Intreaga opera a lui Bacovia este consecinta framantarilor sale cauzate

de anumite evenimente si imprejurari din epoca in care a trait, receptate prin

sensibilitatea sa artistica extraordinara.
Influentat intr-o oarecare masura de simbolistii francezi,Bacovia isi
exteriorizeaza impresiile prin corespondente plastice,folosindu-se de tonurile
de culoare.Cromatica are profunde sensuri in definirea starilor sufletesti,cum
insusi Bacovia martuirisea : In poezie m-a obsedat intotdeauna un subiect
de culoare.Pictura cuvintelor sau auditie colorata.Fiecarui sentiment ii
corespunde o culoare. Culorile nu numai ca sunt putine,dar ele sunt foarte
concentrate,acestea transformandu-se in adevarte strigate ale unui suflet
impovarat de tristete.Gama de culori se bazeaza pe o serie de motive tipic
simboliste plictisul,uratul,tristetea,monotonia.In poezia Decor ,negrul,in
contrast cu albul creaza o atmosfera de doliu.
CULOARE I MOTIVE SIMBOLISTE Trirea existenial a durerii,
sentimentulde pustietate i singurtate sunt elementeimpresioniste realizate
ns de poet princorespondene ntre sentiment i culoare. Gama de culori
esterestrns, concentrat pe cteva motive tipicsimboliste:urtul, plictisul,
tristeea, nevroza, angoasa,monotonia, ele avnd corespondene i nlumea
instrumentelor muzicale.
Cerul poeziei bacoviene este greu, de plumb, inabusitor si dusmanos, gata
parca sa se prabuseasca peste oameni si sa-I striveasca.
Sentimentul mortii e permanent, obsesiv, fascinant. Revolta poetului
fata de societate este prezenta peste tot pentru ca Bacovia nu se impaca cu
starea de lucruri existenta in lume, n-o uita, n-o accepta, dar nu e nici
capabil sa-si domine durerea pentru a gasi tarie si rezistenta.
Bacovia sluteste realitatea modificandu-i trasaturile, alege anumite imagini
din ea pentru a sublinia tristetea, mizeria, groaza, singuratatea. El condamna
omenirea din perspectiva unei drame individuale si canta monoton, sfasietor
pe tot parcursul vietii.
Versurile bacoviene sunt realizate intr-o formula simpla, vocabularul este
sarac (exista multe cuvinte care se repeta: toamna, ploaia, lupi,
corbi, plumb; titlurile poeziilor se repeta, iar unele poezii au titlul alcatuit
dintr-un singur cuvant).
Poetul stilizeaza notaiile, se intalnesc repetitii, elemente vizuale, muzicale,
olfactive. Culorile sale nu numai ca nu au nuante, dar ele sunt foarte
concentrate, transformandu-se in adevarate strigate ale unui suflet
impovarat de tristete si de insingurare.

Sentimentul singuratatii, acela al pustietatii interioare, este realizat prin

corespondente intre sentiment si muzica, intre sentiment si culoare. Gama
de culori, care este foarte restransa, se bazeaza pe o serie de motive
simboliste -; uratul, plictisul, tristetea, vagabondajul si monotonia, acestea
avand corespondente in universul instrumentelor muzicale. De exemplu,
melancolia grava e sugerata de vioara si clavir, iar nevroza este redata de
culorile verde crud , de albastru si roz in plan cromatic, iar in cel muzical de
violina si flaut.
Sunetele devin la Bacovia prelungiri ale naturii. Poetul traieste realitatea
intens, este un insingurat intr-o lume care trece printr-o criza si care intra in
descompunere.
Poezia lui Bacovia este un advertisment dat lumii, de la care nu se asteapta
vreun raspuns de intelegere. Elementele care duc la dezagregarea si la
dezordinea lumii sunt: focul, care mocneste si agonizeaza, apa, care
descompune, vantul, ale carui sunete sinistre reprezinta simbolic
dezechilibrul lumii.
Simbolist prin formatie, Bacovia isi depaseste epoca apartinand poeziei
romane moderne ca unul dintre marii precursori. (N. Manolescu)

Plumb
Poezia Plumb este o poezie simbolist prin :
- atmosfera deprimant ;
- corespondena dintre cuvinte i elemente din lumea mineral ;
prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei, prin
rima cu sonoritate surd, verbe la imperfect, verbe cu sonoritate
strident : scriau, strig ;
- prin repetiia obsedant a cuvntului cheie ;
- cromatica sugerat prin flori, coroane, plumb ;
- structura poeziei este armonioas, prima strof se repet n afar
de versul al doilea, astfel nct versul 1 este n relaie cu versul 5, 3 cu 7, i 4
cu 8.
- folosirea simbolului i a sugestiei.

