DOINA, specie a genului LIRIC

DEFINIŢIE:
Doina este o creație lirică (vocală sau instrumentală), specifică poporului român, prin intermediul căreia se
exprimă în mod direct sentimente profunde, puternice (de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe,
iubire, ură impotriva asupritorilor, regret, etc.). Sentimentele de dor, jale sunt specific românului, puternic
înrădăcinate în structura lui spirituală.
TRĂSĂTURI:

 Fiind opera populară are caracter anonim (nu are un autor cunoscut), oral (s-a transmis din generație
în generație prin viu grai), colectiv (este opera mai multor autori anonimi talentaţi), sincretic (se imbină
muzica, poezia și dansul), tradiţional (reflectă mentalitatea, credinţele, tradiţiile, obiceiulrile poporului
român).

 Se inspiră din viața poporului român, iar tema comuniunii omului cu natura este frecventă în doine,
deoarece omul din popor a resimţit natura ca pe cineva foarte apropiat care i-a oferit adăpost, care i-a
fost alături la bine şi la rău. Doina reflectă, de asemenea, atitudinea omului față de viață, faţă de
moarte, față de scurgerea timpului, faţă de asuprire, este expresia directă a unui sentiment de dor:
dorul de părinți, de casă, de mamă, de iubită, de natură, de pribegie etc. În funcţie de aceste trări
exprimate, doinele pot fi: haiduceşti, de jale, de cătănie, de înstrăinare.

 Autorul anonim exprimă în mod direct, nemijlocit, profund și intens o varietate de sentimente, idei,
aspirații, întâlnim mărcile lexico-gramaticale ale eului liric, verbe şi pronume la persoana I şi a II-a, mai
ales dativul etic – exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal -mi ce nu are functie
sintactică, ci stilistică, aratând participarea afectivă a eului liric la cele ce exprimă: De-mi mai mângâ zilele.
Eul liric apare în diferite ipostaze: îndrăgostit (mândra, feciorul), haiduc, meditativ, revoltat. Este
prezentă confesiunea, autoexprimarea, subiectivitatea, iar monologul liric (adresat sau nu) este modul
de exprimare predominant.

 Timpul prezent al verbelor arată că doina este o prezență constantă în sufletul românului, întreg neamul
românesc de-a lungul existenţei sale a vieţuit găsindu-şi refugiul sufletesc în creaţiile literare ale
poporului şi în mijlocul naturii ocrotitoare, care a vibrat la toate simţămintele lui.

 Expresivitatea susține lirismul textului şi se caracterizează print‐o suită de figuri de stil variate şi
imagini artistice: personificări (a codrului, a doinei), epitete, enumeraţii, metafore, invoca ții retorice,
paralelismul sintactic (Procedeu de compoziție, specific în general poeziei populare, constând în succesiunea unor sintagme
identice sau asemănătoare ca schemă a structurii sintactice).

 Doina se remarcă prin muzicalitate, acest lucru fiind reliefat prin elementele de versificaţie specifice:
versurile nu sunt, de obicei, structurate în strofe, sunt scurte, cu măsura de 6-8 silabe, rima împerecheată
sau monorimă, ritmul trohaic, dar şi folosirea refrenelor, a repetiţiilor, a aliteraţiilor ce asigură efecte
eufonice atât de necesare modalității de zicere a doinei –cântarea.
 Oralitatea/Limbajul popular este evidenţiat prin muzicalitatea versurilor, cât şi prin prezenţa
cuvintelor regionale, arhaisme, dimnutive, cuvinte specifice mediului rural, pastoral, haiducesc. Întâlnim
interjecţii, enunţuri exclamative sau interogative ce subliniază caracterul oral şi popular şi conferă
textului o expresivitate aparte.
 - România este prezentă pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanitățiii UNESCO cu Ritualul
Călușului (inclus la 25 noiembrie 2005) și cu Doina (inclusă la 2 octombrie 2009).
DOINA, argumentare

Opera literară............................are toate trăsăturile definitorii genului liric (exprimarea directă a

