acestor copii la viaţa comunităţii.

„Prin educaţie pentru toţi trebuie să se creeze posibilitatea ca toate fiinţele umane, inclusiv cele
cu dizabilităţi, să-şi dezvolte în întregime potenţialul, să aibă contribuţii în societate şi, mai presus de
toate, să fie valorizate, datorită diferenţelor lor. În lumea contemporană, alcătuită din diferenţe de toate

32
felurile, nu cei cu dizabilităţi ci marea societate este cea care are nevoie de educaţie specială pentru a
deveni o adevărată societate pentru toţi.” Federico Mayor

Conceptul de „Educaţie specială” semnifică, în cele mai multe cazuri, „educaţia persoanelor cu
cerinţe speciale”, iar într-un sens mai resrâns, “educaţia persoanelor aflate în dificultate”. Aceasta este
o formă de educaţie adaptată modului de dezvoltare a copilului.

Deci, acest concept priveşte învăţământul special, adică educaţia subiecţilor cu deficienţe,
handicapuri de natură intelectuală şi/ sau senzorială. Copiii care au deficienţe fizice, senzoriale sau
intelectuale se pot confrunta cu multa dificultăţi de învăţare şi de participare la viaţa comunităţii. De
exemplu, copii cu dizabilităţi datorită unui accident, sau unor sechele de poliomelită, pentru ccă nu pot
să meargă sau să urce scările, şansa de a participa la viaţa comunităţii sunt foarte puţine. Este posibil să
se ruşineze de corpul său, îi lipseşte încrederea şi încearcă să evite să se joace cu alţi copii. O primă
soluţie ar fi eliminarea deficienţei, dar dacă medical deficienţa respectivă nu se poate vindeca, atunci se
poate acţiona în sensul de a schimba mediul pentru copil, astfel încât efectul deficienţei să fie mai puţin
evident. Multe din efectele deficienţelor se pot reduce în cazul în care copiilor li se oferă şansa de a
interacţiona cu colegii şi adulţii din comunitatea căruia îi aparţine, de a fi învăţaţi de părinţi şi profesori
care să-i ajute să-şi însuşească noi abilităţi. Pe lângă nevoile fizice, copilul mai are şi alte nevoi care
sunt vitale pentru dezvoltarea lor emoţională şi mentală: nevoia de a se simţi ocrotit şi în siguranţă,
nevoia de interacţiune şi stimulare. Comunicarea, jocul şi afecţiunea sunt esenţiale pentru dezvoltarea
fizică, mentală şi emoţională a copilului.

Familiile şi şcoala trebuie să găsească modalităţi de a antrena copii cu cerinţe speciale la

activităţi curente din viaţa cotidiană.

Între toate dizabilităţile, cele intelectuale sunt cele mai frecvente. Cauzele acestora pot fi
multiple: afecţiuni genetice, intrauterine, la naştere, accidente şi boli, cauze psihosociale. Profesorii
care lucrează cu aceşti copii vor lua măsuri de adaptare a copiilor în clasă, ocupându-se în activitatea
de predare –învăţare în mod special de copilul cu astfel de dizabilităţi. Profesorul trebuie să-şi asume
responsabilitatea pentru toţi elevii din clasă, chiar dacă există un ajutor suplimentar, pentru copii cu
cerinţe speciale, pe perioade limitate de timp într-un mod sau altul. Va fi încurajat, ajutat, sarcinile ce îi
revin vor fi descompuse în etape. Copilul va lucra împreună cu alt coleg care îl va ajuta în rezolvarea
sarcinilor.

33
 Valoarea educaţiei incluzive, pentru orice elev constă în faptul că este împreună şi poate să
colaboreze cu alţi elevi. Profesorii au datoria de a încuraja acest lucru, deoarece experienţa
demonstrează că elevii cu cerinţe speciale pot fi izolaţi chiar şi atunci când se află în clase sau în şcoli.
Ceilalţi copii trebuie să înţeleagă de ce unii colegi de-ai lor nu pot vorbi, sau se comportă astfel.
Diversitatea trebuie recunoscută şi respectată.

Cel mai mare obstacol în faţa incluziunii este atitudinea negativă. Copii nu sunt obişnuiţi cu alţi
copii care arată şi se comportă „altfel” decât ei. Părinţii îşi pot face probleme privind „scăderea
standardelor” copilului, dacă în clase obişnuite sunt incluşi şi copii cu dizabilităţi sau alte
cerinţespeciale. Profesorii sunt cei care deţin instrumentele formării unor atitudini pozitive ale
părinţilor, şi ale copiilor, dar şi ale celorlalte cadre didactice.

Sintagma „Educaţie pentru toţi” înseamnă educaţie pentru toţi copii, inclusivcei cu dizabilităţi
sau cei care provin din grupuri marginalizate ale societăţii. Educaţia incluzivă apare, astfel , ca fiind un
răspuns complex pe care pedagogia îl oferă şcolii care aspiră să realizeze o unitate în diverditate. În
felul acesta ea militează pentru respectul faţă de fiecare individ şi pentru recunoaştere diferenţelor drept
principiu fundamental al realizării educaţiei de bază pentru toţi.

Educaţia pentru toţi şi pentru fiecare este o educaţie deschisă pentru toate persoanele, indiferent
de vârstă, condiţie socială sau alte criterii, o educaţie flexibilă adaptată şi adaptabilă necesităţilor
specifice individuale, într-o societate deschisă, democratică care aşează efectiv omul, ca valoare
supremă, în centru.

Bibliografie:

- Radu I., 1974, Psihologie şcolară, Editura Ştiinţifică, Bucureşti

- Văideanu George, 1988, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Polirom, Bucureşti;
- Vrăjmaş Traian, 2004, Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureşti;

34
 ADOLSCENȚA

Prof. Barbu Laurențiu, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

ADOLESCENŢA – etapă a vieţii care se situează între copilărie şi vârsta adultă (de la 12 la
18 / 20 de ani). Se detaşează preadolescenţa (12 – 15 ani) şi postadolescenţa (18 – 22 de ani). Se
caracterizează printr-o importantă creştere şi transformare corporală şi psihică, asociată cu pubertatea.
Ca fenomen biopsihic integral, adolescenţa este dependentă, în apariţia şi desfăşurarea ei, de factori
genetici, geografici, sociali, culturali şieducaţionali. De aceea, este contraindicată tratarea unilaterală a
adolescenţei în sens numai biologic sau numai psihosocial. Între structurarea sau maturizarea organică
şi cea psihosocială este un raport de interdependenţă. Totuşi ritmurile dezvoltării organice şi
psihologice nefiind egale, între aceste două serii de fenomene şi înlăuntrul fiecăreia din ele intervin
unele disproporţii, decalaje, contradicţii. Stările conflictuale sau critice nu fac parte din
însăşidesfăşurarea normală a adolescentului. Fenomenele de criză şi sindroamele psihopatologice pot fi
însă prevenite şi evitate. De asemenea, fenomenele de criză generate de lipsă de idealuri,
frustraţiaeducaţională, dificultăţile de integrare socială pot fi eliminate în măsura în care se elimină
cauzele menţionate. Tranzitoriu, crizele pot interveni din cauza carenţelor afective şieducaţionale, a
însingurării adolescentului şi a slabei sau eronatei lui pregătiri pentru viaţă.

Sub raport psihologic, adolescentul se caracterizează prin hipersensibilitate, trecerea în stadiul

superior al dezvoltării intelectuale, cel al operaţiilor formale, care permite o combinatorică abstractă
şilărgeşteposibilităţile gândirii teoretice şi reflexive, prin expansiunea fanteziei şi a sentimentelor odată
cu apariţia unor conflicte motivaţionaleşi afective. Adolescentul redescoperă lumea, datorită
posibilităţilor sale de interpretare şi problematizare, şi este intens preocupat de propriul său destin. Este
etapa în care intervin îndelungate şi intense meditaţii asupra valorilor. Se elaborează un sens de
viaţăşidobândeşte contururi concepţia despre lume şiviaţă. Conştiinţa de sine se adânceşte mult,
sporesc eforturile de autocunoaştere şi autoproiectare.

Făcându-şiapariţia ca persoane deplin responsabile în mediul social, adolescenţii sunt intens

preocupaţi de nota de originalitate pe care o prezintă individualitatea lor şi prin care pot spori valoarea
integrării lor sociale. Se vorbeşte chiar de o criză a originalităţii juvenile constând din insatisfacţiafaţă
de statutul comun şi din dispoziţia către adoptarea unor pseudovalori ce generează comportamente
numai formal originale, uneori chiar negative, dar în orice caz frapante.

35
(Paul Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie)

Moto: În fiecare bloc de marmură se află o statuie (Michelangelo)

Cerinţe:

 Desenaţi un simbol care vă sugerează imaginea adolescenţei.

 Gândiţi-vă la două caracteristici ale acestei etape pe care să le corelaţi cu imaginea
desenată
 Se citeşteşi se discută fragmentul din Dicţionarul de psihologie
 „Copilul nu datoreşte părintelui viaţa, ci creşterea” (N. Iorga)
 „Zburând sus te faci nevăzut, dar vezi” (N. Iorga)
 „Poţiînvăţa în patru feluri: pentru şcoală, pentru viaţă, pentru tine şi pentru orişicine”
 (N. Iorga)
 Concretizarea temei în operele literare

- adolescenţa este o temă prolifică în literatura lumii

- în literatura română: Ionel Teodoreanu – La Medeleni (Hotarul nestataornic,

Drumuri, Între vânturi), Mihail Sebastian – Oraşul cu salcâmi, Mircea Eliade –
Romanul adolescentului miop, Mircea cărtărescu – Travesti;

- în literatura universală: Hector Malot – Singur pe lume, Victor Hugo –

Mizerabilii, J. D. Salinger – De veghe în lanul de secară, Herman Hesse – Jocul
cu mărgele de sticlă, Robert Musil – Rătăcirile elevului Torless

ADOLESCENȚA

Adolescenţa, vârstă entuziastă, tumultoasă, caracterizată printr-o mare efuziune a simţurilorşi a

gândirii, copilărie eternă, modus vivendi de continuă încântare şi punere de întrebări, este o temă
prolifică într-o serie de opere literare ale unor remarcabili scriitori români şi străini. Ionel Teodoreanu
excelează prin câteva scrieri devenite piatră de temelie în construcţia acestui univers miraculos al
copilăriei şi al adolescenţei: Uliţa copilăriei (1929), În casa bunicilor (1938), La Medeleni (1925 –
1927). La Medeleni, o trilogie (Hotarul nestatornic, Drumuri, Între vânturi), este romanul copilăriei
pline de candoare şi lipsite de griji.

În secolul al XIX-lea, literatura orfanului se opune viziunii imagiste din La Medeleni, după
cum vom observa în Singur pe lume, de Hector Malot; în Mizerabilii, de Victor Hugo. Romanul
Amintiri din copilărie al lui Ion Creangă este un adevărat monument al paradisului regăsit.

36
 La început de secol XX, Mircea Eliade scrie un „document exemplar al adolescenţei”. Copilăria
rămasă în urmă ca o ţară pustie este evocată de J. D. Salinger în romanul De veghe în lanul de secară.
Acesta conţine istoria unui tânăr nonconformist, în contrast cu tendinţa de uniformizare mentală a
societăţii americane. Pe de altă parte William Golding prezintă, în Împăratul muştelor (1954)
degenerarea copilăriei prin imitarea vârstei adulte, pe o insulă îndepărtată, ce poate fi o ţară simbol.
Izolaţi de lume printr-un naufragiu, vrând să întemeieze un stat propriu, copiii încep să se ucidă între ei,
anulând reţinerile moralei moderne prin primitivism, prin vopsirea feţelorşi ascunderea în spatele
măştilor. Jack şi copiii vor uita sentimentele de camaraderie de la început şi, întocmai ca adulţii, încep
să caute o fiară imaginară, ucigând totul în cale.

Adolescenţa rămâne o temă deschisă, mereu incitantă pentru literatura de pretutindeni (Herman
Hesse – Jocul cu mărgele de sticlă, Robert Musil – Rătăcirile elevului Torless).

Cerinţe:

 Putem intui profilul moral al unui om în funcţie de cartea pe care o citeşte?

 Poate fi iubită cartea de literatură (opera literară)? În ce condiţii?
 Care ar fi duşmanul lecturii?
- comoditatea / lenea;
- neobişnuinţa de a citi;
- absenţa răbdării;
- superficialitatea şi neseriozitatea;
- hobbyurile;
- audiţiile muzicale, filmele, emisiunile TV, calculatorul;
- jocurile sportive;
- treburile gospodăreşti;
- atmosfera neprielnică de acasă / din clasă;
- faptul că nu găseşti o motivare a lecturii
 Subliniază pe cea care te reprezintă. Nu trişa! Cunoscându-ţi defectele ori slăbiciunile
fireşti, poţi să le domini, să te construieşti ca om.

