CONSTRUCȚII

SINTACTICE
Construcțiile sintactice sunt:

❖ construcții active
❖ construcții pasive cu verbul “a fi”
❖ construcții cu pronume reflexiv
❖ construcții impersonale
Construcțiile active

Într-o construcție verbală activă, subiectul este autorul

acțiunii exercitate asupra unui obiect.

Elevul a învățat lecția.

S formă vb. activă c.d.

Construcțiile pasive cu verbul “a fi”

Într-o construcție verbală pasivă, subiectul

suportă acțiunea făcută de autorul ei.

Lecția a fost învățată de elev.

S formă vb. pasivă compl. de agent

a fost - vb. auxiliar
învățată - vb. la participiu
Forma verbală pasivă - a fost învățată
verb auxiliar a fi + participiul verbului conjugat

Complementul de agent denumește autorul acțiunii dintr-o construcție

pasivă.

Poate fi exprimat prin:

● substantiv Lecția a fost învățată de elev.
● pronume Lecția a fost învățată de ea/ de aceasta/de oricine.
● numeral cu valoare pronominală Lecția a fost învățată de cei doi.
Toate sunt în cazul acuzativ, precedate de prepoziția de către sau de.
 Construcția cu pronume reflexiv
Construcțiile cu pronume reflexive sunt construcțiile în care forma neaccentuată
(cliticul) a pronumelui reflexiv aflat în cazul dativ sau acuzativ însoțește un verb (se
spală, își spune).

Construcțiile cu pronume reflexiv sunt:

❏ construcții în care pronumele reflexiv nu are funcție sintactică și intră în structura

verbului, neanalizându-se separat:

Ana se gândește la tine.

❏ construcții în care pronumele reflexiv are funcție sintactică:
– de complement direct, când este în cazul acuzativ:
Ionel se cunoaște destul de bine.

– de complement indirect, când este în cazul dativ:

Ionel își cumpără o mașină.

-de complement posesiv, când este în cazul dativ și se află într-o structură ,
însoțind un verb, dar asociindu-se și unui substantiv: Ana și-a spălat mașina.

- de atribut pronominal în dativ, când este adjunctul unui substantiv: Mă

imaginez la casa-mi., situație foarte rar întâlnită în limba română vorbită.
 Construcții impersonale sunt organizate în jurul unor verbe
care au în comun absența unui subiect sau absența unui subiect care denumește o
persoană.

Verbe și construcții verbale impersonale pot fi:

★ fără subiect când exprimă fenomene ale naturii: tună, plouă, burnițează, se înserează, se
înnoptează;
când referirea la o persoană se face printr-un complement direct: Mă doare în gât. /sau printr-un
complement indirect: Îmi pasă de notele mele.;
când se referă la denumirea unei persoane: Mă cheamă Matei.
★ cu subiect când verbul din cadrul construcției este copulativul a fi urmat de un adverb; în
acest caz subiectul este plasat după verb și se exprimă prin forme verbale nepersonale:
Este bine a face sport.
când verbul predicativ a fi este însoțit de substantive care denumesc stări fiziologice/ sufletești (Mi-e
dor/ sete/foame.) sau are sens existențial (E noapte.);
când verbele permit subiect nonuman: Îmi place literatura., Îmi trebuie un caiet nou.
Verbe și construcții verbale devin impersonale în anumite contexte:
★ prin adăugarea cliticului reflexiv se unui verb dintr-o construcție
activă: El aleargă în parc./ Se aleargă în parc.;

★ prin adăugarea cliticului reflexiv se unui verb dintr-o construcție

activă, obținându-se astfel o construcție impersonală
reflexiv-pasivă: El știe rezultatul./ Se știe rezultatul.;

★ prin folosirea verbului auxiliar a fi folosit în construcțiile pasive: El

știe rezultatul./Este știut rezultatul.