REVOLUȚIA FRANCEZĂ

a) Cauzele crizei Vechiului Regim

b) Adunarea Naţională Constituantă (1789–1792)
c) Convenţia Naţională (1792–1795)
d) Directoratul (1795–1799)
e) Urmările şi importanţa Revoluţiei Franceze

a) Cauzele crizei Vechiului Regim

 Prin Vechiul Regim se înţelege sistemul socio-politic existent în Franţa până la 1789. Analiza societăţii Vechiului
Regim este necesară pentru a înţelege cum s-a ajuns la revoluţie. Principalele cauze ale crizei Vechiului Regim sunt:
 menţinerea monarhiei absolutiste;
 organizarea social-politică rigidă şi menţinerea privilegiilor pentru primele două stări;
 criza financiară;
 criza economică.

Organizarea social-politică rigidă şi menţinerea privilegiilor pentru primele două stări.

 La sfârşitul secolului al XVIII-lea, societatea franceză continua să fie împărţită pe stări, după modelul feudal:
starea I (clerul), starea a II-a (nobilimea), starea a III-a (burghezia, micii negustori şi meşteşugari, liberi-
profesionişti precum avocaţi, medici, ţărani, clerul de jos).
 Membrii stării I ocupau cele mai importante funcţii în stat şi erau scutiţi de impozite. Pe lângă faptul că nu plătea
impozite, clerul mai beneficia şi de alte privilegii, precum perceperea dijmei (dijma era o parte din recolta fiecărui
an, plătită bisericii de către deţinătorii de pământ).
 Nobilii se bucurau de privilegii importante: erau beneficiarii obligaţiilor datorate de ţărani şi aveau scutiri de
impozite (până în anul 1695, nobilii nu plătiseră deloc impozite).

Criza financiară
 Impozitele plătite de francezi erau de două tipuri: directe şi indirecte.
 Impozitele directe erau:
 la taille (era principalul impozit direct; era un impozit pe pământ plătit de cei care nu erau
nobili, deci povara lui cădea asupra ţăranilor)
 capitaţia (impozit pe cap de locuitor)
 la vingtieme (5% din toate veniturile).

 Metoda haotică de colectare a impozitelor făcea ca monarhia franceză să nu primească nici pe departe întreaga
sumă obţinută din impozite. Pentru a-şi acoperi cheltuielile, monarhia franceză trebuia să facă împrumuturi.
 Monarhia franceză a avut cheltuieli mari cu ocazia războiului de 7 ani cu Anglia (1757-1763) şi cu ocazia
implicării în războiul americanilor pentru independenţă.
b) Adunarea Naţională Constituantă (1789–1792)
 Nevoia de bani l-a determinat pe regele Ludovic al XVI-lea să convoace, la 5 mai 1789, Adunarea Stărilor
Generale (care nu mai fusese convocată din 1614).
 În cadrul Adunării, deputaţii stării a III-a au decis să se separe de reprezentanţii clerului şi nobilimii formând
Adunarea Naţională Constituantă; principalul scop era elaborarea unei legi fundamentale care să transforme
Franţa într-o monarhie constituţională.

Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta

 Intenţiile regelui de a dizolva Adunarea Naţională Constituantă s-au lovit de rezistenţa populaţiei pariziene, care a
format o Gardă Naţională şi, la 14 iulie 1789, a atacat şi a distrus închisoarea Bastilia, simbol al absolutismului
monarhic francez. Căderea Bastiliei (14 iulie 1789) reprezintă momentul de început al Revoluţiei Franceze.

Căderea Bastiliei (14 iulie 1789)

2
  La 4 august 1789 au fost abolite privilegiile clerului şi nobilimii.

 La 26 august 1789, Adunarea Naţională Constituantă a adoptat

documentul „Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului”
care cuprindea 17 prevederi:
 oamenii se nasc liberi şi egali în drepturi;
 scopul oricărei asociaţii politice este
apărarea drepturilor naturale şi
inalienabile ale omului: dreptul la
libertate, la proprietate, siguranţa
persoanei şi rezistenţă la opresiune;
 suveranitatea naţională (puterea emană de
la popor);
 libertatea constă în a putea face tot ce nu
dăunează altuia;
 legea este expresia voinţei generale; toţi
cetăţenii au dreptul să contribuie, direct
sau prin reprezentanţii lor, la alcătuirea
legilor;
 libertatea de opinie şi libertatea religioasă;
 toţi cetăţenii trebuie să plătească impozit,
direct proporţional cu veniturile lor;
 dreptul la proprietate este sacru şi
inviolabil.

