Simbolism: Plumb

George Bacovia -eseu structuratAparut in Franta, ca reactie impotriva romantismului retoric, parnasianimului si naturalismului, simbolismul restituie poezia sensibilitatea si emotia, dar nu la modul direct, ci recurgand la aluzie, la analogie, la sugestie, utilizand un limbaj poetic enedit si comunicand indeosebi senzatii neobisnuite, stari sufletesti imprecise, vagi, vaporoase. Simbolismul romanesc corespunde momentului de sincronizare cu literatura europeana si se caracterizeaza, mai ales in cazul lui George Bacovia, prin accentuarea dimensiunii psihologice si a dimensiunii estetice, prin rafinamentul discursului liric, aspecte menite sa configureze o viziune despre lumea de o tulburatoare originalitate. Poezia Plumb care deschide volumul cu acelas titlu se inscrie in lirica simbolista prin folosirea simbolurilor, tehnica repetitiilor, cromatica si dramatismul trairii eului liric. Titlul poeziei il reprezinta simbolul plumb, care sugereaza apasarea, angoasa, cenusiul existential, universul monoton, fara solutii de iesire. Tema acestei poezii o constutuie conditia poetului intr-o lume artificiala, ostila, stranie, lipsita de orice aspiratie. In acest univers alienant si restrictiv, eul liric resimte acut lipsa de identitate si nepuinta de o fiinta plenar. Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii: pers I a verbului stau am inceput si persoana I a adjectivului posesiv meu. Pretextul liric este dat de pierderea iubirii, deoarece la Bacovia, dar mai ales in Plumb dragostea pierde orice urma de idealitate, orice contur utopic, transformanadu-se intr-o senzatie de cadere, de tumult inghetat, de personalitatea mineralizata. Din aceasta perspectiva, poezia Plumb este elegia unei iubiri pierdute ce nu mai ofera eului liric ocazia evadarii din spatiul sufocant al cimitirului. Textul este structurat in doua catrene constituite pe baza vocabularului plumb. Cele doua secvente poetice corespund celor doua planuri alea realitatii: realitatea exterioara, obiectiva, simbolizata de cimitir, de cavou si realitatea interioara, subiectiva simbolizata de sentimentul iubirii. Prima strofa contureaza un cadru spatial inchis, apasator, sufocan, in care eul liric se simte claustrat; cavoul simbolizand universul interior. Inceputul abrubt, aidoma unui delir dramatizeaza experiena traita, ce aluneca precum un metal topit, din planul realitatii in cel al constiintei, din trecut in prezent, sugerand ideea unei terifiante comunicari intre eul liric si spatiul exterior. Elementele decorului funerat, sicriele, florile, coroanele, nu sunt eltceva decat artificii funerare de duzina, tipice pentru mica burghezie din provincie. Repetitia epitetului de plumb are multiple sugestii cromatice mai ales insistand asupra existentei nehotarate (anoste lipsite de transcendenta). A doua strofa debuteaza sub semnul tragicului existential produs de moartea afectivitatii. Adverbul intors genereaza mistrul poeziei , trimitand probabil la intoarcerea morului cu fata spre apus. Eul liric in ipostaza inadaptatului isi priveste sentimentul ca un spectator incapabil sa reactioneze, iubirea nu mai este o cale de cunostere ci se supune degradarii, ariplele de plub presupun un zbor descendent, o cadere grea si surda. Metafora ultimului vers anuleaza orice iluzie a salvarii. La potentarea starii tragice concura si vb din text marjoritatea fiind la imperfect dormeau, stau, era. Durativul impus de timpul verbelor este completat de doua verbe de pseudomiscare, unul la perfect compus si celalalt la conjunctiv: am inceput si sa strig. Ele sugereaza disperarea nascuta in momentul intelegerii unei stari de fapt in care universul este un mormant, strigatul este interior, o revolta in sine. Plumb, cuvantul-cheie al poeziei, devine o metafora si in acelasi timp, un simbol pentru o realitate sufleteasca devastata de neliniste. In acest sens concret, elementul chimic cu greutate specifica mare este un metal greu cenusiu. Chiar daca este zgariat, el sclipeste putin apoi este oxidat rapid. O prima sugesteie trimite spre apasarea sufleteasca, spre atmosfera dezvoltata a targuui provincial dominat de monotonie, cu false straluciri ce acopera banalitatea cotidiana. Repetitia cuvantului plumb de sase ori creeaza intensitatea unei obsesii, cuprinzand atat lumea abiectuala (sicrie, flori, coroane) cat si lumea sufleteasca (amor de plumb). Marcata de distrugere, lumea obiectuala invadeaza dufletul uman, anuland sansele de salvare. Se sugereaza astfel lipsa de orizont si

