Sunteți pe pagina 1din 22

Evoluţia comerţului exterior al Republicii Moldova cu ţările membre ale

Uniunii Europene şi ţările candidate


Pentru efectuarea unui studiu relevant al configuraţiei comerţului Republicii Moldova cu
Uniunea Europeană se prezintă necesar abordarea relaţiilor comerciale ale Republicii Moldova cu toate
ţările membre ale Uniunii Europene, dar şi cu ţările candidate la aderare într-o perioadă apropiată.
Astfel, am examinat importul şi exportul Republicii Moldova în perioada 1997-2004 din şi către ţările
membre vechi ale Uniuni Europene, ţările membre noi, ce au aderat la 1 mai 2004, şi ţările candidate
România şi Bulgaria.
Decizia de a grupa în asemenea mod ţările Uniunii Europene a fost determinată de apartenenţa
ţărilor la Uniunea Europeană în corespundere cu momentul aderării: UE-15 – de la începuturile
integrării europene pînă în 1995; UE-10 – în 2004; România şi Bulgaria – pe cale de aderare în 2007.
Am optat pentru această clasificare în urma cercetării literaturii de specialitate, apărute după 1
mai 2004, remarcând că în majoritatea analizelor referitoare la Uniunea Europeană se recurge la o
divizare a ţărilor în 3 grupe distincte: ţările membre vechi – UE-15; ţările membre noi – UE-10 şi ţările
candidate. Vom constata, însă, că deseori rezultatele nu confirmă acest criteriu de clasificare. În primul
rând, Malta şi Cipru, dar şi Republica Cehă şi Slovenia prezintă anumite trăsături ce le fac să se apropie
mai mult de ţările membre vechi. Conform unui studiu recent al FMI, Slovenia, de exemplu, este cea
mai bine plasată pentru a adopta euro de acum în 2007. Iar în cadrul grupului de ţări membre vechi,
Portugalia, conform unor indicatori economici, are încă multe elemente caracteristice pentru grupul de
ţări membre noi.
Dar am decis, totuşi, să adoptăm gruparea ţărilor Uniunii Europene şi a ţărilor candidate în 3
grupe conform factorului de grupare „momentul aderării”, care este o valoare nominală (categorială).
Ne-am propus să verificăm dacă factorul „momentul aderării la Uniunea Europeană” are influenţă
semnificativă asupra variaţiei valorii importului şi exportului Republicii Moldova din şi către ţările
Uniunii Europene.
Variaţia importului şi exportului Republicii Moldova din şi spre ţările membre ale Uniunii
Europene şi ţările candidate a fost examinată prin apelarea la metoda de analiză unifactorială a
varianţei ANOVA şi exploatarea programului SPSS.
Programului SPSS reprezintă un instrument modern de calcul şi analiză a datelor statistice.
SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) este actualmente unul dintre cele mai puternice şi
utilizate programe statistice. Acest program serveşte pentru aplicarea diferitelor metode statistice de
prelucrare a datelor, în special, din economie, sociologie, medicină, şi pe interpretarea, în condiţii de
incertitudine, a rezultatelor statistice din output-ul SPSS. Programul este un produs al firmei SPSS Inc.,
care s-a impus în domeniul realizării de software pentru prelucrarea statistică a datelor, în principal prin

1
SPSS şi SYSTAT. Dacă ar fi să caracterizăm acest produs prin acronimul de apelare, SPSS s-ar putea
evidenţia prin:
- soluţii pentru prbleme complexe;
- prezentarea sugestivă a rezultatelor;
- supleţe în stabilirea condiţiilor de prelucrare a datelor prezente într-o mare diversitate;
- simplitate în exploatare.
SPSS este realizat sub formă modulară, cele mai utilizate module fiind: Base Module, Professional
Statstics, Advance Statistics, Tables, Exact Tests, CHIAD şi Categories. Modulul la care am recurs
pentru realizarea studiului este Advance Statistics, ce permite efectuarea unei prelucrări statistice prin
apelarea la metode de analiză unifactorială a varianţei ANOVA.
ANOVA (Analysis of Variance) este denumirea sub care este cunoscut procedeul de analiză a
varianţei unei variabile numerice sub influenţa unei variabile de grupare. Prin ANOVA, se compară
medii pentru trei şi mai multe subpopulaţii definite de variabila de grupare (variabila independentă).
Această metodă permite extensia analizei realizate prin testul t, aplicabil asupra a două medii, la situaţii
în care variabila independentă (variabila de grupare) prezintă trei şi mai multe categorii (niveluri). De
asemenea, ANOVA poate fi folosită în analiza unor situaţii în care asupra variabilei numerice (variabila
dependentă) acţionează simultan mai multe variabile independente. În astfel de cazuri, prin ANOVA se
poate prezenta modul în care aceste variabile independente interacţionează una cu alta şi ce efecte au
aceste interacţiuni asupra variabilei dependente.
Realizarea analizei a fost făcută în baza metodei propuse de staticianul Elizabeta Jaba. Pentru
efectuarea studiului nostru am utilizat procedeul One-way ANOVA (ANOVA unifactorială) care
permite analiza varianţei pentru o variabilă cantitativă dependentă de o singură variabilă factor (de
grupare).
Pentru măsurarea variaţiei unei variabile se foloseşte, de obicei, varianţa. Variaţia se exprimă
prin varianţa intergrupe (Between-Groups) şi varianţa din interiorul fiecărei grupe (Within groups).
Varianţa Between-Groups (V inter) arată că există sau nu diferenţe între mediile grupelor.
Varianţa Within groups (V intra) arată varianţa din interiorul fiecărei grupe şi este datorată
influenţelor aleatorii.
Observăm, că analiza variaţiei pentru un singur factor cauză se bazează pe descompunerea
variaţiei totale (V t) în două componente, după relaţia: V t = V intra + V inter.
Republicii Modova este mai mare în cazul grupei „ţări candidate” în comparaţie cu primele grupe.
Mediana indică nivelul pînă la care sunt 50% din efectiv (nivelul populaţiei). La nivelul anului 2004, de
exemplu, Republica Moldova realiza importuri pînă la 100.000 (mii dolari SUA) cu 50% din ţările
candidate (cu Bulgaria), iar cu cealaltă jumătate (cu România) realiza importuri în valoare de peste
100.000 (mii dolari SUA). Constatăm, de asemenea, o dispersie mare în cazul grupei „ţări candidate”,

