ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTAREA DE RELATII ECONOMICE INTERNATIONALE

REFERAT Economie europeana

TEMA: Protectionismul tarifar si netarifar al UE

Studenta:***** Anul I, grupa 915

Fundamentele comertului international Protectionismul este o doctrina economica ce consta in protejarea economiei nationale prin limitarea sau interzicerea importului de produse straine. O tara poate filtra schimbul cu exteriorul prin intermediul a diferite modalitati protectioniste, tarifare (presupune utilizarea barierelor vamale) si netarifare (utilizand bariere ca: contingente, norme tehnice, formalitati administrative,etc) Liberul schimb este o doctrina economica liberala caracterizata prin libera circulatie a marfurilor, capitalului si persoanelor, respectiv prin absenta barierelor in calea relatiilor economice internationale. Acesta are efect maxim de bunastare doar in cazul unei distributii date a venitului pe plan mondial, orice modificare a respectivei distributii atenuand vizibil meritele liberului schimb. UE adopta atat masuri protectioniste in comertul extern (cea mai noua masura antidumping a fost luata impotriva importului de pantofi din China si Vietnam) si mai putin in cel intern (instaurandu-se norme standard pentru produsele interne) cat si de liber schimb mai ales in cadrul comunitatii (tarile membre,prin principiul transparentei nationale, trebuie sa anunte Comisia Europeana de orice masura nationala care se abate de la principiul liberului schimb in comunitate) dar si cu tari nemembre (in cazul in care comertul cu produsele respective avantajeaza comunitatea). Tezele protectioniste insista asupra deficientelor pietei in principal din 3 motive: rigiditarea pietei internationale ( concurenta imperfecta ), reactiilor la variatiile de pret (datorate in special efectului Cobweb, asteptarile consumatorilor le sustin pe cele ale producatorilor, si invers) si existenta economiilor externe ( un tarif vamal protectionist, menit sa apere piata interna va fi aplicat pana cand productia va deveni competitiva) - de aceea la Geneva, planul Brasseur a propus ca industriile tarilor subdezvoltate sa beneficieze de protectie temporara si degresiva.

Neo-protectionismul Categoria neo-protectionista include toate acele masuri, altele decat cele tarifare , prin care se urmareste limitarea volumului importurilor sau controlul preturilor, precum si ameliorarea competitivitatii industriei interne comunitare. Aceste masuri au cunoscut o crestere accelerata incepand cu anul 1974. Politici comerciale Politica comerciala reprezinta totalitatea reglementarilor ( juridice, administrative, fiscale, valutare, etc.) adoptate la un moment dat de catre un stat in scopul promovarii/restrangerii schimburilor comerciale si al protejarii pietei interne in fata concurentei straine. Functiile politicii comerciale sunt: - de protejare a economiei nationale de concurenta straina, prin reglarea si controlul importului - de realizare a unui echilibru dinamic intre balanta comerciala si cea de plati, concomitent cu cresterea rezervei valutare a statului. - de promovare a relatiilor economice internationale prin impulsionarea exporturilor Instrumentele politicii comerciale sunt: tarifare, netarifare si promotionale. Instrumentele politicii comerciale tarifare Politica vamala se realizeaza cu ajutorul unor reglementari adoptate de Comisia Europeana si care vizeaza intrarea sau iesirea marfurilor din spatiul comunitar. Functiile politicii vamale sunt: fiscala (taxele vamale sunt o importanta sursa de venit la buget), protectionista (taxele vamale de import ridica pretul marfurilor importante protejand produsele autohtone), de negociere ( statele pot negocia unilateral sau multilateral diferite concesii vamale, reciproce sau nereciproce).