sentimentelor, prezenţa „eului” liric, expresivitate, subiectivitate, muzicalitate) şi este ca specie o doină.
Doina este o creaţie lirică, specifică poporului român,de factură populară prin intermediul căreia se
exprimă în mod direct, de obicei pe un fond muzical, sentimente profunde şi puternice de dor, de jale proiectate
într-un cadru rural sau pastoral.
Fiind opera populară are caracter anonim (nu are un autor cunoscut), oral (s-a transmis din generație
în generație prin viu grai), colectiv (este opera mai multor autori anonimi talentaţi), sincretic (se imbină mai
multe arte: muzica, poezia ), tradiţional (reflectă mentalitatea, credinţele, tradiţiile, obiceiulrile poporului
român).
Un     prim   argument   îl   regăsim   la   nivelul   conţinutului,  deoarece   autorul  anonim  îşi   transmite
nemijlocit/direct, în această operă,  sentimente de............. (de revoltă, tristeţe, iubire, ură impotriva asupritorilor,
regret)....faţă de..........................(exemple de versuri din text) , aşadar este o doină de....................(  de dragoste, de
haiducie, de cătănie, de înstrăinare).
În plus, „vocea” autorului este eul liric, care aici este  în ipostază..........(  meditativă, îndrogostit, haiducul
revoltat, reflexivă)  ce  îşi cântă dorul de .....................  Întâlnim ca mărcă     lexico­gramaticală specifică textelor
 
populare dativul etic „  mi” ce redă participarea afectivă a eului liric la cele ce exprimă. Este prezentă confesiunea,
autoexprimarea, iar monologul liric (adresat sau nu) este modul de exprimare predominant.
De asemenea,  caracterul de doină e susţinut la nivel expresiv şi imagistic. Apare comuniunea om­natură,
deoarece autorul anonim găseşte în natura ocrotitoare refugiu şi ajutor, aceasta vibrând la toate trăirile lui,  fapt
relevat prin referire la elemente spaţiu înconjurător ( foaie verde de...., codru, ......). 
Expresivitatea textului este evidenţiată printr­o suită de figuri de stil, mai ales repetiţii („.....” , „........”.),
personificarea    a   dorului/   a   doine/   a   codrului  („.....”   ,   „........”.),comparaţii   („.....”   ,   „........”.),   enumeraţiile,
paralelismul  sintactic  (Dăm  exemple  şi  analizăm  cele  mai  expresive/  ilustrative figuri  de stil).  Acestea     traduc
sentimente intense de.......................................
Un   alt  argument  îl   constituie  construcţia textului.  Caracterul oral  este evidenţiat printr­un limbaj
specific, întregul discurs pare transmis prin viu grai,  deoarece întâlnim expresii populare ( foaie verde de.../frunză
verde..),  interjecţii/   exclamaţii  (...............),  forme   arhaice/   regionale   specifice   mediului   rural/pastoral
(.......................)/ forme inversate ale verbului („arde­mi­te­ar)”, folosirea diminutivelor (  doiniţă)   ce sugerează
afectivitatea. Toate acestea conferă textului o expresivitate aparte.
Semnalăm, de asemenea, elementele de versificaţie specifice liricii populare: textul are o structură
monobloc (versurile nu sunt structurate în strofe), versurile sunt scurte, cu măsura de.......... silabe, rima.....
(împerecheată/ monorimă), ritmul trohaic. Folosirea refrenelor, a repetiţiilor, asigură efecte muzicale/eufonice
atât de necesare modalităţii de zicere a doinei –cântarea.
Ţînând seama de argumentele invocate anterior, putem concluziona că textul este o sugestivă ilustrare a
speciei doină
Doină, doină, cântec dulce!
Cândte-aud nu m-așmai duce!
Doină, doină, vers cu foc!
Cândrăsunieustauîn loc.
Bate vânt de primăvară,
Eucântdoinapeafară,
De mă-ngân cu florile
Șiprivighetorile.
Vine iarnaviscoloasă,
Eucântdoina-nchisîncasă.
De-mi maimângâizilele,
Zilelesinopțile.
Frunza-n codrucâtînvie,
Doinacânt de voinicie,
Cade frunzagiosîn vale,
Eucântdoinacea de jale.
Doinazic, doinasuspin,
Tot cu doinamămaițin.
Doinacânt, doinașoptesc,
Tot cu doinaviețuiesc.
VasileAlecsandri, Poesiipopulare ale
românilor, 1852
Doine de cătănie
Plânge-mă, mamă, cu dor
Căţi-am fostvoinicfecior
Şi de grijăţi-am purtat,
Doine de dragoste
“Frunză verde de migdale
Cîta boală-i pe sub soare
Nu-i ca dorul arzătoare!
Frunză verde şi-o alună,
Cîtă boală-i pe sub lună
Nu-i ca dorul de nebună.
………………………….
De amar ce-am suferit
Inima mi s-a-mpietrit.
Şi de mult ce pătimesc,
Nu mai plîng ,nu mai simţesc
Dar mereu mă prăpădesc!”
“Foaie verde fir mohor
De ţi-a fi de mine dor,
Răsădeşte-un pomuşor;
………………………
Pe mine de mi-i iubi,
Pomuşorul ţi-a-nflori.
Gîndeşte, dragă, la mine
Cît gîndesc şi eu la tine
Zile-ntregi şi nopţi senine,
Doar va fi odată bine .”
Doine de înstrăinare
“Frunză verde şi-un dudău,
Doamne, mult mi-i traiul greu!
Mult mi-e greu şi mult mi-a fi,
Prin străini cît oi trăi.
Doine de haiducie
◊◊◊
Codrule, frate mi-ai fost
Şi loc bun de adăpost
Când eram eu fugărit
Şi de jandari hăituit;
Când eram lotru-n pădure
Cu puşcă şi cu săcure.
Cu frunza m-acopereai,
Cu umbra mă răcoreai.
Acum de rele-am scăpat,
Da de tine n-am uitat.
Mi-a venit şi mie rândul
Să îţi întorc crezământul.
◊◊◊
Codrule cu frunza lată,
Că mi-ai fost tare bun tată,
Când m-a urât lumea toată.
Codrule cu frunza lungă,
Că mi-ai ţinut cândva umbră,
Mi-ai fost ca o mamă dragă
Când m-a urât lumea-ntreagă.
Codru cu frunza domnească,
Gerul nu te veştejească,
Că eşti casă românească.
(LUCIAN BLAGA,
Antologie de poezie populară)
◊◊◊
Doine de jale
Celui ce-a lasatofatul
Iarta-i, Doamne, pacatul!
Caomul dacă ofteaza
Parca se maiusureaza.
Ogorulţi l-am lucrat, Doamne , cum puseşi la cale, Doamne, cu al meuoftat
Iar de când m-am cătănit, Ape seci, locuri de jale, Si soarele s-a-ntunecat,
Viaţa mi s-a otrăvit Munţi şi dealuri la hotar, Parcaeu l-am blestemat;
Cătânjescînţăristrăine S-o duc, Doamne, mai amar.” De oftatce-am oftateu
Şi tot plânggândind la tine. Pietul ma doare din greu;
Mult mi-e dor, mămucă, dor De oftat ce-am oftat tare,
De celcodrufrăţior Furca pieptului ma doare."
Şi de stânacea cu oi
Şi de cântec de cimpoi! Gr. G. Tocilescu, Materialuri folcloristice
Mult mi-e dor, mămuca mea,
De ceamândrăviorea
Care măiubeam cu ea!
Mult mi-e dorul ne-mpăcat,
Şimă-ndeamnă la păcat,
Sămălas de cătănie
Şisă fug la ciobănie,
Orice-a fi cu mine, fie.

