Buzea Marcian Andrei

„Plumb”
de George Bacovia

Simbolismul, curent literar de dimensiune europeană ce a apărut în Franţa la

sfârşitul secolului al XIX-lea, constituie o reacţie împotriva parnasianismului, a
romantismului, dar şi a naturalismului.

Poezia simbolista se caracterizeaza in primul rand prin faptul ca nu mai

transmite sentimente, ci stari pasagere, vagi, imprecise (angoasa, anxietate,
plictis), prin tehnica sugestiei si prin simboluri. Se elimina din poezie
anecdoticul, narativul si aspectele ce tin de viata imediata, iar temele
frecvente sunt singuratatea, spleenul (stare de melancolie), evadarea/reveria
(ca solutie pentru depasirea crizei morale), exotismul, parfumul (ca narcoza a
durerii existentiale). Poetii simbolisti acorda mare atentie muzicalitatii, care nu
se reduce doar la prozodie, ci presupune sonoritati eufonice, asonante, a
literatii, jocul consoanelor si al vocalelor. Totodata, ei elibereaza poezia de
rigorile prozodice, preferand versul alb si versul liber. Nu In ultimul rand,
principiul corespondentelor si preferinta pentru sinestezie reprezinta trasaturi
esentiale ale acestui curent.

Bacovia este unul dintre marii poeţi originali de după Eminescu, deşi opera
sa a stârnit reacţii controversate în rândurile criticilor.

Tema poeziei o constituie condiţia de damnat a poetului într-o societate

meschină, care nu-l înţelege, o societate superficială, neputincioasă să
aprecieze valoarea artei adevărate.
Ideea exprimă starea de melancolie, tristeţe, solitudine a poetului care se
simte încătuşat, sufocat spiritual în această lume care-l apasă, în care se
simte închis definitiv, fără a avea vreo soluţie de evadare.
Poezia poate fi considerată, aşadar, o artă poetică pentru lirica lui
George Bacovia.
Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun
viziunea despre lume şi viaţă a unui autor, despre menirea lui în univers şi
despre misiunea artei sale, într-un limbaj literar care-l particularizează.
Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvânt care are drept corespondent în
natură metalul, ale cărui trăsături specifice sugerează stări sufleteşti, atitudini
poetice: greutatea metalului - sugerează apăsarea sufletească; culoarea cenuşie -
sugerează monotonia, angoasa;maleabilitatea metalului - sugerează labilitate
psihică,dezorientarea; sonoritatea surdă a cuvântului (patru consoane şi o
singură vocală) sugerează închiderea definitivă a spaţiului existenţial, fără
soluţii de ieşire.

Textul este structurat in doua catrene construite pe baza laitmotivului

"plumb" , care este reluat de sase ori pe parcursul poeziei. Fiecare strofa
formeaza o secventa poetica ce corespunde unui plan al realitatii: cea
exterioara, obiectiva simbolizata de cimitir si cavou si cea interioara
subiectiva , simbolizata de sentimentul iubirii invocat cu disperare.
Buzea Marcian Andrei