Instrumentele politicii vamale sunt tarifele vamale, legile vamale, codurile si regulamentele vamale. Taxele ( tarifele) vamale sunt impozite indirecte percepute de un stat asupra marfurilor care trec granitele vamale ale unei tari. Acestea pot fi de mai multe feluri: cu caracter fiscal, cu caracter protectionist, taxe vamale de import ( acestea au un nivel mai ridicat decat cele de export sau de tranzit), taxe vamale de export (au o raspandire mai redusa decat cele de import, practicandu-se de regula pe termen scurt, spre deosebire de cea de import), taxe vamale de tranzit (aceste taxe fiind principalul motiv pentru care, inainte de reglementerea liberului schimb in cadrul UE, se evita tranzitarea spatiului comunitar de catre tarile importatoare/exportatoare aflate la o mare distanta. Spre exemplu un comert auto intre Danemarca si Grecia era evitat in principal pentru ca la granitele fiecarei tari trebuia completate formulare, ceea ce intarzia ajungerea la destinatie a marfii, mai ales daca aceasta era caracterizata si de un termen de valabilitate redus. Aceste bariere au fost desfiintate in cadrul spatiului comunitar prin crearea pietei interne). De asemenea dupa modul de percepere, taxele vamale se clasifica in taxe advalorem, taxe specifice sau taxe mixte (atat ad-valorem cat si specifice). Taxele vamale ad-valorem se percep asupra valorii vamale ale marfurilor importate sau exportate, se stabilesc sub forma unor procente care se raporteaza la valoarea vamala a marfurilor, sunt cele mai vechi si mai raspandite taxe vamale. Avantajele folosiri acestor taxe sunt ca nu presupun un tarif vamal detaliat si sunt usor de stabilit (ex:15% din valoarea unei tone de cereale). Dezavantajele folosiri acestor taxe sunt faptul ca sunt sensibile la oscilatiile valorii marfurilor (scaderea preturilor duce la reducerea incasarilor vamale si reduce efectul protectionist ),pentu aceasta, temporar, se percep taxe vamale specifice, iar un alt dezavantaj este faptul ca permit savarsirea de abuzuri, prin facturarea marfii la un pret mai mic decat valoarea reala. Taxele vamale specifice se percep pe unitatea de masura fizica a marfurilor importate/exportate, sub forma unei sume absolute exprimata in moneda tarii respective. Avantajele: nu sunt influentate de variatiile de pret de pe piata externa, inlatura in mare parte posibilitatea fraudarii, deoarece taxa se raporteaza la cantitate. Dezavantaje: folosirea este grea, deoarece presupune in tarif foarte detaliat, mereu completat si revizuit cu fiecare tip de produs. O importanta clasificare a taxelor vamale se face dupa modul de stabilire de catre stat: Taxe vamale autohtone (generale), ce sunt stabilite pe baza unor conventii cu tarile nemembre cu care nu s-au incheiat acorduri comerciale si nu se aplica clauza natiunii celei mai favorizate; au, de regula, un nivel ridicat si ne-negociabil.

Taxe vamale conventionale (contractuale) se percep asupra marfurilor ce vin din tari cu care s-au incheiat acorduri comerciale si care isi acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate; au un nivel mai scazut ca taxele vamale autohtone si fac obiectul negocierilor in cadrul GATT/OMC. Taxele vamale preferentiale (de favoare) sunt taxe reduse (uneori zero), care provin din anumite tari (de obicei mambre) care nu se extind asupra marfurilor din alte tari (nemembre). Reflecta un regim de favoare si sunt considerate a fi o derogare de la clauza natiunii celei mai favorizate. Taxele vamale de retrosiune (de raspuns) se aplica de catre Comisia Europeana (si de tari in general) ca raspuns la politica comerciala neloiala a altor state. Imbraca doua forma: taxe vamale anti dumping si taxe vamale compensatorii, ambele categorii percepandu-se ca taxe vamale suplimentare, peste taxele vamale in vigoare. Au un nivel prestabilit: taxele vamale anti dumping nu pot depasi marja de dumping (pret international, pret de dumping), iar cele compensatorii nu pot depasi nivelul subventiei la export (sau al primei la export). Se pot percepe numai in urma unei proceduri de ancheta judecata de Curtea Europeana de Justitie, care sa faca dovada prejudiciului. Masura de raspuns se poate lua in spiritul acordurilor negociate in GATT (codul anti dumping si codul privind subventiile la export si taxele compensatorii). Acest lucru face ca cele doua categoriide taxe sa aiba atat caracter tarifar cat si netarifar. Spre exemplu UE a impus o politica comerciala restrictionista impotriva produselor (software si tehnologice) ce pot fi folosite atat pentru uzul militar cat si civil. Instrumentele politicii comerciale natarifare Politica comerciala netarifara este o suma de masuri si reglementari prin care se impiedica/limiteaza/deformeaza fluxul de bunuri si servicii, cu scopul apararii pietei interne de concurenta straina si/sau echilibrarea balantei de plati. Conform estimarilor GATT, la inceputul anilor 80 existau apriximativ 800 de asemenea bariere, la inceputul anilor 90 crescuse pana la 2000 iar numarul lor este in crestere deoarece acestea nu tin de reglementarea legislativa (spre exemplu limba). Barierele netarifare pot fi de mai multe feluri clasificate in: Bariere netarifare care implica limitarea cantitativa a importurilor. Regulile comertului international interzice folosirea restrictiilor cantitative; ele pot fi totusi admise cu titlul temporar, pentru apararea situatiei financiare a tarii importatoare si echilibrarea balantei de plati, dar numai cu conditia administrarii lor intr-o maniera nediscriminatorie. Astfel de bariere sunt:

- interdictii sau prohibiri la import prin care se interzice total sau partial pe o perioada determinata sau nedeterminata importul anumitor produse; sunt utilizate fie din ratiuni economice, fie politice sau sanitare si se realizeaza prin refuzul de a elibera licenta la import (UE utilizeaza in mod selectiv si temporar interdictii la importul anumitor produse agricole) - contingentele sunt plafoane maxime , cantitative sau valorice, impuse la importul anumitor produse pentru o perioada determinata de timp, de regula un an; ele pot fi globale (nu implica o repartizare a plafonului pe tari de provenienta) sau bilaterale (implica mentionarea tarii de provenienta) - licentele sunt autorizatii acordate de comunitate firmelor importatoare pentru un produs sau grup de produse, pe perioade rezonabile de timp in functie de natura produsului, tara de provenienta, distanta,etc; ele sunt automate (utilizate pentu produsele liberalizate la import fiind acceptate intr-un termen prestabilit) si neautomate (utilizate pentru produse neliberalizate la import si se acorda selectiv) - limitari voluntare la export (autolimitari) sunt intelegeri oficiale/neoficiale prin care tara exportatoare, la cererea tarii importatoare, se obliga sa reduca valoarea exporturilor pentru un anumit produs, o perioada determinata de timp. Acestea sunt caracterizate de caracterul discriminatoriu, netransparent si caracterul paralegal (nu exista norme care sa reglementeze modul de introducere, implementare si functionare a acestora), aceste caracteristici fac ca aceste masuri sa fie incluse in asa numitele zone gri. Au fost introduse in practica relatiilor comerciale internationale la inceputul anilor 80, iar la inceputul anilor 90, UE impunea cele mai multe restrictii (173 din 286), cele mai vizate produse fiind textilele, otelul si produsele agricole iar cele mai afectate tari erau Japonia si tarile Est europene Bariere natarifare care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor sunt: - prelevarile variabile la import specifice Politicii Agricole Comune, sunt taxe vamale suplimentare calculate ca diferenta intre preturile interne mai mari si preturile mondiale mai scazute, deoarece pretul comunitar ramane neschimbat in timp ce pretul mondial oscileaza, diferenta, care se va modifica si ea, poarta numele de prelevare variabila. - preturi minime si maxime la import; cele minime se folosesc atunci cand costurile de productie interne sunt superioare sau cand preturile pe piata mondiala scad, amenintand piata (motiv pentru care UE il practica pentru produse agricole); cele maxime se folosesc atunci cand anumite tari incearca o crestere artificiala a preturilor pentru anumite produse; ambele tipuri de preturi pot fi utilizate doar de tari cu rol important in import pe piata mondiala.