 Acest document a fost preambulul pentru Constituţia din 1791 care transforma Franţa în monarhie constituţională
şi prevedea separarea puterilor în stat. Documentul „Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului” este inspirat
din „Declaraţia drepturilor” (1689) şi din „Declaraţia de Independenţă” (1776). Dar, prin prevederile sale, acest
document face un pas înainte în enunţarea principiilor caracteristice noii societăţi, faţă de „Declaraţia de
Independenţă”.

 În 1791, familia regală a încercat să fugă din ţară; regele este suspendat.

 Constituţia a fost finalizată în septembrie 1791.

 Prin această constituţie, Franţa se transforma într-o monarhie constituţională în care puterile
regelui erau limitate.
 La baza constituţiei s-au aflat următoarele principii: separarea puterilor în stat, suveranitatea
poporului, domnia legii, responsabilitatea ministerială (deciziile regelui trebuiau
contrasemnate de unul dintre miniştri).
 „Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului” prevedea la primul punct că oamenii se nasc
liberi şi egali în drepturi. Constituţia din 1791 se îndepărta de spiritul Declaraţiei în ceea ce
priveşte egalitatea cetăţenilor în drepturi. În funcţie de avere, cetăţenii erau împărţiţi în două
categorii: cetăţeni activi care aveau dreptul de a vota şi cetăţeni pasivi care nu aveau dreptul
de a vota.

 Regele Ludovic al XVI-lea a fost nevoit să accepte Constituţia din septembrie 1791.
 În 1792, apare şi o ameninţare externă: războiul cu statele europene (Prusia, Austria). Regele intrase în legătură
cu monarhii absoluţi care luptau împotriva Franţei, motiv pentru care a fost arestat apoi, în ianuarie 1793,
ghilotinat.

c) Convenţia Naţională (1792–1795)

 La 20 septembrie 1792, Franţa a obţinut victoria de la Valmy împotriva trupelor austriece şi prusace care se
îndreptau spre Paris. A doua zi monarhia a fost înlocuită cu republica condusă de Convenţia Naţională.

 Convenţia Naţională este împărţită în trei etape:

 Convenţia iacobină (1793-1794)
 Convenţia thermidoriană (1794-1795)
 Convenţia girondină (1792-1793)

3
Convenţia girondină (1792-1793):
 girondinii considerau că Revoluţia şi-a atins scopurile şi trebuie să înceteze şi girondinii erau adepţii unui regim
liberal moderat;
 în timpul Convenţiei girondine s-au înfiinţat organismele revoluţionare: Comitetul Salvării Publice, Comitetul
Siguranţei Generale, Tribunalul Revoluţionar.
 La 21 ianuarie 1793, regele Ludovic al XVI-lea a fost executat.

Convenţia iacobină (1793-1794):

 lideri ai iacobinilor: Robespierre, Saint Just, Jean Paul Marat, Georges
Danton.
 Iacobinii, conduşi de Robespierre, susţineau lupta împotriva duşmanilor
interni şi externi prin orice mijloace; ei au instituit un regim dictatorial,
dominat de teroare.
 Măsuri adoptate de iacobini:
 legea suspecţilor
 preţuri maximale la produsele de primă
necesitate
 adoptarea calendarului republican
 mobilizarea generală; treptat, războiul de apărare
din anii 1792–1793 s-a transformat într-un război
de cucerire.
 Politica terorii şi măsurile dure au dat rezultate. Revoltele interne au f ost înăbuşite, iar armata a avut succese şi a
trecut dincolo de graniţele Franţei. Dar, dictatura iacobină s-a prăbuşit ca urmare a luptelor interne. Dictatura
iacobină a salvat Franţa, dar s-a prăbuţit ca urmare a luptelor interne.
 Robespierre a fost ghilotinat în anul 1794.

Convenţia thermidoriană (1794-1795):

 a fost o guvernare moderată. Thermidorienii erau cei care se îmbogăţiseră de pe urma revoluţiei. Erau republicani
moderaţi care doreau să păstreze republica fără teroare.
 Teroarea a luat sfârşit şi în anul 1795 a fost adoptată Constituţia anului III.

d) Directoratul (1795–1799)
 Pe data de 26 octombrie 1795, Convenţia Naţională a fost înlocuită cu un regim politic denumit Directorat, bazat
pe Constituţia anului III (1795). Constituţia introducea pentru prima dată în Franţa sistemul bicameral:
o puterea executivă era deţinută de un Directorat format din 5 directori ajutaţi de 6 miniştri.
o puterea legislativă era deţinută de două instituţii: Consiliul bătrânilor şi Consiliul celor
500. Membrii acestor instituţii erau aleşi prin vot universal.
o puterea legislativă era deţinută de Tribunalul de Casaţie şi de Înalta Curte de Justiţie.