A aparut in fruntea volumului Plumb in 1916. Este considerata o capodopera

a creatiei bacoviene si o culme a simbolusmului romanesc.
Poezia este o art poetic, deoarece autorul i exprim n mod direct, prin
mijloace artistice, concepia despre condiia artistului n lume.

Textul se inscrie in lirica simbolist modern prin utilizarea elementelor

specifice precum:folosirea simbolurilor, tehnica repetitiilor, valorificarea
cromaticii, ipostaza tragica a eului liric.
Titlul operei Plumb George Bacovia reprezinta un substantiv comun,
care denotativ arata un metal greu de culoare gri inchis. Sensul conotativ
este dat de valoarea de motiv literar central si simbol al titlului. Titlul arata
astfel apasarea sufleteasca, golul interior, melancolia si jalea eului poetic,
stari afective care prin corespondenta descriu un univers exterior trist,
apasat de greutatea plumbului.
Titlul poeziei este format dintr-un singur substantiv care coincide cu
laitmotivul poeziei. Cuvntul plumb, format dintr-o vocal nchis de cte
dou consoane grele, se repet de 7 ori n text i sugereaz un spaiu
nchis, o stare de angoas, apsare i imposibilitatea eului liric de a evada.
Plumbul este un metal ale crui trsturi specifice sugereaz stri sufleteti :
-

greutatea metalului sugereaz apsarea sufleteasc ;

cenuiul sugereaz monotonia ;

maleabilitatea metalului sugereaz dezorientarea, labilitatea

psihic ;
sonoritatea surd a cuvntului (patru consoane i o singur
vocal) simbolizeaz nchiderea definitiv n spaiul existenial, fr
nicio soluie de ieire.
Tema textului este condiia poetului ntr-o lume ostil, sufocant,
apstoare, dominat de obiecte. Din aceast lume nu se poate evada i nu
exist refugii salvatoare.
Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic in care
poetul exprima o stare sufleteasca disperata, lipsita de orice speranta. Poezia
este alcatuita din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri ale realitatii:

realitatea exterioara, alcatuita din cimitir, cavoul, simboluri ale unei

univers rece, ostil, care il impinge pe poet la izolare si disperare si
realitatea interioara, sufleteasca, deprimanta pentru care nici iubirea
invocata cu disperare nu este o sansa de salvare. Asadar, dramatismul este
sugerat prin corespondenta care se stabileste intre lumea exterioara si cea
interioara.
In poezie exista un motiv esential: moartea, redat prin sicriu, mort,
somn, dormeau adanc, cavou, coroane, era frig, era vant. Celelalte motive amorul, tristetea, singuratatea - sunt secundare, dar ajuta la reliefarea ideii
esentiale de alunecare inevitabila spre moarte, neant.
Cuvantul-cheie al poeziei este plumb, care are valoare de simbol,
repetitie si epitet. In exprimarea sicriele de plumb sugereaza nemiscare,
incremenire; amorul de plumb sugereaza o senzatie de rece, de insensibil; sii atarnau aripele de plumb sugereaza caderea, imposibilitatea zborului si a
salvarii.
Prima strofa defineste un univers rece, strain, in care poetul traieste
sentimentul singuratatii tragice:
Dormeau adanc sicriile de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmant Stam singur in cavou si era vant
Si scartaiau coroanele de plumb.
Strofa a doua defineste realitatea interioara. Poetul invoca amorul, dar
acesta doarme intors cu fata spre moarte. Aripile de plumb sugereaza
caderea surda si grea, din care poetul nu se mai poate inalta; caderea in
moarte este inevitabila, si nici macar iubirea invocata cu disperare nu
reprezinta o sansa de salvare:
Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig Stam singur langa mort si era frig
Si-i atarnau aripile de plumb.
La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul
exteriorizeaza ideea de alunecare spre neant. Verbele la imperfect (dormeau,