2
căci cu cât este mai mare cutia, cu atât valorile sunt mai dispersate. Şi, din contra, cu cât cutia este mai
mică, cu atât mai asemănătoare sunt valorile. Astfel, grupa „15 ţări vechi” şi „10 ţări noi” prezintă o
omogenitate mai pronunţată în comparaţie cu grupele „15 ţări vechi ” şi 10 ţări noi. . Diagrama indică, în
acelaşi timp, prezenţa outlierilor în cazul grupei „15 ţări vechi” şi „10 ţări noi”. Remarcăm valori
extreme în cazul Italiei, Germaniei şi Franţei, deoarece aceste ţări deţin primele locuri în derularea
importurilor Republicii Moldova către grupa „15 ţări vechi”. În anul 1998 constatăm o valoare extremă
şi în cazul Ungariei, deoarece valoarea importurilor Republicii Moldova din Ungaria a constituit
29.009,3 mii dolari SUA, înregistrând o creştere vertiginoasă faţă de anul 1997 (15.766,7 mii dolari
SUA). Astfel, în 1998, Ungaria deţine prima poziţie în derularea importurilor Republicii Moldova din
cadrul grupei „10 ţări noi”, devansând cu mult Polonia, ce se plasează pe locul doi, valoarea
importurilor din Polonia înregistrând 8 332,2 mii dolari SUA.
Aşa precum se observă din figura 1, constatăm, în primul rând, că există diferenţe semnificative între
valoarea medie a importului pe categorii de ţări. Cea mai mare valoare medie a importului se constată la
nivelul grupei de ţări candidate. În 2003, de exemplu, valorile medii ale importului pentru grupele „10
ţări noi”, „15 ţări vechi” şi „ţări candidate” reprezentau corespunzător 11 913 mii dolari SUA, 26 539
mii dolari SUA şi şi 64 164 mii dolari SUA.
Remarcăm, de asemenea, că în perioada 1997-2004 există tendinţe diferite de evoluţie a liniei
medii a importului între cele trei grupe de ţări. Cea mai evidentă concluzie constă în faptul că trendul
este asemănător pentru grupele „15 ţări vechi” şi „10 ţări noi” şi extrem de diferenţiat pentru grupa „ţări
candidate”. Pentru grupele „15 ţări vechi” şi „10 ţări noi” linia medie a importului este relativ
constantă, în continuă ascendenţă începând cu 1999, atestând un spor constant.
Pentru grupa „ţări candidate” observăm, de asemenea, o tendinţă de creştere, dar această
tendinţă este foarte fluctuantă şi instabilă, cu variaţii foarte mari.
Aşadar, sintetitizând rezultatele obţinute, putem formula următoarele concluzii referitor la
variaţia importurilor Republicii Moldova din cele trei grupe de ţări considerate în analiză:
• Constatăm o dispersie mare la importul din grupa „ţări candidate”, fapt pe care îl stabilim prin
compararea dimensiunilor diagramelor pentru cele 3 grupe de ţări considerate din Figura 1. -Boxplot
Import. Dispersia mare se explică prin faptul că grupa „ţări candidate” este formată doar din 2 ţări:
România şi Bulgaria. Analizând datele pentru anul 2004, de exemplu, stabilim că din România s-a
importat 9,28% (164143,2 mii dolari SUA) din totalul importurilor Republicii Moldova, iar din
Bulgaria 1,67% (29592,2 mii dolari SUA) , înregistrându-se astfel un decalaj izbitor în cadrul
grupei.
• Constatăm că pentru perioada 1997-2004, valoarea Sig<0,05, ceea ce înseamnă că există diferenţe
semnificative între grupele de ţări la import. Pentru anii 2002 şi 2003, valoarea Sig>0,05, de aceea
tragem concluzia că nu există diferenţe semnificative între valorile medii a importului în cadrul

3
celor 3 grupe de ţări examinate, fapt ce se explică prin faptul că grupele „10 ţări noi” şi „ţările
candidate” atinseseră un grad înalt de armonizarea a politicilor lor comerciale cu politica comercială
comună a Uniunii Europene.
• Constatăm cea mai mare valoare medie a importului în cazul grupei „ţări candidate” pentru
perioada 1997-2004 în conformitate cu Figura 2 „Valoarea medie a importului RM pentru 3 grupe
de ţări”.
Aplicând aceeaşi metodă a fost analizată informaţia statistică referitoare la exportul Republicii
Moldova către ţările Uniunii Europene şi ţările candidate pentru perioada 1997-2004. În anul 2003, de
exemplu, mediana corespundea valorilor 2 961 mii dolari SUA, 16 730 mii dolari SUA şi 48 211 mii
dolari SUA pentru grupele „10 ţări noi”, „15 ţări vechi” şi „ţări candidate” respectiv. Cea mai mare
dispersie, se atestă din nou în cazul grupei „ţări candidate”. Atestăm cele mai mici valori medii ale
exportului Republicii Moldova direcţionate către grupa „10 ţări noi”.
Diagrama indică, în acelaşi timp, prezenţa outlierilor în cazul grupei „15 ţări vechi” şi „10 ţări noi”.
Remarcăm valori extreme în cazul ţărilor marcate cu numărul 9 - Italia, cu 6 - Germania şi în cadrul
grupei „10 ţări noi” cu numărul 20 – Lituania şi cu 25 – Ungaria.

Remarcăm, de asemenea, că în perioada 1997-2004 există tendinţe diferite de evoluţie a liniei


medii a exportului Republicii Moldova către cele trei grupe de ţări. Trendul este în acsendenţă pentru
grupele „15 ţări vechi” şi „ţări candidate”. Pentru grupa „10 ţări noi” linia medie a exportului este relativ
constantă, fără tendinţe de creştere, pe parcursul întregei perioade examinate 1997-2004. Figurile din
Anexele 19 şi 20 reprezintă valorile medii ale exportului R.Moldova către trei grupe de ţări pentru
fiecare an separat din perioada 1997-2004.
Valoarea medie a exporturilor Republicii Modova este cea mai mare în cazul grupei „ţări
candidate. Exportul Republicii Moldova direcţionat către grupa „10 ţări noi” are cele mai mici valori
medii. Cea mai mare dispersie, se atestă în cazul grupei „ţări candidate”.
• În perioada 1999-2004 nu există diferenţe semnificative statistice între grupele de ţări la export.
• Constatăm tendinţe diferite de evoluţie a liniei medii a exportului Republicii Moldova către cele trei
grupe de ţări. Pentru grupele „15 ţări vechi” şi „ţări candidate” trendul este în acsendenţă, pentru
grupa „10 ţări noi” linia medie a exportului este relativ constantă, fără tendinţe de creştere, pe
parcursul întregei perioade examinate 1997-2004. Conchidem, că potenţialul pieţelor din grupa „10
ţări noi” nu este sufiecient exploatat.

Inserarea comercială a Republicii Moldova în spaţiul european în


contextul extinderii Uniunii Europene spre Est
Legătura directă dintre creşterea exporturilor şi creşterea economică este foarte concludentă, mai
ales, pentru o economie mică de dimensiunile Republicii Moldova.

