UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”

CENTRUL DE STUDII EUROPENE

PIAŢA UNICĂ
EUROPEANĂ
 MASTERAND: MARIA-MAGDALENA COSTEI
MASTER, ANUL I, I.D.

„Noi trebuie să facem faţă acum misiunii dificile de a progresa spre o economie unică, o
singură entitate politică. Pentru prima dată de la căderea Imperiului Roman, avem
posibiltatea de a uni Europa.”

Romano Prodi, 1999

„Introducerea monedei euro, este probabil cel mai important pas de integrare de la
începutul procesului de unificare.Cert este că eforturile naţionale individuale în ceea ce
priveşte politicile ocupării forţei de muncă, politicile sociale şi de impozitare s-au
terminat de mult. Acest lucru va necesita să îngropăm în cele din urm,ă unele din ideile
eronate despre suveranitatea naţională.. Sunt convins că susţinerea noastră în lume,
privind comerţul exterior şi politicile finanţelor internaţionale, va conduce, mai devreme
sau mai târziu, la o politică externă şi de securitate comună demnă de numele său.
Suveranitatea naţională în politica externă şi de securitate se vor dovedi în curând a fi
un produs al imaginaţie.”

Cancelarul german Gerhard Schroder, 1999

“Piaţa unică este una dintre valorile de bază ale Europei. Pentru cetăţeni, înseamnă
dreptul de a trăi şi munci în orice altă ţară din UE, şi de a accesa o gamă largă de
produse şi servicii de calitate la preţuri mici. Pentru mediul de afaceri, înseamnă
prezenţa pe o piaţă internă alcătuită din 500 milioane de persoane, bazată pe supremaţia
legii, pe respectul reciproc şi încredere. Piaţa unică este mai importantă ca oricând.
Vreau să o văd acum mai puternică şi adaptată la fenomenul globalizării din secolul
XXI.”

Preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso, 2007

 Ce reprezintă Piaţa Unică pentru Uniunea Europeană? Care sunt beneficiile
acesteia şi cum funcţionează atât în folosul societăţii europene cât şi în folosul „societăţii
globale”? Ce schimbări ar trebui să aibă loc în secolul XXI?
Oare când a apărut şi cum a luat naştere Piaţă Unică Europeană, o structură atât de
importantă şi totuşi atât de complicată la care unii membri încă încearcă să se adapteze?
Acestea sunt câteva întrebări la care fiecare om în cunoştinţă de cauză, fiecare stat
sau instituţie are, sau aşteaptă un răspuns.

Piaţa Unică este, putem spune, unul din succesele concrete ale Uniunii Europene.
Fiecare, nu contează că este persoană, consumator, sau întreprindere, beneficiază de
anumite drepturi odată cu apariţia acestei pieţe. Pentru persoane reprezintă dreptul de a
locui, lucra, studia sau chiar de a ieşi la pensie într-un alt stat membru decât cel de
domiciliu. Pentru consumatori reprezintă standarde de siguranţă şi de calitate mai ridicate
precum şi o varietate mai mare de produse şi servicii la preţuri mai mici, iar
întreprinderile au avantajul că funcţionează pe baza unui set comun de norme şi au acces
la o piaţă internă de aproximativ 500 milioane de consumatori.

Dacă privim Europa în ansamblu, piaţa unică implică o societate mai deschisă şi
bineînţeles o economie mai competitivă, caracterizată prin crearea unor oportunităţi,
respectarea drepturilor de natură socială şi dominarea standardelor ridicate în materie de
sănătate, securitate şi mediu.
Din 1985, când Comisia a lansat o iniţiativă pentru o piaţă internă, piaţa unică a
cunoscut o evoluţie lungă în realizarea celor patru libertăţi fundamentale (a persoanelor,
mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor,) care de altfel stau la baza acesteia, aducând
beneficii concrete pentru cetăţenii şi întreprinderile din Europa. Beneficiile sunt
concretizate în eliminarea controalelor vamale, un mediu de afaceri competitv,
posibilitatea de învăţa sau de a presta servicii într-un alt stat membru, preţuri reduse la
biletele de avion, preţuri reduse la comunicaţii mobile, etc.
În lume, piaţa unică şi moneda euro au devenit, se pare, un simbol al voinţei
statelor membre de a coopera, bazându-se totodată pe încrederea reciprocă.. Piaţa unică
europeană este una dinamică, cunoscând o evoluţie şi o adaptare permanentă la realităţile
actuale, de aceea putem spune că aceasta nu va fi niciodată finalizată sau completă.
Dacă iniţiativa pentru o piaţă unică punea accentul pe îndepărtarea dificultăţilor
transfrontaliere de care se loveau întreprinderile, piaţa unică a secolului XXI ar trebui să
aibă o evoluţie astfel încât să îmbunătăţească funcţionarea pieţelor şi să fie mult mai
favorabilă pentru cetăţeni, lucrători şi consumatori.

