CONSTRUCȚIILE VERBALE – ACTIVE. PASIVE.

REFLEXIVE

A. Construcția verbală activă

- când subiectul este autorul acțiunii care se exercită asupra unui obiect;
Ex. Andrei scrie o compunere.
Echipa noastră va confecționa decorurile. El doarme.

B. Construcția verbală pasivă

- când subiectul suportă acțiunea făcută de autorul ei;

Ex. Compunerea este scrisă de Andrei.
Decorurile vor fi confecționate de echipa noastră.
Obs! Construcția pasivă se constituie dintr-un subiect (exprimat sau neexprimat) + o formă verbală pasivă + un
complement de agent.
La diateza pasivă, predicatul este verbal.→ PV = vb. auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat.
Ex. Replica este rostită de Ana. (este rostită = PV)
Replicile sunt rostite de Ana.

♦ COMPLEMENTUL DE AGENT = un tip special de complement prepozițional care denumește autorul

acțiunii dintr-o construcție pasivă.
Stă în cazul Ac, este precedat de prepoziții (de către; de) și poate fi exprimat prin:
- substantiv: Ana este apreciată de către public.
- pronume: Ana a fost admirată de noi.
- numeral: Ana va fi felicitată de cei doi.

Obs! Uneori, complementul de agent nu este exprimat, dar se poate deduce.

Compunerea este redactată de sora mea. → PV
Compunerea este redactată cu bucurie. (complementul de agent se deduce) → PV

PREDICATUL

Predicatul este un component central al unei propoziții. Acesta poate fi verbal sau nominal.
I. PREDICATUL VERBAL
- arată ce face subiectul și se poate exprima prin:
1. verb predicativ (la un mod personal)
Copiii cântă.
Echipa noastră a fost ajutată de voluntari. (PV → construcție pasivă)
Mihai se gândește la vacanță. (PV →construcție reflexivă)

1
2. locuțiune verbală
Băiatul și-a luat inima în dinți.
3. interjecție predicativă
Uite că nu mai plouă!
Iepurele țuști! în tufiș.
II. PREDICATUL NOMINAL
PN = verb copulativ + nume predicativ.
Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a părea, a rămâne, a însemna.
NUMELE PREDICATIV poate fi:
♦ simplu: este alcătuit dintr-un singur termen; → Cerul este senin.
♦ multiplu: este alcătuit din mai mulți termini; → Ana este simpatică și prietenoasă.

Numele predicativ se poate exprima prin:

1. substantiv: în cazul N, Ac (cu prepoziție) + G (precedat de articol posesiv sau de prepoziție/ locuțiuni
prepoziționale)
Ionel este fiul lui Take. (caz N)
Rochia ei este de mătase. (caz Ac. cu prepoziție)
Ei sunt contra imitațiilor. (caz G cu prepoziție)
Manualele sunt ale elevilor. (caz G, cu articol genitival/ posesiv)

2. locuțiune substantivală → ex. Gestul lui este o bătaie de joc.

3. pronume (personal, personal de politețe, posesiv, demonstrativ, nehotărât, interogativ, relativ, negativ)
Adevărul este altul. (NP, caz N)
Cine este autorul comediei? (NP, caz N)
Florile sunt de la noi. (NP, caz Ac)
Maria este împotriva alor noștri. (NP, caz G)
Biblioteca este a bunicilor. (NP, caz G)

4. adjectiv (caz N)
• adjectiv propriu-zis → ex. Amintirile ei păreau plăcute.
• adjectiv provenit din verb la participiu → ex. Câmpul este înverzit.
• adjectiv provenit din verb la gerunziu → ex. Coșurile sunt fumegânde.

5. Numeral cardinal cu valoare pronominală → ex. Colegii dânsului sunt cei doi. (caz N)
Numeral ordinal cu valoare pronominală → ex. Ana va ieși prima la tragerea la sorți. (caz N)

6. Verbe la moduri nepersonale

2
a. infinitiv → Dorința lui este de a primi acest rol.
b. supin → Voința lui este de admirat.

