INTEGRAREA EUROPEANĂ

1. Europa – spațiu al diversității

În prezent, Europa se află mai aproape ca niciodată de realizarea unui mai vechi proiect
politic: unitatea europeană. Dar, de ce a devenit un astfel de proiect aplicabil în acest moment
istoric și nu mai devreme? Răspunsul la această întrebare comportă două aspecte: globalizarea
și...Europa însăși.
• Globalizarea. Acest fenomen pune în fața statelor continentului provocări cărora, în mod
evident, țările europene nu le pot face față singure:
o Competiția economică cu alte piețe economice mult mai puternice (SUA, Japonia)
sau cu un imens potențial de dezvoltare (China, India).
o Nevoia investiției masive în știință și tehnologie.
o Protecția mediului
o Lupta împotriva subdezvoltării
o Lupta împotriva terorismului
• Europa trebuie să se apere de eventualele conflicte din interiorul continentului. După
nenumăratele conflicte care au zdruncinat continentul de-a lungul secolului al XX-ea,
țările europene și-au dat seama că trebuie să evite orice conflict în interiorul Europei. În
plus, după ce dominaseră lumea vreme de mai multe veacuri din punct de vedere
economic, militar și la nivelul civilizației, statele europene s-au văzut, după Al Doilea
Război Mondial, în situația de a nu mai avea un cuvânt de spus în competiția globală.
Pe scurt!
Cauzele integrării europene:
❖ Țările din Europa (occidentală) și-au dat seama că nu pot face față singure
provocărilor viitorului de unele singure.
❖ Nevoia de a evita orice confruntare militară între țările europene.

2. Premise ale integrării. Primii pași

2.1.Primii pași
▪ Organizația pentru Cooperarea Economică Europeană (OECE; 1948) → pentru a
favoriza cooperarea economică; au format parte cele 16 guverne care au beneficiat de
Planul Marshall1.
▪ BENELUX (1948) → crearea unei piețe economice comune formată din Belgia (BE),
Olanda (NE) și Luxemburg (LUX).
▪ Consiliul Europei (1949) → la Strasbourg, s-au pus bazele Consiliului Europei (1949),
organizație ce-și propunea să apere democrația, statul de drept și drepturile omului, așa
cum fuseseră ele definite de Organizația Națiunilor Unite (ONU) în 1948. Principala
realizarea a Consiliului Europei a fost adoptarea Convenției Europene a Drepturilor
Omului, considerat primul document politic din istorie care subordona rațiunea de stat
drepturilor individului.

1
Ajutor financiar acordat de Statele Unite în 1947 statelor din Europa pentru refacerea economică.
2.2. Unitatea economică și politică
▪ Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (1951) → Dificultățile economice au
determinat Franța, Germania Federală, Italia și BENELUX să creeze Comunitatea
Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), artizanul acesteia fiind R. Schuman.
Această inițiativă a fost primul pas spre crearea viitoare unități economice europene
(„embrionul” Uniunii Europene), dar și primul experiment legat de crearea instituțiilor
suprastatale. Din acel moment, poltica economică în domeniile amintite ieșea de sub
autoritatea națiunilor semnatare și intra sub aceea a unei autorități suprastatale.

▪ Tratatul de la Roma (1957) → Schuman considera că prin crearea CECO, cu timpul,

coordonarea eoconomică ar da naștere uniunii politice. Această idee s-a materializat în
1957, când prin Tratatul de la Roma s-a dat naștere Comunității Economice
Europene (CEE). Țările semnatare au fost aceleași ca ale CECO: Franța, Germania
Federală, Italia și BENELUX. Acestea constituiau astfel o piață comună pentru
produsele lor agricole și industriale. De asemenea, conveneau asupra unei uniuni vamale
în interiorul căreia bunurile, serviciile, capitalurile și
persoanele puteau să circule liber.

▪ În 1965 au luat naștere Parlamentul European și

Curtea de Justiție.
Începuturile Europei unite nu au fost scutite de
ezitări, concretizate în neimplicarea Marii Britanii sau în
refuzul Franței de a accepta integrarea militară a Europei
prin crearea unei comunități europene de apărare.

Țările Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului.

3. Integrarea europeană
După crearea pieței comune europene, procesul de integrare europeană s-a amplificat prin
integrarea de noi state și prin adâncirea procesului de integrare.
3.1 Continuarea procesului de integrare
▪ Actul Unic European (1986): Comunitatea Economică Europeană devine Comunitatea
Europeană.
▪ Tratatul de la Maastrich (1992): face trecerea de la Comunitatea Europeană la Uniunea
Europeană. Între acest document și cel anterior există o diferență calitativă. În Tratatul de
la Maastrich s-au luat decizii majore, care amintesc cu adevărat de „Statele Unite ale
Europei”. Cea mai reprezentetivă dintre inițiative a fost înlocuirea monedelor naționale cu
o monedă unică, Euro (€), realizată în 20022. Reforma monetară a facilitat libera
circulație a capitalurilor, constituind un pas decisiv pentru armonizarea economiilor
statelor membre. În același timp, moenda Euro a devenit un simbol al Uniunii Europene,
dar și un răspuns la tendința de globalizare a piețelor financiare.