Bineînţeles că trebuie să menţionez şi despre schimbările cărora piaţa unică

europeană ar trebui să le facă faţă şi voi aminti în primul rând de globalizare. Aceasta
oferă nenumărate favorabilităţi, însă a crescut presiunea concurenţială pentru
întreprinderile europene, făcând ca liniile care delimitează pieţele interne de cele externe
să devină din ce în ce mai neclare. Helen Wallace afirma la un moment dat: „O trăsătură
comună celor mai multe definiţii ale globalozării este circulaţia transfrontalieră liberă
din ce în ce mai intensă a bunurilor, serviciilor, banilor şi oamenilor, a tehnologiei şi
ideilor. Curios că acestea coincid cu ţintele identificate timpuriu drept arene de
dezvoltare a politicilor din cadrul Uniunii Europene.” (Helen Wallace, Procesul Politic
în Uuniunea Europeană, pag 52.)

O altă schimbare la care piaţa unică a trebuit să facă faţă, a fost procesul de
extindere, rezultând astfel o comunitate extinsă şi variată, ceea ce ne face sa gândim că
intrarea noilor state pe această piaţa a fost poate, ca un şoc căruia a trebuit să-i facă faţă
şi la care au trebui să se adapteze treptat. Alături de aceste schimbări mai pot fi
menţionate creşterea dependenţei de energie, schimbările climatice şi tendinţa de
îmbătrânire a populaţiei, care, cred eu, ar putea fi ca un semnal de alarmă şi pentru care ar
trebui luate măsuri mult mai stricte decât există în prezent.
 Piaţa unică europeană oferă cetăţenilor o bază solidă ce le permite să se adapteze
la realităţile actuale, în schimbare. Totodată trebuie să îşi definească poziţia, prin
încurajarea dezvoltării normelor şi standardelor de calitate ce stau şi la baza normelor
mondiale, având ca obiectiv îngăduinţa cetăţenilor şi întreprinderilor europene să profite,
într-un mod pozitiv desigur, de avantajele oferite de procesul complex al globalizării.
În ianuarie 2007, Comisia a propus o viziune asupra pieţei unice europene în
secolul XXI, fiind astfel punctate cele mai importante direcţii pentru o funcţionare cât
mai prolifică a acesteia. În acest sens ar trebui să se vorbească despre o economie
integrată prin răspândirea monedei unice, integrarea industriilor bazate pe reţele, o
societate a cunoaşterii prin concentrarea din ce în ce mai mult asupra îmbunătăţirii
funcţionării pieţelor pentru bunurile şi serviciile bazate pe utilizarea intensivă a
cunoştinţelor şi tehnologiei, crescând astfel nivelurile de inovaţie. Totodată am mai putea
vorbi despre o Europă durabilă prin recunoaşterea aspectelor sociale şi de mediu ale
pieţei unice, acestea fiind condiţii esenţiale pentru câştigarea încrederii publicului,
reprezentând totodată şi investiţii în viitorul calităţii vieţii din Europa.

Este bine de menţionat că pentru o mai bună funcţionare pe viitor, această piaţă
unică trebuie să devină mai eficientă prin folosirea unui set mai variat şi mai flexibil de
instrumente, pe baza unui echilibru adecvat între armonizare şi recunoaşterea reciprocă a
normelor; să devină mai descentralizată şi bazată într-o mai mare măsură pe reţele:
Bruxelles-ul nu poate asigura, singur, reuşita acestui demers; să devină mai reactivă faţă
de contextual global funcţionarea pieţei unice fiind esenţială pentru adaptarea şi
exploatarea globalizării în beneficiul Europei şi pentru a permite întreprinderilor
europene să facă faţă concurenţei de pe piaţa mondială; să fie mai accesibilă constituind
totodată şi obiectul unei comunicări mai bune: se pot face multe pentru a îmbunătăţi
comunicarea şi pentru a ridica nivelul public de informare despre oportunităţile oferite de
piaţa unică.

Ceea ce pot să afirm în final este că piaţa unică europeană reprezintă unul din
marii paşi către procesul de integrare, piaţa unică este esenţială pentru crearea de
oportunităţi care să permită europenilor să facă faţă provocărilor secolului XXI şi să
profite pe deplin de avantajele unei lumi din ce în ce mai globalizate.

Totodată, piaţa unică este un mijloc, nu un scop. Este un mijloc ce permite tuturor
celor care fac parte din Uniunea Europeană – persoane, consumatori şi întreprinderi – să
profite la maxim de oportunităţile care le sunt oferite de o Uniune mai deschisă şi mai
integrată.

Este un mijloc de a promova interesele cetăţenilor europeni într-o epocă a

globalizării, conferind Europei o putere şi o influenţă mai mare pe scena mondială. Este
un mijloc de a impulsiona creşterea eonomică şi de a crea o Europă competitivă şi
deschisă, o Europă cu pieţe prospere şi relaţii comerciale sănătoase care să poată asigura
solidaritate, ocupare deplină a forţei de muncă, acces universal la serviciile de interes
general, standarde ridicate de protecţie socială şi de mediu, şi niveluri înalte de investiţii
în cercetare şi educaţie, în vederea pregătirii pentru viitor.
 Bibliografie selectivă

1. Baldwin, R., Wyplosz, C., - „Economia integrării europene”, Edit.Economică,

Bucureşti, 2006
2. Dinu M., Socol C.- „Modelul european de integrare”, Edit. Economică,
Bucureşti, 2005
3. Wallace, H., Wallace, W. - „Procesul Politic în Uniunea Europeană”, Edit. Arc,
Bucureşti, 2004
4. www.eu4journalists.eu
5. www.uniuneaeuropeana.ilive.ro
6. www.euractiv.ro
7. www.dadalos-europe.org