Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
la disciplina Teoria politica
Prezenta cercetare este structurat în două părţi. Prima parte prezintă cadrul teoretic și istoric al
politicii externe din Republica Moldova, extras din surse politice atît publicate în țară cît și
viziuni de peste hotarele acesteia. A doua parte explorează principalele mecanisme de realizare
ale politicii externe și atribuțiile care le au organele statale în efectuarea funcției respective.
Centrat asupra discursului politic, cercetarea adoptă o perspectivă constructivistă asupra relaţiilor
internaţionale, potrivit căreia identităţile şi interesele actorilor sunt rezultatul unor demersuri de
construcţie şi de atribuire a sensurilor colective aflate în permanentă schimbare, perspectivă ce
poate fi descoperită şi este construită de oameni care încearcă să dea sens realităţii.
Dezvoltarea statelor se află într-o continua transformare, iar ritmul schimbărilor s-au accelerat
profund în ultimele decenii. Conflagrațiile mondiale care s-au produs în această perioada invocă
categorii de problem ale căror rezolvare presupune o cooperare internațională active și o unire a
eforturilor comunității internaționale. Astfel, actualitatea și importanța analizei mecanismelor de
exercitare a politicii externe ale oricărui stat rezidă din însăși existența sa. Pentru Republica
Moldova, abordarea și elucidarea acestui domeniu reprezintă o motivație esențială în dezvoltarea
sa ca stat suveran. În acest sens, scopul și obiectivele ce mi le-am propus sunt de a realiza o
analiză asupra relațiilor externe prin prisma organelor statului care constituie un mecanism
complex în realizarea acestora.
SUBIECTUL I:
Proclamarea independenţei Republicii Moldova la 27 august 1991 a marcat nu doar apariţia unui
nou stat pe harta politică a lumii, dar şi începutul activităţii organelor statale abilitate să
desfăşoare politica externă, activitate specifică subiecţilor de drept internaţional. Într-o perioadă
scurtă, în ţara noastră a fost creat Ministerul Afacerilor Externe – organul central de specialitate
al administraţiei publice, abilitat să promoveze şi să înfăptuiască politica externă. În primii ani de
independenţă au fost stabilite relaţii diplomatice cu majoritatea statelor lumii, ţara noastră fiind
admisă şi în principalele organizaţii internaţionale şi regionale. De asemenea, a fost adoptată şi
Concepţia politicii externe a Republicii Moldova (1995), document ce a trasat domeniile
principale de activitate externă a ţării. Totodată, în străinătate au fost deschise primele misiuni
diplomatice ale ţării noastre, iar la Chişinău şi-au început activitatea ambasadele unor state
străine şi reprezentanţele principalelor organizaţii internaţionale.
Până la jumătatea anului 1994, Moldova a preluat controlul asupra armatelor fostei Uniuni
Sovietice, care au rămas după prăbușirea teritoriului controlat de Chișinău, și a ratificat, de
asemenea, Tratatul privind forțele armate convenționale din Europa. În octombrie 1994,
Moldova a aderat la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, iar în decembrie 2004, la
Convenția privind armele biologice. Moldova nu are arme nucleare, biologice sau chimice. La 16
martie 1994, Moldova a aderat la Parteneriatul pentru Pace în cadrul alianţei cu NATO. Moldova
nu este membră a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă. În 1998, Moldova a participat
la crearea organizației regionale GUAM, împreună cu Georgia, Ucraina și Azerbaidjan.
Primul stat care a recunoscut independența Moldovei a fost România vecină. Moldovenii și
românii au avut atitudini diferite față de problemele sociale și politice de bază, datorită faptului
că Moldova făcea parte din Imperiul Rus (provincia Basarabiei) și Uniunea Sovietică (Republica
Sovietică Socialistă Moldova), iar România era un regat independent și apoi a devenit republică
socialistă. În anii 1990, mulți români i-au perceput pe moldoveni ca „rusificați” și i-au tratat cu
condescendență, ceea ce a făcut dificilă depășirea diferențelor culturale și a fost o sursă de
nemulțumire tot mai mare în rândul majorității moldovenilor. În acei ani, președintele României
Ion Iliescu a încercat să mențină relații pozitive cu Rusia și nu a intervenit în conflictul armat din
Transnistria.
În martie 2002, noul președinte comunist al Moldovei, Vladimir Voronin, a anunțat că pune
capăt „politicii coloniale” a României față de Moldova prin căutarea unei relații mai strânse cu
Moscova. În 2007, tensiunea dintre cele două guverne a crescut în contextul reluării
programului românesc de acordare a dublei cetăţenii unor cetăţeni moldoveni. Situația s-a
înrăutățit în urma tulburărilor civile din aprilie 2009, care au dus la o dispută diplomatică între
țări, după ce președintele Voronin a acuzat România că este forța din spatele revoltelor de la
Chișinău .