4
Redirecţionarea geografică a comerţului exterior al Moldovei către Uniunea Europeană a căpătat
o importanţă crucială pentru ţara noastră, căci piaţa de desfacere a Uniunii Europene, datorită gradului
înalt de dezvoltare şi proximităţii geografice, reprezintă una din cele mai atractive pieţe pentru
Moldova.
Pornind de la argumentul că creşterea exportului având drept destinaţie Uniunea Europeană
favorizează integrarea Republicii Moldova în cicuitul comercial european şi reprezintă un factor
important de creştere economică, am considerat important să profilăm traiectoria tendinţelor de
dezvoltare a comerţului între Uniunea Europeană şi Republica Moldova.
Dar, ţinînd cont de apropierea geografică a Uniunii Europene, raportul Băncii Mondiale pentru
anul 2004 califică exporturile Republicii Moldova către Uniunea Europeană ca fiind „decepţionante”,
aceasta fiindcă exportul Republicii Moldova este concentrat asupra unui număr limitat de mărfuri, care
sunt destinate cu prepondrenţă pieţei Comunităţii Statelor Independente (CSI) şi, în particular, către
Rusia. Cu toate că ponderea exporturilor moldoveneşti către acest grup de ţări cunoaşte o diminuare
începând cu 1997, moment în care atinsese punctul culminant de 70%, totuşi ţările CSI rămăn destinaţia
de bază a exporturilor moldoveneşti, căci absorb peste 50% din total.
În baza experienţei ţărilor din Europa Centrală şi de Est, putem afirma cu certitudine că
reorientarea exportului către Uniunea Europeană este însoţită de ameliorarea competivităţii produselor
exportate, cât şi de o înteţire a investiţiilor. Dar ritmul reorientării exporturilor Republicii Moldova
către Uniunea Europeană nu poate fi comparată cu amploarea aceluiaşi proces în astfel de ţări precum
Bulgaria, Lituania, România şi Slovacia.
Tabel 1
Exporturi către Uniunea Europeană – 15 (% din total exporturi)
Ţări 1995 2003
Bulgaria 39 57
Lituania 36 42
Moldova 12 23
România 54 68
Slovacia 37 61

Sursă: Document of World Bank, Report N 30998-MD, The Republic of Moldova, Trade
diagnostic, December 23, 2004, p.22.
Datele din tabelul 1 consemnează că în a doua jumătate a anilor 90 ţările enumerate şi-au
reorientat în mod crucial exporturile lor către UE-15, valoarea lor situându-se între 1/2 şi 2/3 din totalul
exporturilor lor, adică atingând valori de 2 ori mai mari decât în Moldova. Autorii Raportului consideră
comparaţia între ţările enumerate extrem de pertinentă, dat fiind faptul că Moldova este situată în
aceiaşi zonă geografică cu ţările respective şi dispune de resurse naturale similare. Ei ajung la concluzia

5
că reorientarea reuşită a exporturilor din ţările respective s-a produs datorită ameliorării politicii de
promovare a exporturilor, dar şi implementării neîntârziate a aspiraţiilor pro-europene, soluţii ce rămîn
valabile şi pentru Republica Moldova, dacă urmăreşte să se alinieze la aceleaşi performanţe comerciale.
După cum putem remarca din tabelul de mai sus, UE este destinaţia privelegiată a exporturilor
româneşti, în 2003 ponderea pe care o deţine Uniunea Europeană fiind de aproximativ 67,7%. La
import această pondere a atins 57,7% în acelaşi an. Pentru o eventuală comparaţie vom remarca că în
cazul Moldovei, deşi în anul 2004 s-a înregistrat o creştere a ponderii comerţului cu UE în totalul
comerţului, UE, deocamdată, nu a devenit primul partener comercial al Moldovei, fiind devansată
oricum de ţările CSI. Astfel, ponderea exporturilor Moldovei către UE în total exporturi a constituit
30%, iar ponderea importurilor din UE în total importuri a constituit 33%, fapt ce denotă că relaţiile cu
UE nu reprezintă valorificarea pe deplin a potenţialului de comerţ între Moldova şi Uniunea
Europeană.
Chiar dacă vom face o comparaţie nesincronizată în timp a situaţiei Moldovei în 2004 şi situaţiei
României în anul 2003, respectiv anul următor după ce România şi Bulgaria au fost amînate pentru
2007 pentru aderare la Uniunea Europeană, constatăm că Moldova la capitolul relaţii comerciale cu
UE se află într-o poziţie mult mai nefavorabilă în comparaţie cu România, cu o pondere a comerţului
cu UE de aproximativ 30% şi un grad de acoperire a importurilor cu exporturi de 55,6%, cu 18% mai
mic decît cel al României. Analizând gradul de acoperire a importurilor cu exporturi, remarcăm că
pentru România în anul 2003 acest indicator a reprezentat 73,6%, în timp ce pentru Moldova a fost de
56,3% în 2003, diminuîndu-se pînă la 55,6% în anul 2004. Această diminuare indică o creştere a
deficitului balanţei comerciale şi a vulnerabilităţii economiei naţionale faţă de exterior.

Analizând comparativ comerţul României şi Moldovei cu Uniunea Europeană din 2000 pînă în
2004, în baza datelor Eurostatului, observăm diferenţe considerabile în ceea ce priveşte ponderea UE
în total comerţul României şi Moldovei în defavoarea celei din urmă. Datele cuprind comerţul cu UE
25, fiind recalculate şi pentru 2000 – 2003. Tabelul de mai jos ilustrează clar aceste diferenţe.

Tabelul 2

Comerţul Moldovei şi României cu Uniunea Europeană în 2000-2004, mln. euro

Anul Importuri din UE Ponderea UE, în Exporturi în UE Pondera UE în total Balanţa comercială
total importuri, % exporturi, %

