Sunteți pe pagina 1din 3

Clasa a VIII-a

Data:_______________

Atelier de discuție :

Doina, specie a literaturii populare și a muzicii populare

1. Ascultă melodia „Doină de jale” de Gh.Zamfir și recitește, pe acest fon muzical,


cu voce textul doinei „Codrule codruțule” de L.Blaga
 Ce instrumente muzicale sesizezi?
 Ce sentimente transmite melodia?
 Crezi că aceasta ar putea fi coloana sonoră a doinei „Codrule codruțule”? De ce?
Argumentează.

2. Identifică, discută cu membrii grupului particularitățile doinei:


Repere:
 Gen literar
 Relația om-natură
 Caracterul sincretic
 Specificul vocabularului
 Sentimentele eului liric
 Motive literare specifice
 Tematică (vezi ex.1, 2, 3 și „Repere teoretice”, pag.58)

3. Citește informația din rubrica „Aflați mai mult!”, pag.58, discutați și elaborați
o listă de specii/piese care ar putea fi incluse în patrimoniul cultural universal.

4. Primul vers al textului doinei lui L.Blaga vi se pare cunoscut?


 Unde l-ați mai întâlnit?
 Cum explicați coincidența versurilor?
 Citiți pe verso poezia, audiați-o și notați elementele comune dintre cele două
texte.

5. Recitați sau interpretați o doină din tezaurul folcloric românesc.


Revedere
de Mihai Eminescu
– Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am umblat.

– Ia, eu fac ce fac de mult,


Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.

– Codrule cu râuri line,


Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum eşti
Tot mereu întinereşti.

– Ce mi-i vremea, când de veacuri


Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Şi de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea.
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ţinem,
Cum am fost aşa rămânem:
Marea şi cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
Doina este o creație lirică, vocală sau instrumentală, specifică poporului român, în
care autorul necunoscut își exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de
înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură împotriva asupritorilor, regret etc.
Tot doină este numită și o specie a literaturii populare, aparținând genului liric, în
care autorul își exprimă sentimentele și convingerile față de unele probleme ale vieții,
față de timp și natură și față de sine însuși.

CARACTERISTICI

 are caracter anonim (nu are un autor cunoscut)


 are caracter oral (s-a transmis din generație în generație prin viu grai)
 are caracter colectiv (este opera mai multor autori anonimi)
 are caracter sincretic (se îmbină muzica, poezia și dansul, poate fi cântată)
 are caracter tradițional
 are caracter expresiv

TRĂSĂTURI

 exprimă direct, profund și intens o varietate de sentimente, idei, aspirații


 are o tematică variată
 se inspiră din viața poporului român, reflectă comuniunea omului cu natura, atitudinea omului față de
viață și moarte, față de scurgerea timpului

FIGURI DE STIL SPECIFICE

 personificarea naturii
 comparația
 epitetul
 repetiția
 metafora
 imprecația
 enumerația

TIPOLOGIE
În funcție de sentimentele exprimate, doinele pot fi:

 de dor
 de jale
 de dragoste
 de înstrăinare
 haiducești
 păstorești
 de cătănie (militărie)
ALTELE

 Solurile de cernoziom din Republica Moldova - în patrimoniul UNESCO. 17 decembrie 2013.

 Colindatul în ceată bărbătească, inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO. 3 decembrie 2013.
 România și Republica Moldova întră în patrimoniul UNESCO cu un obicei străvechi: colindatul de ceată
bărbătească. 5 decembrie 2013.