Bucuria de a fi dascal

Prof. inv. primar, Blanariu Daniela, Școala Gimnazială Nr. 2, Piatra-Neamţ

37
 Realizarea sarcinilor şi obiectivelor învăţământului şcolar depinde în mare măsură de calităţile şi
competenţele învăţătorului prin tot ceea ce întreprinde, prin personalitatea sa el reprezintă un model pentru
copil, un sprijin pentru familie, un factor de cultură în comunitate.
Este dificil de redat în câteva fraze care sunt trăsăturile şi capacităţile ce disting un bun pedagog şi chiar
dacă am putea să le descriem, să prescriem o reţetă a „ingredientelor”, ele vor fi doar o vagă descriere ce ar
putea servi ca ghid general de formare şi nu soluţia certă de realizare a imaginii calităţilor şi competenţelor.
Cu toate acestea în activitatea la clasă, oricine poate distinge un învăţător talentat, înzestrat cu măiestrie
didactică, chiar dacă nu are o vastă experienţă în activitate.
Dacă întrebăm copiii cum doresc să fie învăţătoarea lor vor spune, desigur, „frumoasă şi bună”. Chiar
dacă învăţătoarea nu seamănă cu zâna cea bună printr-un zâmbet, o privire încărcată cu dragoste faţă de copii,
prin calităţi remarcabile, cu un ton vibrant îi poate fermeca şi copiii să o vadă ca fiind cea mai frumoasă şi
cea mai bună învăţătoare din lume.
Modul de îmbinare în comportamentul didactic a unor însuşiri de personalitate, a unor competenţe
dobândite prin formarea iniţială şi continuă, dobândirea experienţei, atitudinea şi sentimentele faţă de propria
activitate şi faţă de preşcolari, creativitatea, spontantaneitatea, capacitatea de a se transpune în lumea
fantastică a celor mici, dăruirea şi pasiunea în muncă la care se adaugă calităţi de lider sunt câteva din
cerinţele unui bun pedagog.
Progresul în învăţământul primar, ca de altfel în întregul sistem şcolar, depinde de pregătirea şi
aptitudinile cadrelor didactice şi, în special, de calităţile lor umane, pedagogice, profesionale.
În faţa învăţătorului stau câteva sarcini ce conduc la modernizarea activităţii, la schimbarea mentalităţii
despre educarea scolarilor.. Ce i se cere, prin urmare, unei dascal pentru a-şi putea îndeplini nobila sa
misiune?
- O mare dragoste faţă de copii şi problemele acestora, împletită cu o mare disponibilitate pentru
cunoaşterea, înţelegerea şi tratarea diferenţiată a fiecărui copil, după puterile şi ritmul său;
Învăţătorul trebuie să iubească profund şi sincer copiii, să se apropie cu simplitate şi sinceritate de ei, să
poarte grija fiecărui copil, să dovedească răbdare cu ei. Dragostea faţă de copii este una din trăsăturile
esenţiale ale unui bun pedagog; dimpotrivă, acela care este închis în sine, pedant şi distant în raporturile cu
copiii, nu poate desfăşura o muncă instructiv-educativă bună. Fireşte însă dragostea faţă de copii nu trebuie
confundată cu sentimentalismul, cu blândeţea lipsită de exigenţă. Împletită cu o încredere nelimitată în
posibilităţile copilului, adevărata dragoste este o dragoste exigentă, care oferă mult, dar şi pretinde mult de la
copil;
- Capacitatea de apropiere şi tratare imparţială a tuturor copiilor;
- Încredere în forţele proprii,în posibilitatea devenirii chiar şi a recuperării fiecărui copil;
- Fermitate, perseverenţă, consecvenţă, energie, dăruire în tot ceea ce întreprinde, în independenţa
şi dârzenia cu care apără opiniile sale pedagogice atunci când ele sunt juste şi în promtitudinea
hotărârilor pe care le ia în vederea bunului mers al activităţii sale didactice, educative şi social-
culturale. Asemenea calităţi de voinţă pot deveni trăsături de caracter statornice;
- Capacitatea de a insufla copiilor încrederea şi curajul necesare depăşirii obstacolelor şi afirmării
calităţilor proprii;
- Cinste, modestie, corectitudine, capacitate de stăpânire, spirit de iniţiativă, spiritul de disciplină,
exigenţa de sine şi năzuinţa pentru a deveni un model moral al copiilor şi al adulţilor din preajmă;
38
 - Spirit de dreptate, apreciere obiectivă şi nepărtinitoare cu privire la sârguinţa la învăţătură şi
purtarea disciplinară a copilului;
- Sentimentul de dragoste profundă faţă de patrie şi poporul căreia îi aparţine, sentimentul
prieteniei cu alte popoare, sentimentul demnităţii personale şi conştiinţa răspunderii, ca şi înalte
sentimente morale ce întregesc profilul moral al învăţătoarei;
- Pregătirea temeinică de specialitate în pedagogia generală şi scolara, în domeniul psihologiei
copilului, metodicii de specialitate pentru fiecare domeniu grevate pe o bogată cultură generală.
Munca de mare răspundere pe care o îndeplineşte cere dascalului să dovedească un larg orizont cultural,
să aibe cunoştinţe bogate în literatură şi artă, din diferitele domenii ale ştiinţei şi tehnicii, să cunoască
evenimentele vieţii social-politice. Aceasta o va ajuta să stabilească o mai justă corelaţie între diferitele
obiecte de învăţământ, să dea mai multă viaţă şi personalitate lecţiilor sale. Ea trebuie să stăpânească, în mod
temeinic, numeroase şi variate cunoştinţe din domeniile pe care le predă şi o înaltă cultură pedagogică. De
asemenea trebuie să stăpânească bine teoria instruirii şi a educaţiei, legităţile procesului didactic, să posede
serioase cunoştinţe de psihologia copilului. Dascalul trebuie să stăpânească temeinic metodicile speciale ale
predării obiectelor de învăţământ specifice învăţământului scolar. Exercitarea în cele mai bune condiţii a
numeroaselor funcţii didactice şi extradidactice cere multă competenţă profesională. Cu cât sporesc
exigenţele de calitate şi eficienţă ale grădiniţei cu atât se solicită un profesionalism de o mai mare
competenţă, bazat pe exercitarea, cu maximă eficienţă, a tuturor acelor funcţii care-i revin.
- Competenţa profesională didactică este centrată pe exercitarea funcţiilor, pe capacităţile, pe
calităţile şi aptitudinile personale ale acesteia.
- Dragostea pentru profesiune, încrederea în viaţă şi în puterile proprii, optimismul şi entuziasmul
în muncă o stimulează pe educatoare, îi dau energie, curaj şi dinamism în activitatea sa.
- Disponibilitatea pentru cercetare, pentru nou, pentru modernizarea metodologică şi utilizarea
noilor tehnologii (calculator, internet)
- Priceperea şi deprinderea de împletire a teoriei pedagogice cu practica. În cursul activităţii
practice, desfăşurate cu copiii, se dezvoltă variate priceperi şi deprinderi, capacităţi şi aptitudini care pot
duce treptat la o adevărată măiestrie pedagogică. Ea este rezultatul acumulării unei bogate experienţe
didactice, al stăpânirii unor variate metode şi procedee de predare, ceea ce dă posibilitatea invatatorului
să le aplice promt, adecvat şi eficace în situaţii pedagogice noi pe care le întâmpină la un moment dat.
Măiestria pedagogică poate fi şi o expresie a unor aptitudini sau vocaţii speciale pentru munca de
instruire;
- Spontaneitatea, creativitatea, capacitatea de adaptare la situaţii neprevăzute;
- Calm, răbdare, toleranţă în comunicarea cu copiii şi părinţii;
- Ţinută vestimentară îngrijită şi decentă;
- Cunoaşterea legislaţiei, a unor elemente de management pentru a îndeplini oricând, fără
dificultăţi funcţia de director sau de membru în consiliul de administraţie;
- Calităţi de colaborare cu alte instituţii şi persoane din afara grădiniţei (şcoala, reprezentanţii
inspectoratului şcolar, al conducerii locale, sponsori, primărie), în perspectiva unor colaborări, obţinerii
de fonduri (pentru autodotare, curăţenie), activităţi extradidactice;
- Capacităţi de integrare activă în acţiunile metodice, de perfecţionare, autoperfecţionare,
participarea la gradele didactice şi perfecţionările periodice, la cercurile şi comisiile metodice.
39
 Profesia de dascal este complexă şi nobilă, dificilă, dar şi plăcută , umilă şi măndră, exigentă şi liberă, în
care”a şti”nu înseamnă nimic dacă ştiinţa ta nu o împărtăşeşti copiilor cu emoţie şi forţă spirituală.

BIBLIOGRAFIE:

Cercel, Renata (2004) - Pasi in profesia didactica. Editura Universitatii din Oradea

Didactica- revista de comunicari stiintifice

What a story! – Proiect didactic

Cuibuş Miihaela Laura, Școala Gimnazială Nr. 1 Ciumeghiu, Bihor

Disciplina: Limba engleză

Clasa: a VIII-a

Unitatea de învățare:

Tema lecției: What a story!

Tipul lecției: mixtă

Locul de desfășurare: sala de clasă

Scopul acestei activități: identificarea genurilor literare în limba engleză, dezvoltarea abilităților de
lectură în limba engleză, încurajarea exprimării propriei opinii

Competențele specifice vizate:

1.3.Manifestarea interesului pentru cunoașterea unor personalități și evenimente culturale

40
2.2. Participarea la scurte conversații în contexte obișnuite, asupra unor subiecte generale

2.4. Manifestarea interesului pentru calitatea exprimării/interacțiunii

3.4 Manifestarea interesului pentru înțelegerea diferitelor tipuri de texte

Descrierea activității de învățare:

Metode și procedee folosite: învățarea prin descoperire, conversaţia, chestionarul, lucrul cu manualul,

exercițiul, fişe de lucru.

Mijloace de realizare: manualul, fișe de lucru.

Pași de desfășurare a activității:

- Se parcurg etapele lecției : moment organizatoric, verificarea temei, anunțarea temei lecției și a
competențelor specifice  propuse.

- Profesorul prezintă elevilor link-ul: https://youtu.be/Gurl5BdBI9g unde sunt descrise tipurile/genurile

de povesti în limba engleză și definiția acestora

- Se vizionează filmul de pe youtube.

- Profesorul distribuie elevilor fișele de lucru și elevii rezolvă individual primul exercițiu. Pentru al
doilea exercițiu, profesorul apelează la metoda Turul Galeriei și astfel fiecare elev are posibilitatea de a
răspunde la întrebări. Se solicită fiecărui  elev feed-back, dacă sunt nelămuriri și se discută frontal
rezolvarea ei (intensificarea reținerii și asigurarea transferului). Rezolvarea fișei se atașează la
portofoliu. La sfărșitul activității, elevii primesc un link de unde pot descărca etichete pe care le
potfolosi ulterior,  referitoare la genurile literare în limba engleză.

https://www.printablee.com/post_book-genres-for-kids-printables_210731/

Modalități de facilitare a implicării elevilor

   Toți elevii sunt implicați deoarece trebuie să își exprime propria opinia, răspunzând la întrebări.
Resurse utilizate:
-  clasa de elevi
-  timp: 40 minute
-  materiale: manual, fișe de lucru, caiet, calculator, Internet

Modalități de evaluare:  observare sistematică, feed-back pozitiv

Instrumente utilizate pentru a susține activitatea:

- filmulețe de pe Youtube
- manual
- fișă de lucru.
41
Extindere/deschideri spre alte discipline:
Competențele dobândite sunt utilizate și în cadrul orelor de lb. română, consiliere și dezvoltare
personală.
 
 CLASA A VIII-A

 NUMELE ŞI PRENUMELE ELEVULUI ………………………………………………………

Types of books

Find one book in each category for you to listen or read. Write the title of the book or add  a picture 
related to the genre. 
                  
   1. Autobiography  
          Book title___________________ 
   2. Novel
        Book title______________________ 
   3. Adventure story
   Book title________________________
  4. Mystery/Detective
         Book title_______________________________
  5. Horror
         Book title _________________________________
  6. Love story/Romance
         Book title____________________________________
  7. Encyclopedia
          Book title______________________________________
  8. Comic book
          Book title_______________________________________
  9. Dictionary
           Book title________________________________________
  10. Magazine
            Book title__________________________________________
  11. Science Fiction
             Book title__________________________________________
   12. Fantasy
             Book title_____________________________________________
 13. Children’s books
             Book title_______________________________________________
  

Answer the questions:

How often do you read books?
What types of books do you prefer to read? Why?
What is your favourite book? Why?

42
 When did you read it?
What is it about?
Who are the main characters?
Which book would you like to read in the future?

METODOLOGIA ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII JOCULUI DIDACTIC

LA CLASELE PRIMARE

Prof. înv. primar Enuță-Ștefan Ionica, Școala Gimnazială Nr. 17 Galați

Jocul didactic este o metodă activ-participativă, dar şi un mijloc prin care învăţătorul
consolidează, precizează şi verifică cunoştinţe, pune în valoare şi le antrenează capacităţile creatoare.
Poate să aducă varietate în exerciţiul matematic, poate înviora lecţia şi ca urmare drumul spre
deprinderi este mai sigur şi mai plăcut.
Jocul didactic nu înseamnă o ,,joacă de copii“, el este o activitate serioasă, care sprijină într-un
mod fericit, înţelegerea problemelor, fixarea şi formarea unor deprinderi durabile, precum şi împlinirea
personalităţii şcolarului.
Şcolarul mic manifestă multă curiozitate. Apare necesitatea de a-şi explica fenomenele, de a
înţelege lumea, de a stabili relaţii între cauze şi efecte. Este vârsta când se trece de la o gândire intuitivă
la o gândire operativă. Elevii învaţă să rezolve exerciţiile şi problemele şi apoi treptat, schemele şi
structurile mintale. Intelectul infantil se caracterizează printr-o deosebită receptivitate. Copilul poate
reţine cu multă uşurinţă o serie de date.
Învăţătorul va dirija procesul memorării, va urmări trecerea de la o memorare predominant
mecanică la o memorare logică. Copilul oboseşte repede şi de aceea este necesară introducerea
jocurilor pentru ca perioadele care solicită atenţia să alterneze cu activitatea de înviorare. Atenţia şi
efortul copilului pot fi stimulate şi prin stabilirea unei motivaţii adecvate. Motivele exterioare (să fie
lăudat, să facă bucurie părinţilor, să ia premii) vor fi dirijate treptat spre o motivaţie socială
( necesitatea de a învăţa ca să se pregătească pentru viaţă). Dar până când şcolarul va ajunge să
înţeleagă că ,,trebuie să înveţe“ să nu se neglijeze rolul plăcerii, al atracţiei spre studiu.

43
 Lecţiile, bogate în materiale intuitive şi presărate cu jocuri didactice, devin mai interesante,
susţin efortul elevilor şi le menţin atenţia concentrată mai mult timp. Practica la catedră a dovedit că
activitatea mintală a elevului solicitată în lecţii poate deveni interesantă, accesibilă dacă este inclusă în
joc.
Jocurile sunt strategii euristice, în care copiii îşi manifestă isteţimea, inventivitatea, iniţiativa,
răbdarea, îndrăzneala şi curajul. Prin încărcătura sa afectivă, jocul asigură o antrenare mai deplină a
întregii activităţi psihice. În joc copilul este un adevărat actor şi nu un simplu spectator. El participă, cu
toată fiinţa lui la îndeplinirea obiectivului jocului, realizând în felul acesta o învăţare autentică. Jocul
poate deveni cel mai bun mijloc de activizare al şcolarului mic, de stimulare a resurselor sale
intelectuale şi de dezvoltare a creativităţii.
Jocurile didactice pot fi folosite în orice moment al lecţiei cu scopul de a familiariza elevii cu
unele concepte, a consolida cunoştinţele însuşite, a cultiva unele calităţi ale gândirii, a evalua
cunoştinţele însuşite.
Există la copii o artă de a se juca, aşa cum există o artă de a munci, căci pentru copil jocul este
o muncă. Jocul didactic reuşeşte mai bine decât orice alt gen de activitate şcolărească să îmbine
elementele instructive cu cele educative şi distactive. Evicienţa lui depinde în mare măsură de felul în
care învăţătorul reuşeşte să asigure concordanţa între tema jocului şi modul în care ştie să folosească
cuvântul. El poate fi organizat ca activitate obligatorie sau ca secvenţă în structura altei activităţi.
Ca activitate de învăţare dirijată, jocul necesită: proiectarea judicioasă, într-o succesiune de
activităţicare asigură însuşirea cunoştinţelor ce vizează conţinutul jocului, cunoaşterea jocului sub toate
aspectele, procurarea şi confecţionarea materialului adecvat.
Pregătirea unui joc didactic începe cu alegerea lui.Selectarea jocului se realizează în funcţie de
obiectivele propuse şi de caracteristicile clasei de elevi. În concordanţă cu acestea, trebuie ales
materialul didactic. Orice material didactic trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: accesibilitate,
adecvare la conţinutul jocului, simplitate, claritate, atractivitate, vizibilitate din orice poziţie şi valoare
artistică. De aceea învăţătorul trebuie să stabilească scopul şi să ţină seama de măsura în care jocul se
subordonează obiectivelor curente ale lecţiei (înţelegerea, consolidarea, formarea deprinderilor,
evaluarea).
Denumirea jocului este un alt aspect al pregătirii pentru folosirea lui în procesul de învăţare şi
are o importanţă deosebită pentru că trebuie să vizeze esenţa acestuia. De aceea titlul jocului trebuie
formulat în cât mai puţine cuvinte pentru a fi reţinut uşor de elevi. De multe ori denumirea jocului
revine pe parcursul desfăşurării acestuia ca un laitmotiv care menţine atenţia elevilor şi îi încurajează.