Moldova România Moldova România Moldova România Moldova România Moldova România

2000 304 9211 36,18 65,05 134 7860 26,25 69,9 -170 -1352

2001 355 11519 35,62 66,33 157 9398 24,8 73,92 -197 -2121

2002 377 12739 34,47 68,44 181 10657 26,63 72,82 -196 -2082

2003 447 14273 36,12 68,04 187 11498 26,73 74,04 -260 -2775

6
2004 727 18735 46,21 74,02 372 12564 38,5 71,55 -354 -6171

Pentru România, indiferent de unele oscilaţii nesemnificative este caracteristică o pondere majoră a
Uniunii Europene în total comerţ, pentru import aceasta depăşind 65%, iar în anul 2004, chiar
depăşind 74%, iar pentru exporturi aceasta fiind de aproximativ 70%, deşi în 2004 s-a înregistrat o
scădere de 2,49%, deficitul balanţei comerciale înregistrând -6171 milioane euro. Rata medie anuală
de creştere a importurilor pentru această perioadă a fost de 19,4%, iar rata medie anuală de creştere a
exporturilor a fost de 12,4%, ceea ce a dus la o creştere a deficitului balanţei comerciale.
Pentru Moldova din 2000 pînă în 2002 este caracteristică o reducere a ponderii importurilor din
Uniunea Europeană în total importuri, atingînd în 2000-2003 un nivel de aproximativ 35%, un salt mai
considerabil s-a înregistrat în 2004, ponderea acestuia fiind de 46,21% din total importuri, atingînd o
valoare de 727 mln euro. Pentru exporturi este specific o pondere de 26% în 2000-2003, cu excepţia
anului 2001, cînd s-a înregistrat o pondere de 24,8%. În 2004 deasemenea s-a înregistrat un salt mai
semnificativ al ponderii exporturilor către UE în total exporturi, atingînd 38,5%, valoarea fiind de
372mln euro. Deficitul balanţei comerciale a Moldovei cu Uniunea Europeană în 2004 a fost de -354
milioane euro. Rata medie anuală de creştere a importurilor din UE a fost de 24,4%, iar rata anuală
medie de creştere a exporturilor către UE a fost de 29%, ceea ce se datorează creşterii semnificative în
2004 comparativ cu 2003. Putem menţiona că ponderea comerţului României cu Uniunea Europeană
este înaltă, depăşeşete 70%, ceea ce denotă capacitatea ei de a se integra din punct de vedere comercial,
fără a suferi mari dezechilibre sau pierderi în urma integrării în Uniunea Europeană. În timp ce pentru
Moldova, este specifică o pondere destul de redusă a comerţului cu UE în total comerţ, de aproximativ
40%, deşi ritmul de creştere a acestuia în 2004 a fost unul foarte accelerat, totuşi nu au fost atinse pînă
în prezent acele ponderi care ar semnala nivelul înalt de pregătire a Moldovei pentru o eventuală
integrare europeană. Aceste date reflectă datele statistice ale Uniunii Europene privind comerţul cu
Moldova şi România. Ele au fost analizate pentru a fi posibilă analiza comparativă dintre comerţul
Moldovei şi Romîniei cu Uniunea Europeană. Pentru Uniunea Europeană, ponderea atît a importurilor
cît şi a exporturilor din/în Moldova a fost foarte redusă – mai puţin de 1%. În ultimii cinci ani ponderea
medie a Moldovei în total importurilor UE a fost de 0,03%, iar exporturile UE către Moldova au
reprezentat doar 0,06% din totalul exporturilor Uniunii Europene (datele cuprind comerţul cu
Transnistria).
Ulterior, pentru analiză, vom utiliza datele statistice ale Moldovei privind comerţul cu Uniunea
Europeană. Ponderea potenţială a comerţului RM cu UE se estimează la aproximativ 50%. Totuşi,
reorientarea comerţului Moldovei a avut loc într-un ritm mult mai lent decît a fost prognozat în primii
ani de independenţă.
Precum a fost menţionat, liberalizarea relaţiilor comerciale de la începutul anilor 90 a condus la
o dezvoltare rapidă a comerţului dintre Uniunea Europeană şi ţările din centrul şi estul Europei,

7
Uniunea Europeană devenind principalul partener comercial al acestui grup de ţări într-un interval
destul de scurt. Pentru Republica Moldova, însă, ponderea Uniunii Europene în comerţul exterior
constituie aproximativ o treime în 2005, fapt ce atestă un nivel destul de scăzut de reorientare a
schimburilor comerciale către ţările UE.
Poziţia Republicii Moldova în cadrul procesului de lărgire a Uniunii Europene către ţările din
estul şi centrul Europei poate fi evidenţiată printr-o analiză detaliată a evoluţiei relaţiilor comerciale ale
Republicii Moldova cu ţările membre ale Uniunii Europene. Pentru a obţine o imagine completă a
comerţului exterior al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, este absolut necesară prezentarea
evoluţiei anuale a ponderii valorice deţinute de UE în comerţul exterior al Republicii Moldova.
Deducem din acest tabel că relaţiile comerciale între Uniunea Europeană şi Republica
Moldova au evoluat într-un ritm foarte lent, iar ponderile deţinute de exporturile şi importurile
Republicii Moldova în/din Uniunea Europeană au crescut nesemnificativ. Situaţia nu s-a schimbat
mult nici în urma intrării grupului celor 10 ţări central şi est-europene în cadrul Uniunii Europene,
iar creşterea ponderii Uniunii Europene în exportul Republicii Moldova în 2003 cu 3,38 %, îar la
import cu 7,66% a fost în defavoarea Moldovei, căci a contribuit la agravarea deficitului comercial
cu Uniunea Europeană.
Referitor la geografia exportului Republicii Moldova către Uniunea Europeană vom remarca că
exportul este repartizat extrem de neuniform pe ţări. Putem constata, în primul rând, că sub aspect
geografic, comerţul exterior al Republicii Moldova nu s-a efectuat cu toate ţările membre. Republica
Moldova nu efectuează comerţ cu Malta, nu exportă produsele sale în Luxemburg, cu excepţia unor
fluxuri comerciale minore în 2002 şi 2003, exportă destul de puţin în Finlanda. În al doilea rand, vom
remarca că începând cu anul 2000, Italia a devenit destinaţia preferată a exporturilor moldoveneşti,
urmată de Germania, care în 2000 coboară pe locul doi. Poziţia dominantă a Italiei poate fi explicată în
mare parte prin practicarea lohn-ului de către investitorii italieni, în cadrul industriei textile, care pe
baza materiilor prime importate, exportă aproape în totalitate produsele finite ale acestui sector.
Articolelor textile, în general, le revine a doua poziţie în structura exporturilor Republicii Moldova
către Uniunea Europeană. Aşadar, dezvoltarea considerabilă a industriei textile din ultima perioadă se
datorează contractelor în lohn încheiate cu întreprinderile din ţările membre ale Uniunii Europeane
atrase de forţa de muncă ieftină din Republica Moldova. Dar acest avantaj competitiv este un succes
efemer şi temporar. Pentru o dezvoltare economică durabilă, Moldova trebuie să minimizeze
dependenţa de acest gen de avantaj. „Economia autohtonă are un nivel de competitivitate relativ scăzut
în context european şi Moldova a atras investiţii mai mici per capita, comparativ cu alte ţări din regiune,
datorită absenţei unui cadru legislativ transparent şi datorită unei competiţii regionale accentuate.
Decalajul competitiv faţă de restul ţarilor membre UE nu poate fi ignorat dată fiind importanţa pieţei
europene pentru Republica Moldova. Este foarte probabil ca acest decalaj să crească dată fiind

8
perspectiva unei şi mai mari liberalizări şi integrări a comerţului mondial, lăsând exportatorii
moldoveni într-o situaţie critică. În ciuda deschiderii continue a comerţului exterior şi în ciuda
performanţelor semnificative ale exporturilor, exporturile autohtone încă nu sunt diversificate
îndeajuns” .
În plus, Republica Moldova nu a reuşit să atragă investiţii majore în unele sectoare importante
precum, construcţia de automobile, a aparatelor electrice şi electronice, spre deosebire de fostele ţări
candidate la Uniunea Europeană, care au beneficiat de investiţii masive în aceste sectoare.
Situaţiei exporturilor, importurile Republicii Moldova nu provin din toate ţările membre ale
UE, iar participarea fiecăreia dintre ele a fost extrem de inegală. Primele două ţări partenere în
derularea importurilor sunt tot Italia şi Germania, dar în ordine inversată. Ponderea mare a aceloraşi ţări
în cadrul importurilor, se explică, de asemenea, prin practicarea lohn-ului şi respectiv prin
aprovizionarea cu materii prime a întreprinderilor moldoveneşti cu care au semnat acordurile
respective.
Pe lîngă cele două ţări ce deţin locuri prioritare în comerţul exterior al ţării noastre cu
Uniunea Europeană, putem adăuga Polonia şi Franţa, care la import deţin locul trei şi patru în cadrul
statelor comunitare (în 2003, 2004 şi 2005), însă cu poderi considerabil mai mici decât primele
două. Celelate ţări membre ale Uniunii Europene deţin o importanţă mai redusă, ceia ce înseamnă
că potenţialul acestor pieţe nu este suficient exploatat. În acelaşi timp, vom remarca în anul 2005 o
intensificare a relaţiilor comerciale faţă de 2004 cu astfel de ţări precum Lituania, Republica Cehă,
Grecia, Letonia, Spania, Suedia, Olanda etc.
Structura dezechilibrată a exporturilor Republicii Moldova către Uniunea Europeană este
una din cauzele agravării continue a deficitului comercial cronic înregistrat de Republica Moldova
în relaţiile cu Uniunea Europeană, precum indică datele din Tabelul .3. de mai jos:
Tabel 3
Comerţul Moldovei cu Uniunea Europeană (mii dolari SUA

