George Bacovia este rep. simb.

Authentic chiar daca in opera sa apar influente ale expresionismului cum este tendinta de exacerbare a eului. Daca in cazul lui Minulescu si Macedonski apare o repr. A simbolismului in profunzimea retoricii sunt inserate si aspect ale romantismului care de multe ori pun in umbra retorica simbolista. George Bacovia isi focalizeaza tot discursul pe repr. Imaginarului care ilustreaza degradarea materiei si a finite, este poetul iubirii insensibile, neinaltatoare, al targurilor de provincie unde nu se inatampla nimik al parcurulor solitare si pustii, este un poet care face apologia nefiintei. Poezia apare in vol omonim Pb publicat in 1916 fiind un poem programatic, prin el definindu-se personalitatea poetului si atitudinea sa fata de mundaneitate, volumul face o sinteza a tuturor temelor care vor fi dezvaluite in vol ulterioare: Cu voi, Scantei galbene, Comedii in fond. Poezia Pb se inscrie in universul liric bacovian al atmosferei de coplesitoare dezolare, redand o atm apasatoare in care pluteste obsesia martii si a neantului si o descompunere a finite. Tema centrala a operei o constituie conditia de damnat a poetului intr-o societate meschina, care nul intelege o lume superficiala neputincioasa sa aprecieze valoarea artei adevarate. Lexemul pb este format din 4 consoane labiale si o vocala inchisa care creeaza o imagine surda. Titlul este leit motivul poemului, un simbol care comunica anumite stari sufletesti atitudini poetice pe baza trasaturilor specifice metalului resp greutatea acestuia simb. Apasarea sufleteasca , sub aspect cromatic culoarea cenusie simbolizeaza monotonia, angoasa maleabiliotatea metaluluisugereaza labilitate psihica, dezorientare iar sonoritatea surda a cuv sugereaza viat afara ecou, pustie inchiderea definitiva a spatiului existential, fara solutii de iesire. Poezia este structurata pe 2 planuri, pe de o parte realitatea exterioara prezenta prin motivele cavou, funerar vesmant, sicriu, o lume ce-l det la izolare, iar pe de alta parte planul interior care are in vedere sentimentul iubirii invocae cu disperare. In cadrul celor doua tablouri poate fi sesizata simetria conferita de versurile stam singur in cavou/stam singur langa mort, care de asemenea confera discursului poetic o tonalitate confesiva , din aceasta perspectiva aparand lirismul subiectiv , prin verbele la pers I stam. Planul exterior emana imaginea funebrului intarita de campul semantic al mortii: cavou, sicriu, funerar vesmant, mort. Atat sicriul cat si cavoul simbolizeaza limitele impuse de societate, de destin, dar si de propria materie, poetul fiind captiv in trupul-cavou, in conditia umana impusa, indicativul imperfect dormeau surprinde continuitatea starii de captivitate aparand odata cu nasterea poetului si continuandu-se pana in prezent. In al doilea rand prin prezenta simbolurilor care sugereaza faptul ca sentimentul nefiintei este profund inradacinat in constiinta poetului, el face parte din propriai fiinta acest sentiment implicand moartea si limitele conferite de mundaneitate, materia fiind un sicriu care insa asociat cu pb surprinde o imagine antimetafizica manifestata prin lipsa de sensibilitate, raceala, lipsa iubirii si a inaltarii. Florile de pb simbolizeaza lipsa compasiunii in raport cu moartea , aparitia impietririi anularea zborului si a implinirii. Vesmantul este un simbol al contactelor sociale , in poem evidentindu-se omniprezenta obsesiei nefiinteie, compatibilitatea dintre exterioritate si interioritate. Subiectivitatea discursului este marcata prin prezenta pers I stam singur dezvaluind propria perspectiva asupra raportului sau cu societata , facand referire la conditia umana, continuitatea senzatiei singuratatii, cavoul fiind un simbol al conditiei umane degradante. Pct de suspensie

accentueaza starea de neliniste, in general in opera bacoviana predomina imagini statice insa aici vantul care confera dinamism fiind folosit nu cu sensul de inaltare ci prin sugestie deducem ca se refera la efemeritate, nervozitate, pustietate si ii aduce aminte de situatia damnata pe care o traieste. Coroana este un simbol al mortii fata de care autorul are un sentiment de impietrire si indiferenta, imaginea auditiva scartaiau coroanele induce o stare de indispozitie, angoasa si nervozitate. Planul interior se rasfrange asupra exteriorului si invers realizandu-se o relatie de interdependenta. Imaginea auditiva si-am inceput sa strig sugereaza o manifestare a omului singuratic fara solutii care isi striga nefiinta in lumea haosului. Frigul rep lipsa lumii spirituale simbol al materiei debarasate de spirit , pe cand mortul poate fi o reprezentare a propriei conditii materiale pe care poetul o constientizeaza in urma reflectiei , este mort fara aspiratii si atribute metafizice. Imagini surprinzatoare si inedite dau o profunda semnificatie starilor sufletesti exprimate , poetul alaturand simbolului pb alte cuvinte formand sintagme extrem de sugestive: flori de pb sugereaza raportul dintre viata si moarte, amor de pb sugarand oboseala psihica si sentimentele apasatoare iar aripile de pb din ultimul vers semnifica decaderea fiintei , neputinta de a se inalta si de a iesi din captivitate. La nevel fonetic prin prezenta consoanelor labiale prezente in titlu sugereaza un spatiu inchis , surd fara efect in spatiul existentei. In plan morfologic, verbele la imperfect dau impresia obsesiei mortii , sentimentul degradarii sufletului, care l-a insotit pe poet toata viata. Sintactic se observa raportul de coordonare intre propozitii care exprima legatura intre mediu-fiinta, corp-materia, societate-individ. In plan lexical se observa campul semantic al mortii. Asadar consider ca prin atmosfera, muzicalitate interioara, folosirea sugestiei , a simbolurilor si a corespondentelor, zugravirea starilor sufletesti de angoasa si de splin, poezia Plumb se incadreaza in estetica simbolista.