44
O dată ales jocul didactic, trebuie studiat cu atenţie conţinutul acestuia pentru a vedea dacă este
accesibil, atractiv şi recreativ.
Ultima etapă de pregătire a jocului didactic constă în elaborarea proiectului jocului, parte
componentă a proiectului lecţiei în care urmează a fi folosit acesta. În proiect trebuie să apară clar
dublul scop al activităţii adică din punct de vedere al conţinutului şi din punct de vedere al acţionării
asupra proceselor psihice. Organizarea jocului presupune asigurarea unui cadru adecvat desfăşurării
activităţii ca şi pregătirea şi antrenarea elevilor.
Desfăşurarea jocului conţine o succesiune de secvenţe în care este prezentat jocul, se realizează
familiarizarea copiilor cu jocul la o participare activă, efectivă. Jocul se însuşeşte pe măsura
desfăşurării lui. Desfăşurarea jocului didactic urmărește parcurgerea mai multor etape:
• introducerea în joc constă în captarea atenţiei copiilor printr-un element de surpriză, o noutate,
un scurt dialog atractic, o jucărie. De asemenea, introducerea în joc se poate face prin scurte expuneri
care să stârnească interesul şi atenţia elevilor sau versuri, ghicitori.
• prezentarea materialului didactic se face în aşa fel încât să fie stimulat interesul elevilor pentru
folosirea acestuia. În unele jocuri atmosfera introductivă este creată chiar de prezentarea materialului
didactic.
• anunţarea titlului jocului şi a obiectivelor orientează copiii în specificul acestei activităţi
didactice. Această etapă trebuie să se realizeze în termeni foarte clari, precişi şi cât se poate de
sugestiv.
• familiarizarea elevilor cu jocul are ca obiective: trezirea interesului pentru joc, pentru tema
jocului (crearea motivaţiei); crearea unei atmosfere relaxante, de bună dispoziţie, favorabilă
performanţelor; prezentarea şi intuirea materialului didactic; prezentarea şi înţelegerea sarcinilor
didactice şi a regulilor jocului, condiţie de bază pentru buna desfăţurare a jocului şi pentru realizarea
obiectivelor operaţionale.
Modul de însuşire a jocului diferă în funcţie de grupa de vârstă, de complexitatea jocului, de
experienţa de joc a copiilor, de sarcinile jocului.
• explicarea şi demonstrarea jocului – cea mai simplă modalitate de însuşire a jocului de către
copii, frecventă la cei mici este prin acţiune. Explicarea şi demonstrarea jocului se realizează prin
desfăşurarea efectivă a lui – calea inductivă. Calea deductivă presupune explicarea prealabilă a jocului,
sarcinile didactice, regulile, acţiunile de joc urmate de aplicat. Explicarea şi demonstrarea jocului are
un rol hotărâtor pentru desfăşurarea ulterioară a activităţii, cadrul didactic trebuind să rezolve acum
următoarele probleme care condiţionează reuşita jocului: să explice sarcina didactică a jocului; să

45
precizeze acţiunile pe care trebuie să le efectueze elevii pentru realizarea sarcinii didactice; să
actualizeze cunoştinţele, priceperile, deprinderile ce constituie conţinutul jocului; să precizeze regulile
ce trebuie respectate în joc; să dea indicaţiile necesare cu privire la folosirea materialului didactic de
către copii; să precizeze sarcinile conducătorului de joc; dacă jocul presupune competiţie, să indice
cerinţele ce trebuie îndeplinite pentru a fi desemnat câştigătorul jocului; în cadrul jocurilor pe echipe,
se constituie echipele. În acestă etapă cadrul didactic trebuie să se asigure că toate problemele au fost
bine însuşite de către elevi, ceea ce va permite ca în desfăşurarea jocului să nu fie întreruperi pentru
explicaţii suplimentare. Explicarea jocului va fi însoţită de demonstrarea acţiunilor ce urmează a fi
realizate de copii. Demonstrarea va fi făcută de învăţătoare care poate fi ajutată şi de unii elevi.
• executarea propriu-zisă a jocului este etapa principală în desfăşurarea acestuia. Desfăşurarea
jocului şi performanţele copiilor relevă gradul de înţelegere a jocului, nivelul însuşirii cunoştinţelor
implicate în conţinutul jocului, capacitatea intelectuală şi abilităţile motrice ale elevilor. Ele trebuie să
urmărească gradul de îndeplinire a acţiunii în succesiunea normală; gradul de respectare a regulilor;
rezolvarea rapidă şi corectă a sarcinilor didactice; activizarea tuturor elevilor după posibilităţile lor;
îmbinarea elementelor de joc cu sarcinile didactice; stimularea spiritului de independenţă a copiilor;
asigurarea unui ritm vioi bazat pe interesul constant, pe o atmosferă relaxantă; antrenarea unor copii la
conducerea jocului.
Eficientizarea jocului didactic necesită conceperea a 1-2 variante, adică:
- introducerea unor elemente noi de joc;
- complicarea jocului prin sarcini didactice mai complexe, cu un grad ridicat de dificultate;
- prezentarea unor materiale didactice suplimentare;
- introducerea unor reguli noi;
- organizarea unor întreceri;
- utilizarea fişelor de muncă independentă.
• încheierea jocului didactic – în acestă secvecţă se rezolvă unele sarcini didactice de sinteză; se
reproduce sau se audiază un text literar sau un cântec; se pot îndeplini acţiuni inpuse de temă. Se fac
aprecieri frontale şi individuale, se stabilesc câştigătorii, recompensaţi prin aplauze sau surprize,
premii.
Devine tot mai evidentă necesitatea organizării şi desfăşurării jocurilor cu conţinut şi sarcini
interdisciplinare. Aceasta accentuează latura formativă şi educativă a jocului didactic, sporesc
atractivitatea şi facilitează antrenarea proceselor psihice.

46
Bibliografie:
1. Antohe, Georgeta şi Huţupaş, Iuliana (2002) – Psihopedagogia jocului, Editura Nitvelau,
Galaţi;
2. Tudorache, Viorica (2000)– Şcolarul mic şi jocul didactic, Editura Terra, Focşani;
3. Simion Mariana-Nina (2010)- Rolul jocului dezvoltarea personalităţii copilului, Editura
Vladimed-Rovimed;

Prevenirea și combaterea eșecului școlar prin joc didactic

Performanţele şcolare sunt rezultatul unor condiţionări multiple, unele ţin de elev, (aspecte de
natură biologică, psihologică), altele vizează şcoala, familia sau mediul educaţională. Cunoaşterea
factorilor ce condiţionează rezultatele şcolare permite identificarea căilor prin care se asigură reuşita
şcolară a elevilor.
Cadrul cel mai general al condiţiilor externe îl reprezintă în primul rând mediul familial, natura
influenţelor acestuia asupra întregii dezvoltări a copilului în perioada anteşcolară. La această vârstă
climatul educativ din familie are un rol decisiv pentru dezvoltarea intelectuală, formarea morală,
dezvoltarea limbajului, educarea afectivă, a sociabilităţii. Toate acestea sunt premise ale reuşitei
şcolare.
Rolul mediului familial, al climatului educativ din familie constituie o premisă puternică pentru
educarea capacităţii de învăţare la toate vârstele şcolare, el are însă un rol mai mare în învăţământul
primar şi gimnazial. De aici necesitatea integrării copiilor de vârstă preşcolară într-un sistem de
educaţie organizat, sistematic, colaborarea şcolii cu familia şi cu comunitatea, preocuparea şcolii pentru
cunoaşterea şi ameliorarea mediului familial.
Un alt factor cu efecte puternice, multiple asupra succesului şcolar îl reprezintă organizarea şi
desfăşurarea procesului de învăţământ. Aceasta presupune cunoaşterea elevilor şi adaptarea activităţii
didactice, a conţinutului acesteia, a metodelor şi formelor de desfăşurare la particularităţile elevilor şi a
grupurilor de elevi, situaţi sub nivelul mediu, sau cu posibilităţi deosebite. Unei psihologii diferenţiate
trebuie să-i corespundă o pedagogie individualizată.
Studiile făcute relevă faptul că de multe ori insuccesul şcolar evidenţiază mai degrabă
inadaptarea şcolii la elev decât eşecul acestuia în faţa exigenţelor şcolii. Aceasta impune ca în procesul
de prevenire şi combatere a eşecului să studiem formele concrete de manifestare a acestuia şi cauzele
specifice care-l generează.

47
 Multiple implicaţii asupra succesului - eşecului şcolar le prezintă debutul şcolarităţii. Gradul de
dezvoltare fizică, psihică, socială pe care-l prezintă copilul la intrarea în clasa pregătitoare, dacă se
situează la nivelul vârstei cronologice, indică “maturitate şcolară ” şi “aptitudine de şcolaritate”,
concepte care exprimă capacitatea copiilor de a se integra în activitatea şcolară. Maturitatea şcolară se
referă atât la dezvoltarea intelectuală necesară pentru intrarea în şcoală cât şi la aspectele non
intelectuale (afectivitatea, sociabilitatea, motivaţia pentru învăţare).
Maturitatea şcolară trebuie privită ca un proces în continuă devenire, ca un rezultat al
interacţiunii creşterii şi învăţării, care conduce la dezvoltare. Considerarea maturităţii şcolare ca proces
evidenţiază faptul că această stare a personalităţii poate fi pregătită. Ea constituie o condiţie importantă
integrării în activitatea şcolară, dar şi un rezultat a educaţiei realizate în familie şi instituţia preşcolară.
Pregătirea copilului pentru şcoală vizează dezvoltarea fizică, senzorială, intelectual - cognitivă,
a interesului de cunoaştere, afectiv - emoţională, psihosocială, a trăsăturilor de voinţă, s.a.
Îmbunătăţirea rezultatelor şcolare presupune şi promovarea unor relaţii pedagogice între
profesor şi elev caracterizate prin cooperare, încredere, încurajare şi stimulare a elevilor. Asemenea
relaţii stimulează obţinerea succesului de către elevi, iar succesul are un rol mobilizator, cultivă
încredere în forţele proprii, corelează pozitiv cu performanţa şcolară, cu satisfacţia în muncă şi cu
dorinţa de a obţine noi succese în activitatea de învăţare.

Bibliografie:
1. Antohe, Georgeta şi Huţupaş, Iuliana (2002) – Psihopedagogia jocului, Editura Nitvelau, Galaţi;
2. Barna, Andrei şi Antohe Georgeta Antohe (2004) – Curs de pedagogie, Editura Fundaţii Universitare
„Dunărea de Jos”, Galaţi;

VIOLENŢA ÎN FAMILIE

Prof. inv. primar Barsan Irina-Amelia, Şcoala Gimnaziala Nr.2, Piatra-Neamţ

Motto:

48
 „Respectaţi copilul care face o greşeală şi care poate atunci sau mai târziu să se corecteze el
însuşi, dar opriţi ferm şi imediat orice utilizare nepotrivită a ambianţei, prin grijă, linişte, prin cuvinte
blânde ori printr-o prezenţă iubitoare.”

Maria Montessori – Decalog

Un important semn de progres al lumii contemporane îl reprezintă recunoaşterea şi respectarea

copilului ca fiinţă umană cu drepturi egale şi cu nevoi specifice de supravieţuire, dezvoltare, educaţie şi
afirmare a personalităţii libere şi creatoare.
Tratând copilul ca pe o persoană, apărând şi acordându-i dreptul la viaţă particulară, la
intimitate şi la dezvoltare normală, avem garanţia că îi sunt asigurate condiţiile optime de dezvoltare şi
că sunt prevenite situaţiile în care abuzul îi pune în pericol existenţa sau dezvoltarea.

Abuzul afectează dezvoltarea copilului în dimensiunile sale esenţiale. Efectele abuzului sunt
profunde şi nefaste , însoţind individul de-a lungul vieţii sale.

Cunoaşterea şi înţelegerea nevoilor copilului în funcţie de etapele de dezvoltare ale acestuia, de

către părinţii şi adulţii cu care el interacţionează, reprezintă posibilitatea de a relaţiona corect cu ei şi de
a sesiza elementele unor traume, acţionând profilactic şi terapeutic.

1. Definiţii şi forme ale abuzului

Pentru înţelegerea , prevenirea şi intervenţia în cazurile de abuz, prima necesitate care se

impune este aceea a definirii termenilor.

Abuzul este o manifestare a violenţei faţă de copii, profitându-se de diferenţa de forţă ( fizică,
psihică, economică ) dintre adulţi şi copii, provocând intenţionat afectarea fizică şi/ sau psihică a
acestora.

Există mai multe forme de abuz, iar o clasificare a lor este artificială deoarece acestea se
împletesc: abuzul fizic are şi consecinţe psihice, abuzul sexual este însoţit de efecte fizice şi psihice
asupra copilului, abuzul economic poate deveni abuz fizic, dacă munca depăşeşte capacitatea fizică a
copilului, emoţional, mai ales dacă munca este umilitoare.

Abuzul fizic presupune folosirea forţei fizice asupra copilului şi supunerea la munci dificile
care depăşesc posibilităţile lui având ca rezultat vătămarea integrităţii sale corporale.

Abuzul emoţional (psihologic) este un comportament inadecvat al adultului faţă de copil, cu

efecte negative asupra personalităţii în formare a copilului. Respingerea, izolarea forţată, terorizarea,
ignorarea şi coruperea copilului reprezintă forme ale acestui tip de abuz.

49
 Abuzul sexual constă în expunerea copilului la vizionarea de materiale pornografice, seducţie
sau implicarea sa în acte sexuale.

Neglijarea este incapacitatea sau refuzul adultului de a comunica adecvat cu copilul, de a-i
asigura nevoile biologice, emoţionale, de dezvoltare fizică şi psihică, precum şi limitarea accesului său
la educaţie.

Deşi familia trebuie să constituie un mediu securizant pentru copil, aici se întâlnesc frecvent
diferite forme de abuz.
Factorii care favorizează abuzul în acest mediu sunt multipli: nivelul redus de trai, şomajul,
familii monoparentale, ignorarea abuzului, condiţii precare de sănătate şi viaţă ( alcool, droguri, spaţiu
de locuit inadecvat, număr mare de copii ), nivel redus al educaţiei părinţilor.

Violenţa în familie este reprezentată de orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de
către unul dintre membrii acesteia şi care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau psihologice,
sau libertăţii altui membru al acelei familii, vătămând în mod serios dezvoltarea personalităţii lui/ei.”

(Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei)

Violenta in familie reprezinta abuzul fizic,emotional, verbal, psihic etc. maninifestat in cadrul
unei familii

Violenta in familie este considerat orice fel de act ce poate afecta fizic sau emotional unul din
membri familiei.

Violenta fizica e violenta prin care sunt provocate leziuni corporale de orice fel Violenta fizica
se poate exercita intre oricare membri ai familiei(ex.: parinte-fiu; intre parinti; fiu-parinte)

Prin violenta fizica , cu sau fara intentie se poate ajunge la deces.