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Export 130375,4 123832,5 140852,7 171246,6 211028,7 296180,7 324061,4

Import 192603,4 280137,2 317508,9 356767,5 505346,9 581111,7 752468,4

Balanţa -62228 -156305 -176656 -185521 -294318 -284931 -428407


comercială

9
Sursa: www.statistica.md
Datele din tabel 3 consemnează că balanţa comercială a Republicii Moldova cu ţările Uniunii
Europene a fost pasivă pe parcursul întregei perioade examinate, înregistrând valori crescânde an de an.
Cele mai mari deficite se înregistrează în relaţia cu Germania. Valoarea acestui deficit a fost de -79
416,5 mii dolari SUA în 2003 şi de -78 930,6 mii dolari SUA în 2004. În 2005 deficitul comercial
înregistrat cu Germania s-a agravat în continuare şi a atins – 143 636,1 mii dolari SUA. Pe următoarele
poziţii, în privinţa deficitelor, se află Franţa, Polonia şi Italia,. Vom remarca, că tot aceste state se află
printre primele locuri în privinţa ponderii în cadrul relaţiilor comerciale dintre Republica Moldova şi
Uniunea Europeană.
Deficitul comercial cronic este determinat în mare parte de structura inadecvată a produselor
moldoveneşti destinate exportului. Analiza exporturilor Republicii Moldova către Uniunea Europeană
denotă că ele sunt dezechilibrate din punct de vedere al structurii, deoarece sunt extrem de concentrate
pe cîteva drupe de mărfuri care cuprind mai mult de jumătate din totalitatea lor: materii textile şi
articole din acestea, piei crude, piei tăbăcite şi articole din acestea, produse vegetale, produse
alimentare, băuturi, tutun. Această constatare vorbeşte despre gradul limitat de diversificare a
exporturilor Republicii Moldova către Uniunea Europeană, dar şi despre faptul că specializarea
Republicii Moldova este orientată spre produse cu valoare adăugată redusă cu utilizarea muncii puţin
calificate, ieftine şi încorporând un conţinut sporit de resurse naturale, precum produsele agricole, sau
un conţinut sporit de resurse energetice, precum produsele intermediare. Este evident, că această
specializare nu a fost în stare să dinamizeze exporturile Republicii Moldova către Uniunea Europeană.
Experienţa noilor ţări membre ale Uniunii Europene şi ale ţărilor candidate actuale sugerează că pentru
a integra cu succes în circuitul comerţului european, se impune modernizarea structurilor de producţie,
restructurarea aparatului productiv industrial în vederea dezvoltării unor ramuri noi şi a diversificării
ofertei de produse. De aici decurge necesitatea preluării de către Republica Moldova a experienţei
noilor ţări membre ale Uniunii Europene şi ale ţărilor candidate actuale în scopul impulsionării
schimburilor comerciale cu Uniunea Europeană.
Aşadar, conchidem că relaţiile comerciale între Uniunea Europeană şi Moldova au evoluat
într-un ritm foarte lent. În perioada 1997-2005 ponderea comerţului Moldovei cu UE s-a majorat de
la 10% la aproximativ 30% în 2005. Rata de creştere a exporturilor către EU 25 a fost mai mare
decît rata de creştere a importurilor, ceea ce se datorează ponderei foarte mici iniţiale a exporturilor
către UE comparativ cu cea potenţială. În ultimii opt ani exporturile au crescut de 2,5 ori, în timp ce
importurile au crescut de 2 ori. Analizând creşterea anuală, constatăm o schimbare a tendinţei – rata
de creştere a importurilor depăşind-o pe cea de creştere a exporturilor. Conform datelor statistice ale
Moldovei, exporturile destinate ţărilor Uniunii Europene în anul 2004 s-au cifrat la 297,1 mil. dolari
SUA (30,1% din total exporturi), în creştere cu 40,8% faţă de anul 2003 şi de 2,5 ori – în raport cu

10
anul 1997. Importurile de mărfuri din ţările Uniunii Europene în anul 2004 s-au majorat cu 15,3%,
comparativ cu anul 2003 şi de 2,0 ori - faţă de anul 1997, avînd o pondere de 33% din total
importuri. Trebuie de menţionat faptul că în perioada 1997-2004 importurile din noile 10 membre
ale UE au crescut cu un ritm mai rapid (2,3 ori) decît importurile din ţările membre ale UE-15 (1,9
ori). Cît priveşte exportul, situaţia este complet diferită: exportul către UE-15 aproape că s-a triplat
în comparaţie cu 1997, în timp ce exporturile către UE 10 au crescut doar cu 20% faţă de 1997. În
ciuda faptului că media tarifului a devenit mai mică pentru ţările UE 10, în comparaţie cu perioada
pînă la aderare, acest fapt nu a ajutat Moldova să-şi promoveze exporturile pe piaţa UE lărgită, în
timp ce noile membre ale UE şi-au fortificat poziţiile pe piaţa Moldovei.
Precum s-a menţionat, exporturile Moldovei sunt extrem de concentrate pe cîteva categorii
de mărfuri care cuprind mai mult de jumătate din exporturile către UE. Pentru anul 2004,
principalele produse exportate către UE sunt din patru grupe majore de mărfuri: materii textile şi
articole din acestea - 39%; piei crude, piei tăbăcite şi articole din acestea – 21%; produse vegetale –
10%; produse alimentare, băuturi, tutun – 9%, după cum poate fi observat din diagrama de mai jos.

11
12
Figura 4 Exportul Moldovei către UE pe categorii de mărfuri Sursă:
elaborată de autor în baza datelor www.statistica.md

13
Din examinarea datelor din figura 4 rezultă exportul Republicii Moldove către UE este bazat
pe un număr destul de limitat de industrii. Ramura textilă reprezintă un domeniu predilect pentru
exporturile moldoveneşti către UE şi nu a cunoscut modificări semnificative, deţinând 39% în 2004
şi 37% în 2005. Remarcăm, de asemenea, că exporturile de produse vegetale au crescut cu 4% în
2005 în comparaţie cu 2004. Exporturile de piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din aceastea
au diminuat cu 3%, reprezentând în 2005 – 18% din totalul exporturilor moldoveneţti către Uniunea
Europeană.