- ajustarile fiscale la frontiera: TVA, taxa in cascada (calculata la fiecare stadiu al circulatiei marfurilor, la intreaga valoare si are caracter cumulativ), taxa de acciza ( impusa produselor fie de monopol al statului<tutun,alcool>, fie asupra bunurilor considerate de lux<autoturisme,aparate video,etc.>), portuare, sanitare, consulare, statistice, etc Barierele netarifare care deriva din formalitatile vamale si administrative, desi sunt simple cerinte de ordin tehnic pot genera discriminare fie in urma evaluarii incorecte in vama, fie prin obligatia completarii unor documente suplimentare, complicate (de aceea s-a recomandat tipizarea lor). Conform regulilor GATT, stabilirea valorii in vama se face pe baza pretului din factura , daca este un pret real, sau a unuia calculat conform metodologiilor in vigoare. Bariere netarifare care deriva din participarea statului la activitatea comerciala sunt: - achizitiile guvernamentale (piata publica):achizitiile de bunuri si servicii realizate de catre stat se transforma in bariere netarifare atunci cand firmele nationale au prioritate in fata celor straine in aprovizionarea organelor de stat. - comertul de stat format din o suma de operatiuni de vanzare-cumparare efectuate prin intermediul firmelor, proprietate de stat. - monopolul de stat asupra importului anumitor produse permite limitarea importului si stabilirea unor preturi mai mari in cazul produselor care fac obiectul acestui monopol. Barierele netarifare care deriva din standardele tehnice aplicate produselor importate si autohtone (obstacole tehnice) formate din norme sanitare si fitosanitare, de securitate si norme privind ambalarea, marcarea si etichetarea produselor. In ceea ce priveste politica comerciala promotionala, masurile cele mai frecvente sunt: masuri promotionale (luate la nivel macroeconomic prin care se urmareste influentarea potentialilor clienti externi), de stimulare a exportului (masuri luate la nivel macroeconomic care au ca scop cresterea competitivitatii marfurilor destinate exportului si cresterea gradului de cointeresare a productiei si exportului , spre exemplu: subventii si prime directe la export, subventii indirecte la export), de stimulare de natura fiscala (cresterea competitivitatii exportului prin scaderea sau eliminarea taxelor si impozitelor), de stimulare de natura financiar-bancara (realizata prin sistemul bancar national sau al institutiilor publice sau private; ex: acordarea, garantarea si asigurarea creditelor de export) si masuri de stimulare a exportului de natura valutara ( prime valutare, deprecierea monedei).

Este o idee buna suprimarea totala a barierelor comerciale?

nc din 1958, Comunitatea i-a manifestat clar intenia de a "contribui la eliminarea progresiva a barierelor din calea schimburilor comerciale internaionale (Tratatul de la Roma, preambul), de a contribui la dezvoltarea armonioas a comertului internaional" (Tratatul de la Roma, articolul 110). Apariia noului curent teoretic privind politicile comerciale ncearc s demonstreze c, de cele mai multe ori, nu protecionismul este cel mai potrivit mijloc pentru remedierea distorsiunilor pieei i ca, dimpotriv, deschiderea reciproc a pieelor ctre concurenta internationala reprezinta cea mai adecvata sursa de eficienta pentru ntreprinderi, de satisfactie pentru consumatori i de prosperitate a natiunilor ca ansamblu. Insa parerile sunt impartite n ceea ce privete modul n care trebuie orientate relatiile comerciale, n mod special ca urmare a intensificarii concurentei pe plan mondial. In general, opiniile au la baza doua puncte de pornire diferite: este mai bine ca gruparea sa fie deschisa catre exterior, transpunand elementele pietei unice interne la relatiile cu tarile nemembre, sau este de preferat ca accesul tertilor la piata unica sa fie limitat prin impunerea de diverse forme de protectie, cel putin n calea bunurilor ce provin din economiile concurente? Optiunea Comunitatii nu a fost "liber schimb imediat", ci "liber schimb progresiv, asadar era necesara instituirea unui tarif vamal extern comun - care nu ar fi avut rost daca se opta pentru liberalizarea imediata i totala - i a unei politici comerciale comune fata de terti. Comunitatea este un spatiu relativ eterogen, tarile cel mai puin avansate - cele din sud sau Irlanda - trebuie sa i modernizeze structurile productie, sa se specializeze. Acest lucru nu este uor n conditiile concurentei puternice din partea tarilor din Comunitate, ca urmare a existentei pietei unice, i ar fi i mai dificil n contextul unei concurente din exterior chiar i mai putemice dac s-ar realiza liberalizarea comertului mai ales cu tarile n care mana de lucru e mai ieftina. Asadar suprimarea completa a barierelor protectioniste ar afecta atat tarile din spatiul Comunitar (chiar fiecare tara in parte) cat si tarile cu care aceasta ar avea