Abuzul verbal reprezinta cuvintele jignitoare, aruncate la furie sau intentionat asupra victimei.

Abuzul psihic,emotional este abuzul ce se manifesta prin intimidarea emotionala etc.

In general, daca abuzul se face de parinte impotriva unui copil sau de sot impotriva
sotiei,victima inceraca, de frica sau rusine , sa ascunda urmarile, cauzele abuzului.In aceste cazuri
apare santajul sau amenntarea.

Cauzela abuzului de orice fel sunt nenumarate dar cele mai dese sunt”

- consumul de bauturi alcoolice

- problemele financiare

- problemele sentimentale

- cuvinte spuse cu sau fara intentie

50
- simplul caracter violent al “agresorului”.

In ultimul timp am putut vedea pe larg la televizor si in presa, moduri, tactici prin care parintii
isi pedepsesc destul de violent copii; cum numarul barbatilor ce-si lovesc sotiile a crescut alarmant.
Acestea au inceputa sa devina pentru noi lucruri normale dar iata ceva nou: numarul femeilor ce-si
lovesc sotii s-a dublat ca si numarul de abuzuri exercitate de fii asupra parinilor.

Copilul vede acasa cum tata o bate pe mama, e afectat psihic si dupa ceva timp nu e mare lucru
sa auzi ca si el l-a batut in acelasi mod pe colegul de banca.

Copilul traieste o trauma ingrozitoare cand isi vede parintii certandu-se, lovindu-se.Aceste
amintiri isi pun amprenta asupra lui pentru o perioada nedeterminta de timp. Mai tarziu, va aplica
aceste tratamenta si familiei lui si va stii de unde le-a invtat.

In momentul in care esti agresat de un strain chiar poti sa te aperi in toate modurile, chiar
intorcand loviturile imptriva agresorului dar cand te loveste mama sau tata? Mai poti face asta?

Daca esti agresat fizic sau verbal de unul din parinti in fata colegilor tai nu stii daca acestia iti
vor fi alturi sau au gasit motivul perfect pentru a-si bate joc de tine.In aceste cazuri, ca sa eviti
explicatiile te vei izola temporar sau permanenta daca abuzurile asupra ta nu inceteaza.

Daca intr-o zi ajungi la scoala cu o vanataie zdravana po fata provocat de tata vanataie
dobandita pentru ca ai intarziat 10 minute de la un coleg, ce vei face cand toti te vor intreba ce s-a
intamplat? Ce vei spune? Ca te-a lovit la usa? la geam?la pat? cu periuta de dinti?Atunci banuielile lor
se vor adeveri si vor stii exact ca ai probleme acasa.

De ce sa taci cand stii ca toate aceste nedreptati la adresa ta pot inceta?De ce sa nu lasi la o prte
orgoliul ,rusinea si sa ceri ajutor?Ai putea incepe prin a vorbi cu parintele care chiar te iubeste si care
poate nu stie despre abuzuri.Poti incerca sa vorbesti cu persoane ce sunt capabila sa ia anumite masuri.

Cea mai eficienta masura de a reda libertatea unei persoane agrasate in familie este in cazul
parintilor divortul .Chiar daca vei desparti copilul de unul din parinti, stii ca acesta va fi in siguranta.

Daca esti o persoana agresata ,ultimul lucru la care sa te gandesti ar trebiu sa fie acela ca tu esti
vinovat.Total gresit. Nu esti tu de vina ca alti au probleme de acomodare.Ar trebui ca primul lucru la
care sa te gandesti sa fi acela ca trebuie sa scapi cumva

Daca esti lovit o data, de doua ori, de trei ori si nu spui, inseamna ca esti prea las sa ceri ajutor
sau daca esti lovit o data presupui ca e un accident nefericit, daca esti lovit a doua oara trebuie sa spui
STOP .

2. Cum prevenim abuzul?

Este bine ştiut faptul că este mult mai folositor şi mai uşor să previi decât să remediezi, să
tratezi consecinţele oricărei forme de abuz.
A preveni înseamnă a cunoaşte. Cunoaşterea se realizează prin informare şi educare care trebuie
direcţionată spre familie, opinia publică, în general, şi copil.
51
 Familia este mediul esenţial care poate influenţa dezvoltarea şi destinul copilului prin securizare
materială, dragoste şi educaţie.

Profesioniştii în domeniu au stabilit 10 reguli educative în familie.

1. Să-ţi iubeşti copilul, să-l accepţi aşa cum este, să te bucuri de el şi să nu-l jigneşti, să nu-l
pedepseşti pe nedrept, să nu-l umileşti, să-i dai prilejul să te iubească.
2. Să-ţi protejezi copilul, să-l aperi de pericole fizice şi sufleteşti, la nevoie sacrificându-ţi
propriile interese, chiar cu riscul propriei tale vieţi.
3. Să fii un bun exemplu pentru copilul tău, astfel încât el să trăiască într-o familie în care
domneşte cinstea, modestia şi armonia.
4. Să te joci cu copilul tău.
5. Să lucrezi cu copilul tău.
6. Să laşi copilul să dobândească singur experienţa de viaţă, chiar dacă suferă, deoarece copilul
superprotejat, ferit de orice pericol, ajunge uneori un invalid social.
7. Să-i arăţi copilului limitele libertăţii umane.
8. Să-l înveţi să fie ascultător.
9. Să aştepţi de la copilul tău numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de
maturizare şi experienţei sale.
10. Să-i oferi copilului tău trăiri cu valoare de amintiri, serbări în familie, excursii, călătorii,
vacanţe, spectacole, manifestări sportive, deoarece copilul se hrăneşte, ca şi adultul, din trăiri care îi
dau prilejul să cunoască lumea.
Mijloacele prin care se face educarea părinţilor, sunt lectoratele, întâlnirile periodice cu aceştia,
popularizarea de materiale educative, articole de presă, dezbaterea unor cazuri de abuz şi consecinţele
acestora.

În ceea ce priveşte opinia publică, este necesară organizarea de întâlniri cu diferite categorii
( părinţi, adolescenţi, educatori , persoane care îngrijesc copilul) pe teme specifice, informarea acestora
cu privire la abuz, formele şi consecinţele acestuia.

Situaţiile de abuz din şcoală, amintite anterior, pot fi înlăturate dacă fiecare dintre noi îşi
dezvoltă următoarele competenţele didactice: răbdarea, comunicarea empatică, disponibilitatea pentru
acceptarea schimbărilor, abilităţi de comunicare cu persoane aparţinând unor grupuri sociale şi etnii
diferite, stăpânirea problematicii abuzului, cunoaşterea cauzelor, modalităţilor de manifestare şi a
posibilităţilor concrete de îndrumare şi soluţionare a situaţiei de abuz.

Copilul care-şi cunoaşte drepturile are şansa de a se apăra împotriva abuzului. De aceea, nu
lipsite de importanţă sunt lecţiile de educaţie civică, opţionalele de educaţie pentru drepturile copilului,
alte mijloace de exprimare liberă a opiniilor copiilor ( reviste pentru copii, emisiuni radio, cărţi scrise şi
ilustrate de către copii).

52
 3. Concluzii

Este important ca împreună, părinţi şi educatori, să facem totul pentru a învăţa copiii să
recunoască şi să se apere de potenţiali abuzatori, să nu fie lăsaţi nesupravegheaţi, să le cunoaştem
prietenii, să le explicăm diferenţa dintre comportamentul afectuos şi cel sexual sau cum să reziste
tentaţiilor, să nu fim indiferenţi faţă de orice formă de abuz.

Ar putea să i se întâmple propriului nostru copil!

Este foarte important unde, cum şi lângă cine trăiesc, deoarece:

Copiii învaţă ceea ce trăiesc!

„Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne.

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel.
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul.
Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi ceilalţi.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.”

53
 DIGITALIZAREA LA CLASA PREGĂTITOARE
- ne orientăm în spațiu, sortăm, clasificăm, reciclăm, programăm și
matematică cu roboțeii Bee-Bot învățăm-

Prof. Lazăr Mariana Mihaela, Școala Gimnazială Nr. 6 ”Iacob Mureșianu” Brașov

Programa școlară de Matematică și Explorarea mediului la Clasa Pregătitoare oferă o libertate

mai mare demersului didactic datorită armonizării celor două științe Matematică și Științe și permite
folosirea mai eficientă a timpului didactic, mărind flexibilitatea interacțiunilor între elevi-profesor și
între elevi. Construcția programei este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de
formare al elevului din ciclul primar.
Programa de Matematică şi explorarea mediului pentru clasa pregătitoare a fost structurată
astfel încât să promoveze un demers didactic centrat pe dezvoltarea unor competenţe incipiente ale
elevului de vârstă mică, în scopul construirii bazei pentru învăţări aprofundate ulterioare, punându-l pe
elev în centrul formării sale.
În calitate de coordonator al proiectului regional ”Natura-Dragostea mea!”, și Ambasador
Îndreptar digital, am căutat permanent să dezvolt grija și respectul față de frumusețile naturii, dar și să
familiarizez micii școlari cu gândirea computațională și să le dezvolt atât competențele cheie cât și cele
transversale prin activități STEAM, interdisciplinare.
Competențele transversale sunt extrem de necesare într-o societate în perpetuă schimbare. În
zilele noastre toți elevii ar trebui să stăpânească un mănunchi de competențe transversale necesare
pentru viitor, precum învăţarea pe tot parcursul vieţii, gândirea complexă şi critică, comunicarea
efectivă, colaborarea/lucrul în echipă, cetăţenia responsabilă, ocupabilitatea – găsirea şi ocuparea unui
loc de muncă.
Astfel în completarea orelor de Matematică şi explorarea mediului am găsit potrivit
introducerea unor jocuri cu roboțeii Bee-Bot pe care i-am achiziționat în cadrul evenimentelor
câștigătoare Meet and Code.
Bee-Bot este un robot mic prietenos care este programat cu săgeți, folosind limbajul Logo, care
a fost dezvoltat special pentru copiii mici de Dr. Seymour Papert. Emulatorul Bee-Bot, pe care l-am
găsit întâmplător într-o căutare pe internet, oferă o simulare online gratuită în care studenții pot
programa Bee-Bot. Tinerii studenți pot muta botul online folosind cele 4 săgeți direcționale, sus,
înapoi, dreapta și stânga. Bee-Bot se mișcă în unități de 1. De exemplu, apăsați săgeata înainte de două
ori și se deplasează înainte cu 2 pătrate. X șterge programul și || butonul oferă o pauză de 1 secundă.
Emulatorul oferă studenților experiențe de exploratori cu secvențiere, estimare, direcție, conștientizare
spațială și codare la nivel de începător. Codul introdus de studenți apare mai jos pe măsură ce introduc
comenzile. Emulatorul funcționează foarte bine pentru a sprijini lecții în diferite concepte de
matematică și arte lingvistice. Elevii pot alege dintr-o varietate de hărți din meniul derulant, inclusiv
cuvinte CVC, alfabet, forme, linie numerică și monede. Tastele săgeți sunt proeminente, iar Bee-Bot
online se mișcă cu o corelație 1-1, precum Bee-Bot fizic. Elevii trebuie să șteargă programul cu tasta X
înainte de a introduce un nou set de comenzi, altfel Bee-Bot adaugă noile comenzi la comenzile deja
introduse.
Consider că demersul didactic centrat pe atingerea competențelor cheie a fost cu succes realizat
prin abordarea conținuturilor într-o manieră interdisciplinară, transdisciplinară și transcurriculară,
favorizând implicarea activă a elevilor în procesul de învățare, prin valorificarea cunoștințelor,
priceperilor, deprinderilor însușite atât în cadrul formal, nonformal cât și informal.

54
 Așa arată schița profilului de formare al elevilor cu cele 8 competențe cheie prin prisma
activităților derulate la clasă cu roboțeii Bee-Bot, care au devenit în scurt timp prietenii de nedespărțit
ai copiilor, mai ales că noi suntem și Clasa Albinuțelor Ambițioase:

1. Competența de comunicare în limba română

–Formulare de întrebări și răspunsuri referitoare la materialul  prezentat și folosit (cartonașe cu
materiale reciclabile, prezentări PPT despre colectarea selectivă)
-Conversații pe tema dată a reducerii, reciclării, refolosirii, dar și sortării și clasificării
deșeurilor pentru rezolvarea problemelor poluării
– Crearea propriilor povești, cântece și prezentarea lor în cadrul activităților

2. Competența de comunicare în limbi străine

– Identificarea informațiilor, comenzilor și butoanelor în limba engleză pe simulatorul online
pentru roboțelul Bee-Bot
– Repetarea comenzilor și utilizarea lor în jocurile online și/sau pe planșa creată

3. Competențe de bază de matematică, ştiințe şi tehnologie

-Sortarea unor obiecte/ materiale etc., pe baza unui criteriu dat, gruparea obiectelor/
cartonașelor cu produsele reciclabile după un anumit criteriu (tip de material)
în vederea clasificării pe categorii diferite, potrivit colectării selective a materialelor pentru
containerele de sticlă, hârtie, plastic sau biodegradabile
-Orientarea și mișcarea în spațiu, folosind săgețile roboțeilor (sus, jos, stânga, dreapta)

4. Competența digitală
-Utilizarea platformelor și a softurilor educaționale în vederea prezentării într-un mod activ și
atractiv a informațiilor
-Utilizarea și programarea roboțeilor în activitățile de învățare
-Crearea de algoritmi necesari, folosind butoanele cu săgeți pentru a îndeplini sarcina de lucru
(colectarea selectivă a deșeurilor)

5. Competența a învăța să înveți

-Formularea de întrebări pentru clarificarea unei sarcini de lucru
-Utilizarea de tehnici, metode simple pentru a învăţa, activa cunoştinţe anterioare şi înregistra
informaţii
-Concentrarea atenţiei, perseverarea în lucru la o sarcină până la finalizarea corespunzătoare şi
verificarea propriei activităţi
-Învațarea prin descoperire, prin corectarea erorilor apărute în algoritmii creați

6. Competențe sociale și civice

-Asumarea unor roluri şi responsabilităţi prin munca în echipă și participarea la acţiuni în
contexte de viaţă din mediul cunoscut
-Dezvoltarea spiritului de echipă, a comunicării și a colaborării între elevi în vederea realizării
sarcinilor de grup primite;
- Punerea în practică a unor norme elementare de conduită în contexte cotidiene

7. Spiritul de inițiativă și de antreprenoriat

-Manifestarea curiozităţii și a interesului în abordarea de sarcini noi şi neobişnuite de învăţare,
fără teama de a greşi

55
 -Asumarea unor sarcini simple de lucru, care implică hotărâre, angajament în realizarea unor
obiective, iniţiativă, creativitate, cooperare cu ceilalţi.

8. Sensibilizare și exprimare culturală

-Participarea la proiecte organizate în şcoală şi în comunitatea locală în vederea asigurării unui
oraș curat, deschis turismului și activităților cultural-sportive și conservării patrimoniului
naţional şi universal

Aceste competenţe transversale nu pot fi formate într-un sistem de învăţământ centrat pe

discipline, pe conţinuturile învăţării, pe teoria abstractă. Este necesară trecerea de la
monodisciplinaritate (centrarea pe disciplinele formale) la interdisciplinaritate (o intersectare a
diferitelor arii disciplinare) şi mai ales la transdisciplinaritate. Toate aceste transformări nu pot fi
realizate fără digitalizare și tehnologie.