Cît priveşte importurile, ele sunt reprezentate de cinci grupe de produse care deţin
aproximativ 60% din totalul importurilor din Uniunea Europeană. O mare parte din aceste mărfuri
sunt cele pentru care Moldova are o capacitate destul de redusă de producţie la nivel local, cum ar
fi: maşini şi aparate, echipamente electrice; articole textile; produse chimice; materiale plastice,
cauciuc şi articole din acestea. Datele din Figura 5 indică că grupa de prodise care deţine cea mai
mare pondere la importul Moldovei din UE este „maşini şi aparate, echipamente electrice” şi
reprezintă în 2004 – 23%, iar în 2005 – 21%. Această grupă este urmată de „materiale textile şi
articole din acestea” care deţin 17% în 2004 şi 14% în 2005. Pe poziţia trei în categoria importuri
din UE se situează grupa „produse chimice” cu 13% ăn 2004 şi 15% în 2005.

14
2005 2004
alte produse Produse Produse alte
chimice
Produse Produse
manufactura vegetale produse vegetale ^ chimice
te 4% 15%
cu 13%
20% Materiale
plastice;
o pondere Material
Metale
etc. mai mica e
comune
7% de 4% plastice,
10%
Vehicole,
35% etc.
aeronave, 7%
etc. Masini Mat eri
9% si ale
Maşini si Materiale
aparate; textile si
aparate; textile si
echipa-
echipam articole din
articole din
mente acestea ent e acestea
electrice 14% electrice 17%
21% , etc.
23%

15
Figura 5 Importul Moldovei din UE pe categorii de marfuri
Sursă: elaborată de autor în baza datelor www.statistica.md

Pornind de la realităţile expuse, se impune concluzia, că relaţiile comerciale ale Republicii


Moldova cu Uniunea Europeană se înscriu în limitele unor valori destul de modeste. Deaceea
Republica Moldova trebuie să stabilească care sunt posibilităţile de ameliorare a relaţiilor
comerciale cu Uniunea Europeană, care ar trebui să devină în viitorul apropiat principala destinaţie
a exporturilor moldoveneşti. O creştere considerabilă a exporturilor spre Uniunea Europeană ar
avea un efect benefic asupra ameliorării competivităţii produselor moldoveneşti, ar contribui la

16
crearea unui climat favorabil pentru atragerea investiţiilor străine, care implicit ar contribui la
înviorarea comerţului exterior şi ar stimula creşterea economică.
Strategia de promovare a exportului Republicii Moldova pentru anii 2006-2008
subliniază imperativul reorientării exportului către UE, enumerând unele constrângeri pentru
exportatorii autohtoni în derularea exportului pe pieţele UE, printre care : saturaţia pieţei; nivelul
înalt de competitivitate între exportatori; cerinţe şi standarde foarte înalte; presiunea continuă a
preţurilor; costuri înalte de marketing şi de promovare .
Dificultatea accesibilităţii produselor moldoveneşti pe piaţa UE constă, deci, în
concurenţa acerbă la care se mai adaugă standardele de calitate foarte greu de obţinut pentru
majoritatea întreprinderilor moldoveneşti. Pentru ca produsele moldoveneşti să pătrundă pe piaţa
UE se impune ridicarea competivităţii lor, imbunătăţirea calităţii, reducerea cheltuielior de
producţie. În plan tehnic sunt necesare măsuri cardinale pentru modernizarea întreprinderilor,
reutilarea lor şi retehnologizarea proceselor de producţie. Un factor nu mai puţin important al
accesibilităţii produselor moldoveneşti pe piaţa UE este cunoaşterea regulamentelor şi regulelor
existente pe piaţa UE, a particularităţilor comportamentului consumatorilor.
Aşadar, evoluţia exporturilor moldoveneşti către ţările membre ale Unuinii Europene este
determinată simţitor de condiţiile lor de accesibilitate la piaţa Uniunii Europene. Din această
perspectivă devine importantă analiza cadrului legislativ care reglementează relaţiile comerciale
dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană.
Cadrul legislativ bilateral între Uniunea Europeană şi Republica Moldova se bazează pe
doi piloni: Acordul de Parteneriat şi Cooperare dintre Uniunea Europeană şi Moldova, semnat în
1994 şi intrat în vigoare în 1998, şi Planul de Acţiune Republica Moldova – Uniunea Europeană,
semnat în februarie 2005.
Astfel, relaţiile politice şi economice dintre Republica Moldova, în calitate de vecin
apropiat, şi Uniunea Europeană capătă un context calitativ deosebit în cadrul Noii Politici de
Vecinătate a Uniunii Europene, prin intermediul Planului de Acţiune RM – UE, trasându-se
direcţiile prioritare ale relaţiei reînnoite cu ţările membre ale Uniunii Europene.
Acordul de Parteneriat şi Cooperare, care reprezintă cadrul de bază al relaţiilor dintre
Republica Moldova şi Uniunea Europeană, a fost semnat pentru o perioadă de 10 ani, stabilind
patru obiective majore: dezvoltarea dialogului politic; promovarea comerţului, investiţiilor şi
relaţiilor economice armonioase; asigurarea unei cooperări benefice în diverse domenii;
susţinerea tranziţiei economice şi consolidării democratice în Moldova.
Noul interes al Uniunii Europene faţă de Republica Moldova a fost determinat atât de
contextul strategic european actual, cât şi de „metoda APC”, care, după estimările unui analist
francez, s-a adeverit a avea o eficienţă redusă pentru transformarea economiei Republicii
Moldova, fapt confirmat şi de oficialii de la Bruxelles .

17
Revista „Le Courrier des pays de l’Est” publică în 2004 articolul lui Dov Lynch de la
Institutul de studii de securitate a Uniunii Europene întitulat „Moldova – laborator al noii
strategii europene”, în care autorul concluzionează că rezultatele implementării Acordului de
Parteneriat şi Cooperare au fost limitate în cazul Republicii Moldova. Conform opiniei autorului,
acordul nu conţine un potenţial considerabil de evoluţie a relaţiilor bilaterale şi nici măcar nu
prevede o perspectivă de aderare în comparaţie cu alte acorduri ale Uniunii Europene semnate cu
ţările terţe, cum ar fi, bunăoară, Acordurile de stabilitate şi asociere destinate ţărilor din Balcanii
occidentali. În plus, analistul francez estimează că acest acord este destul de limitat în termeni de
acces la piaţa europeană.
În acest context, Planul de acţiune RM – UE oferă şi pentru Moldova o bază solidă pentru
avansarea negocierilor comerciale bilaterale către o etapă calitativ superioară, în sensul că
întredeschide posibilitatea acordării unor Preferinţe Comerciale Autonome cu condiţia asigurării
unui control efectiv al originii produselor. Dar Planul de Acţiune Republica Moldova – Uniunea
Europeană, nu substituie în nici un caz cadrul existent al relaţiilor determinat de Acordul de
Parteneriat şi Cooperare, ci din contra are menirea să îl completeze şi să stimuleze politicle şi
mecanismele existente. Deaceea aplicarea în continuare a Acordului de Parteneriat şi Cooperare
este o condiţie importantă pentru Republica Moldova, mai cu seamă ţinându-se cont de faptul că
acest tip de acord plasează accentul asupra problemelor comerciale şi economice.
Or, dezvoltarea relaţiilor comerciale cu Uniunea Europeană are o importantă crucială
pentu Republica Moldova. Pornind de la argumentul că creşterea exportului având drept
destinaţie Uniunea Europeană favorizează integrarea Republicii Moldova în cicuitul comercial
european şi reprezintă un factor important de creştere economică, se prezintă necesar să
determinăm posibilităţilor de simplificare a accesului produselor moldoveneşti pe piaţa Uniunii
Europene.
După cum este cunoscut, perspectiva integrării în Uniunea Europeană au determinat ţările
candidate să-şi deschidă economiile spre exterior, în special către Uniunea Europeană, fapt ce s-a
soldat cu sporirea concurenţei pe piaţa produselor şi serviciilor şi crearea stimulentelor viguroase
pentru restructurarea economiilor. Astfel, în baza experienţei ţărilor din Europa Centrală şi de
Est, putem afirma cu certitudine că reorientarea exportului către Uniunea Europeană este însoţită
de ameliorarea competivităţii produselor exportante cât şi de o inteţire a investiţiilor.
Diversificarea exporturilor, atragerea investiţiilor străine şi integrarea în reţelele globale
de producţie se impun drept măsuri de primă importanţă pentru redirecţionarea geografică a
comerţului exterior al Moldovei către Uniunea Europeană.
Pentru a descrie situaţia cu mai multă claritate e necesar să facem referinţă la politica
comercială a Republicii Moldova şi Uniunii Europene cu scopul de a determina care sunt
posibilităţile de facilitare a penetrării mărfurilor moldoveneşti pe piaţa Uniunii Europene şi de
excludere a dependenţei republicii noastre de un singur partener comercial.