Sub președinția lui Igor Dodon, relațiile bilaterale s-au deteriorate și mai mult. Pe toată durata
președinției sale, Dodon nu a întreprins nici o vizită oficială României. În martie 2018, el și-a
anunțat convingerea că românii care susțin unirea României și Moldovei ca fiind „inamicul
numărul unu” al țării. Mai mult decât atât, Dodon a fost ferm împotriva aderării la UE.
În perioada anilor 2013-2014 Rusia a introdus embargo asupra vinurilor, fructelor și legumelor,
dar și a cărnii exportate din Republica Moldova. Oficialii de la Chișinău au calificat acțiunile
Moscovei drept un răspuns-răzbunare politică față de semnarea Acordului de Asociere dintre
Republica Moldova și Uniunea Europeană.
Relațiile dintre Republica Moldova și Ucraina sunt mai egale, ele fiind libere de povara
emoțională caracteristică relațiilor Moldovei cu România și Federația Rusă. Ucraina nu are
pretenții împotriva Moldovei legate de istorie, lingvistică, religie sau identitate națională.
Relațiile moldo-ucrainene s-au deteriorat sub președinția lui Igor Dodon din cauza politicilor sale
pro-ruse.Acest lucru s-a schimbat odată cu alegerea proeuropenei Maia Sandu în 2020.
Relațiile dintre Moldova și Uniunea Europeană (UE) sunt guvernate în prezent de Politica
Europeană de Vecinătate (PEV), un instrument al politicii externe a UE față de țările învecinate.
Uniunea Europeană dezvoltă relații din ce în ce mai strânse cu Moldova, trecând dincolo de
cooperare, luptă pentru integrarea economică treptată și aprofundarea cooperării politice. UE a
deschis o reprezentanță la Chișinău și la 23 martie 2005 l-a numit pe Adriaan Iacobovit de
Szeged în calitate de Reprezentant Special pentru soluționarea conflictului transnistrean. La 6
octombrie 2005, Comisia Europeană a deschis un nou birou în Moldova, condus de Cesare de
Montis. Începând cu 7 mai 2009 Republica Moldova participă la inițiativa Parteneriatului Estic
contribuind activ la dezvoltarea dimensiunii bilaterale și a celei multilaterale. La 1 ianuarie 2010,
Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline al Comunității Energetice Europene.
La 28 aprilie 2014, decizia care permite eliminarea vizelor de intrare pe teritoriul Uniunii
Europene pentru cetățenii Republicii Moldova a intrat în vigoare și începând cu ziua respectivă
cetățenii moldoveni, posesori ai unui pașaport biometric, pot călători liber, oriunde în spațiul
Schengen, timp de 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile.
Subiectul II:
Formarea și promovarea politicii externe a statului este un proces complex, contradictoriu care
pune în valoare un întreg mecanism al relațiilor externe. Acest mecanism presupune crearea și
funcționarea organelor statale ale relațiilor externe. Constituţia Republicii Moldova, la fel ca şi
constituţiile altor state, stabileşte competenţele acestora în activitatea externă.
f) exercită controlul parlamentar asupra puterii executive (şi asupra MAE – n.n.), sub formele şi
limitele prevăzute de Constituţie;
- șeful statului
În acest sens vom menţiona că atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova la acest capitol nu
diferă substanţial de prerogativele altor şefi de stat. Astfel, art.77 indică că Preşedintele
Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale şi al
integrităţii teritoriale a ţării. De menţionat că noţiunea de reprezentare a statului trebuie
concepută atât în interior, faţă de instituţiile interne, cât şi în exterior, în relaţiile internaţionale.
Alte atribuţii ale Preşedintelui Republicii Moldova în domeniul relaţiilor externe se referă la
soluţionarea problemelor cetăţeniei Republicii Moldova şi la acordarea azilului politic (art.88
lit.c.)), precum şi la acordarea rangurilor diplomatice (art.88 alin.(1) lit.g)).
Vom mai menţiona că, pentru exercitarea funcţiilor sale în domeniul relaţiilor externe,
Preşedintele Republicii Moldova dispune de un aparat constituit din consilierul pentru politica
externă, ambasadorul cu misiuni speciale şi 2-3 colaboratori. Desigur, pentru exercitarea
atribuţiilor în domeniul dat şeful statului solicită sprijinul MAE, al Parlamentului, altor organe
centrale.