Webografie:

https://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/12/Profilul-de-formare-al-absolventului_final.pdf
https://cdn.edupedu.ro/wp-content/uploads/2018/09/Matematica_-Programa-scolara-
Matematica-si-explorarea-mediului_Clasa-pregatitoare.pdf
https://www.youtube.com/watch?v=VkcGI2joEEY&ab_channel=MihaelaLazar
https://mrsgeeky.com/bee-bot-emulator/

56
 GHID PENTRU PĂRINŢI
PĂRINŢI BUNI VS PĂRINŢI INTELIGENŢI

Prof. Luca Mary Claudia, Școala Gimnazială Nr 2, Piatra-Neamț

57
58
59
60
61
ȘCOLARII ELEMENT CHEIE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Prof. Radef Ana-Mihaela, Liceul Teoretic Mircea Eliade Galați

Scopul principal al procesului instructive – educative este de a ajuta elevii să dobândească

cunoștințe, abilități și competențe care îi vor pregăti pentru viață. În acest proces, scolarii reprezintă un
element cheie, deoarece aceștia sunt principalii beneficiari ai acestui proces.
Școlarii trebuie să fie implicați active în procesul instructive - educativ, prinparticiparea la
activități și prin angajarea în discuții și dezbateri. De asemenea, profesorii trebuie să aibă o abordare
personalizată în ceea ce privește procesul de învățare, pentru a se asigura că fiecare elev este înțeles și
susținut în dezvoltarea lui individuală.
Un alt element cheie în procesul instructive – educative este curriculum-ul, care trebuie să fie
bine conceput și structurat, pentru a se asigura că elevii își dezvoltă abilitățile și competențele necesare
pentru a avea success în viață. În plus, metodele de predare trebuie să fie variate și adaptate nevoilor
individuale ale elevilor, pentru a le permite să învețe într-un mod eficient și plăcut.
Evaluarea este un alt element important în procesul instructive - educativ care trebuie să fie
folosită ca o unealtă de feedback pentru a ajuta elevii să-și îmbunătățească performanțele. Evaluarea
trebuie să fie obiectivă și să se bazeze pe criterii clare și transparente, astfel încât elevii să înțeleagă
cum pot să-și îmbunătățească performanțele.
De asemenea, utilizarea tehnologiei în procesul instructive – educative poate fi benefică pentru
elevi, oferind acces la informații și resurse educaționale mai variate și în timp real. Tehnologia poate fi
utilizată și pentru a dezvolta abilități tehnologice în rândul elevilor, pregătindu-i astfel pentru o lume în
continuă schimbare și evoluție.
Dezvoltarea abilităților socio - emoționale și morale ale elevilor este un alt element cheie în
procesul instructiv-educativ. Aceste abilități include empatia, comunicarea eficientă, rezolvarea de
probleme, gândirea critic și luarea de decizii. Aceste abilități sunt esențiale pentru a dezvolta o
personalitate echilibrată și capabilă să facă față provocărilor vieții și să aibă o contribuție pozitivă în
societate.
Un alt element important în procesul instructive – educative este implicarea comunității în
educația elevilor. Aceasta poate include colaborarea cu părinții, voluntarii și membrii comunității
locale pentru a oferi o varietate de experiențe educaționale și pentru a spori interesul elevilor pentru
62
învățare. Acest lucru poate fi realizat prin organizarea de evenimente comunitare, excursii în afara
școlii și prin atragerea experților din diferite domenii pentru a-i încuraja pe elevi să-și exploreze
interesele și să-și dezvolte abilitățile.
De asemenea, un element cheie în procesul instructiv-educativ este dezvoltarea unei culturi a
respectului și a incluziunii. Elevii trebuie să învețe să respecte și să accepte diversitatea culturală,
etnică, de gen și de orientare sexuală. Profesorii trebuie să aibă o abordare sensibilă și responsabilă față
de nevoile și diferențele individuale ale elevilor, pentru a se asigura că toți elevii se simt incluși și
susținuți.
Nu în ultimul rând, un element cheie în procesul instructiv-educativ este dezvoltarea gândirii
critice și creative a elevilor. Aceasta poate fi realizată prin utilizarea metodelor de predare și a
materialelor educaționale care promovează abilitățile de analiză, evaluare și sinteză. Profesorii pot
încuraja, de asemenea, elevii să gândească creative și să dezvolte idei noi și inovatoare prin oferirea de
provocări și problem complexe de rezolvat.
În general, succesul procesului instructiv-educativ depinde de colaborarea strânsă între
profesori, elevi și părinți, precum și de crearea unui mediu de învățare stimulativ și de susținere
reciprocă.
Profesorii trebuie să colaboreze cu elevii și părinții pentru a înțelege nevoile individuale ale
fiecărui elev și pentru a dezvolta un plan de învățare personalizat care să răspundă acestor nevoi. Elevii
trebuie să fie implicați în procesul de învățare și să primească feedback constant pentru a-și îmbunătăți
performanțele. Părinții trebuiesă fie implicați și să susțină învățarea elevilor acasă.
În plus, crearea unui mediu de învățare stimulativ și de susținere reciprocă este, de asemenea,
importantă. Aceasta poate fi realizată prin crearea unui mediu sigur și pozitiv în clasă, prin încurajarea
colaborării și a comunicării între elevi și prin oferirea de feedback și recunoaștere pentru eforturile
elevilor. În plus, profesorii art rebui să ofere resurse educaționale variate și să utilizeze metode de
predare inovatoare pentru a menține interesul elevilor pentru învățare și pentru a dezvolta abilitățile lor
critice și creative.
În general, succesul procesului instructiv-educativ depinde de multiplele aspect și este
important ca toate părțile implicate să colaboreze și să își aducă contribuția pentru a asigura o educație
de calitate și o dezvoltare armonioasă a elevilor.
Succesul procesului instructiv-educativ depinde de multiple aspecte, inclusiv de competența și
angajamentul profesorilor, calitatea materialelor educaționale, resursele disponibile pentru învățare,
implicarea elevilor și a părinților și crearea unui mediu stimulativ de învățare.

63
 Profesorii trebuie să aibă competențe și cunoștințe solide în domeniul pe care îl predau, să fie
capabili să identifice și să răspundă nevoilor individuale ale elevilor și să fie angajați în procesul de
învățare. Materialele educaționale ar trebui să fie actualizate, relevante și să se adreseze nevoilor și
intereselor elevilor. Resursele disponibile pentru învățare, inclusive infrastructura, echipamentul și
tehnologia, ar trebui să fie adecvate și să permit elevilor să-și dezvolte abilitățile și să-și exploreze
interesele.
Implicarea elevilor și a părinților este, de asemenea, important pentru succesul procesului
instructiv-educativ. Elevii trebuie să fie motivați și implicați în procesul de învățare și să aibă
oportunități de a-și dezvolta abilitățile și de a-și îmbunătăți performanțele. Părinții ar trebui să fie
implicați în educația copiilor lor și să oferes prijin și încurajare pentru învățare acasă.
În general, succesul procesului instructiv-educativ depinde de o colaborare strânsă între toate
părțile implicate și de eforturile lor pentru a crea un mediu de învățare stimulativ și de susținere
reciprocă. Aceasta poatea sigura o educație de calitate și o dezvoltare armonioasă aelevilor, pregătindu-
i pentru o viață plină de oportunități și provocări.

Les documents audio et vidéo en classe de FLE

prof. Mielcioiu Laura Monica, LiceulTehnologic Vedea

Les documents authentiques audio représentent des supports souvent employés dans
l’apprentissage d’une langue. Ceux-ci ne sont pas difficiles à procurer et n’ont pas besoin d’un support
technique complexe. Le choix d’un document authentique audio pourrait créer des difficultés quand ils
sont utilisés dans la classe de FLE comme support pédagogique.
Il est nécessaire que nous prêtions attention aux facteurs qui peuvent influencer la
compréhension du texte. Il est important que nous tenions compte des caractéristiques d’un document
sonore: un rôle important dans la compréhension orale constitue: le débit ou la vitesse de la
prononciation (si le débit augmente, la compréhension diminue); les pauses et les hésitations favorisent
aussi la compréhension (celles-ci segmentent le texte); la phonétique est concluante dans la
compréhension (il est nécessaire d’introduire une pratique phonétique parce que les débutants qui ne
réussissent  pas à distinguer les sons comprennent avec difficulté un message oral); l’intonation et le
rythme jouent un rôle important parce que l’intonation exprime l’intention à l’aide des silences, des

64
pauses. L’apprenant ne réussit pas à associer les unités phonétiques au sens, bien qu’il reconnaisse les
voyelles.
Les documents sonores permettent d’améliorer la compréhension orale, la concentration des
apprenants parce qu’ils sont mis en contact avec la réalité médiatique de la langue, les accents, les voix,
les rythmes. Par l’emploi des documents audio on peut engendrer beaucoup d’activités qui facilitent
l’imagination et la créativité.
Comme documents authentiques sonores, nous considérons que l’exploitation de la chanson et
de la radio sont les plus accessibles et les plus fréquents comme ressources didactisables.Les chansons
sont des documents sonores qui font intégrer un élément non-linguistique : la musique. La musique qui
est une œuvre d’art, une représentation et à la fois un mode de communication. Elle utilise différents
objets, le corps, la voix et même les instruments de musique conçus d’une manière spéciale. La
chanson est un langage lié au rythme, à la danse et même à la fête. Elle aide à distinguer et à produire
des sons étant un exercice parfait d’imitation. L’enseignant a le rôle d’utiliser la chanson dans la classe
et afin de créer des activités utiles et différentes il doit l’exploiter. Un autre rôle de l’enseignant est
celui de provoquer l’appétit de l’apprenant, de lui donner une motivation, de créer des activités qui
ouvrent l’appétit. Il est nécessaire de transformer le document, de le rendre extraordinaire, mystérieux
pour que les apprenants soient plus actifs dans la classe de FLE. C’est pourquoi la chanson a un rôle
utile dans l’apprentissage du français. En ce qui concerne la radio, elle a de nombreux avantages bien
qu’il ne soit plus un des médias préférés par nos adolescents.  La première réaction de nos élèves peut
être au début l’une négative, mais à force de continuer l’exploitation de ce type de documents ils
arrivent à les aimer. Quand ils réussissent à les comprendre, ils deviennent de plus en plus intéressés.
Nous avons observé que ces documents sont importants pour la préparation de l’examen de
compétences linguistiques de la fin du lycée. Pourtant ils sont moins attractifs que les documents de
télévision ou Internet.
« Les documents sonores permettent d’améliorer la compréhension orale, la concentration des
apprenants et leur appréhension de la réalité médiatique de la langue, en les mettant en contact avec
les accents, les voix, les rythmes et les registres de langue de façon irremplaçable. En raison de sa
nature, la radio peut avoir un côté affectif fort et favorise l’imagination qui donne lieu à de
nombreuses activités. Elle permet de plus l’accès à d’autres sources d’informations, à d’autres rythmes
et se renouvelle sans cesse. La radio offre une mine inépuisable de documents divers et de discours
variés : bulletin météo, informations avec titre et développements, publicités, interviews, débats,
reportages, sondages, jeux, histoires drôles, récits, faits divers etc. »
Nous nous proposons de parler du document vidéo aussi qui est un autre type de document  
authentique accessible à l’utilisation dans la classe de FLE. Il nous offre des avantages pour son
intégration pédagogique. Nous avons observé au cours de notre carrière que les documents vidéo sont
très appréciés par les apprenants, même s’ils sont assez difficiles à intégrer dans la classe grâce aux
multicanaux de communication employés. Les documents vidéo en classe de FLE nous offrent la
possibilité d’amener l’élève à regarder, estimer, analyser, porter un jugement sur ce qu’il observe,
d’être instruit de décoder des images, des sons, des situations culturelles, faisant appel à des documents
authentiques ou semi-authentiques filmés. On peut aussi utiliser les documents vidéo en classe de FLE
pour développer l’imagination de l’élève, le conduire à deviner, devancer, formuler des hypothèses et
pour le rendre compétent de créer, reformuler, récapituler et synthétiser.
Les documents vidéo doivent être choisis avec attention et bien sûr s’adapter au niveau de
connaissances de l’élève. Il peut servir comme support pour atteindre un certain objectif ou pour
constituer un point de départ pour un débat dans la classe. Pour compléter une histoire on peut utiliser
la vidéo. Il est présenté aux apprenants le début d’une histoire et il faut qu’ils s’imaginent la fin. Grâce
65
aux nombreux atouts que la vidéo offre, l’emploi de celui-ci est fréquemment opportun. Il propose des
sujets variés, similaires aux centres d’intérêt des apprenants.
L’activité d’apprentissage est réussie quand la nature et le contenu des documents vidéo sont en
concordance avec les objectifs. Les critères à considérer sont multiples : le document doit être choisi
selon les intérêts des apprenants ; il doit être un lien entre le document audiovisuel et le programme
d’enseignement (thématique, contenus linguistiques) ; le sujet traité doit être accessible; le document
doit avoir une longueur de 3 minutes maximum; l’extrait sorti de son contexte doit être cohérent (le
début, la fin etc.); il doit avoir une qualité technique (le son, la voix). Si on utilise le document vidéo en
classe de FLE on facilite l’acte pédagogique et on rend le cours plus intéressant aux yeux des
apprenants, ceux-ci étant habitués à des supports plus classiques.
À présent, la télévision est omniprésente dans la vie habituelle des adolescents. Elle s’est
installée vite comme une expérience culturelle essentielle dans la vie de l’adolescent grâce à la
multitude des programmes. Même si la télévision influence parfois négativement l’éducation de
l’enfant, elle reste pourtant un des médias le plus utilisé par les jeunes. Nous avons observé que nos
élèves semblent ravis de rencontrer aux cours un de leurs loisirs préférés, de voir les clips publicitaires
préférés en français. Il est possible qu’au début ils puissent rencontrer quelques difficultés dans le
décodage d’un reportage de télévision, mais par persévérance ils arrivent à découvrir que la télévision
en français n’est pas si impossible comme ils le considéraient. La contribution de la télévision et des
médias est fondamentale pour introduire la langue et la culture dans le contexte de la classe de langue.
Nous allons parler d’un autre type de document vidéo qui est le document cinématographique. On sait
que le cinéma a un puissant impact sur la psychologie de l’homme.
On a observé au long de notre carrière didactique que, chez nous, il n’est pas du tout facile de se
faire procurer des films francophones. Pourquoi ? Parce que les films américains ont envahi les
cinémas et il n’y a pas de lieu pour les films en français. Pour visionner en classe un film de long
métrage il est assez difficile parce que le curriculum scolaire est assez chargé. Le visionnement au
cinéma serait une bonne solution, bien sûr comme une activité extrascolaire. Finalement on apporte
dans la classe seulement les passages représentatifs, importants pour accomplir les objectifs. Comme
activités en classe, l’enseignant pourrait suggérer le travail avec des articles critiques ou avec des
bandes annonce. Et pour une activité de production il pourrait suggérer aux apprenants de poster eux-
mêmes leurs propres avis.
On peut conclure que « La vidéo est le moyen de susciter chez l’apprenant des réactions. Ils
focaliseront leur attention sur un support encore relativement peu usité ». Le document vidéo est
l’auxiliaire le plus intéressant et le plus suggestif parce que c’est un document authentique riche en
éléments sur la culture et la civilisation d’une langue étudiée.