senzatia de cadere a unui suflet chinuit, strivit de limitele alcatuirii sale. Cromatica poeziei si semnificatia acesteia reprezinta in fond proiectia personala. Subiectiva a fiecareui lector. Se stie ca in cazul simbolismului cromatic culoarea poate genera diverse sugestii, in funcite de sensibilitatea si reprezentarile particulare. Daca universul reprezentat in Plumb este galben, dupa cum marturiseste poetul intr-un interviu, este de remarcat dominanta acestei culori. Galben sau gri, universul poeziei este de o exasperanta monotoniei, aproape imoil, singur apasator si sufocant. Prin simbolism poezia romaneasca s-a innoit artistic, si-a imbogatit considerabil mijlocele de expresie, instrumentele prozodice, largindu-se tematica, mai ales prin orientarea spre lumea orasului de provincie. Tipica sensibilitatii omului modern, Plumb evidentiaza sentimentul tragic in maniera simbolista prin proiectarea acestuia intr un univers artificial construit. Starea tragica este marcata prin arsenalul simbolist, ambiguizant si relativizant. Daca prin cateva elemente, cultivarea unor simboluri, tehnica repetitiilor, cromatica, dramatismul trairii eului liric, poezia lui G. Bacovia ramane simbolista prin altele, precum perspectiva de structurare a discursului autenticul trairii, profunzimea gandului, viziunea despre lume, noutatea limbajului poetic, aceasta isi depaseste cu mult epoca inscriindu-se chiar in modenismul expresionist.

