Senzațiile sunt procese psihice cognitive elementare
prin care se semnalizează separat sub forma imaginilor simple și primare însușiri concrete ale obiectelor și fenomenelor în condițiile acțiunii directe a stimulilor asupra organelor de simț. Analizatorul este un ansamblu care posedă o structură și funcții specifice specializate în producerea senzațiilor. Senzațiile se clasifică astfel: senzația suprafeței corpului, senzații statistice și kinestetice, senzația organelor interne, senzații vizuale, auditive, gustative, olfactive. Senzațiile suprafeței corpului sunt de trei tipuri: tactile care permit cunoașterea unor însușiri ale obiectelor precum netezimea, forma, duritatea, termice care dau posibilitatea cunoașterii proprietăților termice ale obiectelor și dureroase care semnalizează tulburările funcționale ale organismului sau distrugerea țesuturilor organice. Senzațiile statice sunt senzațiile care sunt condiționate de poziția corpului nostru luat în întregime, iar senzațiile kinestetice sunt toate senzațiile care se referă la poziția și mișcările diferitelor părți ale corpului. Senzațiile vizuale au rol în asigurarea cunoașterii celor mai multor proprietăți ale obiectelor(formă, mărime, culoare, poziție). Senzațiile auditive contribuie la formarea structurilor psihice superioare specific umane. Senzațiile gustative contribuie la cunoașterea însușirilor gustative ale obiectelor, la apărarea de cele nocive, la reglementarea comportamentului alimentar. Senzațiile olfactive reglează apetitul și sunt implicate în mecanisme laterale. Astfel, rolurile senzațiilor sunt diverse, dar indispensabile funcționării normale a corpului.