Bibliographie

Ducrot, Jean-Michel, L’utilisation de la vidéo en classe de FLE, article disponible

sur www.edufle.net

66
 PROIECT DIDACTIC - Oaspeții primăverii, de Vasile Alecsandri

Prof. Adăscăliței-Lohan Paula Iustina, Școala Gimnazială Nr. 2 Piatra-Neamț, Structura Văleni

Disciplina: limba și literatura română

Clasa: a VI-a
Unitatea de conţinut: Natura țării mele
Tipul lecţiei: mixtă, de receptare a unui text literar
Durata: 45 minute;

Competenţe generale:
1. Participarea la interacțiuni verbale în diverse situații de comunicare, prin receptarea și producerea
textului oral;
2. Receptarea textului scris de diverse tipuri;
4. Utilizarea corectă, adecvată și eficientă a limbii în procesul comunicării orale și scrise;

Competenţe specifice:
1.5. Participarea la interacţiuni verbale simple cu mai mulţi interlocutori, având în vedere cantitatea şi
relevanţa informaţiei transmise și primite;
2.2. Identificarea ideilor principale și secundare prin punerea în relaţie a diverselor părţi ale textului
2.3. Prezentarea unor răspunsuri personale, creative și critice pe marginea unor texte de diverse tipuri;
4.2. Aplicarea conştientă a achiziţiilor lexicale şi semantice de bază, din limba română standard, pentru
exprimarea corectă a intenţiei comunicative

Forme de organizare: frontală, individuală;

Metode didactice: conversaţia, brainstorming, audiţia recitativă, cvintetul, exerciţiul, observarea

dirijată, problematizarea;

67
Mijloace de învăţământ: manualul, Padlet, mijloace tehnice audio;

Bibliografie:
1. Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Monica Halaszi, Anca Davidoiu-Roman, Horia Corcheș – Limba
și literatura română, ghidul profesorului,
clasa a VI-a,.București: Art Educațional, 2018;
2. Programa şcolară pentru clasele V-VIII. Aria curriculară: Limbă şi comunicare. București, 2017.

68
70
71
72
73
74
75
78
79
 PROIECT DIDACTIC - Viaţa pe pământ şi Împărăţia lui Dumnezeu

Prof. Adăscăliței Dumitru Andrei, Școala Gimnazială nr.3 Piatra Neamţ

Clasa: a III-a
Disciplina: Religie Ortodoxă
Aria curriculară: Om- societate
Unitatea de învăţare: Ce înseamnă să fiu creștin
Tipul de lecţie: transmitere de noi cunoștințe
Timp: 50 de minute
Competenţe generale
1. Aplicarea unor norme de comportament specific moralei religioase, în diferite contexte de viață
2. Colaborarea cu copiii și cu adulții din mediul familiar, în acord cu valorile religioase
3. Explorarea activă a unor elemente din viața de zi cu zi, din perspectiva propriei credințe
Competenţe specifice:
1.2. Identificarea principalelor îndatoriri ale unui creștin în relație cu semenii, pe baza valorificării unor
experiențe din viața cotidiană
1.3. Formularea unor reguli de comportament moral-creștin, pentru diferite contexte de viață familiare
2.2. Descrierea unor tipuri de relații și atitudini sociale, din perspectiva moralei religioase, pornind de
la situații concrete
Competenţe derivate:
La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili:
C1 → sǎ identifice împărăția lui Dumnezeu;
C2 → sǎ explice cine formează și cine conduce această împărăție cerască;
C3 → să identifice diferențele între împărația cea cerască și una pământească;
C4 → sǎ precizeze tipuri de compartament ce ne aproprie de împărăția lui Dumnezeu;
Strategia didactică

1. Metode şi procedee: conversatia, lectura explicativa, explicatia, exercitiul, problematizarea,

povestirea, munca cu manualul, observarea dirijată, auditia muzicala;

80
2. Mijloace de invățământ: Sfânta Scriptură, manualul, Manual Digital Religie Ortodoxă Ed. Corint
Clasa a III-a Sem. I, icoane,

3. Forme de organizare a activitătilor: activitate individuala si frontală.

Resurse:
1. Oficiale:
- Programa şcolară pentru disciplina Religie Ortodoxă, clasa a III-a
- Planificarea calendaristică orientativă, clasa a III-a
2. Temporale: 50’ nr. de lecţii: 1

RESURSE BIBLIOGRAFICE:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misune al BOR, Buc., 1988
2. Cucoş, Constantin, Educația religioasă, Editura „Polirom”, Iaşi, 1998;
3.Cucoş, Constantin, Educaţia religioasă, conţinut şi forme de realizare, Editura Didactică şi
Pedagogică, R. A., Bucureşti, 1996;
4. Şebu, Pr.Prof. Univ. Dr Sebastian, Opriş , Dorin, Opriş , Monica, Metodica predării religiei,
Editura „ Reîntregirea”, Alba Iulia, 2000;
RESURSE DIGITALE:
1) Manual Digital Religie Ortodoxă Ed. Corint Clasa a III-a Sem. I
2) Cartea Cărților Serial educativ Religios
3) www.youtube.com
4) https://learningapps.org/watch?v=pfj8yqpyk20

81
 II. Desfăşurarea lecţiei

Nr Etapele Com Activitatea profesorului Activitatea elevului Metode şi Mijloac Forme de Evalua-
. p. procedee e de organizare re
crt lecţiei învăţă
. mânt

1 2 3 5 6 7 8 9 10

1. Momentul - Salută pe elevi. -Răspund la salut. -conversaţia - activitate

organizatoric - Rosteşte rugăciunea împreună cu elevii. -Rostesc rugăciunea. frontală;
-Organizare materiale digitale -Se pregătesc pentru
începerea lecţiei
2. Reactualizare Se recapitulază principalele ideii ale -Copiii intervin -povestirea, Manua - activitate -
a lecției Omul în relație cu natura: prezentând un exemplu -descrierea, lul individual aprecie
cunoştinţelor -Între om și natură există o relație dintre sfinții amintiți -explicaţia digital ă ri
armonioasă. ora trecută.
anterioare. verbal
-Sfinții ne oferă exemple de iubire față de
animale și respect față de întreaga creație. e
- Omul este chemat să ocrotească natura și
viața.
3. Anunţarea -Astăzi vom vorbi despre Viaţa pe pământ -Scriu data şi titlul în - explicaţia Manua - activitate
titlului lecţiei şi Împărăţia lui Dumnezeu caiete şi ascultă lul frontală;
noi şi C1 explicaţiile digital
prezentarea - Vom descoperi în ce constă Împărăția lui profesorului.
C4 Dumnezeu și cum putem face partea din
obiectivelor
propuse ea.

82
4. Comunicarea C1 -Se cere elevilor să citească fiecare lecția -Ascultă explicaţia - explicaţia Manua - activitate apreci-
noilor zilei din maualul. profesorului și citesc lul frontală; eri
cunoştinţe lecția. digital verbal
-Se fac câteva precizări pe baza textului
- munca cu e
din manual, explicându-se termeni noi
întâlniți. manualul - activitate
C2 Fișă individual
-Se încearcă identificarea unor cuvinte de luru ă
despre Împărăția lui Dumnezeu pe baza
unui careu. -explicaţia

5. Fixarea şi C1 -Se vor folosi următoarele întrebări pentru -minunată, unde - proble- Manua - activitate -
sistematizarea fixarea cunoștințelor: domnesc dragostea, matizarea; lul individual apreci-
noilor - Cum este Împărăția lui Dumnezeu? dreptatea, pacea și digital ă; eri
cunoştinţe C2 bucuria. verbal
e;
- Cine conduce această împărăție? -Este condusă cu - conversa-
înțelepciune de ţia
Dumnezeu

C4 - Care este legătura dintre Împărăția lui

-Biserica este o
Dumnezeu și Biserică?
incercare de a
reproduce raiul pe
Pământ
- Unde este Împărăţia lui Dumnezeu
C1 conform rugăciunii Tatăl nostru? -În ceruri.
- activitate
frontală;
- viziona- Cartea
- Vizionare fragment video cu
rea; cărțilo
Împărăția cea cerească din Cartea
r
Cartilor Episodul - 1.01 - La inceput
83
 C2 - Vizionare fragment video cu Sfânta -
Liturghie, imaginea Pământească a Youtu
Cerului - viziona- be.co
rea; m

6. Asocierea, -Elevii citesc textul exerciţiului nr. 1, de la -citesc textul - lectura; Manua - activitate -
generalizarea pagina 21, pentru a indentifica însemnele lul frontală; apreci-
şi aplicarea C1 specifice unui împărat. -rezolvarea digital eri
-rezolvă oral cerința de exerciţii
C3 verbal
şi probleme, e;
-Cum putem face parte din această
împărăție? - proble-
-Prin fapte bune, și prin
matizarea;
- De reținut: participarea la Sf.
Liturghie
C4 Împărăția lui Dumnezeu înseamnă
dragoste, dreptate, pace și bucurie.
Manua
Domnul Iisus Hristos îi cheamă pe toți - observarea lul - activitate
oamenii în Împărăția Sa. dirijată digital frontală;

Prin participarea la Sfânta Liturghie

suntem cu adevărat în

Împărăţia lui Dumnezeu, alături de îngeri

și sfinți.

Împărăția lui Dumnezeu este veșnică.

7. Aprecierea -Face aprecieri generale şi individuale -Ascultă aprecierile - activitate -

activităţii privind atât pregătirea elevilor pentru profesorului. frontală; apreci-
elevilor lecţie, cât şi implicarea lor în predarea eri
84
 noilor cunoştinţe. verbal
-Notează în caietul profesorului elevii e/
care au participat la lecţie. scrise;

8. Activitatea -Anunţă tema pentru acasă. Ea constă într- - explica- - activitate

suplimentară un joc de identificare al cuvintelor cheie ţia; frontală;
din lecție ce formează împărăția lui
Dumnezeu: dragoste, botez, spovedanie,
blândețe, credință, biblie, nădejde,
smerenie, biserica
9. Încheiere -Rosteşte rugăciunea împreună cu elevii. -Rostesc rugăciunea. - activitate
-Salută pe elevi. -Răspund la salut. frontală;

85
86
 PROGRAMELE LLP, OPORTUNITATE PENTRU O STARE DE BINE

Prof. Popa Brîndușa-Georgiana, Liceul Tehnologic ,, Mihai Busuioc”, Pașcani

Exigenţele faţă de profesia didactică se corelează strâns cu cele pe care societatea le manifestă,
în dinamica dezvoltării ei, faţă de educaţie. Societatea se transformă într-un ritm accelerat şi odată cu
ea şi sistemele de educaţie, astfel încât în aproape toate ţările lumii au avut şi au loc reforme în
domeniul educaţiei şi învăţământului. Între acestea, un loc important îl ocupă procesul de
profesionalizare a carierei didactice, deoarece activitatea educativă a fost vreme îndelungată dominată
de empirism, improvizaţieşi proceduri artizanale (Păun E., în Gliga L. coord., 2002, p. 20). Formarea şi
dezvoltarea competenţelor sociale este privită ca fiind la fel de importantă ca formarea şi dezvoltarea
competenţelorştiinţifice. Educatorul, pe lângă îndeplinirea sarcinilor didactice din şcoală, se raportează
la anumite valori, coduri, principii, norme şi modele definitorii pentru profesia didactică. Noile cerinţe,
standardele impuse de comunitatea educaţională la nivel european şi mondial solicită noi competenţe
profesionale referitoare la tipuri de relaţii interumane foarte variate.
Învăţarea pe tot parcursul vieţii (Life LongLearning) este un proces continuu de oportunităţi
flexibile de învăţare, corelând învăţarea şi competenţele dobândite în instituţiile formale cu dezvoltarea
competenţelor în contexte non-formale şi informale, în special la locul de muncă. Aceasta presupune
învăţarea neîntreruptă, oricând şi oriunde. Deşi conceptul s-a modificat de-a lungul timpului,
raţionamentul de bază rămâne acelaşi: oamenii trebuie să îşi actualizeze cunoştinţele şi competenţele,
ca indivizi, cetăţeni şi angajaţi. Este un aspect esenţial pentru a sprijini competitivitatea în contextul
unei economii globale şi a cunoaşterii bazată pe tehnologie, pentru a promova integrarea socială şi
participarea la o societate democratică.În societatea contemporană, considerată pe bună dreptate una a
cunoaşterii, în acord cu schimbarea care se impune cu o dinamică accelerată, învăţarea este una dintre
modalităţile de adaptare, iar de faptul că ea trebuie să se desfăşoare pe tot parcursul vieţii nimeni nu
trebuie convins în mod special. Chiar şi la nivelul vieţii private, învăţăm în mod constant cum este
posibil să beneficiem de ceea ce este nou, pentru a ne ridica în mod susţinut calitatea vieţii.

87
 În Strategia Naţională de Învăţare pe tot Parcursul Vieţii, 2015-2020, se menţionează: „Aceasta
se referă la toată activitatea de învăţare desfăşurată pe parcursul vieţii, pentru îmbunătăţirea
cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor din motive personale, sociale şi profesionale şi are un
obiectiv social dublu: inserţie profesională şi incluziune socială.
Mai mult, sistemele de ÎPV ar trebui să le furnizeze oamenilor oportunităţi de învăţare, flexibile
pe toată durata vieţii, combinând învăţarea în context formal cu abilităţile şi competenţele dobândite la
locul de muncă şi oportunităţile mai vaste de învăţare pe toată durata vieţii şi în diferite
contexte. Profundele schimbări sociale care s-au produs şi se produc în continuare în lume şi în
societatea românească, conduc spre situaţiişi perspective noi în toate domeniile vieţii. În angrenajul
sistemului social, sistemul educaţional pare a fi supus celor mai profunde schimbări; el este un sistem
clasic, dar restructurabil şi modernizabil în raport cu exigenţelesocietăţii în care îşidesfăşoară
activitatea. Este deci de la sine înţeles: cursurile de formare sunt necesare, implicarea cadrelor didactice
în programe de perfecţionare se impune de la sine. Doar că posibilitatea reală de a urma astfel de
cursuri este o altă faţă a lucrurilor. Scopul activităților de mobilitate finanțate de Erasmus+ este de a
oferi oportunități de învățare individuale și de a sprijini internaționalizarea și dezvoltarea instituțională
a școlilor și a altor organizații din învățământul școlar. Educaţia multiculturală îşi datorează impulsul
unei varietăţi de factori interrelaţionaţi. Acest lucru sugerează că paradigmele existente despre educaţie
nu sunt adecvate pentru promovarea echităţii multiculturale. Calitatea actului de învățare poate fi
îmbunătățită prin implementarea metodelor interactive, inovatoare învățate la cursuri, care să
completeze cu succes metodele tradiționale.Educaţia pentru o societate multiculturală ar trebui să facă
eforturi pentru asigurarea echităţii şi a oportunităţii de a învăţa, mai ales prin convergenţa a trei 5
practici: diversitatea în grup, instruirea interactivă, care face apel la o largă varietate de stiluri de
învăţareşi o programă cuprinzătoare.
În concluzie, interesele de formare ale cadrelor didactice sunt reale şi în întâmpinarea lor există,
desigur, modalităţi diverse de a veni, pe care furnizorii de servicii educaţionale le vor valorifica, pentru
că activitatea specifică domeniului este învăţarea, pe care inevitabil, profesorii o susţin în mod direct
de-a lungul vieţii lor.