dormea, stam) sugereaza persistenta atmosferei deprimate. Repetitia

conjunctiei si amplifica atmosfera macambra: Si flori de plumb si funerar
vestmant - / si era vant / Si scartaiau coroanele si-am inceput sa-l
strig si era frig si-i atarnau aripile de plumb. Epitetele adanc, intors,
funerar, singur contribuie la realizarea unei nelinisti metafizice. Frecventa
consoanelor m, b, v, l, a diftongului au si a triftongului eau sugereaza foarte
bine plansetul, vaietzul, ca ecou al atmosferei insuportabile. La nivelul
prozodic se constata folosirea iambului alternand ci peronul si antibracul.
Sentimentul dominant este de oboseala, de trecere inevitabila spre
moarte. Se remarca maxima concentrare a discursului poetic.
Poezia exprima in numai cele doua catrene ale ei, o stare sufleteasca
de o coplesitoare singuratate. Atmosfera este de o dezolare totala in
tremuratoarea apasare materiala fiind sugerata de greutatea metalului
intunecat.
Poezia este structurata pe doua planuri. Pe de o parte realitatea
exterioara, prezenta prin cimitir, prin cavou o lume ce-l determina la izolare,
iar pe de alta parte realitatea interioara care are in vedere sentimentul iubirii
a carui invocare se face cu desperare fiind i el conditionat de natura
mediului. Este de fapt incercarea poetului de a evada din lumea inchisa
izolata in care se zbate.
Poetul insa nu izbuteste sa depaseasca momentul, cuvantul intors
realizeaza de fapt misterul intregii poezii. Cuvantul cheie al intregii poezii
este plumb care devine metafora - simbol i care este repetat
de trei ori, numar fatidic in fiecare catren. Repetitia acestui cuvant sugereaza
o atmosfera macabra de cavou.

In acest mediu, sentimentul iubirii inseamna intoarcere spre apus

cum spune poetul Lucian Blaga, adica moartea.
Dormea intors amorul meu de plumb,
pe flori de plumb.
In aceste conditii poetul nu se poate redresa, nu se poate inalta i
ultimul vers, aduce consolarea i resemnarea i-i atarnau aripele de plumb
sugerand zborul in jos, care cadere este surda i grea.
Intre aceste coordonate ale realitatii exterioare i interioare se
desfaoara monologul tragic al poetului intr-o atmosfera tulburatoare prin

moarte (la nivel semantic) iar pe de alta parte prin repetitia cuvantului plumb
folosit obsesiv ca determinant. Apare de trei ori, in fiecare strofa in rima
versurilor 1 i 4 la cezura versului 2.
Cuvantul cheie repetat astfel nu sugereaza descompunerea materiei element definitoriu pentru poezia bacoviana - ci impietrirea; presiunea fiind
prea mare, poetul se pietrifica neconditionat.
Versul este iambic in exclusivitate, iar tonul este elegiac. Prin
repetitia obsedanta a cuvantului cheie, poezia devine o elegie asemanatoare
cu bocetele populare.
Structura poeziei este armonioasa, prima strofa se repeta in afara de
versul al doilea, astfel incat versul 1 este in relatie cu versul 5, 3 cu 7, i 4 cu
8.
Mijloacele artistice de realizare pe langa simbol intalnim metafore i
personificari Dormeau adanc sicriile de plumb.
Lirismul este subiectiv, evideniat prin numeroasele mrci ale
subiectivitii: verbe la persoana I singular ("stam", "am nceput") i
pronume sau adjective pronominale la persoana I singular ("amorul meu").
In opera Plumb George Bacovia exista mai multe simboluri, fiecare
avand conotatii aparte. Plumbul arata pasarea sufleteasca si golul interior,
iar acestea fac parte din elementele simboliste ale operei. Sugestia face
legatura dintre simbol si starile exprimate. Corespondenta este cavoul, un
loc inchis, izolat, loc de refugiu al eului liric dintre el si lume; sicriele,
vesmant funerar, coroanele, mortul arata moartea prin impietrire.
Cromatica curpinde culoarea gri inchis, iar plumbul exprima greutatea
sufleteasca si spirituala cat si sentimentele de tristete. Muzicalitatea este
reprezentata prin tehnica eufonica, tehnica refrenului stam singur.
Poezia Plumb este o poezie simbolista, nu numai prin corespondente
din lumea minerala ci i prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul
cezurei.

