Scrisoarea I

Poezia ne prezint pozi ia vitreg a omului de geniu ntr-o societate m rginit i este alc tuit din 5 p r i.
Izvoarele din care s-a inspirat poetul sunt: Imnul creatiei" din vechea scriere indiana Rig-Veda", lucrarea Lumea ca vointa si reprezentare" de A. Schopenhauer, teoria cosmogo-nica a lui Kant si Laplace, poemul De rerum natura" al lui Lucretiu, gandirea lui Heraclit.

n prima parte ,primele 6 versuri apar dou motive romantice, dragi poetului. Primul motiv este cel al timpului - timpul individual i cel universal. Al doilea motiv este motivul lunii: Ea din noaptea amintirii o vecientreag scoate. n a doua parte versurile 7-38 poetul nuan eaz motivul lunii, ca un astru tutelar al faptelor meschine sau nobile ale oamenilor. Mai nti poetul red o imagine globar a spa iului terestru de la pustiuri la codrii, de la m ri i izvoare la rmuri, i apoi imaginea se restrnge: i n cte mii de case lin p truns-ai prin fere ti/ Cte frun i pline de gnduri, gnditoare le prive ti. n continuare poetul poetul nf i eaz o serie de ipostaze ale individului: Vezi pe-un rege ce-mpnze te globu-n planuri pe un veac/ Cnd la ziua cea de mine abia cuget-un s rac, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!/ Unul caut -n oglind de- i bucleaz al s u p r/ Altul caut n lume i n vreme adev r.n continuare poetul se opre te la condi ia vitreg a omului de geniu, Usc i a a cum este, grbovit i de nimic/ Universul f r margini e n degetul lui mic Partea a treia versurile 39-86 Este o argumentare a versurilor de mai sus ,care cuprinde 4 secvente . Prima este o descriere a haosului initial .A doua secventa prezinta geneza universului prin miscarea unui punct Dar deodat un punct se mi c cel nti i singur. Iat -l!/ Cum din chaos face mum , iar el devine Tat l. Secventa a treia reprezinta locul lumii noastre in univers si conditia efemerei a oamenilor : Mu ti de-o zi pe-o lume mic de se m sur cu cotul. n secventa a patra poetul vorbe te despre un previziblil sfr irt al lumii , stingerea universului , reinstalarea haosului . Partea a patra versurile 86-144 este consacrat pozi iei vitrege a cuget torului de geniu n lumea semenilor s i. Dasc lul dup ce a cugetat la destinul lumilor cosmice el cuget acum la destinele indivizilor lumii terestre. Apare aici din nou identitatea oamenilor cu ei n i i i cu omenirea ntreag : Unul e n to i, tot astfel precum una e n toate. Voin ele m runte care i fr mnt pe oameni n-au nici un sens din cauza ireversibilit ii timpului: Ce-o s -i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gndesc?/ Ca i vntu-n valuri trece peste traiul omenesc. Cnd vorbe te despre soarta geniului ntr-o societate bntuit de interese meschine apar numeroase accente satirice, uneori deosebit de incisive. Imposibilitatea cunoa terii propriei vie i, las considerarea operei omului de geniu la discre ia r uvoitorilor, a invidi ilor: i cnd propria ta via singur n-o tii pe de rost,/ O s - i bat al ii capul s-o p trund cum a fost?. Pesimismul schoppenhaurian l-a influen at pe Eminescu i n versurile: Po i zidi o lume-ntreag , po i s-o sfarmi orice-ai spune,/ Peste toate o lopat de rn se depune. Apare din nou ideea c oamenii sunt egali n fa a mor ii: Mna care-au dorit sceptrul universului i gnduri/ Ce-au cuprins tot universul ncap bine-n patru scnduri. Pe un ton ironic poetul i imagineaz cum se vor desf ura funerariile acestui om de geniu. Ele vor avea o fals solemnitate deoarece oamenii snt r i, indiferen i, ipocri i: Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel,/ Nu sl vindu-te pe tine lustruindu-se pe el. Posteritatea va ignora valoarea operei i se va rezuma doar la bibliografia sub ire c reia i vor g si pete multe, r ut i. n partea a cincea Finalul, rotund, produce aceeasi pendulare specific lui Eminescu ntre planul terestru si cel cosmic. Planul terestru este cel al unei lumi n care toti "sunt supusi puterii sortii", disponibilit tilor aleatorii ale sansei sociale, norocului, deci ntmpl rii. Planul cosmic, marcat prin simbolurile romantice ale eternit tii prin raza lunii si geniul mortii - amplific , printr-o reluare de oglinzi infinite, imaginea fragilit tii omului pe p mnt, adev rata tem a meditatiei eminesciene. Modalitatea poetic a relatiei om-univers se prezint n Scrisoarea I sub trei nf tis ri: una cosmic , alta sarcastic si o a treia elegiac . Cosmogonia creeaz sarcasmul, care ia forma unei satire la adresa umanit tii mediocre, n care oamenii comuni si croiesc criterii existentiale si valorice n functie de mecanismele instinctualit tii oarbe, se strng n societ ti dominate de inechitate si distrug, prin nentelegere sau indiferent , orice creatie autentic si pe orice creator de geniu. Eminescu merge ns mai departe n analiza conditiei umane, raportnd-o la univers. l vede pe om nu numai ca individ trec tor asezat pe treptele deosebite iesite din "urna sortii" terestre, dar si ca spet trec toare alunecnd inexorabil n neant. Din aceast ntelegere provine si modificarea de tonalitate din finalul poemului, care nv luie sarcasmul satirei ntr-un aer elegiac. Punct de reper este ns cosmogonia, care tulbur spiritul prin concretetea poetic a abstractiilor sau prin orchestrarea subtil att a sensurilor mitologice retopite ntr-un discurs de mare valoare, ct si a limbii romne, pus pentru prima dat s armonizeze contrariile propriei materii verbale. Aceast integrare a fiintei eminesciene