Bibliografie:

1. https://epale.ec.europa.eu/sites/default/files/roguidebook_welness.pdf;
2. https://www.youthpass.eu/en/.
88
89
90
91
 EDUCAŢIA NON – FORMALĂ

Prof. Pîrja Ana Maria, Liceul tehnologic ” Mihai Busuioc” , Pașcani

Educația nonformală se bazează pe teoria și practica unora dintre marii gânditori în domeniul
educației din vremurile noastre: Paolo Freire, Howard Gardner, David Kolb, Malcolm Knowles și
Bernice McCarthy. Indiferent dacă ați auzit sau nu, termenul de educație nonformală de fapt,
profesorii, oamenii de afaceri, lucrătorii în domeniul sănătății, specialiștii din diverse domenii, sunt
implicați în "dezvoltarea", în schimbul de abilități și cunoștințe sau schimbarea atitudinilor și ca atare,
sunt angajai într-un anumit grad în educația nonformală. La rădăcina educației non formale este o
metodă participativă, o abordare pentru a ajuta oamenii să clarifice și să abordeze propriile lor nevoi. În
multe feluri, educația non-formală merge la esența a ceea ce înseamnă respect pentru cunoașterea
locală, credința în înțelepciunea poporului și conștientizarea punctelor forte, dar si a celor slabe.
Educația nonformală a fost studiată de Gallart din Argentina în 1984, care a alcătuit un program
gradual căruia i-a dat numele sugestiv de “para-formal education”, fiind o formă de educație inserată
între orele de educație formală, rulând paralel cu aceasta și era axată în special pe categoriile: copii
mici și tineri. Aceasta metodă a fost utilizată și de alte țări (Bagladesh, Mexic, Tanzania, Botswana si
Ghana) mai ales prin organizații nonguvernamentale, vizând categorii discriminate în general: copii ai
străzii, islamici sau cei care aveau nevoie de educație acasa (copii cu dizabilități).
În 1991 Caron G. și Carr-Hill au propus termenul de “non-formal education” incluzând pe lângă
“para-formal education” și alte trei categorii: educația “populară”, activități pentru dezvoltarea
personală și traininguri profesionale, aceste categorii s-au născut din studii realizate în Argentina,
Canada, Ungaria, Uniunea Sovietică. Educația maselor sau “populară” are ca țintă categoriile
defavorizate, educația de tip “learning by doing” (educația prin practică), adaptarea unor informații la
nevoile și posibilitățile educatului.
Educaţia pentru dezvoltare personală se referă la toate abilitățile pe care un tânăr dorește să și le
însușească: intelectuale, sportive, artistice, și la accesarea ofertei instituțiilor abilitate în acest sens.
Trainingul professional are drept țintă specializarea într-un anumit domeniu (artizanal, antreprenorial,
agricultură sau industrie), iar la finalul trainingului – obținerea unei recunoașteri: diplomă, certificate
de calificare, etc. Toate aceste forme de educație au ceva inedit și anume faptul că derivă din nevoile
identificate de educatului însuși.
Acest tip de educaţie este caracterizată prin:
 răspunderea concretă la cerinţele fixate;
 permite momente de abstractizare, prin extragerea de cunostinţe din viaţa practică;
 elevii sunt implicati în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi;
 are caracter facultativ sau opţional;
 nu se pun note şi nu se face o evaluare riguroasă;
 permite punerea în valoare a aptitudinilor şi intereselor copiilor şi tinerilor;

92
  permite o mare varietate de forme, flexibilitate sporită a formelor, cunoaşte modalitaţi
diferite de finanţare;
 uşurează promovarea muncii în echipă şi a unui demers pluridisciplinar sau
interdisciplinar;
 pune accent pe obiectivele de tip formativ-educativ.

Ea ofera un set de experiente sociale necesare fiecarui individ, venind în completarea celorlalte
tipuri de educaţie prin:
 valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educaţional ;
 oportunităţi pentru valorificarea experienţelor de viaţă ale elevilor, printr-un cadru
flexibil, deschis, prin diversificarea mediilor de învăţare;
 participare individuală, colectivă sau voluntară;
 flexibilitate în modul de a răspunde intereselor elevilor prin gama largă de activităţi
propuse şi posibilitatea ca fiecare elev să decidă la ce activităţi vrea să participe;
  pregatirea pentru viaţă, pentru a deveni cetăţeni activi ai ţării;
 alături de informaţiile şi competenţele specifice anumitor domenii, elevii îşi dezvoltă
capacităţi organizatorice, autogospodăreşti, de gândire critică, de gestionare cât mai
corectă a timpului, de rezolvare a unor probleme;
 cadru specific pentru dezvoltarea unor aptitudini.

Obiective pedagogice specifice:

 sprijinirea indivizilor cu şanse speciale-minime-maxime, de reuşita şcolară,
profesională, etc.;
 stimularea dezvoltării personalităţii indivizilor şi a comunităţii educative locale, la
niveluri superioare de performanţă şi de competenţă pe plan intelectual, moral, estetic,
fizic, tehnologic;
 folosirea corectă a strategiilor de proiectare, de formare şi de perfecţionare profesională;
 de organizare a timpului liber;
 de alfabetizare funcţională a grupurilor sociale defavorizate.
Sistemul de învăţământ este sprijinit direct şi indirect de educaţia nonformală prin două circuite
pedagogice principale:
a) un circuit pedagogic în afara clasei:
cercuri pe discipline de învăţământ (cercul de matematică, cercul de ştiinte ale naturii,
cercul de pictură, de informatică, etc.), cercuri interdisciplinare, cercuri
tematice/transdisciplinare;
 asambluri sportive, artistice, culturale,etc.

93
  întreceri, competiţii, concursuri, olimpiade şcolare.
b) un circuit pedagogic în afara şcolii:
 activităţi perişcolare - organizate special pentru valorificarea educativă a timpului
liber:
 cu resurse tradiţionale: excursii, vizite, tabere, cluburi, universităţi populare,
vizionări de spectacole şi de expoziţii, etc.;
 cu resurse moderne: videotecă, mediatecă, discotecă: radio- televiziune
şcolară, instruire asistată pe calculator, etc.;
 activităţi paraşcolare - organizate în mediul socio - profesional, “ca soluţii
alternative” de perfecţionare, reciclare, instruire permanentă, instituţionalizate
special la nivel de presă pedagogică, radio televiziune - şcolară; cursuri, conferinţe
tematice – cu programe speciale de educaţie permanentă etc.;
Ivan Iuich în teoria”descolarizarii societatii” propune “ patru retele ale cunoasterii”
caracteristice pentru “noile institutii educative” de tip nonformal:
a) o retea de”servicii utilizata in activitatea zilnica” care pun la dispozitia publicului
diferite “ obiecte educative”: instrumente, biblioteci, laboratoare, sali de expozitii,
sali de spectacole, muzee, etc.;
b) o retea de” schimburi de cunostinte” actualizate, bazate pe “o lista de persoane”
dispuse si capabile se asemenea activitati;
c) o retea de comunicare sustinuta printr-un organism care “faciliteaza intrunirile intre
semeni si inregistrarea dorintelor in materie de educatie;
d) o retea de adrese ale persoanelor profesioniste sau amatoare, capabile de “servicii
educative” oferite chiar la nivelul unui ‘anuar”.
Continuturile educatiei nonformale urmaresc desfasurarea unei activitati cu caracter formativ,
dirijate cu personal specializat in stransa legatura cu parintii, elevii, organizatiile
nonguvernamentale social-culturale.
Note specifice educatiei nonformale:
a) proictarea pedagogica neformalizata, cu programe deschise spre interdisciplinaritate
si educatie permanenta- la nivel general-uman, profesional, sportiv, estetic, etc.;
b) organizatia facultativa, neformalizata (ONG) , cu profilare dependenta de optiunile
elevilor si ale comunitatilor scolare si locale, deschise spre experiment si inovatie;
c) evaluarea facultativa, neformalizata, cu accente psihologice, prioritar stimulative,
fara note sau calificative oficiale.

Exemple de activitati de educatie nonformala

1 Activitati directe in sprijinul instruirii elevilor
 activitati individuale
 consultatia
94
  antrenamentul
 activitati de grup
 meditatia
 cercul pe materii
 vizita de lucru

2. Activitati directe in sprijinul educarii elevilor

 formarea competentelor de organizare- autoorganizare
 atribuirea de sarcini
 organizarea clasei de elevi
 actiuni unidisciplinare
 excursia de studiu
 concursul scolar, olimpiadele
 sesiuni de comunicari stiintifice
 activitati pluri si interdisciplinare
 cercuri extracurriculare
 serbari scolare
 competitii culturale, competitii sportive
 expozitii scolare, vizite de studiu
 ateliere teoretice si practice (picture, muzica, fotografie, teatru, IT )
 activitati culturale- vizite la muzee, centre culturale,
 mese rotunde, tabere scolare, cluburi scolare
 jocuri interculturale, jocuri de cooperare
 discutii in grupuri mici sau in plen despre problemele care ii preucupa pe
tineri
 actiunile organizatiilor nonguvernamentale ( Crucea Rosie, Salvati copiii,
Organizatia Nationala”Cercetasii Romaniei’ ) prin promovarea de
proiecte pe cele cinci piste educationale ( dezvoltare fizica, dezvoltare
intelectuala, dezvoltare afectiva, dezvoltare sociala, dezvoltare spirituala)
3.Activitati indirecte in sprijinul educarii
 comemorari sau festivitati
 scoala parintilor
 sedinta cu parintii, consultatii pentru parinti
95
  invitati- personalitati, reprezentanti ai unor institutii culturale, sportive, medicale
etc.
4. Activitati indirecte in sprijinul instruirii
 amenajarea unui spatiu destinat unei discipline: punctu, coltul, atelierul etc.
disciplinei (coltul de lectura, atelierul de pictura, etc)
 traducerea unor mijloace informatice de predare
L. Srinivasan prezinta patru optiuni metodologice generale in ce priveste desfasurarea educatiei
nonformale:
 centrata pe continuturi(sanatate, formare agricola, etc. )
 centrata pe probleme ale vietii cotidiene
 centrata pe constientizare
 educatie umanista
Ca orice educatie si educatia nonformala are limitele ei. Obiectivele sunt realizate pe termen
scurt si metodele sunt lasate la libera alegere a educatorilor. De aceea, exista trei riscuri majore:
 promovarea unui activism de suprafata dependent doar de indeplinirea
obiectivelor concrete;
 avansarea unui proiect dependent doar de mijloacele tehnice disponibile, care pot
dezechilibra legatura dintre subiect si obiectul educatiei;
 scaderea posibilitatii de validare sociala reala a rezultatelor in raport cu “
diplomele si certificatele “ obtinute in invatarea formala;
 eimplicarea totala a indrumatorilor;
Dezvoltarea educatiei nonformale ofera sugestii si chiar solutii la “criza scolii’ La un moment
dat ponderea educatiei poate fi deplasata spre educatia nonformala. Depinde cand ,si cu ce pleaca mai
departe si ce reuseste individul sa faca in continuare.

96
 PROIECT DIDACTIC
„Părţile principale de propoziţie-recapitulare”

Prof. Înv. Primar: Ionescu Roxana-Gabriela, Şcoala Gimnazială ,,Gheorghe Vernescu” Râmnicu Sărat

CLASA: a IV –a

ARIA CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare

DISCIPLINA: Limba şi literatura română

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Călătorii și aventuri

TIPUL LECŢIEI: recapitularea şi sistematizarea cunoştinţelor

SCOPUL LECȚIEI:

 consolidarea cunoștințelor despre părțile principale de propoziție; dezvoltarea capacității de

a rezolva exerciții cu aceste părți de propoziție.
FORMA DE REALIZARE: activitate integrată
DISCIPLINE INTEGRATE:
 Limba şi literatura română
 Matematică
 Muzică şi mişcare
 COMPETENŢE GENERALE:
1. Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare;
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare;
3. Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare;
4. Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare.
 COMPETENŢE SPECIFICE:
 Limba şi literatura română:
1.2. Deducerea sensului unui cuvânt prin raportare la mesajul audiat în contexte de comunicare
previzibile;
1.4. Manifestarea atenţiei faţă de diverse tipuri de mesaje în contexte previzibile;
97
 2.5. Manifestarea interesului pentru participarea la interacţiuni orale;
3.5. Sesizarea abaterilor din textele citite în vederea corectării acestora;
4.1. Recunoaşterea şi remedierea greşelilor de ortografie şi de punctuaţie în redactarea de text.

 COMPETENŢE INTEGRATE:
 Matematică
1.1. Observarea unor modele / regularităţi din cotidian, pentru crearea de raţionamente proprii;

 Muzică și mișcare :

2.1. Cântarea individuală, în mici grupuri, în colectiv, cu asocierea unor elemente de mişcare şi a
acompaniamentului instrumental.

 COMPETENŢE DERIVATE/ OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

La sfârşitul activităţii didactice elevii vor fi capabili:

 cognitive:
O1 – să definească corect părțile principale de propoziţie învățate;

O2 – să recunoască părţile principale de propoziție;

O3– să completeze textele lacunare cu subiectele și predicatele corespunzătoare;

O4 – sa realizeze acordul gramatical între subiect şi predicat;

O5- să analizeze părțile de propoziție indicate;

 psihomotorii:
O6- să dezvolte abilitățile de concentrare şi spirit de observaţie;

 afectiv-atitudinale:
O7 - să participe cu interes la lecţie;

O8 - să manifeste interes pentru rezolvarea sarcinilor date.

98
  STRATEGII DIDACTICE:
 Metode și procedee: conversaţia, exerciţiul, explicaţia, jocul didactic, ciorchinele, analiza
gramaticală, lucrul cu manualul
 Mijloace de învățământ și materiale didactice: caiete, fişe, planşe, tabla, tabla interactiva,
laptop, videoproiector, manual
 Forma de organizare a activității: frontală, individuală, pe grupe
 RESURSE TEMPORALE: 45 minute
 RESURSE UMANE: 22 de elevi
 RESURSE BIBLIOGRAFICE :
1. Pițilă, Tudora; Mihăilescu, Cleopatra-,,Limba și literatura română-manual pentru clasa a-IV-a”,
Editura ArtKlett, București, 2021;

2. Dănilă, Ioan, Ţarălungă, Elena- ,,Lecţia în evenimente –Ghid de proiectare didactică Editura Egal,
București, 2002;

3. Iordăchescu, Carmen- ,, Exerciții de limba română pentru clasele II-IV”, Editura Carminis, Piteşti,
1998;

4. Nuță, Silvia-,, Metodica predării limbii române în clasele primare”, Editura Aramis, Bucuresti, 2000;

5. ***Curriculum Naţional- Programa şcolară pentru clasele a III-a, a-IV-a conform OM

5003/02.12.2014.

