CONSTRUCȚII ACTIVE.

CONSTRUCȚII
PASIVE CU VERBUL a fi

Constructiile active si constructiile pasive exprima relatia Verb –

Subiect – Complement direct
Construcțiile pasive pot fi LUNGI (cu ambii actanți exprimați - subiect pasiv și
complement de agent) sau SCURTE (cu unul sau chiar cu ambii actanți neexprimați).
Complementul de agent este neexprimat în următoarele situații:
a) când subiectul activ este nedeterminat: Mi-a fost dat / menit / ursit / sortit / scris să
văd și asta!
b) când subiectul activ are valoare generică: Este cunoscut / știut că se fură mult.
c) când subiectul activ este neinteresant din punctul de vedere al informației
comunicative și poate rămâne nelexicalizat: Au fost vândute (biletele). Au fost
suplimentate (locurile).
Subiectul pasiv este neexprimat în construcțiile cu subiect inclus sau subînțeles: Am
fost căutată telefonic. Ion a muncit enorm și a fost admis primul.

CONSTRUCȚII PASIVE CU VERBUL a fi:

ATENȚIE la următoarele aspecte:
a) participiul este variabil, schimbându-și forma după genul și numărul
subiectului: Elevul este lăudat. Eleva este lăudată. Elevii sunt lăudați. Elevele sunt
lăudate.
b) Participiul acceptă, ca și adjectivul, mărcile gradării: Romanul său este mai căutat de
cititori. Doctorul X este cel mai căutat de bolnavi.
c) a fi admite, cu excepția imperativului, forme la diferite moduri și timpuri, inclusiv
forme verbale nepersonale de infinitiv și gerunziu: Elevul a fost lăudat. Fiind lăudat, a
roșit. Elevul, înainte de a fi lăudat, avea emoții.
d) a fi poate fi înlocuit cu alte verbe: Actorul rămâne / a devenit apreciat de
public. Averea pare bine gospodărită de vecin.
e) a fi poate fi suprimat, fără pierderea sensului pasiv: Elevul, pregătit de
profesor, a reușit.
Constructii impersonale

Verbele personale sunt acele verbe care primesc un actant-subiect (care accepta pozitia de subiect) : a
citi, a dormi, a invata, a desena, a apune, etc

Verbele impersonale sunt verbele care nu primesc pozitia de subiect (ori daca o primesc, subiectul este
realizat propozitional ori prin forma verbal nepersonala) : Ninge. Ploua. Dar si Ma ploua. Ma mananca in
palma. Era sa cad. Trebuie sa plec. Se aude ca tuna.

Constructia impersonala este constructia organizata in jurul unor verbe a caror trasatura comuna este
absenta unui subiect sa a unui subiect care denumeste o persoana.

Verbele cu forma numai pentru persoana a III a, a caror actiune nu poate fi atribuita unui autor (subiect)
sunt impersonale. Constructiile in care apar devin si ele impersonale, avand ca elemente componente :

a) Verbe meteorologice sau legate de momente ale zilei (Ploua. Ninge. Se insereaza, etc)
b) Verbe ale starii (nu-mi pasa, imi pare bine, etc)
c) Verbe ale caror subiect se realizeaza ca propozitie subordonata ( Trebuie 1/sa invat.2/; Nu se
cuvine 1/ sa ma intrebi asta. 2/)
d) Forme impersonale ale unor verbe personale (imi place ca…; ma bucura ca…; ne doare ca…; il
mira ca…etc)
e) Verbul a fi predicativ urmat de substantive care denumesc : perioade ( E luni. E seara) ;
fenomene atmosferice ( E soare. E polei.) ; senzatii sau sentimente ( Mi-e sete/foame/frig. Mi-e
dor.)
f) Verbe copulative si nume predicative exprimate prin : adverbe de mod (E bine ca…; Pare ciudat
ca…); verbe la supin ( E de neimaginat/ e de inteles. E de neacceptat)

Constructii cu pronume reflexive

Constructiile verbale reflexive sunt constructii organizate in jurul unui centru verbal, la forma personala
sau nepersonala, in care verbul isi asociaza un clitic reflexiv ( forma neaccentuata) sau o forma
accentuata de reflexiv:

Nu lupta cu omul care se infatiseaza numai pe sine.

