COMUNICARE

Tema:
Modalităţi ale comunicării interumane
în cadrul orelor de Informatică

2021
 Modalităţi ale comunicării interumane
în cadrul orelor de Informatică

La început a fost cuvântul. Această frază biblică indică cel mai elocvent
contribuţia cuvântului în apariţia şi dezvoltarea omului, societăţii, ştiinţei.
Într-adevăr totul a început de la cuvânt, de la limbajul de uz cotidian – condiţie
necesară pentru gândire. Anume în cadrul limbajului au apărut germenii aparatului
formal: logica formală, pe de o parte, şi, pe de altă parte, aritmetica şi geometria
douleană.
La o anumită etapă a dezvoltării culturale aceste mecanisme au început să se
dezvolte separat. Geometria euclidiană poate fi considerată un prim rezultat
important al interacţiunii lor. Dar în continuare căile matematicii şi logicii s-au
depărtat atât de mult, încât, pe parcursul multor secole erau considerate ca domenii
separate (logica era considerată ca ştiinţă umanitară, iar matematica – ştiinţă reală.
Abia, începând cu sec. XIX,  s-a produs o apropiere între matematică şi logică şi
unul din produsele finale este apariţia ciberneticii şi tehnicii de calcul.
Leibniţ şi mulţi alţi învăţaţi considerau, că toate procesele din lumea reală şi
sfera abstractă pot fi descrise cu ajutorul limbajului formal, prin calcule, dar în
lucrările lui fon Neiman este evidenţiat faptul, că gândirea umană, limbajul sunt
realizate, datorită unui sistem supercomplex – creierul uman.
Viaţa noastră interioară şi exprimarea ei prin limbajul verbal, nonverbal,
paraverbal sunt atât de diverse încît traducerea lor într-un limbaj „concret”,
artificial este practic imposibilă. Echipamentele cibernetice elucidează foarte bine
elementele importante ale gândirii umane, dar individul atrage atenţia la
veridicitatea cuvintelor şi prin entuziasmul său, prin conotarea afectivă etc.
Ceea ce uneşte omul şi maşina electronică este obţinerea aceluiaş tip de rezultat.
Un calculator, cât de performant ar fi, nu va simţi şi nu va avea asociaţii,
sentimente ce stimulează atât de mult gândirea umană: amintirile din copilărie,
instinctele biologice, particularităţile limbajului, comportamentul ş. a. care s-au
format în rezultatul evoluţiei speciei biologice şi dezvoltării ei  sociale .
Informatica, apărută în anii 50 ai sec. XX, are ca obiective: identificarea noilor
„metode de culegere, transmitere, prelucrare şi stocare a informaţiilor referitoare la
cunoaşterea şi conducerea fenomenelor complexe din societate, ştiinţă, tehnică,
economie etc., dar nu tinde, nicidecum, spre înlocuirea omului printr-o
cibermaşină. „E o descoperire a unor posibilităţi, a unui regim nou de lucru, a unei
noi modalităţi de gândire.”
Specificul disciplinei informatica constă în utilizarea pe larg a comunicării om-
maşină. Calculatoarele sporesc productivitatea muncii, dar, totodată, treptat se
transformă într-un produs de larg consum, inclusiv distracţie la domiciliu. Găsirea
modalităţilor eficiente de comunicare calculator-om au uşurat la maximum
procesul de cunoaştere şi utilizare a diverselor echipamente ale calculatorului. 
Serviciile oferite de calculator (Internet, poşta electronică, jocuri, ştiri, discuţii,
prezentarea şi căutarea informaţiei etc.), accesul liber, practic la orice tip de
informaţie, atrage un număr foarte mare de persoane, inclusiv copii.
„Stând în faţa unui calculator, copilul are posibilitatea nu numai să însuşească
câte ceva, jucându-se, ci să se distreze în timp ce învaţă. În afară de caiet şi carte,
lui i se oferă astfel un mijloc eficace de citire, scriere, control […], de corectare a
greşelilor […], de calculări diverse şi căutări, de analiză şi luare de decizii.” Elevii
studiază programarea nu pentru a deveni programatori, dar „pentru sporirea
nivelului culturii calculaţionale.”
„Lucrând cu calculatorul, elevul vorbeşte ca şi cum cu sine.” Avantajele acestei
modalităţi de lucru sunt: concentrarea atenţiei, lucru individual, lipsa grabei,
utilizarea operaţiilor de gândire, ca judecata, analiza, sinteza, compararea,
clasificarea etc., luarea deciziilor, algoritmizarea, dezvoltarea încrederii în sine, în
forţele proprii ş. a.
Dar există şi un şir de dezavantaje: probleme, legate de văz, formarea dependenţei
de calculator, surmenaj, precum şi o problemă, care la moment, nu este vehiculată
des, reducerea comunicării interumane. Astfel există „pericolul formării
personalităţii înstrăinate de normele morale cu toate consecinţele sale.” Folosirea
excesivă a calculatorului, reduce „comunicarea pe viu”.
Deoarece, relaţia de comunicare conferă procesului de învăţământ valoarea
unei intervenţii educaţionale complexe, bazată pe un limbaj didactic care determină
în structura personalităţii şcolarului […] modificări în forme şi intensităţi diferite
de natură cognitivă, afectivă, atitudinală, acţională”, e important de a utiliza
diverse modalităţi de comunicare pentru a realiza cu succes scopul educaţional:
1. Conversaţia este o metodă de învăţământ care constă dintr-o succesiune de
întrebări orale adresate elevilor, prin care se suscită anumite idei şi raţionamente
din partea acestora. Prin „sistemul de întrebări judicioase profesorul dirijează
gândirea elevilor […] spre găsirea unor soluţii, spre formularea unor generalizări
[…] şi/sau spre descoperirea şi însuşirea unor cunoştinţe noi” şi pentru orientarea
motivarea elevilor spre comunicare.
2. Metodele interactive şi de colaborare contribuie nu numai la însuşirea mai
calitativă a informaţiei, la formarea competenţelor, dar şi la dezvoltarea abilităţilor
de comunicare, activizând gândirea critică a elevilor, prin încurajarea exprimării
libere, prin abordarea diverselor păreri etc. „Elevii devin profesori, iar clasa – o
comunitate de învăţare” . Ele cultivă relaţii bazate pe respect şi ajutor reciproc.
Fiind aplicate în cadrul lecţiilor, aceste metode permit crearea unei atmosfere de
comunicare între elevi, permite fiecărui elev un rol activ şi responsabil.
3. Jocul didactic este „o metodă de învăţământ în care predomină acţiunea
didactică simulată.” Jocurile asigură o asimilare ludică a cunoştinţelor, formarea
competenţilor specifice lucrului la calculator, dar şi a abilităţilor comunicative,
îmbunătăţesc relaţiile profesor-elev, elev-elev. De asemenea, prin joc elevii învaţă
modalităţi de relaxare periodică în timpul lucrului la calculator.
4. Feed-back-ul este „reacţia inversă sau conexiunea inversă” în cadrul căreia
„relaţia de comunicare şi informare este orientată în sens invers – de la receptor
(elev) la emiţător (profesor).” În cadrul feed-beck-ului elevul transmite informaţia
profesorului. Din informaţia primită profesorul modifică activitatea didactică
pentru a evita lacunele, distorsiunile, nu numai pentru a îmbunătăţi calitatea
procesului de instruire , dar şi pentru a îmbunătăţi calitatea comunicării.
5. Reflexia, prin care se subânţelege „conştientizarea de către subiect a felului
cum este perceput el de către alţii şi apreciat ca partener de comunicare.” Reflexia
se dezvoltă în cadrul comunicării cu adulţii şi cu semenii. Deoarece la momentul
actual, profesorul continuă să fie un model şi aprecierea „adultului este
semnificativă pentru elev”, comunicarea cu profesorul trebuie să contribuie la
transformarea elevului, să-l ajute „să devină, să evolueze, să se implice, să
acţioneze personal” şi, respectiv, să ajute la formarea unui model sănătos şi corect
de utilizare a calculatorului.
6. Cunoaşterea factorilor care influenţează comunicarea. E foarte important
cunoaşterea şi evitarea factorilor negativi, care influenţează comunicarea, pentru a
nu contribui la închistarea elevului, la cufundarea elevului în „lumea virtuală,” care
este un interlocutor ideal, ce nu face niciodată observaţii şi nu judecă:
– Materialul se va explica într-un limbaj accesibil, înţeles de elevi. Codul folosit
„va fi cu atât mai performant cu cât va fi mai puţin ambiguu.”
– Să se evite „cuvintele-şoc” care pot declanşa asociaţii neplăcute, blocând actul
de comunicare (efectul halo).
– Cuvintele utilizate trebuie să respecte o anumită ierarhie. „Astfel poziţia
centrală a unui termen este determinată de natura şi importanţa informaţiei pe care
acesta o vehiculează.”
 – Un rol important în comunicare revine ordinii cuvintelor (efectul de
primaritate). Se ştie „că primele cuvinte sunt esenţiale întrucât introduc , deci
determină… o acceptare a continuării mesajului.”
– Profesorul va fi atent la alegerea canalului de comunicare în procesul
proiectării şi desfăşurării lecţiei: poziţia în spaţiu, distanţa etc.
Formele de comunicare:
a) Comunicarea verbală este comunicarea mesajului prin cuvinte, oral sau în
scris. Ea este specifică doar omului.
b) Comunicare paraverbală poate fi exprimată prin caracteristicile vocii:
tonalitate, ritmul vorbirii, informaţie, diapazonul vocii, tempoul vorbirii şi
„însoţesc vorbirea prin semnificaţii comunicative specifice. Din experienţa proprie
profesorii cunosc foarte bine valoarea comunicativă a tăcerii în cadrul relaţiilor cu
elevii.
 c) Comunicarea nonverabală „constă în transmiterea mesajului fără cuvinte sau
simboluri care le înlocuiesc: contact vizual, mimică, gesturi) postură.”
Comunicăm şi prin îmbrăcămintea purtată, relaţiile stabilite, spaţiul ocupat şi
distanţele faţă de interlocutor.
În ultimii ani comunicarea a fost abordată în diverse domenii, inclusiv în
pedagogie. Cu toate acestea, în cadrul orelor de informatică comunicării i se acordă
o atenţie insuficientă. E necesar de a cunoaşte modalităţile de comunicare,
aspectele comunicării pentru a realiza cu succes obiectivele, dar mai ales pentru a
evita dependenţa de calculator, pentru a asigura o comunicare eficientă atît în
activităţile şcolare, cât şi extraşcolare.
Calculatorul constituie un „tezaurus”, o „bogăţie”, o „comoară”, dar această
„comoară” poate fi valorificată doar în procesul comunicării. Deoarece cuvântul
este numai la început, e şi la final.