 SURSE WEB:
https://wordwall.net/ro/resource/13568819/p%c4%83r%c8%9bile-principale-de-propozi
%c8%9bie

https://www.youtube.com/watch?v=23YrW79zPSM

99
N Compe Elemente de strategie didactică
-tențe
r.
Secvenţe Dura Conţinutul instructiv- educativ al lecţiei Forme de
ta
derivat Metode şi Mijloace Forme de
cr e/
procedee de organizar evaluare
t. didactice
Ob.
învăță- e
mânt
op.

1.

Moment  Se asigură un climat optim pentru buna

1 Conversaţia Frontal
organizatori desfășurare a lecției.
min.
c

2.

Verificarea  Se verifică tema din punct de vedere cantitativ Frontal şi

Aprecieri
temei dar şi calitativ. individual
5  Se fac aprecieri asupra realizării temei. Conversaţia verbale
min.

3. Laptop,
videopro
 Pentru captarea atenției se va folosi jocul Aprecieri
-iector, verbale
„Roata provocărilor” pe platforma Wordwall .
Captarea Conversaţia, Frontal şi
5 joc
atenţiei https://wordwall.net/ro/resource/13568819/p jocul didactic, individual
min. platform
O6 %c4%83r%c8%9bile-principale-de-propozi
problematizarea a
%c8%9bie Wordwal

100
 l

4. Anunţarea 1  Se anunță subiectul lecției și se prezintă Frontal şi

temei şi a min. obiectivele. individual
obiectivelor  Se scrie data şi titlul lecţiei pe tablă: Părţile Tablă,
principale de propoziţie – recapitulare .
caiete

 Se expune elevilor o planșă (anexa 1) pe care

5. Dirijarea o vor rezolva.
8
învățării  Elevii vor răspunde la întrebările adresate și
min. vor completa fișa de lucru.
O1
Explicația
 Se vor lucra diverse exerciții la tablă:
Plansa
O6
 Completați propozițiile utilizând cuvintele Metoda Frontal
alăturate și analizați cuvintele subliniate(anexa
2): chiorchinelui
 1.Elevii... despre albine.
 2. Ea ...în parc, mâine. Fise de
 3. Ieri, Patricia ... la școală. lucru
O2 Conversația
 4. Cursurile ... dimineața.
 5. Daniela ...un geam.
( va merge; povestesc; se desfășoară; a spart; nu
aleargă; n-a venit)
8
min. O5 Exercițiul
Plansa,
 Se propune elevilor o competiție. tabla, Aprecieri
 Se împarte clasa în grupe de câte 3-4 elevi și li verbale
se va da spre rezolvare o fișă (anexa 3). Analiza

101
 I. Completați cu predicatele potrivite: gramaticala caiete Frontal

1. Pasărea... spre soare.

2. Râul ...cu repeziciune.

3. Copacii ... odată cu venirea primăverii.

4. Cocorii ...din țările calde.

Obținerea II. Realizați acordul predicatului cu subiectul:

performanțe
6. i O3  Eu ( a lua, timp viitor).... cartea din ghiozdan.
 Iepurele( a ciuli, timp prezent)...urechile.
 Vremea ( a se încălzi, timpt trecut)... mult.
 Copilul ( a zâmbi, timp prezent) ... frumos.
III. Unește printr-o linie subiectele ( S) cu
predicatele (P):

a) Elevul răspunde.
10 Conversația, Fișe de Observarea
min. Oamenii vin. lucru sistematică
O4 exercițiul Pe grupe a
răspund. comporta-
mentului
b)
elevilor
Păsările scriem.

Noi zboară.

Ei
O8

O7 c)

102
 Băiatul zâmbesc.

Bunicii zâmbește.

Eu

 Grupul care va termina primul și va rezolva

corect va fi recompensat.
 Se observă elevii și se oferă indicațiile Aprecieri
necesare acolo unde este cazul. verbale
 Se anunță grupa câștigătoare.

 Se împarte elevilor o fișă de lucru spre

rezolvare (anexa 4).
7. Asigurarea 5  Se cântă versurile completate de către Exercițiul Fișe de Individual Aprecieri
O3
feed-back- min. elevi din poezia ,,Înfloresc grădinile” de lucru verbale
ului Șt. O. Iosif.
https://www.youtube.com/watch?v=23YrW79zPSM

 Se încheie activitatea prin aprecieri Explicația Frontal Aprecieri

generale şi individuale privitoare la verbale
8. Asigurarea 2 contribuţia elevilor la reuşita lecţiei.
retenției și a min.  Se va da elevilor tema: ex.3, 4/pag. 121; ex. calificative
transferului 2, 3,4/ pag. 129 din manual.

103
 PĂRȚILE PRINCIPALE DE PROPOZIȚIE

 Completați ciorchinele cu noțiunile învățate:

ANEXA 1

104
 Exprimat Exprima
prin t prin

SUBIECTUL PREDICATUL

Întrebări

Tipuri
Tipuri
Întrebăr
i

ANEXA 2

Fișă de lucru

105
  Completați propozițiile utilizând cuvintele alăturate și analizați cuvintele subliniate:

va merge
1.Elevii............................................ despre albine.
povestesc
2. Ea ...................................................în parc, mâine.
se desfășoară
3. Ieri, Patricia ................................. la școală.
a spart
4. Cursurile ...................................... dimineața.
nu aleargă
5. Daniela ........................................un geam.
n-a venit
6.Andrei... .........................................astăzi pe teren.

COMPETIȚIE

106
 ANEXA 3

Fișă de lucru

I. Completați propozițiile cu predicatele potrivite:

1. Pasărea............................................ spre soare.

2. Râul ..................................................cu repeziciune.

3. Copacii ............................................. odată cu venirea primăverii.

4. Cocorii ...............................................din țările calde.

II. Realizați acordul predicatului cu subiectul:

 Eu ( a lua, timp viitor)................................................................... cartea din ghiozdan.

 Iepurele( a ciuli, timp prezent)........................................................... urechile.
 Vremea ( a se încălzi, timpt trecut ).............................................. mult.
 Copilul ( a zâmbi, timp prezent) ..................................................... frumos.

III. Unește printr-o linie predicatele (P) cu subiectele ( S):

a) Oamenii răspunde

Elevul vin

răspund

b) Păsările scriem

Noi zboară

Ei

c)Băiatul zâmbesc

Bunicii zâmbește

Eu

107
 ANEXA 4

FIȘĂ DE LUCRU

 Completați versurile cu subiectele și predicatele potrivite:

Fluturii grădinile Zboară ciocârliile Ceru băieți

pornit

,,Înfloresc ____________________ Cântă____________________ Joacă

fete și __________

________________-i ca oglinda Imn de veselie, Hora-n bătătură.

Prin livezi, albinele ____________________, cu miile, Ah! De ce, n-

am zece vieți,

Și-au ____________colinda. ________________ pe câmpie. Să te cânt,

natură!”

(Înfloresc grădinile - Ștefan Octavian Iosif)

108
 PROIECT EDUCATIV
Local

Viața în nuanțe...

Coordonator proiect: prof. Neșiu Sânziana

C N ,,I Vulcan”, Oradea

PROIECT EDUCATIV

A. DENUMIREA PROIECTULUI

a. Titlul: Viața în nuanțe…

b. Domeniul şi tipul de educaţie în care se încadrează: transcurricular, educativ
c. Tipul de proiect: local

B. APLICANTUL

Echipa de proiect: Prof Claudia C, LIT L Blaga, Oradea

prof Ioana T, LIT L Blaga, Oradea

prof Rodica U, CN I Vulcan, Oradea

prof Lidia U, CN I Vulcan, Oradea

prof. Smaranda F, Liceul de Arte, Oradea

prof Nora G , Liceul de Arte, Oradea

prof Corina P, Colegiul Național E. Gojdu, Oradea

Experienţă în domeniul proiectului:

În şcoală s-au mai desfăşurat anterior proiecte educative, atât pe plan local, cât şi pe plan
naţional şi internaţional.

109
Şi din punctul de vedere al resurselor financiare, au fost derulate atât proiecte cu finanţare proprie, cât
şi proiecte cu finanţare europeană, in cazul proiectului şcolar Comenius I, LINGUA, 2006., Erasmus,
sau Erasmus + (2018 / 2022)

Membrii echipei de proiect au dobândit experienţă în derularea proiectelor educative,

colaborând eficient şi gestionând cu rezultate foarte bune resursele materiale alocate.

C. CONTEXT

Şcoala sprijină nu doar dezvoltarea intelectuală a elevilor, ci îi pregăteşte în egală măsură pe

aceştia pentru integrarea lor socială.
Interacţionarea elevilor de liceu, clasele a IX, X, XI, are un impact benefic asupra tuturor celor
implicaţi: pe de o parte, diminuează izolarea elevilor cu real potenţial artistic, contribuind la afirmarea
artistică a tinerelor condeie, pe de altă parte, dezvoltă abilităţile de a citi, comunica şi interrelaţiona ale
tuturor elevilor.

Proiectul Viața în nuanțe...va avea în vedere:

 premisele motivaţionale – socializarea elevilor, crearea unei atmosfere competiţionale, a unei

emulaţii, stimularea trăirilor şi emoţiilor artistice, dezvoltarea gustului pentru citit.

 baza materială – şcoala are cabinete şi bibliotecă cu sală de lectură, care e de natură să asigure
accesul la informare, iar prin intermediul revistei de cultură „Cântecul Vârstelor”, pune la dispoziţia
tinerilor atât ediţiile succesive ale publicaţiei, cât şi o parte din spaţiul acesteia pentru scrierile cele
mai valoroase ale elevilor.

 Orientarea spre colaborare – la nivel de grupuri şcolare, clase de elevi, cadre didactice implicate în
proiect.

Un valoros element de context îl constituie preocuparea spre activităţi cu caracter de încurajare

a elevilor de a se dedica cititului, nu doar în cadrul activităţilor din proiect, dar şi după terminarea
acestuia, în scopul susţinerii tinerelor condeie, aflate pentru prima dată faţă în faţă cu un public
obiectiv şi exigent.

110
D: DESCRIEREA PROIECTULUI

Scop: dezvoltarea şi creşterea interesului tinerilor pentru citit, ridicarea nivelului intelectual, al
gradului de cultură şi descoperirea unor talente literare.

Obiectivele proiectului:
- Socializarea elevilor din clasele participante
- Stimularea gustului pentru citit
- Discriminarea dintre bine scris şi mai puţin bine scris prin dezvoltarea unui comportament
critic pozitiv
- Stimularea şi dezvoltarea trăirilor şi a emoţiilor, într-un cadru competiţional
- Găsirea şi încurajarea tinerelor condeie, publicarea talentelor autentice în revista „Cântecul
vârstelor”
- Dezvoltarea gustului estetic prin receptarea şi producerea lucrărilor artistice
- Ridicarea gradului de implicare civică a tinerilor

Grup ţintă:

DIRECT:

 20 elevi din clasa a XI B de la Liceul Teoretic „L.Blaga”, Oradea

 20 elevi din claselea X A și a X D de la Colegiul Național „I Vulcan”,Oradea
 15 elevi din clasa a IX A şi a X C de la Liceul de Arte, Oradea
 15 elevi din clasa a XI A de la Colegiul Național „E Gojdu”, Oradea

INDIRECT:

 Cadre didactice
 Părinţi
 Cititorii revistelor școlare din unitățile participante
 Comunitatea locală

Durata: Februarie 2022 – iunie 2022

Resurse:

a) materiale: din şcoală,

din comunitate

111
 b) umane: elevii din şcoală
cadre didactice,

membrii redacţiei revistei oradene

reprezentanţi ai partenerilor şi ai comunităţii

c) de timp :după orele de curs

în vacanţe

în zilele speciale pentru marcarea unor evenimente

Conţinutul proiectului:

Lunar, elevii din clasele implicate în proiect şi membrii redacţiei revistei școlare vor desfăşura o
serie de activităţi comune, conform graficului prezentat mai jos, activităţi care vor fi monitorizate şi
analizate în cadrul unui raport de activitate.

E . Calendarul activităţilor:

Nr Activitatea Grup țintă Termen Resposabil Rezultate

crt.

01 Sărbătoarea dragostei Elevii Februarie LIT L.Blaga, organizarea unei

implicați în 2022 lecţiiinterdisciplinare
proiect Oradea având ca temă de discuţie
Valentine ‘s şi Dragobete,

02 Primăvaraîn literatura Elevii Martie Liceul de organizarea unui atelier

română și universală implicați în Arte, de lucru în care se vor citi
proiect 2022 fragmente de texte
Oradea originale , creaţie a
elevilor implicaţi în
proiect

03 Cafeneaua literară, Elevii Aprilie Colegiul Organizarea unor lecții

omagiu creatorului implicați în Național interdisciplinare având ca
proiect 2022 temă
E Gojdu,

112
 Oradea CREATORUL

04 Carnavalul Elevii Mai Colegiul organizarea unui atelier

personajelor literare implicați în Național de lucru în care se vor citi
proiect 2022 fragmente de texte
I Vulcan, originale , creaţie a
Oradea elevilor implicaţi în
proiect

05 Bun de tipar Elevii Iunie 2022 Echipa de lansarea și publicarea

implicați în proiect tinerelor condeie afirmate
proiect în urma unui concurs de
creație literară.

G. Monitorizarea proiectului:

Rapoarte pentru fiecare activitate realizată, înregistrări video, fotografii, articole în presa locală

H. Rezultate așteptate:

Îmbogățirea experiențelor de învățare

Dezvoltarea deprinderilor de a lucre în echipă

Dezvoltarea deprinderilor de citire, recitare și interpretare a unor texte literare

Cultivarea spiritului moral creștin

Cultivarea capacităților și aptitudinilor pentru muncă

I. Diseminare:

Prezentarea rezultatelor proiectului în comisiile metodice

Realizarea unor lansări de carte, reviste școlare
Realizarea unui CD cu imagini din activităţile derulate în cadrul proiectului
Expunerea de fotografii realizate pe parcursul proiectului

J. Impactul proiectului:

113
Întărirea colaborării elevi - cadre didactice implicate pentru descoperirea și stimularea talentelor
elevilor
Dorința elevilor de a desfășura mai multe activități extracurriculare și interdisciplinare
Implicarea afectivă și responsabilă a elevilor în cadrul activităților

K. Sustenabilitatea proiectului:

Deschizând interesul elevilor pentru activităţi artistice, aceştia vor manifesta mai mult interes
pentru lectură, vor fi mai motivaţi în lectura şcolară, vor stabili mai uşor contacte de colaborare cu
alţi elevi, vor creşte şansele de reuşită în plan personal, precum şi gradul de implicare civică.

L. BugetulProiectului: Fonduri proprii, precum şi finanțări obținute pe parcurs

M. Parteneri
 Colegiul Național ,,Iosif Vulcan”, Oradea
 Liceul de Arte, Oradea
 Colegiul Național „Emanuil Gojdu”, Oradea

N. Anexe
 Acorduri parteneriale

114