18
Moldova a întreprins o liberalizare considerabilă a barierelor comerciale formale. În 2005
tariful vamal mediu la importurile în Republica Moldova a constituit aproximativ 6%, în timp ce
tariful mediu ponderat a fost de aproximativ 3,7%, în acelaşi timp în Uniunea Europeană tariful
vamal mediu la importuri constituie 4,6%. Republica Moldova aplică taxe vamale zero pentru
50% din importuri, nu aplică taxe vamale la export şi nici contingente la export sau import.
Conform legislaţiei naţionale există doar 49 tipuri de activităţi care sunt supuse licenţierii.
Mecanismul obţinerii licenţelor este unul nediscriminatoriu, bazat pe principiile clauzei naţiunii
celei mai favorizate şi tratamentului naţional.
Analiza politicilor tarifare denotă că tariful vamal atât în Uniunea Europeană, cât şi în
Moldova, în mediu, sunt relativ mici. Totuşi, tariful mediu aplicat exportatorilor moldoveni pe
piaţa Uniunii Europene este mai mare decât tariful mediu cu care se confruntă exportatorii UE în
Moldova. Tariful mediu aplicat importurilor din Republica Moldova în Uniunea Europeană,
constituie aproximativ 5,6% cu utilizarea SGP-ului, iar tariful mediu ponderat aplicat
exporturilor din Uniunea Europeană în Republica Moldova, constituie 4,3%.
Situaţia este mai avantajoasă pentru Uniunea Europeană, dacă să luăm în considerare că o
mare parte a exporturilor din Uniunea Europeană penetrează piaţa Moldovei fără aplicarea
taxelor vamale. Din 1999 mai mult de 2/3 din importurile moldoveneşti din Uniunea Europeană
aveau un nivel al taxelor vamale nul. În timp ce mai puţin de 1/3 din exporturile Moldovei în
Uniunea Europeană au intrat pe piaţa Uniunii Europene fiind supuse taxelor vamale nule.
Vom remarca, în acelaşi timp faptul, că Republica Moldova reprezintă unul din partenerii
preferenţiali ai Uniunii Europene în cadrul Sistemului Generalizat de Preferinţe (SGP),
beneficiind din 1995 de preferinţe pentru textile, iar din 1999 aceste preferinţe extinzându-şi
spectrul asupra altor produse. În ianuarie 2002 schema SGP a fost revăzută, durata ei fiind
extinsă pînă la sfârşitul lui decembrie 2005. În plus, Republica Moldova a beneficiat de
preferinţe adiţionale pentru produsele sensitive în cadrul aşa-numitei „clauze sociale” pentru
protecţia drepturilor muncii, care acordă reduceri suplimentare de la 10% la 35% de la nivelul
preferinţelor acordate de schema de bază a SGP. Noua schemă SGP a Uniunii Europene intrată
în vigoare la 1 ianuarie 2006 oferă alte preferinţe adiţionale, prin încorporarea în lista de produse
non-sentitive a 300 de produse senzitive, fapt pentru care schemei i-a fost acordat calificativul
„SGP+”. Astfel, caracterul relaţiilor economice ale Republicii Moldova cu statele-membre ale
Uniunii Europene urmează să se schimbe calitativ. Sistemul SGP+ se extinde pînă la 7200 tipuri
de produse, care vor putea fi exportate pe piaţa Uniunii Europene beneficiind de tarife vamale
reduse, fapt ce ar trebui să determine micşorarea actualului deficit comercial.
Aşadar, conform schemei SGP, produsele sunt divizate în două categorii: non-senzitive şi
senzitive. Produsele non-senzitive sunt scutite de taxe vamale, iar pentru produsele senzitive se
acordă o reducere de 3,5% de la nivelul taxelor vamale aplicate subiecţilor clauzei celei mai

19
favorizate naţiuni.
Gradul de utilizare globală a SGP poate fi determinat în baza raportului exporturilor SGP
efective, adică care beneficiază de facto de acces preferenţial la piaţa Uniunii Europene, şi
exporturilor care sunt eligibile. Astfel, raportul Băncii Mondiale indică că 73% din totalul
exporturilor Moldovei către Uniunea Europeană sunt eligibile pentru preferinţele SGP.
Majoritatea exporturilor rămase beneficiază de taxa nulă a clauzei naţiunii celei mai favorizate şi
doar o mică parte de aproximativ 1% a exporturilor moldoveneşti este exclusă din cadrul
preferinţelor, din această categorie facând parte şi vinul - produsul strategic al exportului
Republicii Moldova.
Acelaşi raport indică că Moldova utilizează SGP doar în proporţie de 60% din totalul
exporturilor capabile să benficieze de tratament preferenţial. Printre factorii care limitează
posibilitatea Republicii Moldova de utilizare optimală a SGP acordat de Uniunea Europeană
putem enumera: capacitatea redusă de satisfacere a regulelor de origine, accesul limitat la
informaţiile privind schemele preferenţiale, costuri relativ înalte pentru dovada originii în raport
cu marja mică a preferinţei acordate pentru unele produse etc.
Majoritatea exporturilor moldoveneşti cad sub incidenţa categoriei cu taxe relativ înalte,
deaceea este important pentru autorităţile moldoveneşti să ia în considerare acest aspect în cadrul
negocierilor de micşorare a taxelor preferenţiale pentru acele categorii de mărfuri pe care
Moldova le-ar putea, de facto, exporta. Ţinând cont de structura exportului Republicii Moldova
către Uniunea Europeană, care este dominată de produse agricole, ar fi binevenită extinderea
schemei SGP prin includerea în cadrul preferinţelor a unor produse strategice pentru Moldova,
precum vinul, produse agricole prelucrate, fapt ce ar avea un impact pozitiv asupra creşterii
ponderii exporturilor Republicii Moldova către Uniunea Europeană.
O altă modalitate de promovare a comerţului dintre Republica Moldova şi Uniunea
Europeană este solicitarea unui Acord de Liber Schimb, care reprezintă şi un instrument eficient
pentru impulsionarea mişcării către atingerea treptată a obiectivului strategic de integrare
economică europeană.
Este necesar să remarcăm faptul că negocierea şi semnarea unui Acord de liber schimb
asimetric între Moldova şi Uniunea Europeană se pretinde a fi o etapă mult mai importantă şi
consistentă pentru Republica Moldova decât accesul la preferinţele autonome comerciale ale
Uniunii Europene, etapă ce implică crearea unui cadru legal cu angajamente explicite luate de
ambele părţi. Mai mult, pentru a negocia un astfel de Acord este necesară crearea unor pre-
rechizite politice şi depunerea unor eforturi considerabile în acest sens.
După cum s-a menţionat, experienţa câştigată de ţările Europei Centrale şi de Est indică
anumite avantaje comparative oferite de Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană.