acorduri total liberaliste. In primul caz pot lua ca exemplu o tara cu mana de lucru mai ieftina ca Romania, firmele europene ar angaja lucratori romani pentru a avea cheltuieli salariale mai mici, crescand numarul persoanelor fara loc de munca rezidente care nu vor accepta o remunerare mai mica. In al doilea caz, si poate fi aplicat si in primul, anumite bunuri au costuri de productie mai mici, in o anumita tara, iar consumatorii din alte tari pot fi mai interesati sa-si procure bunuri din acea tara, afectand productia autohtona. Asadar ar trebui sa existe totusi o politica protectionista flexibila, sa ina seama de diversele situaii ce pot aparea i sa poata corecta eventualele distorsiuni. O liberalizare totala va putea fi pusa in vigoare doar atunci cand economiile tarilor implicate vor avea acelasi nivel (sau unul cel putin apropiat), tel foarte greu de realizat avand in vedere stadiul actual. Prima modificare care ar trebui sustinuta este mentalitatea tuturor oamenilor, pentru ca acestia sunt de fapt actorii acestei uniuni ( sa nu mai mentionez faptul ca majoritatea oamenilor din tarile care adera la UE nu au nici cea mai vaga idee despre politicile duse de comunitate si cu ce ar fi ele de folos omului de rand, iar organele statului nu-si dau interesul pentru a schimba aceasta situatie, intrebarea ar fi cati din cei care sunt alesi sa aleaga pentru altii au idee despre ceea ce voteaza, dar asta tine de alti sa analizeze ), iar cele mai grele bariere de suprimat sunt limba si religia, care sunt si ele destul de implicate atunci cand doua tari au relatii comerciale. In anumite sectoare, rolul protectiei este destul de important, ca, de exemplu, n domeniile tehnologiilor de vrf i a constructiei de automobile, n care companiile europene sunt supuse unei puternice concurente nord-americane sau nipone. Daca ar fi total lipsite de protectie n perioada cand se restructureaza pentru a se adapta marii piete europene, companiile din Comunitate ar risca sa i vad beneficiile pierdute n favoarea firmelor straine. Ideea in sine este buna, insa au fost atatea milenii in care au existat taxe vamale si alte bariere ca nu se poate sti cum se va dezvolta pe termen lung acest proiect, plus ca exista si interese personale, patriotice care stau in calea liberalizarii totale, a egalitatii sanselor (cum Bulgaria sa aibe calitatea unui produs la fel sau mai buna ca cea a unui produs, sa spunemdin Franta, pai noi francezii lucram in acest domeniu de secole). Concluzia mea este ca o incercare progresiva de a uni pietele, ceea ce si incearca sa faca UE acum, este modalitatea ideala de a ajunge la implinirea

scopului principal dar se poate pune si problema daca ritmul in care se merge acum este unul ideal, sau ar trebui accelerat sau incetinit.

Bibliografie
Philippe Rollet, Integrarea economica europeana, editura Economica, Bucuresti 1999 Gabriela Dragan, Fundamentele comertului european (capIII)(biblioteca digitala ASE) Dumitru Miron, Politici comerciale, editura Luceafarul 2003 Cateva idei luate de pe www.europa.eu.int (external trade si taxation)