Sunteți pe pagina 1din 4

Realizat : Prof. Cornea Elena Tehnoredactat : Ispas Alexandra

POEZIA FILOSOFIC SCRISOAREA I

I.Personalitatea creatoare a lui Mihai Eminescu.

II. Eminescu a scris 5 poezii intitulate „Scrisori” în care trateaz problema geniului în raport cu semenii. Viziunea este una pesimist sub influen a filosofului Arthur Schopenhauer. III.Comentarea „Scrisoarea I”

1. „Scrisoarea I” a fost publicat în „Convorbiri literare” la 1 februarie 1881.

2. Pe lang condi ia omului de geniu în raport cu semenii men ion m i alte

aspecte de ordin tematic: condi ia uman i natura cosmic . Toate acestea sunt circumscrise supra temei operei eminesciene: timpul. Planul tematic este sus inut de o multitudine de motive romantice:

luna, noaptea, reveria, codrul, marea, haosul, geneza, extin ia(eschatologia, stingerea), via a ca vis, „vanitas vanitatum”, „fortuna labilis”, unitate în diversitate.

3. Ideea fundamental const în faptul c geniul nu este în eles i pre uit de

oamenii de rând. Între geniu i omul comun exist mai multe antinomii pe care Eminescu le va dezvolta în „Luceaf rul”. 4.În manier romantic , asist m la amestecul genurilor i a speciilor literare.

Dup cum rezult din titlu, „Scrisoarea I” este o epistol . Dar, în acela i timp, ea con ine note meditative i elegiace, precum i satirice. A adar, epistola i satira, specii clasice, se combin cu medita ia, specie romantic . Dar epistola i satira sunt cultivate într-o maniera romantic , virulent . 5.Compozi ia. Liricul i dramaticul se îmbin . Exist 5 tablouri într-o succesiune dramatic . Compozi ia de ansamblu este antitetic . Romanticii manifest predilec ie pentru antitezî, deoarece recepteaz lumea drept „coinciden oppositorum” (armonizarea contrarilor). În prima parte predomin medita ia i elegia, iar în partea a doua – satira. Tabloul întâi (prima strof ) poate fi considerat incipitul. Poetul se afl în odaia sa, în care p trunde „voluptoasa v paie” a lunii. Este o atmosfer propice reveriei. Imaginile artistice se creeaz cu aportul unor variate figuri de stil: epitetul moral „gene ostenite”, sugerând condi ia uman ; simbolul „ceasornicului”, semnificând microtimpul (timpul

uman); metafora, precedat de inversiune „lung-a timpului c rare”,

în elegând prin ea trecerea timpului obiectiv, uman, m surabil. Odaia

poetului simbolizeaz microspa iul (spa iul uman). Tabloul al doilea începe cu o invoca ie poetic , adresat lunii, personificate: „lun tu, st pâna marii”. Se realizeaz un salt din microspa iu în macrospa iu, iar spectacolul lumii este v zut din perspectiv cosmic . El se caracterizeaz , deopotriv , prin grandoare i prin tragism. Tonul este, la început, admirativ: „Mii pustiuri scânteiaz sub lumina ta fecioar / i câ i codrii-ascund în umbr str lucire de izvoar !” Tudor Vianu remarc epitetul metaforic „fecioar ”, cu valuare morfologic de adjectiv, însemnând „feciorelnic ”. Este un arhaism morfologic în concordan cu rezonan ele mitice ale poemului. Tonalitatea devine elegiac , prin triste ea i chiar durerea poetului fa de discordan ele sociale. Ca figur de stil, este prezent antiteza la nivel lexical („rege” - „s rac”, „slabi” – „puternici”, „genii” – „neghiobi”) i la nivel pronominal („unul” – „altul”). Secven a b trânului dasc l ocup un loc aparte, antiteza dintre în elept i oamenii de rând marcându-se la nivel sintactic prin conjunc ia adversativ „iar” : „iar colo b trânul dasc l cu-a lui hain roas -n coate,/ Într-un calcul f r cap t tot socoate i socoate.” Portretul s u este mixt, fizic i moral. Se observ antiteza între precaritatea aspectului fizic, supus condi iei umane i uria a for de gândire: „Precum Atlas în vechime sprijinea pe um r/ A a el sprijin lumea i vecia într-un num r”. Cele dou versuri con in referin e culturale, specifice poeziei filosofice eminesciene. În primul vers este prezent compara ia cu un cunoscut personaj din mitologia greac , iar în al doilea, se face aluzie la cunoa terea pitagoreic prin intermediul numerelor. În tabloul urm tor, „b trânul dasc l” are capacitatea s refac la nivelul gândirii sale na terea i stingerea Universului. Tabloul cosmogonic con ine influen e din filosofia hindus „Rig-Veda”, din filosofia lui Kant i a lui Schopenhauer, din mitologia greac i chiar din credin a cre tin . Exist 3 secven e: haosul, geneza i extin ia. Haosul este indefinit, invizibil, f r con tiin de sine dominat de nemi scare absolut : „La-nceput pe când fiin nu era, nici nefiin ,/ Pe când totul era lips de via i voin .”. Geneza se datoreaz , în opinia „b trânului dasc l”, mi c rii spontane

a unui punct, „st pânul f r margini peste marginile lumii”. În aceste

exemple este evident modul cum Eminescu creeaz antitezele la nivel lexical, prin derivare i prin func iile sintactice diferite ale acelora i cuvinte. Eminescu are o mare putere de a corporaliza ideile lirice. Astfel,

galaxiile sunt „colonii de lumi pierdute”, care „vin din sure v i de chaos pe c r ri necunoscute/ i în couri luminoase, izvorând din infinit, /Sunt atrase