20
Ţinând cont de importanţa comerţului şi investiţiilor pentru progresul economic, o zonă de liber
schimb ar putea oferi câştiguri economice considerabile, cu condiţia ca acestea să fie introduse
într-un cadru economic adecvat în care fiecare companie sau individ sunt liberi să valorifice
oportunităţile de afaceri disponibile. Deşi, datorită existenţei anumitor probleme obiective,
Uniunea Europeană nu a făcut o declaraţie clară cu privire la acceptarea asocierii Moldovei în
viitorul apropiat, eficienţa aranjamentului şi gradului de pregătire a autorităţilor comunităţii la
toate nivelele de a îndeplini cerinţele respective cât de curînd posibil, ar putea fi apreciate pozitiv
şi considerate drept un semnal politic indirect. Aşadar, dacă Moldova doreşte să fie integrată într-
un sistem mai cuprinzător al producţiei europene, atunci este necesar de întreprins măsuri
eficiente de armonizare a politicilor cu cele ale Uniunii Europene.
În conformitate cu Acordul de Parteneriat şi Cooperare, Republica Moldova şi Uniunea
Europeană pot iniţia consultări pentru a stabili dacă există posibilităţi de negociere a unui Acord
de Liber Schimb. În 1998-1999 a fost efectuat, cu asistenţa programului TACIS, un stidiu de
fezabilitate care a determinat, că un acord de liber schimb ar fi prielnic pentru Republica
Moldova, dar numai cu condiţia existenţei unui mediu viabil de afaceri. Căci atunci când una din
ţări nu este pregătită să facă faţă obligaţiunilor şi presiunilor ce derivă dintr-un asemenea acord
în cazul în care procesul reformelor interne nu se dovedeşte coerent şi credibil, un acord de liber
schimb ar putea să nu aibă sau să aibă un efect minor.
Elementele cheie ale unui Acord de liber schimb clasic sunt efectele dinamice care survin
prin schimbările în rata creşterii economice ce rezultă din impactul unor investiţii mai mari.
Aceasta se referă în special la investiţiile străine directe precum şi la sporirea capacităţii
tehnologice. Desigur, pentru ţările în tranziţie aceste probleme sunt de primă importanţă, în
special pentru ţările CSI, în care au fost investite doar fluxuri minore de investiţii directe. De
aceea, mulţi autori consideră, că semnarea unui Acord de liber schimb ar contribui la creşterea
credibilităţii reformelor în ţara nostră contribuind la eficienţa lor, astfel creîndu-se condiţii
favorabile pentru investiţii şi pentru intensificarea relaţiilor comerciale cu partenerii europeni.
Totuşi, există o serie de excepţii care minimizează eficienţa acordurilor de liber schimb,
precum, de exemplu, industria textilă şi, în particular, agricultura. Excluderea acestora din
Acordul de Liber Schimb, ar submina considerabil câştigurile economice pentru Republica
Moldova. În prezent, produsele agricole prelucrate şi neprelucrate constiuie aproximativ 50% din
exporturile moldoveneşti către Uniunea Europeană. Exporturile moldoveneşti sunt cu
preponderenţă exporturi de materie primă, aşa ca miez de nucă, seminţe de floarea soarelui şi
constituie aproximativ 60-70% din totalul exporturilor Moldovei către Uniunea Europeană. De
aceea este de preferat ca Acordul de liber schimb să cuprindă majoritatea produselor agricole ce
prezintă un interes deosebit pentru Moldova, precum băuturile alcoolice, sucurile naturale şi

21
conservele de fructe şi legume. Aşa cum Republica Moldova este o ţară mică, impactul
Acordului de liber schimb asupra pieţei Uniunii Europene ar fi nesemnificativ, în timp ce pentru
Moldova ar reprezenta un aflux substanţial de asistenţă financiară pentru dezvoltarea sectorului
privat.
Astfel, în urma evaluării posibilităţilor de simplificare a accesului produselor moldoveneşti la
piaţa Uniunii Europene, a fost stabilit că această simplificare poate fi realizată prin câteva căi:

• Reducerea barierelor tarifare ale Uniunii Europene, măsură care poate contribui
considerabil la reorinetarea exporturilor Republicii Moldova către Uniunea
Europeană. Dar vom remarca, în acelaşi timp, că condiţia de bază care se impune a fi
realizată de exportatorii din Republica Moldova se referă la satisfacerea cerinţelor de
calitate necesare pentru penetrarea pieţe Uniunii Europene, altfel diminuarea tarifelor
Uniunii Europene nu va produce efectul scontat în perspectivă imediată.

• Reducerea barierelor tarifare ale Uniunii Europene se poate manifesta şi prin


extinderea SGP şi includerea produselor strategice ale Republicii Moldova, precum
produsele agricole prelucrate, băuturile alcoolice, inclusiv vinul.

• Eliminarea diverselor bariere netarifare ce influienţează nefast capacitatea şi abilitatea


exportatorilor din Republica Moldova de a penetra piaţa Uniunii Europene. Printre
factorii ce limitează această capacitate se numără: dificultăţile de a corespunde
exigenţelor standardelor europene, de a face faţă regulelor de origine; numărul
excesiv de documente, certificate necesare exportului din Moldova, cât şi perioada
îndelungată de perfectare a acestora etc. În acest context perfecţionarea structurii
instituţionale a Republicii Moldova în domeniul standardizării, metrologiei,
certificării şi acreditării are o importanţă covârşitoare.

Astfel, depăşirea problemelor legate de ameliorarea calităţii şi competivităţii produselor


autohtone, abilitatea de a se conforma standardelor europene vor constitui semnale sănătoase în
vederea asigurării condiţiilor economice necesare pentru semnarea unui Acord de Liber Schimb
cu Uniunea Europeană, care ar facilita considerabil penetrarea mărfurilor moldoveneşti pe piaţa
Uniunii Europene şi ar exclude dependenţa Republicii Moldova de un singur partener.

22

S-ar putea să vă placă și