Lacustra
Poezia Lacustr a fost publicat n revista Viaa nou n 1903 i apoi inclus
n volumul de debut Plumb din 1916. Elementele specifice esteticii simboliste
care se regsesc n poezie sunt: sugestia, folosirea simbolurilor (lacustr,
ploaia), muzicalitatea, accentul pus pe strile eului liric i tehnica repetiiilor.

 Tema poeziei
Tema poeziei o constituie dezagregarea, descompunerea fiinei
umane i a universului nconjurtor. n cazul eului liric se pune problema unei
alienri spirituale datorate ploii i descompunerii materiei.
Titlul poeziei
Titlul poeziei se refer la simbolul lacustr care reprezint o locuin
nesigur, construit pe ap i susinut de piloni. n plan simbolic, sugereaz
de fapt starea de nesiguran n care se afl eul liric, fiind prins n propria
lume i pierznd contactul cu exteriorul apstor. Astfel lacustr devine un
simbol nu numai pentru izolare i singurtate, dar i pentru alienare i chiar
moarte. Titlul este un simbol care exprima corespondenta dintre un element
al naturii-ploaia-apartinand planului exterior si starile sufletesti exprimate
poetic.Sensul denotativ al substantivului ''lacustra''este acela de locuinta,iar
in sens conotativ,titlul(ca si intreaga poezie) este expresia spaimei de
umezeala,urmarindu-se gradat implicatiile ploii in planul psihic-uman.
Compoziia poeziei
Poezia este alctuit din patru strofe, dispuse n mod simetric. Prima
i ultima strof conin aceeai idee, subliniat prin repetarea versurilor Deattea nopi aud plound, / [...] Sunt singur, i m duce-un gnd / Spre
locuinele lacustre. Cele trei versuri care se transform n refrenul poeziei
conin dou dintre motivele eseniale ale liricii bacoviene, ploaia i
singurtatea. Singurtatea devine o condiie pentru ieirea din planul
realitii, pentru ca eul liric s poat percepe realitatea subiectiv, care este
n mare msur un produs al imaginaiei (m duce-un gnd, mi se pare).
ntreaga poezie se organizeaz n jurul a dou simboluri, ploaia care
reprezint monotonia, dezagregarea i locuina lacustr, punte de trecere
ntre terestru i acvatic, fiind un simbol pentru iluzia salvrii i izolarea eului
liric.
Este descris in poezie fenomenul de descompunere a materiei, sub
aciunea unei ploi permanente redat prin intermediul verbelor la gerunziu
plound, plngnd. Degradarea se face simit treptat, trecndu-se de la
o reacie personal: De-attea nopi aud plngnd, la o reacie cosmic
valabil pentru ntreg universul: Aud materia plngnd. Zgomotul produs
de cderea ploii provoac o stare de angoas, de nevroz, dar i de
monotonie. Ploaia nu este un simplu element de decor, cum era natura la
romantici de exemplu, ci este nsui agentul descompunerii materiei i a
eului. Singurtatea eului liric este o stare care favorizeaz manifestarea
subcontientului, a visului: Sunt singur, i m duce-un gnd / Spre locuinele
lacustre.

In poezie este prezent pe langa simbolul lacustrei si motivul apei,

simbol al dezintegrarii materiei, spre deosebire de Mihai Eminescu unde
izvoarele, lacul, sunt datatoare de viata. Apa bacoviana actioneaza incet dar
sigur, dezagregand spiritualitatea creatoare, printr-o serie de simboluri din
acelasi camp semantic: ploaie, malul, valul, scandurile ude.
Poezia "Lacustra" de George Bacovia este simbolista prin sugestii, simboluri
si stari sufletesti specifice liricii bacoviene: plictisul, dezolarea, spleenul,
spaima, facand ca aceasta creatie sa fie o confesiune lirica. Prezenta
persoanei I singular inclusa in marcile verbelor sporeste confesiunea eului
liric implicat total si definitiv in starea dezolanta care pune stapanire decisiv
si implacabil pe sufletul lui.
Elemente simboliste. Parcurgand lirica bacoviana,cititorul percepe
poezia ca pe arta de a simti;este folosita sugestia care sa exprime cat mai
fidel corespondenta dintre elementele naturii si starile sufletesti.Universul
este perceput prin imbinarea imaginilor auditive cu cele tactile.

In concluzie ,la Bacovia, poezia nceteaz s reprezinte obiectele; ea

este expresia unei percepii inverse, de la psihic spre obiect, a unei percepii
torturate, deformate. Poezia se transform astfel ntr-o stenogram a
imaginarului.