2
În 1999 a fost adoptată Hotărârea privind moneda unică europeană.
▪ Acordul Schengen (1995): în virtutea acestuia, posesorii pașaportului european pot trece
liber peste frontierele statelor membre, de a locui în statele membre și de a fi ales în
instituțiile europene. Totodată s-a introdus cetățenia europeană.
▪ Consiliul European de la Lisabona (2002): a fost tot un răspuns al Europei la
provocările globalizării, o strategie de dezvoltare pe 10 ani a cărui obiectiv era
transformarea Europei în cea mai dinamică și mai competitivă economie a lumii.
Cunoscută sub numele de „Procesul Lisabona”, strategia reprezintă unul dintre cele mai
îndrăznețe proiecte de dezvoltare din lumea contemporană, implicând o creștere
economică durabilă, locuri de muncă și creșterea coeziunii sociale.

3.2 Extinderea Europei unite

 1972: Marea Britanie, Irlanda și Danemarca
 1981: Grecia
 1986: Spania și Portugalia
 1995: Austria, Finlanda și Suedia
 2004: Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Malta și
Cipru.
 2007: România și Bulgaria
 2013: Croația
 2020: Marea Britanie a părăsit Uniunea Europeană (BREXIT)
Dezvoltarea Uniunii Europene nu a fost lipsită de obstacole, printre care amintim:
➢ Controverse legate de reprezentarea noilor state membre în instituțiile politice
europene.
➢ Controverse legate de cotele de producție în diferite sectoare de activitate.
➢ Populația țărilor dezvoltate a început să se teamă de exodul muncitorilor proveniți din
noile state membre, ceea ce ar putea determina o creștere a șomajului tocmai în țările
cu cele mai mari contribuții la bugetul comunitar.
De reținut!!!
• Ziua Uniunii Europene: 9 mai 1950
• Drapelul Uniunii Europene: adoptat în 1955, simbolizează popoarele Euripei; 12 este
simbolul perfecțiunii.
• Imnul Uniunii Europene: Oda bucuriei din Simfonia a 9-a de Ludwig Van Beethoven;
adoptat în 1972.
• Deviza Uniunii Europene: unitate în diversitate
o Unitate = unitate politică și economică. Statele aderă la aceleași principii politice
și economice și au instituții comune.
o Diversitate = diversitate culturală. Se referă la respectarea tradițiilor culturale ale
fiecărei țări, dar și la respectarea culturii fiecărei comunități și etnii din fiecare
țară.
Etapele aedrării României la Uniunea Europeană
• 1995: România a depus cerea de aderare la Uniunea Europeană
• 2000-2004: se negocează aderarea României la Uniunea Europeană
• 2005: România semnează tratatul de aderare la uniunea Europeană
• 1 ianuaire 2007: România devine stat membru al Uniunii Europene

Instituții ale Uniunii Europene

o Parlamentul European (Strasbourg, Franța): membrii sunt aleși prin vot universal în
fiecare țară uniunii. Această instituție votează bugetul și legile europene.
o Comisia Europeană (Bruxelles, Belgia): membrii sunt numiți de guvernele țărilor
membre. Această comisie propune proiecte de legi (ce urmează a fi votate în Parlament) și
urmărește aplicarea acestora.
o Consiliul de miniștrii / Consiliul Uniunii Europene (Bruxelles, Belgia): este format din
miniștii statelor membre, în funcție de problema discutată (sănătate, agricultură,
transporturi). Are rolul de a adopta regulamente și de a stabili bugetul Uniunii.
o Curtea de Justiție (Luxemburg): fiecare țară numește un membru pe o perioadă de 6
ani. Ei urmăresc utilizarea corectă a fondurilor Uniunii de către statele membre.
o Consiliul European: este alcătuit din șefii de state și de guverne ai statelor membre.
Fiecare stat deține președinția 6 luni, prin rotație. Acest consiliu se întrunește de cel pjțin
două ori pe an. Se stabilește politica generală a Uniunii Europene.
 INSTITUȚII ALE UNIUNII EUROPENE

Cetățeni ai țărilor membre

guvernele lor
formeză

Parlamentul Consiliul Uniunii Comisia Curtea de Consiliul Banca Centrală

European Europene Europeană Justiție European Europeană

exercită exercită exercită exercită stabilește stabilește

format din puterea puterea puterea obiectivele și politica

legislativă format din executivă juridecătorească prioritățile UE monetară a UE

format din format din format din

-deputați aleși -miniștrii naționali -un comisar din -un judecător din -șefii statelor sau a
proporțional o dată în funcție de fiecare stat fiecare stat guvernelor țărilor
la 5 ani subiectul dezbătut membru membru din întreaga Europă
-sediul la Strasburg -sediul la Bruxelles -sediul la -sediul la -sediul la Bruxelles
Bruxelles Luxemburg