7. Adverb de mod: → Caietul copilului este altfel.

ATENȚIE! A nu se confunda PN exprimat prin construcție activă cu PV exprimat prin construcție pasivă!
Grădina este îngrijită. (PN, construcție activă)
Grădina este îngrijită de bunici. (PV, construcție pasivă)
Grădina este îngrijită cu drag. (PV, construcție pasivă; complementul de agent se subînțelege)

B. Construcțiile cu pronume reflexive

= construcțiile în care forma neaccentuată (clitică) a pronumelui reflexiv aflat în cazul D sau Ac însoțește un verb
(se spală, își spune);
Uneori, construcția cu pronume reflexiv conține și forma accentuată a pron. reflexiv:
Ex. Nu numai pe noi, ci și pe sine se amăgește.
Pron. reflexiv poate intra în componența locuțiunilor verbale:→ a-și bate joc, a se face de râs.

♦ Există două feluri de construcțiile cu pronume reflexive:

1. construcții în care pron. reflexiv nu are funcție sintactică (→ intră în structura verbului și nu se analizează
separat): → Ex. Ana se gândește la tine.

2. construcții în care pron. reflexiv are funcție sintactică de:

a. complement direct → Ionel se cunoaște destul de bine. (Cd, caz Ac)
b. complement indirect → Ionel își atribuie un rol nemeritat. (Ci, caz D)
c. complement posesiv → Ana și-a pregătit costumul. (Obs! „costumul” este al „Anei”)
d. atribut pronominal în dativ → Mă imaginez la casa-mi.

ATENȚIE!
♦ În enunț, pronumele reflexiv nu are funcție sintactică atunci când nu se poate relua prin forma accentuată + nu
se poate înlocui printr-un pronume personal.
♦ Pronumele reflexiv are funcție sintactică dacă se poate înlocui un pronume personal.
Ex. Ana se supraestimează./ (Ana ne supraestimează.)

Obs! Reluarea pronumelui reflexiv printr-o formă accentuată:

Ana se supraestimează pe sine/ pe ea. („se” – Cd)
Copiii și-au trimis mesaje. (→ unii altora) („și”- Ci)
Ionel își pregătește temele. (→ temele lui).

3
 C. Construcțiile pasiv-reflexive
Uneori, pronumele reflexiv însoțește un verb care permite, în context, un complement de agent, exprimat sau
neexprimat.
Ex. Fișele se împart de către profesor.
Fișele se așază pe bancă (de către elevi).
Aceste construcții se numesc pasiv-reflexive.

CONSTRUCȚIILE IMPERSONALE

→ sunt organizate în jurul unor verbe ce au în comun absența unui subiect/ sau absența unui subiect care denumește
o persoană.
Există verbe/ construcții verbale care sunt întotdeauna impersonale și verbe/ construcții verbale care devin
impersonale, în funcție de context.
1. Verbele și construcțiile verbale care sunt întotdeauna impersonale:
a. fără subiect:
• când exprimă fenomene ale naturii → ex. Tună. Plouă. Burnițează. Se înserează. Se înnoptează.
• când referirea la o persoană se face printr-un complement direct/ sau complement indirect
ex. Mă ustură în gât. (mă – Cd)
Îmi pasă de rezultatele echipei naționale. (îmi –Ci)
• când se referă la denumirea unei persoane: → ex. Mă cheamă Matei.
b. cu subiect
• când verbul din cadrul construcției este copulativul „a fi” urmat de un adverb.
Obs! În acest caz, subiectul este plasat după verb și se exprimă prin forme verbale nepersonale:
ex. Este bine a învăța/ a citi/ a călători/ a alerga/ a picta. (subiecte – vb. la infinitiv)
• când verbul predicativ „a fi” este însoțit de substantive care denumesc stări fiziologice/ sufletești
(ex. Mi-e dor/ sete/ foame/ somn.) sau are sens existențial (ex. E noapte/ toamnă/ seară/ dimineață.)
• când verbele permit subiect nonuman → ex. Îmi place literatura. Îmi trebuie un caiet nou.

2. Verbele și construcțiile verbale care devin impersonale în anumite contexte

a. prin adăugarea cliticului reflexiv „se” unui verb dintr-o construcție activă: → ex. Se aleargă în parc.
b. prin adăugarea cliticului reflexiv „se” unui verb dintr-o construcție activă, obținându-se astfel o construcție
impersonală reflexiv-pasivă:
El știe rezultatul. → Se știe rezultatul.
c. prin folosirea verbului auxiliar „a fi” în construcțiile pasive:
El știe rezultatul. → Este știut rezultatul.