Prof.

Radu Cătălina Geanina

Plumb

G. Bacovia
“Poetul care a ţinut în mână condeiul cu siguranţa de penel a pictorului sau de arcuş a violonistului.”
(Şerban Cioculescu, Pictura cuvintelor, audiţie colorată)

Trăsăturile simbolismului:

- Cultivarea simbolului (plumbul, cavoul, corbii);

- Sugestia verbală;

- Corespondenţa;

- Sinestezia: “Parfum, culoare, sunet se-ngȃnă şi-şi răspund.” (Baudelaire)

- Teme şi motive: natura, moartea / toamna, ploaia, instrumentele muzicale, călătoria,

singurătatea, somnul;

- Muzicalitatea: “De la musique avant toute chose/ De la musique encore et toujours.” – Verlaine

- Stări specifice: reverie, angoasă, nevroză, spleen, nelinişte;

“În poezie m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau audiţia colorată,
cum vrei s-o iei. Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influenţă colorantă. Întâi am
făcut muzica şi după strunele vioarei am scris versuri. Fie după note, fie după urechea sufletului, acest
instrument m-a însoţit cu credinţă, până azi. […] Pictorul întrebuinţează în meşteşugul său culorile
alb, roşu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încercat să le redau cu inteligenţă, prin cuvinte. Fiecărui
sentiment îi corespunde o culoare. Acum, în urmă, m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii. De
aceea ultimul volum poartă titlul “Scântei Galbene”. Roşul e sânge, e viaţa zgomotoasă. Nu vreau să-
ţi fac teorii. Urăsc definiţiile dascălilor pentru adormit copiii. Asta-i osânda modernă. Unii ar spune:
metafizica culorilor. […] În plumb văd culoarea galbenă. Compuşii lui dau precipitat galben.
Temperamentului meu îi convine această culoare. După violet şi alb, am evoluat spre galben. […]
Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben. În manualul de fizică nu mai găsesc altă culoare. În
eprubetă mea, orice reacţie chimică dă precipitat galben. Plumbul apasă cel mai greu pe om […]
forţa lui m-a apăsat până la distrugere.” (Aprilie, 1929)

Creaţia lui Bacovia exprimă climatul spiritual al unei epoci. S-a afirmat într-o perioadă în care
influenţa poeziei eminesciene se exercitase atât de puternic încât i-a condamnat pe mulţi la epigonism.
A valorificat într-un mod propriu experienţa eminesciană, fără a fi un epigon. Registrul liric al
poetului este restrȃns, reluând obsedant aceleaşi teme. Rămâne în literatură ca poet al provinciei, al
toamnei, al ploii, care întâmpină anotimpurile cu nervii unui bolnav sau ai unui convalescent. A creat
un univers liric care se situează sub semnul plumbului, simbol fundamental al poeziei sale. Este un
univers citadin, cu toamne mohorâte, cu ploi reci, cu ierni apocaliptice, cu ploi nesfârşite, cu amurguri
sumbre. Este o lume peste care pluteşte aripa morţii indiferent de anotimp. Dacă Valéry considera că
poţi scrie toată viaţa pe acelaşi subiect şi cu aceleaşi cuvinte, Bacovia a demonstrat adevărul acestei
afirmaţii. Bacovia rămâne în literatura noastră poetul care a folosit cel mai restrȃns registru al limbii,
fără a fi ameninţat de pericolul monotoniei. Este poetul cel mai trist din literatura română, care a făcut
din tristeţe un blazon şi din singurătate un stil.
Prof. Radu Cătălina Geanina

Prin profunzimea trăirilor interioare, care depăşesc adesea limitele umanului, prin corelarea lor cu
dezlănţuirile stihiale ale naturii, Bacovia iese din sfera simbolismului, apropiindu-se de expresionism.

Trăsăturile universului bacovian:

- limbaj elementar, nu frumos, poetizat;

- monotonia imaginilor;

- gestica patetică a eului;

- coloristica intensă, obsesia cromatică a tablourilor;

- impresia de real dezarticulat sau de univers poetic absurd, mecanic;

- impresia de sfârşit continuu, dezolare, agonie, detaşare de lume.

Poezia deschide volumul din 1916 şi este o artă poetică.

Titlul este reprezentat de un simbol care are multiple semnificaţii:

• Apăsarea sufletească, greutatea sufocantă, răceala, duritatea, împietrirea (fiind un metal greu);

• Cenuşiul existenţei, monotonia, angoasa (prin culoare);

• Închiderea, captivitatea (prin sonoritate: o vocală, patru consoane);

• Moartea (prin toxicitate).

Este reluat în text de şase ori (laitmotiv).

Tema: condiţia poetului într-o societate lipsită de aspiraţii, ostilă actului creator, ceea ce explică starea
de melancolie, tristeţea, solitudinea poetului încătuşat.