Strofa întâi exprimă simbolic spaţiul închis, sufocant, apăsător în care trăieşte
poetul, ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, propria viaţă, destinul
sau odaia. Oricare dintre aceste spaţii este sugerat de simboluri din
câmpul semantic al elementelor funerare- "sicriele de plumb", "cavou", "funerar
vestmânt", "coroanele de plumb"-, trimiţând, ca stare, către iminenţa morţii.
Verbul cu care debuteaza primul vers "dormeau"este o metafora a mortii care
prin imperfectul formei sugereaza un sfarsit continuu specific liricii bacoviene.
Starea poetului de solitudine este sugerată de sintagma "stăm singur",care,
alături de celelalte simboluri creează pustietate sufletească, "era vânt",
nevroză,spleen, "scârţâiau".
Repetarea simetrică a simbolului "plumb", plasat ca rimă la primul şi ultimul
vers al strofei întâi sugerează apăsarea sufletească, neputinţa poetului de a
evada din această lume apăsătoare, obositoare, stresantă, sufocantă.
Strofa a doua a poeziei ilustrează mai ales spaţiul poetic interior, prin
sentimentul de iubire care "dormea întors", sugerând disperarea poetului,
"strig", într-o solitudine morbidă, "stăm singur lângă mort". Dragostea nefiind
înălţătoare, ci dimpotrivă este rece,"frig" şi fără nici un fel de perspective de
împlinire, "atârnau aripile de plumb".
Relaţia de simetrie este dată de prezenţa simbolului "plumb", aşezat ca rimă,
de sintagma"flori de plumb", aflată la începutul versului al doilea din fiecare
strofă. Poezia "Plumb" este o confesiune lirică, Bacovia exprimându-şi stările
prin mărcile persoanei I singular în sintagma "stăm singur", care se regăseşte
Simetric la începutul versului al treilea din fiecare strofă si pronume sau
adjective pronominale la persoana I singular ("amorul meu").
Imaginile surprinzătoare şi inedite dau o profundă semnificaţie stărilor
sufleteşti exprimate, poetul alăturând simbolului "plumb" alte cuvinte, formând
sintagme extrem desugestive: "flori de plumb" (viaţă-moarte), "amor de
plumb" (oboseala psihică, sentimente apăsătoare), "aripile de
plumb" (imposibilitatea împlinirii idealului).
Alte simboluri sunt verbele auditive a căror sonoritate stridentă, enervantă
sugerează tristeţe şi disperare, "să strig" sau stare de nevroză, "scârtâiau",
precum şi intemperii ale naturii ce simbolizează un suflet pustiit, "era vânt"
sau încremenire şi răceală interioară,"era frig". Imperfectul
verbelor sugerează lipsa oricăror stări optimiste, stările interioareale poetului
fiind proiectate în veşnicie, eternitate ("dormeau", "stăm", "era", atârnau"),
acţiunea lor neavând finalitate.
Cromatica este numai sugerată în poezia "Plumb", prin prezenţa elementelor
funerare: veşminte, flori, coroane şi plumb, iar olfactivul prin simbolul "mort".
Limbajul artistic
Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domină aproape
întreaga poezie,alternând cu peonul şi amfibrahul.
Muzicalitatea este ilustrată de rima în cuvinte cu sonoritate surdă, terminate
în consoane (plumb/vestmânt/vânt/plumb), de verbele la imperfect (dormea,
stăm) şi de cele cu sonoritate stridentă, onomatopeică (scârtâiau, vânt, strig).
La nivel fonetic se remarca predominanta vocalelor inchise o,i si u care
dau sentimentul de vid interior. Consoanele dure b,p,m creeaza o sonoritate
bizara ,lugubra.Versurile au masura fixa de zece silabe cu rima imbratisata ,
aceste doua elemente contribuind in plus la ideea de inchidere.
La nivel morfologic,se remarca prezenta verbelor statice situate mai ales la
inceput devers. Majoritatea sunt la imperfect sugerand prelungirea la nesfarsit
Buzea Marcian Andrei

a starii. Singurele care difera "am inceput" si "sa strig" marcheaza

constientizarea dramatica a eului liric.
La nivel sintactic, propozitiile sunt predominant principale, independente,
deseori coordonate prin "si"ceea ce intensifica prin aglomerare senzatiile.
La nivel lexical,se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii;
repetarea lor are ca efect monotonia.
In concluzie, autorul valorifica intr-un stil inconfundabil elemente precum
simbolurile, tehnica repetitiilor, sugestiile cromatice, dramatismul eului liric,
corespondenta interior-exterior. Totusi poezia isi deschide semnificatiile si
spre modernism prin revolta creatorului fata de sensul inalt, ideal al poeziei.