-eseu argumentativSimbolismul este un curent literar de circulatie universala, aparut in Franta, in a doua jumatate a sec al XIX-lea, ca reactie impotriva retorismului romantic si a formalismului parnasian, promovand emotia si muzicalitatea interioara a ideii. Si-a creat individualitate prin lansarea a doua deziderate principale: folosirea simbolului si perceptia sinestezica asupra universului. Promoveaza o noua viziune asupra poeziei, considerata arta de a simti, fundamentata pe imagini artistice, ca mijloc de exprimare a corespondentelor intre elementele universului, prin sugestie. Simbolul admite o multitudine de sensuri, specific fiind cel plurivoc, la descoperirea carora cititorul colaboreaza cu poetul. Alte particularitati ale liricii simboliste sunt: crearea starii de spleen, muzicalitatea interioara a versurilor, deschiderea fata de inovatiile formale. George Bacovia este considerat de critica literara cel mai insemnat reprezentant al simbolismului din literatura romana. Poet interbelic, apreciat pentru originalitatea sa, care deriva dintr-un pesimism exacerbat cu care traieste, claustrarea intr-un mediu ostil si spaima de moarte, creeaza o lirica a tristetii ireparabile. Poezia Plumb apare in volumul omonim de debut, in 1916. Creatie de factura simbolista, aceasta opera lirica este o arta poetica, in care se dezvaluie principalele conceptii ale artistului despre lume si viata, despre menirea lui in univers, intr-un limbaj literar distinct. Aceasta poezie se inscrie in lirica simbolista, fiind o elegie esentiala, prin tematica si folosirea simbolurilor, cat si prin muzicalitate si simetrie compozitionala. O prima trasatura a simbolismului este tematica simbolista, aceea a mortii si a solitudinii, ce da expresie esecului esential si se circumscrie esteticii curentului literar. Textul creeaza o atmosfera specifica,sugerand o stare adanca de apasare, fara sa cuprinda niciun termen explicit al angoasei, totul putand fi dedus din descrirea cadrului. Avand ca tema moartea, poezia abunda in termeni din campul lexical al acesteia: sicrie, mort, cavou, coroane, funerar vesmant.Acesti termeni, precum si motivele tristetii si singuratatii, care apar in text, ajuta la reliefarea ideii esentiale de alunecare inevitabila spre moarte, neant. O a doua trasatura a simbolismului este utilizarea simbolului. Titlul poeziei constituie si simbolul central al acesteia, dar un simbol plurivalent. Ocurentele cuvantului plumb, reluat de sase ori, in pozitii simetric distribuite in cele doua strofe, configureaza atmosfera lirica. Semnificatiile cuvantului plumb se construiesc pe baza corespondentelor dintre planul subiectiv / uman si cel obiectiv / cosmic. In structura sicrile de plumb sugereaza nemiscare, incremenire, amorul de plumb descrie o atmosfera rece, insensibila, si-i atarnau aripele de plumb indica imposibilitatea salvarii, caderea. De asemenea, muzicalitatea este o trasatura a simbolismului, in poezia Plumb se realizeaza prin elemente prozodice,prin paralelism sintactic si prin tehnica repetitiilor. In ceea ce priveste prozodia, poezia este riguros construita sugerand prezenta mortii, prin inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de zece silabe, iambolul alternand cu amfibrahul. Rima masculina sustine accentuarea puternica a finalului fiecarui vers, iar repetarea aceluiasi cuvant, plumb, in rima sustine gradarea obsesiei. Elementele prozodice clasice care produc muzicalitaea exterioara sunt valorificate pentru a conferi si o muzicalitate interioara, data si de repetitii, paralelism si pauze ( cenzura, puncte de suspensie), care transforma poezia intr-un vaier monoton. In continuare, alta trasatura simbolista este simetria compozitionala. Textul este alcatuit din doua catrene constituite pe baza simbolului plumb, care este reluat in sase din cele opt versuri ale poeziei, de cate trei ori in fiecare strofa. Realizate prin paralelism sintactic, cele doua strofe /secvente poetice corespund celor doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara, obiectiva, simbolizata de cimitir si de cavou si de realitate interioara, subiectiva simbolizata de sentimentul iubirii (amorul meu de plumb) a carui invocare se face cu disperare, fiind si el conditionat de natura mediului. Asadar, poezia Plumb apartine simbolismului, deoarece are trasaturi specifice simbolismului, cum ar fi: tematica simbolista, folosirea simbolului, muzicalitatea si simetria compozitionala.

-eseu liberGeorge Bacovia este considerat de critica literara cel mai insemnat reprezentant al simbolismului din literatura romana. Poet interbelic, apreciat pentru originalitatea sa, care deriva dintr-un pesimism exacerbat

cu care traieste, claustrarea intr-un mediu ostil si spaima de moarte, creeaza o lirica a tristetii ireparabile. Bacovia este un poet al ploii, poate cel mai mare poet al sonetelor pluviale din literatura noastr. Prin poeziile sale, el creeaza inca de la inceput cum avea sa scrie Eugen Lovinescu o atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamne reci cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitat intr-un peisagiu de mahala de oras provincial, intre cimitir si abator.. E. Lovinescu este istoric i critic literar, estetician i prozator. Tema poeziei o constituie conditia de damnat a poetului intr-o societate meschina, care nu-l intelege, o societate superficiala, neputincioasa sa aprecieze valoarea artei adevarate. Ideea exprima starea de melancolie, tristete, solitudine a poetului care se simte incatusat, sufocat spiritual in aceasta lume care-l apasa, in care se simte inchis definitiv, fara a avea vreo solutie de evadare.