3. Revoluția franceza.

De la supus la cetățean
1. Cauze
➢ Absolutismul monarhic
➢ Criza economică: în 1785 a început o criză
economică provocată de producția slabă în agricultură,
pe lângă faptul că produsele franceze nu mai puteau
face față de plan internațional, fiind concurate de cele
engleze (unde se desfășuraseră primul val al
Revoluției industriale). Toate acestea au dus la
scăderea nivelului de trai.
➢ Conflictele dintre stările sociale
o Starea I (clerul) și starea a II-a (nobilimea) se
bucurau de privilegii (erau scutiți de impozite)
o Starea a III-a (țărănimea, burghezia etc) plătea
impozite și aveau obligații în muncă.
➢ Răspândirea ideilor iluministe

2. Etape
2.1.Începutul revoluției. De la monarhia absolutistă la monarhia constituțională (1789-
1791)
• La 5 mai 1789 regele Ludovic al XVI-lea a convocat Adunarea Stărilor Generale, un
organism legislativ (parlament) care nu mai fusese convocat de mai bine de 150 de ani.
o Monarhul dorea să stabilească noi impozite, considerând că astfel va pune capăt
crizei economice.
▪ Starea a III-a și-a manifestat dezacordul și s-a separat de primele două
stări, formând Adunarea Națională Constituantă. Starea a III-a își dorea
adoptarea unei constituții în care să fie prevăzute drepturi și libertăți
individuale pentru toată lumea. Separarea de Adunarea Stărilor Generale a
fost determinată de sistemul de vot: se vota pe stări, nu individual.
• Adunarea Națională Constituantă urmărea transformarea Franței într-o monarhie
constituțională.
• Regele a încercat să dizolve această adunare, însă fără succes.
• La 14 iulie 1789, locuitorii Parisului a luat cu asalt fortăreaţa Bastilia, simbolul
absolutismului monarhic francez. Revolta s-a extins la nivelul întregii țări. Cucerirea
închisorii a marcat sfârşitul absolutismului în Franţa.
• La 4 august 1789 privilegiile primelor două stări au fost desființate. Astfel, Vechiul
Regim a fost înlăturat.
• La 26 august 1789 a fost adoptată Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (vezi
Doc. 1), prin care francezii obțin drepturi egale, trecând astfel de la statutul de supus la cel
de cetățean.
2.2. Monarhia constituțională (1791-1792)
• În 1791 a fost adoptată o constituție, care transforma Franța într-o monarhie
constituțională, bazată pe principiul suveranității naționale și care funcționa după
principiul separării puterilor în stat.
• Atât regele, cât și o parte a nobilimii franceze, doreau revenirea la Vechiul Regim.
Ludovic al XVI-lea a încercat să părăsească țara pentru a cere ajutor țărilor vecine, însă a
fost arestat.
• În 1792, Prusia și Imperiul Habsburgic (Austria) au început să-l sprijine pe Ludovic al
XVI-lea și au invadat Franța. În urma Bătăliei de la Valmy (20 septembrie 1792), în care
Franța a învins Austria, monarhia a fost înlăturată și s-a instaurat republică.

2.3. Prima republică franceză (1792-1804)

2.3.1. Anii Convenției (1792-1795)
• Între 1792-1795, Franța a fost condusă de o Convenție Națională (noua adunare
legislativă) care deținea toate puterile pe care le exercita prin intermediul unor comitete.
• În cadrul Convenției Naționale au apărut dispute:
o Girondinii considerau că revoluția trebuia să se încheie, obiectivele fiind atinse.
o Iacobinii susțineau că revoluția trebuie să continue până la înlăturarea tuturor
celor ce aveau legături cu Vechiul Regim.
• 1792-1793: girondinii au condus Franța
o Ludovic al XVI-lea și soția sa, Maria Antoaneta, au fost ghilotinați (21 ianuarie
1793).
• 1793-1794: iacobinii au condus Franța
o În această perioadă s-au luat măsuri drastice (teroarea) împotriva inamicilor
revoluției, stabilindu-se chiar și un regim dictatorial condus de Robespierre.
o Au pus bazele armatei revoluționare, care a reușit să obțină victorii împotriva
Austriei, Prusiei și Angliei

2.3.2. Directoratul (1795-1799)

• Între 1795-1799, Franța a fost condusă de Directorat.
o Directoratul a fost un guvern format din cinci membri (directorii) aleși de un
parlament bicameral.
o În timpul Directoratului, Franța a continuat războiul împotriva puterilor străine.
• 9 noiembrie 1799: lovitură de stat – Napoleon Bonaparte înlătură Directoratul

2.3.3. Consulatul (1799-1804)

• 18 Brumar (9 noiembrie 1799): un tânăr general pe nume Napoleon Bonaparte a dat
lovitură de stat și a instaurat un nou regim politic: Consulatul. La conducerea Franței au
fost numiți trei consuli, cu atribuții executive. În aceștia, rolul preponderent îi revenea lui
Napoleon, numit prim-consul și beneficiind de puteri sporite.
• Cu o conducere autoritară, Napoleon a reușit să rezolve probleme economice apărut în
timpul Directoratului, să atenueze nemulțumirea socială și a obținut numeroase succese
militare.
• În 1802, Napoleon a fost numit prim-consul pe viață, acțiune care a pregătit terenul pentru
asumarea întregii puteri de către acesta.

