CONCLUZII

Dincolo de disfuncţii, curriculumul la decizia şcolii rămâne dincolo de disfuncţii, o realitate

a şcolii de azi, realitate care şi-a câştigat o serie de adepţi (fapt important este că printre aceştia se
numără şi majoritatea elevilor dar și mulți părinți) şi care presupune starea de normalitate prin
acceptarea diferenţei. Curriculumul la decizia şcolii ca putere a instituţiei de învăţământ, permite
astfel crearea unui ethos propriu care conferă diferenţa în cadrul şcoalii românești la acest început
de secol XXI.
Dinamica înregistrată la nivel naţional,socială şi economică a determinat apariţia unor
schimbări semnificative în sistemul educaţional românesc. Școlile şi comunităţile se confruntă
astfel, cu o serie de provocări ce vizează şi nevoile reale ale beneficiarilor de servicii educaţionale.
Un curriculum realizat la nivelul şcolii presupune că cele trei mari procese ale schimbării
curriculare – conceperea, implementarea şi evaluarea – sunt realizate de acelaşi grup de oameni din
interiorul unei unităţi de învăţământ.
Prin dreptul conferit şcolii de a lua decizii, CDŞ-ul este în fapt emblema puterii reale a
acesteia. Derivată din dreptul, oferit de planul-cadru, de a decide asupra unui segment al
curriculumului naţional, această putere dă posibilitatea definirii unor trasee particulare de învăţare
ale elevilor şi care individualizează și personalizează în același timp oferta educaţională.
Într-o societate a cunoaşterii, curriculumul la decizia şcolii este o oportunitate de a extinde
gama de conţinuturi, strategii şi metodologii de învăţare pe care le experimentează elevul.
Curriculumul pe discipline este, în mod tradiţional, implementat prin mijloace predominant,
didactice. Pentru a-i pregăti pe elevi pentru viaţa de adult şi pentru cea în câmpul muncii, este
nevoie de metodologii de învăţare moderne care să le ofere elevilor un mai mare control şi
responsabilitate în legătură cu propria învăţare. Printre schimbările pe care trebuie să le ia în
considerare curriculumul la decizia şcolii sunt prezente:
 schimbări în societate;
 impactul tehnologiei actuale;
 o nouă înţelegere a modului în care învaţă oamenii din altfel de societăți;
 nevoia pentru o mai mare personalizare şi inovare;
 creşterea dimensiunii internaţionale a vieţii şi a pieţei muncii mai ales în statele U.E.
Pregătirea elevilor pentru această lume în schimbare reprezintă o responsabilitate şi o
provocare considerabilă. Abilitatea elevilor de a face faţă acestei lumi nu va fi garantată prin
memorarea unui număr de cunoştinţe tradiţionale, ci va depinde de abilitatea de a învăţa şi aplica
permanent noi conținuturi, pentru a se adapta cerinţelor variabile ale vieţii adulte şi a celei de
salariat. Să-i înveţe pe elevi cum să înveţe este aşadar, prioritatea unui curriculum modern, iar
curriculumul şcolii actuale trebuie să-i formeze pe elevi, oferindu-le aceste competenţe vitale.
A învăţa cum să înveţi implică ideea că modul în care elevii acumulează cunoștințe este cel
puţin la fel de important ca ceea ce învaţă. Şcolii i se cere să regândească acele părţi ale
curriculumului asupra cărora are puterea de decizie din punctul de vedere al elevului şi al modului
în care acesta îşi sporeşte abilitatea de a învăţa. Această abordare a învăţării este în general
denumită învăţare centrată pe elev şi ţinta ei este să ajute la formarea elevilor pentru o pregatire atăt
teoretică cât și practică.
Or, tocmai curriculum-ul la decizia şcolii oferă posibilitatea de a introduce treptat această
abordare importantă a învăţării în şcolile care nu au pornit în această direcţie până acum. Un alt
raport între curriculumul nucleu şi cel aflat la dispoziţia şcolii, o regândire a practicilor manageriale
o nouă viziune asupra misiunii şi finalităţilor învăţământului din partea tuturor actorilor implicați în
actul educațional, pot pune în valoare valenţele pozitive şi stimulative ale curriculumului la decizia
şcolii într-o societate a cunoașterii bazată pe competiție pură.