în via de un dar nem rginit”. Tudor Vianu consider c metafora „dar nem rginit” semnific „voin a oarb de a tr i (concept apar inând lui Schopenhauer). În spirit romantic, Eminescu utilizeaz frecvent metafora, care confer profunzime textului poetic. De altfel, George C linescu apreciaz c Mihai Eminescu „a introdus amplu i substan ial metafora în poezia româneasc ”. Imaginile artistice dobândesc pregnan i prin variatele epitete din versurile men ionate, distingându-se cele cromatice i fizice: „sure v i”, „voiuri luminoase”, epitete ale numelui specifice tablourilor descriptive. Aceste imagini poetici prind via i datorit îmbin rii cuvintelor din fondul vechi al limbii („v i”, „c r ri”, „roiuri”) cu neologismele („colonii”, „chaos”, „infinit”). Acest fenomen stilistic este cercetat i comentat de Tudor Vianu.

În secven a genezei, poetul introduce un scurt pasaj satiric, ridiculizând megalomalia i spiritul gregar, de care oamenii dau dovad , în ciuda condi iei lor trec toare. Ideea este subliniat prin motivul vie ii ca vis, preluat de la poetul spaniol Calderon de la Barca. Secven a escatologic (apocaliptic ) este redat de „b trânul dasc l” în cadrul unor imagini inspirate din astro-fizica modern . Are loc moartea termic produs de un colaps gravita ional. Tabloul al IV-lea este o satir necru toare la adresa societ ii contemporane i la adresa posterit ii „b trânului dasc l”. Începe într-o form meditativ , dezv luind fr mântarea uman , general , indiferent de situa ia social precum i neputin a autocunoa terii depline. Se remarc o nou idee a filosofiei indiene: identitatea omenirii cu individul i a acestuia cu omenirea. Ilustrând artistic mitul creatorului, Eminescu tr ie te sentimentul de am r ciune, dând glas ironiei: „Fericeasc -l scriitorii, toat lumea recunoasc -l/ Ce-o s aib din acestea pentru el b trânul dasc l?”. Sunt prezente formele arhaice de conjunctiv (f r conjunc ia „s ”) având valoare de imperativ. În continuare, am r ciunea poetului se amplific prin motivul „vanitas-vanitatum”, realizat artistic cu ajutorul litotei: „Po i zidi o lume-

ntreag , poti s-o sfar -mi

depune”. Posteritatea „b trânului dasc l” este filistin (m rginit), meschin i ipocrit . Satira devine sarcastic i prostatecele n ri/ i le umfl ori icine în savante adun ri/ Când de tine se vorbe te”. În partea satiric , remarc m epitetele individuale (element realist): „not priz rit ”, „pagin neroad ”, „prostatecele n ri”. Tabloul al V-lea eviden iaz construc ia rotund a poemului. Are loc ie irea din reverie i intoarcerea la cadrul ini ial. Medita ia este sceptic ,

orice-ai

spune/ Peste toate o lopat de rân se

versurile întrunind note elegiace. Oamenii sunt egaliza i, neputând ie i din determin rile cosmice. Planul terestru este cel al unei lumi în care to i „sunt supu i puterii sor ii”. Integrarea fiin ei eminesciene în spectacolul cosmic d nota cea mai înalt a originalit ii poetului român, caracterul universal al operei sale. 6. Considera ii generale asupra elementelor expresive „Scrisoare I” este un poem neobijnuit nu numai prin for a i adâncimea gândirii poetice, ci i prin virtu ile expresive ale limbajului proasp t i natural, de o modernitate surprinz toare, în care sursele populare i cele culte sunt retopite într-un aliaj stilistic inconfundabil prin timbru i culoare. Epitetul, compara ia i personificare sunt figuri de stil în tradi ie clasic , dând str lucire stilului descriptiv. Metafora, de esen romantic , adânce te lirismul.

7.Prozodia

Prozodia sus ine întregul edificiu poetic. Ritmul este trohaic, rima- împerechiat . Asonan ele, dup model folcloric („coji” – „r boji”, „ro ” – „întuneco i”, „raze” – „înceteaz ”, „spa ” – „sc pa i”) confer rafinament textului poetic. Acestora li se adaug rimele rare: „t r bii” – „cor bii”, „iat - l” – „tat l”, „recunoa te-l” – „dasc l”. M sura este de 16-15 silabe. În pasajele satirice alterneaz rima feminin cu rima masculin , energic - „Scrisoarea I” impresioneaz prin sensurile adânci i tulbur toare, dar i prin somptuozitatea rostirii, de o elegan i de o armonie cu adev rat clasice.