El se bucura de rezultat si-si da seama ca, prin munca, poate obtine mai mult.
Constructiile cu pronume reflexive sunt de doua feluri:

a) Constructii in care pronumele reflexiv are functie sintactica:

Ii amageste pe toti, dar se amageste si pe sine.
Cei mai multi oameni sunt in stare a se iubi pe sine.
Si-a scos din deget un ciob.
b) Constructii in care pronumele reflexiv nu are functie sintactica (forma neaccentuata in structura
verbului, neanalizandu-se):
Ion se uita pe fereastra si se cruceste la vederea noastra.
Se intampla ceva.

Constructiile pasiv – reflexive sunt constructiile in care verbul, insotit de clitic reflexiv, permie asocierea
cu un complement de agent – exprimat sau neexprimat.

In Romania se vaneaza ursi.

Aici se vinde lapte.

Se cauta menajera.

Constructia verbal activa:

 Subiectul este autorul actiunii exercitate asupra unui obiect

Ana citeste un roman.
Colegii nostril merg la concursul de poezie.

Constructia verbal pasiva:

 Subiectul suporta actiunea facuta de autorul ei

Articolul de pe blog este scris de Mihai.
Bradul va fi impodobit de noi toti.

Constructia pasiva cu verbul a fi Complement de agent

Constructia pasiva = subiect+forma verbal pasiva+complement de agent.

Forma verbal pasiva este alcatuita din verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat. Ex: este vazut
Participiul isi schimba forma dupa genul si numarul subiectului: Poezia este recitata de Maria. Poeziile
sunt recitate de Maria.

Verbul auxiliar a fi are forme pentru toate timpurile si modurile, cu exceptia imperativului, iar dintre
formele verbale nepersonale, doar pentru gerunziu (Fiind intrebat de profesor, a raspuns politicos.) si
infinitiv (Dorinta de a fi admirata de colegi I s-a implinit.)

 Constructie activa
Elevul a primit o nota.
Elevul = subiect
A primit = verb/predicat verbal
O nota = complement direct

 Constructie pasiva
Nota a fost primita de elev.
Nota = subiect
A fost primita = verb/predicat verbal
De elev = complement de agent

Complementul prepozitional care urmeaza unei constructii pasive se numeste complement de agent.

Acesta se realizeaza printr-un nominal (substantiv, pronume, numeral) in acuzativ cerut de conectorul
de/de catre si corespunde subiectului din constructiile active. Complementul de agent poate fi exprimat
sau neexprimat.

Transformarea unei constructii active intr-una pasiva si invers

Constructie activa

Maria citeste tema.

Constructie pasiva

Tema este citita de catre Maria.

Constructii incidente

Constructiile incidente constituie un fenomen de discontinuitate sintactica, o comunicare suplimentara

inserata in componenta unui enunt(primar), de care nu este legata sintactic, reprezentand un
comentariu, o explicatie din partea aceluiasi sau a altui vorbitor sau asigurand raportarea vorbirii
directe.

Constructiile incidente pot fi:

a) Cuvinte : Cartea mea, fiule, e o treapta. Nu stiu, zau, cum poti sa stai. Ei, frate, nu iau niciun ban.
b) Grupuri de cuvinte: Vine, de buna seama, curand. Nu primesc, din pacate, cele promise.
c) Propozitii: Fata avea, era limpede, toata initiativa. N-ai facut-o pentru glorie – recunoaste!
d) Fraze: Toate scuzele, nu stiu daca ma-ntelegi, ma infuriau teribil.

Din categoria Contructiilor incidente pot face parte, din punct de vedere semantic:

a) Formule de adresare – vocative ale substantivelor proprii (prenume, nume de familie, porecle),
sau comune (domn, doamna, mama,frate, director, hot, crai), sau ale adjectivelor
substantivizate (drag, scump, stimat, iubit), sau ale pronumelor personale ( tu, voi),
b) Interjectii – mai, bre
c) Interventii ale autorului in vorbirea directa a unui personaj: Mie, adauga ea, nu-mi convine.
d) Aprecieri asupra celor relatate : Am gasit, din nenorocire, un vagon de clasa a II a.
e) Cuvinte/constructii prin care se transmit sentimente: aoleu, o!, Dumnezeu sa-l ierte!
f) Cuvinte/constructii care exprima gradul de convingere cu privire la cele relatate: Ar primi,
desigur, sa te ajute.

