Sunteți pe pagina 1din 3

Viziunea romantica este data de tema, de motivul luceafarului, de structura, de amestecul genurilor, de lirism si stil.

Astfel, unul din argumentele ce demonstreaza caracterul romantic al poeziei "Luceafarul" e dat de tema relatiei geniu-societate. Problema geniului este privita de poet din perspectiva filozofiei lui Schopenhauer, potrivit careia, cunoasterea lumii este accesibila numai omului de geniu, care este capabil sa depaseasca sfera subiectivitatii, sa se depaseasca pe sine, inaltandu-se in sfera obiectivului. Fiindu-i caracteristica inteligenta si ratiunea pura, are puterea de a se sacrifica pentru atingerea scopului. Spre deosebire de el, omul de rand nu-si poate depasi conditia subiectiva, fiind dominat de vointa oarba de a trai. Puterea de sacrificiu a omului de geniu in numele implinirii idealului absolut este ilustrata in acest poem de intensitatea sentimentului de iubire care duce la renuntarea la nemurire. Motivele literare existente in poem, justifica la randul lor caracterul romantic al poeziei "Luceafarul", motivul dominant fiind cel al Luceafarului. Intruchiparile Luceafarului, inger si demon, au la baza motivul ingerului cazut, ambele fiind realizate printr-o regresiune spre matricile originare si printr-un zbor in jos, Luceafarul sfidandu-si pozitia prestabilita. Motivul visului este elementul de cod romantic ce faciliteaza intalnirea dintre Luceafar si fata de imparat, acestia fiind doi reprezentanti a doua lumi diferite. Un alt motiv este cel al zburatorului, prefigurat de cuvinte din campul semantic al ignicului, "Tesand cu recile-i scantei/O mreaja de vapaie". Nu lipseste motivul serii "in orisicare sara", motiv des intalnit in opera eminesciana, acesta fiind un semn al nocturnului, al asteptarii, marcand un moment de trecere, un timp care face posibila consonanta dintre planul teluric si cel cosmic, moment specific romantismului, un timp al abolirii limitelor dintre real si ireal, teluric si astral. Interferenta genurilor, o constanta a romantismului, genereaza profunzime textului si infuzeaza continutului semantic o apertura deosebita cu posibilitati variate de interpretare precum o poveste de iubire, o alegorie pe tema geniului, o poezie cu viziune simbolica, epicul fiind validat de firul epic, liricul validat de proiectia lirica si

filozofica iar dramaticul fiind validat de succesiunea de scene in care dialogul este elementul constituiv.

Severa reductie a figurilor de stil, poezia apartinand etapei "scuturarii podoabelor" cum spunea T.Vianu, reprezinta un alt argument ce demonstreaza caracterul romantic al poeziei "Luceafarul". Se observa operarea cu precadere la nivelul metaplasmelor, dominand aliteratia precum cea din versurile "Si tainic genele le plec,/Caci mi le umple plansul", si la nivelul metataxelor, unde domina inversiunea precum " Aminte sa-si aduca", si ingambamentul ca "Langa fereastra, unde-n colt/ Luceafarul asteapta." Poemul se desfasoara pe un vag fir epic intr-o suita de metafore, precum "Caci tu izvor esti de vieti/Si datator de moarte" aceasta sugerand omnipotenta creatorului, metafora "O ora de iubire", metafora a limitarii, a sublimarii "noptii bogate" din textele de tinerete, vizand un timp limitat, fiind echivalent cu intreaga existenta, dar nu ca durata ci ca intensitate, si simboluri precum cel al Luceafarului, al ferestrei, un simbol al portii intre doua lumi: teluric si astral sau real si ireal, simbolul cercului ca definitoriu unei lumi a formelor perfecte.Compozitia romantica se realizeaza prin opozitia a doua planuri, cosmic si terestru, de fapt confruntarea a doua moduri de existenta si ipostaze ale cunoasterii: geniul si omul comun. Simetria compozitionala se realizeaza in cele patru parti ale poemului astfel: cele doua planuri interfereaza in prima si in ultima parte, pe cand partea a doua reflecta doar planul terestru, iubirea dintre Catalin si Catalina, iar partea a treia este consacrata planului cosmic ce prezinta cltoria lui Hyperion la Demiurg, ruga si raspunsul.

Un alt argument ce demonstreaza caracterul romantic al poeziei "Luceafarul" este reprezentat de limbaj. Acesta este un limbaj pur, natural, accesibil. Vezi caiet

Inspiratia din folclor reprezinta un alt argument ce demonstreaza caracterul romantic al poeziei "Luceafarul". Hipotextul folcloric il

reprezinta basmul "Fata in gradina de aur" cules de austriacul Richard Kunisch, in timpul unui voiaj in Tarile Romane. Un alt element folcloric grefat in text este motivul zburatorului.

Poemul se inscrie astfel in estetica romantica prin tem, prin motivele literare, atitudinile romantice, elementele de imaginar si de limbaj specifice scriitorului.