 Pe plan intern, perioada Directoratului se caracterizează prin:

 dificultăţi economice şi mişcări sociale,
precum Conjuraţia Egalilor (1796) condusă de
Gracchus Babeuf.

 Pe plan extern, perioada Directoratului a fost dominată de afirmarea

lui Napoleon Bonaparte în timpul celor două campanii militare:
 campania din Italia, împotriva Austriei (1796-
1797)
 campania din Egipt, împotriva Angliei (1798-
1799).

Campania din Italia, împotriva Austriei (1796-1797)

 În anul 1796, principalul scop al Franţei era să învingă Austria.
 Au fost pregătite trei armate (conduse de Jourdan, Moreau şi
Bonaparte).
 Campania din Italia a avut semnificaţii importante: marchează
începutul legendei despre Napoleon Bonaparte care, la întoarcerea
în Paris a fost aclamat ca un erou şi a scos în evidenţă veleităţile
politice ale lui Napoleon Bonaparte.
Napoleon traversând Alpii – pictură de Jacques-Louis David

4
Campania din Egipt, împotriva Angliei (1798-1799)
 După ce a eşuat în obţinerea supremaţiei pe mare, Bonaparte s-a decis să lovească Anglia cucerind Egiptul.
 În mai 1798, Bonaparte a plecat spre Egipt. Pe drum a cucerit Malta şi a ajuns în Egipt la 2 iunie. A cucerit
Alexandria, i-a învins pe mameluci (corp special de cavalerie din garda personală a sultanilor din Egipt) în Bătălia
Piramidelor şi a ocupat Cairo. Dar, a fost învins în lupta navală de la Abukir (sau Bătălia Nilului) de către
amiralul englez Horatio Nelson.
 Înfrângerea Franţei la Abukir a determinat alte ţări să declare Franţei război, formându-se a doua coaliţie
împotriva sa. Francezii suferă înfrângeri în faţa Austriei şi Rusiei şi se părea că Franţa va fi invadată dar nu s-a
întâmplat acest lucru datorită neînţelegerilor dintre aliaţi. Treptat, pentru Franţa, primejdia trece.

Înlăturarea Directoratului
 La alegerile din 1799, Sieyes a devenit unul dintre cei cinci directori. El dorea să însceneze o lovitură de stat dar
pentru asta avea nevoie de ajutorul armatei. Din acest motiv l-a abordat pe Bonaparte care se întorsese din Egipt la
10 noiembrie 1799. Prin lovitura de stat din noiembrie 1799, Directoratul a fost înlocuit cu Consulatul.

e) Urmările şi importanţa Revoluţiei Franceze

 Măsurile adoptate de Adunarea Naţională Constituantă între anii 1789-1791 au influenţat foarte mult formarea
Franţei moderne.
 Decretul din 4 august 1789 şi documentul „Declaraţia drepturilor omului şi cetăţenilor” au contribuit la lichidarea
Vechiului Regim şi la reconstruirea societăţii franceze pe baza unor principii noi.

 Măsurile adoptate în timpul Revoluţiei Franceze au produs schimbări importante în toate domeniile:
 Puterea centrală: adoptarea unei constituţii şi înlocuirea monarhiei absolute cu monarhia
constituţională şi apoi instaurarea republicii;
 Administraţia: simplificarea împărţirii administrative a Franţei;
 Sistemul fiscal: impunerea egalităţii la plata impozitelor;
 Justiţia: simplificarea şi gratuitatea justiţiei şi egalitatea în faţa legii;
 Biserica: anularea privilegiilor clerului;
 Viaţa economică: eliminarea vămilor interne, fapt care a favorizat crearea pieţei naţionale.

 Prin urmare, Revoluţia Franceză a schimbat radical societatea şi sistemul politic din Franţa şi a contribuit la
răspândirea în Europa a noilor principii, precum: libertatea individuală, egalitatea în faţa legii, la plata
impozitelor şi la ocuparea funcţiilor, participarea cetăţenilor la viaţa publică, suveranitatea poporului, dreptul de
rezistenţă la opresiune, separarea puterilor în stat.

 Aceste principii democratice au fost răspândite în întreaga Europă, nu numai în regiunile unde au ajuns armatele
franceze. Liberalismul şi Naţionalismul din secolul al XIX-lea datorează mult Revoluţiei Franceze. În prima parte
a secolului al XIX-lea au izbucnit multe revoluţii şi acest lucru se datorează faptului că francezii au oferit un
model pe care alţii au dorit să-l copieze.