n spectacolul cosmic d nota cea mai nalta a inteligibilit tii poetului romn, caracterul universal al operei sale, creeaz imaginea specific a modului s u de p trundere spre simtirea si ntelegerea tuturor. Limbajul artistic specific liricii eminesciene, este construit din modalit ti uimitoare att n ceea ce priveste lexicul, ct si prozodia sau figurile de stil. mbinarea surprinz toare a limbajului popular si a celui intelectual, ns f r abuz de neologisme, particularizeaz stilul acestui poem prin cteva tr s turi: - Naturaletea si prospetimea limbajului poetic este dat de elemente vechi, populare, regionalisme si arhaisme folosite: gene ostenite, ceasornicul, suflu-n lumnare, feresti, osebite, r boj, priz rite, colb; - Expresia intelectualizat este prezent , mai ales, n tabloul cosmogonic, unde Eminescu sugereaz mituri, idei filozofice, etice, care oblig la cugetare; de exemplu, imaginea haosului primordial, "pe cnd fiint nu era, nici nefiint ", trimite la imnurile creatiunii din Rg-Veda sau aminteste de ideile lui Schopenhauer: "st pnul fa margini peste marginile lumii". Expresii livresti sunt si ele prezente: "precum Atlas din vechime", "microscopice popoare", "ne succedem generatii" etc. Viziunea antitetic asupra lumii este realizat prin intermediul antitezei, procedeu specific poetilor romantici. Antiteza este prezent la nivel compozitional (tabloului cosmogonic opunndu-i-se cel satiric), la nivel ideatic ("unul caut -n oglind ." - "altul caut n lume.") sau la nivelul vocabularului ("fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi", "viitorul si trecutul", "fiint nu era, nici nefiint " etc). Epitetele morale si ornante construiesc un fundal descriptiv corespunz tor sentimentelor poetului: "misc toarea m rilor singur tate", "galbenele file", "b trnul dasc l", timpul mort", "ironic grimas ", "universul cel himeric". Comparatiile dau expresivitate ideilor profund filozofice ale poeziei: "precum Atlas n vechime", "ca si spuma nez rit ", "ca o mare f r-o raz ". Personific rile ilustreaz des vrsita familiaritate a poetului cu natura terestr si cosmic deopotriv : "luna vars peste toate voluptoasa ei v paie", "codru-ascund n umbr str lucire si izvoar ", "timpul mort sintinde trupul si devine vesnicie". Metaforele sunt numeroase, ca si epitetele, si au capacitatea de a vizualiza ideile: "urna sortii", "colonii de lumi pierdute", "musti de-o zi", "din ungherul unor crieri" etc.