Constructii concesive

Constructiile concesive se realizeaza atat in planul propozitiei, prin parti de propozitie, cat si in planul
frazei, prin propozitii subordonate.

Constructiile concesive in planul propozitiei pot fi:

a) Forme verbale nepersonale de infinitiv/gerunziu : Fara a fi din partea locului, el cunoastea bine
drumul.
b) Substantive in acuzativ sau gerunziu cu prepozitii/locutiuni prepozitionale/pronume sau
numerale cu valoare pronomiala: Cat de tanar se pastreaza cu tot cu parul alb. Cu orice risc, tot
voi veni.
 c) Participii, adjective si adverbe precedate de “chiar si” sau “nici”: Nici invitat nu ar veni. Chiar
bolnava, tot a jucat in spectacol.
d) Adverbe (totusi/tot mai) si locutiuni adverbial (in niciun caz/nici in ruptul capului): Traducerea
din romana este totusi mai usoara. In niciun caz nu-I voi spune asa ceva! Cu toate astea n-a
renuntat sa plece.
e) Grupari simetrice : Vrand-nevrand, ea este in competitive cu Gloria marelui star. Atunci eu, cu
voie, fara voie, plec spre casa.

Constructiile concesive in planul frazei:

a) Concesive conjunctionale – jonctiunea se reda prin conjunctia si locutiunile conjunctionale

specifice: desi, chiar daca (de), cu toate ca: Desi nu mai avea bani, merse la teatru. Tanarul, chiar
daca privi de doua ori, nu a luat seama ca vine cineva.
 Popular si regional se folosesc si conectorii: macar ca (sa), chit ca, de bine ca.
 Conjunctiile ‘’ca, daca’’ si ‘’de’’ introduce concesive cand au semnificatia lui ‘’desi’’, ‘’cu toate
ca’’: Sfantul soare, daca-I soare/Si tot dupa tine moare.
 Rar, introduc, concesive conjunctiile prevenite din adverbe relative ‘’cand, (de) cum’’: Continua
sa fie impertinent, cand stie ca ma enerveaza.
 Frecvente, apar concesive cu simterie antitetica: De unde are, de unde n-are, ea se descurca.
b) Concesive relative – introduse prin adverbe relative – ‘’cat(oricat)’’, ‘’oricum’’ si pronume
(adjective pronomiale) nehotarate formate cu ‘’ori’’. Orice-mi zici tu, nu ma supar. Oricare ar fi
sfarsitul, sa fii curajos.
c) Concesivele juxtapose – Mearga, nu mearga, totuna mi-e.
d) Concesive eliptice: Desi frig, era placut.

Constructii conditionale

Constructiile conditionale se realizeaza atat in planul propozitiei, prin parti de propozitie, cat si in planul
frazei, prin propozitii subordonate.

Constructiile conditionale in planul propozitiei:

a) Forme verbale nepersonale de infinitiv/gerunziu. Fara a invata, nu reusesti. Traind si nemurind

ai sa vezi cine sunt eu.
b) Substantive in acuzativ si gerunziu, cu prepozitii/locutiuni prepozitionale/pronume sau numerale
cu valoare nominal. In cazul acesta, nu ne ramane decat sa ne culcam. In caz de nevoie, intreaga
armata va capitula.
c) Participii, adjective. Invitat, ar veni si el. Singura, nu se duce in excursie: se plictiseste.
d) Adverbe (altminteri, numai astfel, altfel, asa), grupari adverbiale (in caz contrar, numai in felul
acesta) si locutiunea adverbiala ‘’in orice caz’’. A trebuit sa fug, altminteri muream. In orice caz,
nu mai rai decat voi.

Constructii conditionale in planul frazei:

a) Conditionale conjunctionale – jonctiunea se reda prin conjunctiile : ‘’daca, de, sa’’ si locutiunile
conjunctionale ‘’in caz ca’’ si ‘’de unde(nu)’’. Daca marturisesti, scapi fara pedeapsa. De te ating,
sa te feresti.
b) Conditionale relative – introduse prin adverbul relativ ‘’cand’’.
c) Conditionale juxtapuse – Ai carte, ai parte!
d) Conditionale eliptice – Sa stii ca la intoarcere trebuie sa gasesc si copil in casa, de unde nu,
paine si sare cu mine nu mai mananci.