Motivele: somnul, singurătatea, cavoul, subordonate temei morţii. Este o moarte simbolică, afectivă,
iar epitetul “dormea întors” amplifică ambiguitatea, misterul, făcând referire la o credinţă autohtonă
conform căreia morţii se întorc cu faţa spre apus (v. Baltagul).

Lirismul subiectiv este redat prin mărcile eului liric: verbe la persoana I (stam, am început, să strig) şi
adj. posesiv, amorul meu.

Compoziţional, se disting două secvenţe poetice, care corespund celor două planuri ale realităţii:
realitatea exterioară, obiectivă, simbolizată de cimitir şi cavou şi realitatea interioară, subiectivă,
simbolizată de sentimentul iubirii, invocate cu disperare şi condiţionat de mediul exterior.

Relaţia de simetrie este evidenţiată prin prezenţa simbolului plumb, aşezat în rima primului şi
ultimului vers şi la cezura versului al doilea din fiecare strofă.

Secvenţa I

Versul Dormeau adânc sicriele de plumb cuprinde cele două simboluri regăsite în creaţia bacoviană,
sicriul şi plumbul. Personificarea dormeau sicriele sugerează moartea, rigiditatea lumii, iar adverbul-
epitet accentuează ideea somnului etern. Motivul somnului este evidenţiat prin verbul la imperfect,
dormeau care sugerează continuitatea fenomenului, transferând totul în planul eternităţii.
Prof. Radu Cătălina Geanina

Cadrul spaţial descris este unul apăsător, evidenţiat prin metafora sicrie de plumb, oximoronul flori de
plumb şi epitetul antepus funerar vestmȃnt. Mediul capătă greutatea apăsătoare a plumbului, iar eul
poetic se retrage în spaţiul închis al cavoului, simbol al izolării de lumea exterioară. Repetarea
simbolului plumb sugerează existenţa mohorâtă, lipsită de transcendenţă şi de posibilitatea înălţării.
Vântul este singurul element care sugerează mişcarea, însă produce angoasă, teamă: Scârţâiau
coroanele (verb provenit din inerjecţie onomatopeică).

Secvenţa a II-a păstrează acelaşi verb, Dormea întors, la singular, de data aceasta. Epitetul vizează o
idee ce va fi teoretizată de L. Blaga conform căreia “a fi întors” înseamnă a fi cu faţa spre moarte.
Anularea sentimentului de iubire este sugerată prin epitetul metaforic amorul meu de plumb. Singura
abatere, verbul la perfectul compus am început, exprimă incapacitatea de a comunica, de a rupe
monotonia.

Disconfortul este sugerat şi prin imaginea tactilă, era frig. Starea de singurătate a eului liric este
sugerată de repetarea sintagmei stam singur, care accentuează senzaţia de pustietate sufletească.

Dacă la romantici, aripile erau un simbol al zborului, aici semnificaţia este anulată sugerând lipsa
oricărei speranţe, imposibilitatea înălţării, eşecul, moartea, prin determinantul aripile de plumb.

Muzicalitatea interioară se realizează prin paralelismul sintactic, versurile fiind construite pe acelaşi
tipar compoziţional. Domină propoziţiile principale, coordonate prin juxtapunere sau copulativ (şi),
dând impresia de copleşire.

La nivel lexical, se observă prezenţa cuvintelor din câmpul semantic al morţii: sicriu, cavou, funerar,
coroane, mort, ce amplifică monotonia.

La nivel morphologic, numărul mare de substantive susţine caracterul descriptiv. Verbele la imperfect
au efect durativ. Cele două verbe la perfect compus şi conjunctiv sugerează disperarea, determinate de
atmosfera sumbră a morţii.

Rima îmbrăţişată, măsură de 10 silabe, construcţia riguroasă a catrenelor susţin ideea de încorsetare, de
captivitate.

Poezia Plumb conturează un eu liric solitar, prizonier al unei conştiinţe înspăimântate de sine, de
neant, de lumea în care trăieşte şi nu se poate integra. Elementele care sugerează viaţa (flori, amor),
apar împietrite sub efectul metalului toxic, greu, apăsător. Realitatea exterioară e o proiecţie, a
angoasei interioare, a stării depresive.

Inteligenţa verbal-lingvistică – Creaţi un monolog interior al eului liric izolat în cavou (utilizaţi
elemente şi simboluri poetice din textul studiat).

Inteligenţa logico-matematică – Reprezentaţi grafic relaţia dintre eul liric şi cadrul exterior. (formule
matematice)

Inteligenţa vizual spaţială – Creaţi două benzi desenate corespunzătoare celor două catrene.

Inteligenţa muzical-ritmică – Găsiţi o melodie potrivită textului. Indicaţi instrumentele muzicale care
ar exprima sentimentele transmise în poezie.
Prof. Radu Cătălina Geanina

Inteligenţa naturalistă – Încadraţi eul liric într-un tip temperamental, motivându-vă alegerea.
Evidenţiaţi fenomenele meteorologice prezente în text, elementele cadrului natural.