Un farmec trist și neînțeles

Textul dat este un monolog liric pe tema iubirii pierdute și a condiției

omului de geniu inadaptat într-o lume străină.
Principalele motive literare prin care se concretizează tematica
textului sunt motivul singurătății, motivul uitării, motivul izolării față de
lume, motivul luceafărului, motivul pustietății, iar din sfera naturii avem
motivul mării și motivul valurilor.
Ideea poetică centrală a textului este meditația asupra iubirii pierduta,
asupra efemerității sentimentelor și condiției umane în antiteză cu
eternitatea naturii.
Mijloacele artistice prin care se evidențiază ideile poetice ale textului
sunt imaginile artistice și figurile de stil. Se observă la nivelul discursului
poetic predominant imaginile vizuale, regăsindu-se în același timp
personificări, metafore, repetiții, inversiuni si epitete.
La nivelul strofei a doua, prin intermediul metaforei "negura uitării"
se creează o analogie între o însușire omenească și un fenomen al naturii,
ambele având ca element comun de semnificație întunericul, lipsa formei.
Epitetul dublu din incipitul poeziei "trist și neînteles" sugerează
nostalgia, reveria și prefigurează caracterul meditativ al discursului.
Repetiția substantivului "un farmec" la începutul și la sfârșitul
textului evidențiază meditația asupra iubirii pierdute, asupra aspirației spre
ideal.
Astfel, poezia prefigurează o iubire pierdută, sfâșiată în raport cu
mijloacele artistice ce susțin astfel ideea centrală a textului.