- guvernul
La fel ca şi în alte state, atribuţiile Guvernului în domeniul de politică externă sunt destul de
vaste. Executivul, graţie locului ce îi este conferit în sistemul organelor statului, exercită
conducerea general a relaţiilor cu alte state. Anterior a fost menţionat că, la propunerea
Guvernului, Preşedintele Republicii Moldova acreditează şi recheamă reprezentanţii ţării noastre
peste hotare şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea şi schimbarea rangurilor misiunilor diplomatice
(art.86), iar actele Preşedintelui emise în exercitarea acestor atribuţii se contrasemnează de către
Prim-ministru. Constituţia prevede (art.96) că Guvernul asigură realizarea politicii externe a
statului. Noţiunea de realizare a politicii statului urmează a fi concepută ca o atribuţie ce nu
necesită împuterniciri suplimentare în domeniul negocierilor şi semnării acordurilor
interguvernamentale, ea fiind o activitate permanentă de coordonare şi control.
Aşadar, Șeful Guvernului îndeplineşte atribuţiile ce-i revin în domeniul extern fără vreo
împuternicire specială, în baza statutului pe care îl are în sistemul organelor statului (a treia
poziţie în ierarhia demnitarilor de stat, după cea a Șefului statului şi cea a Preşedintelui
Legislativului). Referindu-ne la activităţile Executivului privind relaţiile externe ale ţării, vom
indica că la şedinţele acestuia se examinează permanent astfel de probleme. Guvernul contribuie
nemijlocit la procesul de deschidere a noi misiuni diplomatice, la procurarea sediilor pentru
ambasade, la aderarea (sau suspendarea) participării la organizaţiile internaţionale.
O mare importanţă pentru activitatea externă a Republicii Moldova are Ministerul Afacerilor
Externe (MAE)– organul central de specialitate al administraţiei publice, abilitat să promoveze şi
să realizeze politica externă.
- apără şi promovează pe plan extern interesele naţionale ale Republicii Moldova, asigurând
caracterul unic al politicii externe a statului;
Moldova este membră a unor organizații internaționale ca: Consiliul Europei, Organizația
Mondială a Comerțului, Parteneriatul pentru Pace, Organizația pentru Securitate și Cooperare în
Europa, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucție
și Dezvoltare, Organizația Internațională a Francofoniei, Procesul de Cooperare în Europa de
Sud-Est, etc.
- organe departamentale, de serviciu.
A. Organe permanente
- ambasadele și reprezentanțele;
Acestea reprezinta instituţii ale serviciului diplomatic, cărora li s-a atribuit de către Preşedintele
Republicii Moldova ranguri de nevelul I, conform următoarei clasificări:
rangul I - ambasadei, conduse de un ambasador extraordinar şi plenipotenţiar, sau reprezentanţei
permanente, conduse de un reprezentant permanent;
În practicile moderne, ambasadorii care dețin si titlul de șef al misiunii diplomatice în tara în care
activează, poartă titulatura de „Ambasador extraordinar și plenipotențiar”. Titulaturile de
„ambasador” fara titulatura de „extraordinar” și „plenipotențiar” sunt rar folosite. Diferența
dintre titulaturi este că „ambasadorul extraordinar” are o misiune permanentă.
c) Oficiile consulare;
d) Alte unităţi, create în scopul asigurării activităţii instituţiilor serviciului diplomatic, inclusiv
pentru instruirea şi reciclarea personalului acestora.
În art.6 se indică: 2) Misiunea diplomatică a Republicii Moldova este condusă de şeful acesteia –
ambasador extraordinar şi plenipotenţiar sau reprezentant permanent, sau delegat, sau trimis, sau
însărcinat cu afaceri en titre ori ad-interim – care poartă răspundere pentru activitatea instituţiei
pe care o conduce. 2) Oficiul consular al Republicii Moldova este condus de şeful acestuia –
consul general sau consul, sau viceconsul, sau agent consular, sau gerant interimar – care poartă
răspundere pentru activitatea instituţiei pe care o conduce.
Documentul care reglementează activitatea consulară a ţării noastre este Statutul Consular,
aprobat de către Guvernul Republicii Moldova la 28 martie 2002 . Elaborat în baza Legii cu
privire la serviciul diplomatic, Statutul Consular stabileşte modalităţile de desfăşurare a
activităţilor consulare ale misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare ale Republicii
Moldova.
B. Organe temporare
- delegațiile;
Astfel, toți acești actori, agenți ai politicii externe au funcțiile lor concrete și reprezintă în mod
oficial interesele țării în relațiile cu alte țări.
Concluzii:
POLITICA EXTERNĂ A REPUBLICII MODOVA, Note de curs , Aprobat de Consiliul Calității al USM, Svetlana
CEBOTARI, Gheorghe CĂLDARE , Chisinau, 2018
Politica externa a Republicii Moldova de la independență la președenția lui Vladimir Voronin, Ileana
Racheru, București, 2020
Proiecte pentru un parteneriat imposibil: România în dezbaterile de politică externă din Republica
Moldova, Racheru Ileana, 2014
https://msmps.gov.md/wp-content/uploads/2020/11/raport-guvern.pdf
http://www.ape.md/despre-ape/
https://mfa.gov.md/ro/content/mandat