Dragi parinti,

 
Astăzi m-am decis să mă adresez vouă, deoarece meseria de părinte de
adolescent este una dintre cele mai grele. Ca orice meserie, si meseria de părinte
este plină de încercări si indoieli, reuşite si greşeli, sentimente de incertitudine,
de nesiguranta, de teama de a nu gresi sau de dorinta de a atinge perfectiunea in
educarea copilului. „Lumea parintilor” se concentreaza adesea in jurul copilului
in termeni de bune intentii, dar fara a-i intelege asteptarile. Ei bine nu ne nastem
parinti - devenim. Aceasta meserie se invata la cald, pentru ca nu exista scoli sau
facultati de facut parinti. Primele exemple sau contra-exemple sunt chiar proprii
parinti. 
 
Daca aveti indoieli, va invit sa va amintiti de un vechi proverb si anume: ”vai de
parintii care nu asculta de copii”. Poate unora dintre dumneavoastra le-am starnit
revolta. Aveti rabadare! Proverbul nu se refera la „a face” tot ce vrea copilul sau
la a-i face toate poftele! Se refera la capacitatea parintilor de a asculta  si nu doar
de a auzi, pentru ca limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci este destinat
ochilor si inimii… Fiind părinte ati fost obligat ca de la inceput sa faceti
alegerile pentru el (copilul fiind prea mic pentru a alege), dar cu trecerea
timpului lucrurile se schimba. Sa fii alaturi de un copil de-a lungul dezvoltarii
sale inseamna adesea renuntare, departarea de planurie facute, de propriile
dorinte, pentru a-l insoti acolo unde alege sa se dezvaluie. Un cadou frumos pe
care il putem face copiilor nostri sau celor de care ne ocupam este sa le dam voie
sa fie credinciosi fata de sine. 
 
Daca toate sentimentele si nevoile copiilor ar putea fi trecute in cuvinte, atunci
ar suna asa. Sa ascultam….
 
- Te rog sa nu ma corectezi in public, pentru ca ma simt umilit si doar orgoliul
tau va avea de castigat. Voi sti ca am gresit daca imi explici bland intre patru
ochi.
- Te rog nu incerca sa discuti comportamentul meu in febra conflictului mai ales
pe un ton ridicat. Din anumite motive, auzul meu nu e foarte bun (crezi ca te aud
mai bine daca tipi??) iar cooperarea mea e mult mai slaba. 
- Te rog sa nu imi tii predici! Vei fi surprins sa vezi cat de bine stiu ce e bine si
ce e rau.
- Te rog nu ma face sa simt ca greselile mele sunt ireparabile. A gresi este
omeneste. Trebuie sa invat sa fac greseli fara a avea sentimentul ca nu sunt bun
de nimic.
- Te rog nu ma cicali. Daca o faci, va trebui sa ma protejez prin a parea surd.
Crezi ca daca imi repeti pana la epuizare voi retine mai bine???? Ma voi simti
agasat. 
- Nu-mi cere de fiecare data explicatii pentru actiunile mele gresite. Ma voi simti
controlat si agasat si voi crede ca nu ai incredere in mine. 
- Te rog nu ma pedepsi prea tare. Ma voi speria si atunci voi spune minciuni.
- Imi place sa experimentez. Eu invat din asta, deci obisnuieste-te, te rog

- Te rog nu ma feri de consecinte, chiar daca tu crezi ca ma protejezi! Trebuie sa

invat din experiente.
- Te rog nu ma rasfata. Voi crede ca eu sunt mult mai bun decât ceilalti si ca ei
sunt aici ca sa ma serveasca pe mine. Iar atunci cand voi intra în societate,
crezând ca totul mi se cuvine, imi voi face greu prieteni.
- Te rog nu face nimic din ceea ce as putea face si singur. Asta ma impiedica sa
invat cum sa-mi rezolv problemele, ma priveaza de dreptul de a experimenta si
de a invata de pe urma propriilor greseli. In felul asta voi continua sa te folosesc
pe tine sau pe altii in serviciul meu (si asta ma face sa imi pierd increderea in
mine si propria responsabilitate). 
- Nu-mi da prea mult si prea des. Asta ma priveaza de satisfactia provocata de
castigarea a ceea ce imi doresc si ma incurajeaza sa cred ca nu este nevoie sa
depun efort pentru a obtine ceva.
- Te rog nu ma „supraveghea”, „supraproteja”si „supraevalua”. Ma simt frustrat
si inferior. Asta ma impiedica sa ma simt acceptat asa cum sunt. Voi crede ca nu
ai incredere in mine si ca nu crezi ca pot sa ma comport responsabil.
- Sa nu-ti fie teama sa fii ferm (nu agresiv) cu mine. Asta ma aseaza la locul
meu, imi da senzatia de limite si am nevoie de ele.
- Te rog sa nu folosesti forta cu mine.  Nu imi impune ceva. Asta ma obisnuieste
cu ideea ca numai forta/ puterea conteaza. Probabil ca asa voi reactiona si eu cu
ceilalti sau cu tine mai tarziu. Voi raspunde mult mai bine daca sunt “condus”
discret.
- Te rog sa nu fii inconsecvent. Asta ma pune in incurcatura si ma face sa incerc
sa scap nepedepsit indiferent ce fac. 
- Te rog nu ma ironiza. Chiar si atunci cand gresesc. Nu voi sti ce sa cred.
Vorbeste cu mine clar si serios.
- Te rog nu-mi spune ce sa nu fac!!!!Centreaza-te mai putin pe greseala.  Spune-
mi mai bine ce si cum sa fac! Arata-mi. Fi modelul meu.
- Te rog sa nu faci promisiuni pe care s-ar putea sa nu le poti tine. Asta ma va
face sa imi pierd increderea in tine.
- Te rog sa nu raspunzi provocarilor mele atunci cand fac lucruri care te supara.
Voi incerca atunci sa te provoc mai mult si sa capat mai multe “victorii”.
- Te rog nu ma face sa ma simt mai mic decat sunt. Voi incerca sa-ti demonstrez
contrariul purtandu-ma ca o persoana importanta.
- Te rog nu ma baga in seama doar atunci cand sunt bolnav sau indispus. S-ar
putea sa profit de faptul ca-mi acorzi mai multa atentie doar atunci…
- Te rog nu ma respinge cand pun intrebari. Daca o faci, vei constata ca nu te
mai intreb pe tine si-mi caut informatiile in alta parte. 
- Nu-mi raspunde la intrebarile prostesti, lipsite de sens. Altfel, voi incerca sa te
agat mereu cu astfel de intrebari. Sa stii ca nu-mi doresc chiar atat de mult sa-mi
raspunzi la intrebari, ci sa intelegi ce se afla in spatele lor- adevarata mea
problema.
- Nu incerca niciodata sa arati cat esti de perfect sau infailibil. Ma faci sa ma
simt ca nu te voi putea ajunge vreodata. Iar mai tarziu voi vedea si singur
adevarul si voi fi dezamagit.
- Nu uita ca eu nu pot creste fara o gramada de incurajari si intelegere. O
apreciere castigata cinstit este uitata pe cand o mustrare batjocoritoare nu!
- Cel mai important lucru: te iubesc mult- iubeste-ma si tu, dar nu pentru tine, ci
pentru mine!!!
 
Pe curand.