ALGORITM
Text suport Doina
1.Ce este sau ce conţine primul vers al doinei ?
2.Stabiliţi : a) măsura versurilor
b) rima versurilor
c) ritmul poeziei
3.Atestaţi şi extrageţi mărcile eului liric .
4. Alege sentimentele pe care eul liric le transmite în mod direct prin intermediul figurilor de stil şi al imaginilor artistic
DEZNĂDEJDE RECUNOŞTINŢĂ UIMIRE
NOSTALGIE PUSTIIRE ÎNGRIJORARE
RESEMNARE MULŢUMIRE NEDUMERIRE
REGRET DISPERARE DRAGOSTE
GROAZĂ ADMIRAŢIE BUCURIE
ÎMPLINIRE SURPRINDERE EXTAZ
STABILITATE ENTUZIASM MELANCOLIE
ÎNCÂNTARE TRISTEŢE AMUZAMENT
SPERANŢĂ INDIFERENŢĂ DURERE

5. Poezia propusă este o doină de ……

6. Extrageţi versuri din poezie prin care să ilustraţi următoarele însuşiri ale doinei :
-doina alină durerea :…………………………
-doina inspiră încredere :……………………..
-doina este susţinător moral:………………….
7. Extrageţi versurile din poezie prin care să ilustraţi următoarele însuşiri ale doinei :
-muzicalitate şi frumuseţe :……………………………….
-sensibilitate şi pasiune :……………………………………
-dragoste faţă de natură:…………………………………….
8. Stabiliţi timpul verbelor în poezie .
9. Argumentaţi care este efectul timpului prezent
10. Prin ce figură de stil i se atribuie însuşiri umane doinei? Care este rolul personificării ;
11. Alegeţi şi argumentaţi :
 -doina este privită ca un confident
-doina apare ca un prieten drag
-ea ocroteşte şi alină durerile românului
-ea îl ajută pe om să supravieţuiască

- Acrostih (Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt

Dor, dragoste, deznădejde, disperare, durere

Of, om, oralitate
Iubire, intens, instrăinare
Nostalgie, nemulţumire, natura
Admiraţie, anonim