3. Urmările Revoluției franceze din 1789

✓ A dovedit faptul că poporul are puterea de a-și decide singur soarta (principiul
suveranității naționale)
✓ Revoluția franceză a încurajat lupta popoarelor asuprite împotriva absolutismului.
✓ Abolirea monarhiei și instituirea republicii.
ANEXE

Doc. 1

„Reprezentanții poporului francez, constituiți în Adunarea Națională, considerând că

ignorarea, nesocotirea sau disprețuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericii
publice și ale corupției guvernelor, au hotărât să expună într-o declarație solemnă drepturile
naturale, inalienabile și sacre ale omului. (...)

I. Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi.

II. Scopul oricărei asociații politice este conservarea drepturilor naturale și
imprescriptibile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea și rezistența la
agresiune.
III. Națiunea este sursa esențială a principiului oricărei suveranități; nici o grupare nici un
individ nu pot exercita vreo autoritate care să nu emane de la ea.
IV. Libertatea constă în a putea face tot ceea ce nu dăunează altuia.
V. Legea nu are drepturl să interzică decât acțiunile vătămătoare societății.
VI. Legea este expresia voinței generale: toți (...) au dreptul să contribuie (...) la alcătuirea
ei; ea trebuie să fie aceeași pentru toți, fie că apără, fie că pedepsește...”

(Din Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului)

Doc. 2. Căderea Bastiliei (14 iulie 1789)

Doc. 3 Ghilotinarea lui Ludovic al XVI-lea și a soției sale, Maria Antoaneta (21 ianuarie
1793)
 Revoluția franceza. De la supus la cetățean

Fișă de lucru nr. 2

A. „Toate formele de dijmă sunt abolite, cu condiţia să se ia măsuri alternative pentru
acoperirea cheltuielilor necesare serviciului divin, salariilor preoţilor, ajutorării săracilor
etc. cărora le sunt în prezent alocate.
Venalitatea funcţiilor judecătoreşti şi municipale este abolită cu aplicare imediată.
Justiţia va fi administrată gratuit.
Privilegiile financiare, în materie de impozitare, privind fie persoanele, fie terenurile,
sunt abolite definitiv. Plata impozitelor se va face în acelaşi mod pentru toţi cetăţenii şi
pentru toate terenurile.
Toţi cetăţenii, fără deosebire de origine, sunt eligibili în toate funcţiile şi demnităţile,
fie ele ecleziastice, civile sau militare.”
(Decretele din 4 august 1789)
B. „1. Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi.
4. Libertatea constă în a putea face tot ce nu dăunează altuia.
11. Libera exprimare a ideilor şi opiniilor este unul dintre cele mai preţioase drepturi ale
omului. Conform acestuia, fiecare cetăţean poate să vorbească, să scrie şi să publice liber.
13. Impozitarea generală este indispensabilă pentru întreţinerea armatei şi pentru cheltuielile
administrative. Trebuie suportată în mod egal de toţi cetăţenii, proporţional cu veniturile lor.
16. Orice societate în care garantarea drepturilor nu este asigurată, nici separarea puterilor
determinată, nu are constituţie.”
(Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului, 26 august 1789)

C. „Art.2. Naţiunea de la care singură emană toate puterile nu poate să le exercite decât prin
delegaţie (...)
Art. 3. Puterea legislativă este încredinţată unei Adunări Naţionale compusă din
reprezentanţi temporari, liber aleşi de popor. (...)
Art. 4. Guvernul este monarhic: puterea executivă este încredinţată judecătorilor aleşi de
către popor.”
(Constituţia Franţei, 13 septembrie 1791)
D. „Pentru mine moartea regelui a salvat republica. ... Căile de comunicaţie au fost rupte în
urma noastră, trebuie să mergem înainte, vrem nu vrem şi acum mai ales se poate spune: a
trăi liber sau a muri.”
(Scrisoarea deputatului Lebas către tatăl său, 21 ianuarie 1793)
1. Citiţi cu atenţie textele de mai sus şi indentificaţi schimbarile apărute în Franţa în
urma revoluţiei. Menţionaţi:
o trei schimbări în plan politic;
o o schimbare în plan financiar;
o o schimbare în plan juridic;
o o schimbare în plan religios;

NOTĂ! Menţionaţi şi litera corespunzătoare documentului din care aţi extras schimbarea.
2. Analizați documentele A și C după modelul primit la oră.

3. Analizați Doc. 2 și Doc. 3 de la anexe după modelul primit la oră.