Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative

Referat
Pe tema :

Politica Externă a Republicii Moldova

Realizat de : Albu
Veronica

Chişinau-2009
Etapele edificării politicii externe a Republicii Moldova

O dată cu declararea la 27 august 1991 a independenţei Republicii Moldova a început procesul


extrem de complex şi complicat de edificare a statului moldovenesc. Unul din elementele-cheie ale
acestui proces l-a constituit, pe de o parte, formularea intereselor naţionale ale tînărului stat pe plan
extern, şi respectiv, elaborarea şi promovarea priorităţilor pe termen scurt, mediu şi lung în politica
externă şi, pe de altă parte, crearea şi consolidarea structurilor abilitate cu realizarea acestor priorităţi.
În RSSM, ca şi în celelalte foste republici sovietice, aproape imediat după cel de-al doilea război
mondial, a fost creat Ministerul Afacerilor Externe. Se consideră că la baza acestei decizii a conducerii
sovietice de atunci era interesul ca fiecare din cele 15 republici să devină membru al ONU şi astfel URSS
să dispună de 16 voturi. Urmare a unei atitudini refractare a ţărilor occidentale, s-a ajuns la un
compromis care a funcţionat pînă în momentul dezmembrării imperiului: alături de URSS, Ucraina şi
Belarus au devenit membre ale ONU (motivaţia oficială a acestei excepţii fiind contribuţia importantă a
respectivelor republici la victoria asupra nazismului). Ministerul de Externe de la Chişinău a rămas să
existe în toţi aceşti ani de dominaţie sovietică, îndeplinind în linii mari funcţii protocolare, cu anumite
ocazii şi cele consulare. În raport cu alte instituţii de stat din RSSM, acest minister avea un număr redus
de angajaţi (în anii 1980 erau angajaţi în jur de 15 oameni). Astfel, după declararea independenţei, s-a
impus cu pregnanţă restructurarea cardinală a acestui departament, atribuirea unui rol central de
coordonare a activităţilor întreprinse de Republica Moldova pe plan extern. Acum, cînd de la istorica zi
de 27 august 1991 s-au scurs mai bine de 11 ani, putem constata rolul şi ponderea MAE al Republicii
Moldova şi, respectiv, al Ministrului de Externe în ierarhia structurilor de stat, constituit în acea perioadă
şi nefiind modificat esenţial ulterior, nu a corespuns nici experienţei altor ţări cu tradiţie (e suficient să ne
referim aici la SUA ori Germania, unde miniştrii de externe sînt a doua sau a treia oficialitate în guvern)
şi implicit, nici semnificaţiei şi impactului pe care diplomaţia ca instrument de realizare a politicii
externe îl are asupra unei bune dezvoltări a statului. În Republica Moldova de-a lungul acestor ani,
ierarhic Ministrul de Externe era plasat prin jumătatea a doua a listei membrilor de Guvern şi respectiv,
MAE avea un rol secundar în raport cu alte ministere, nefiind în măsură să-şi impună viziunea în mai
multe probleme de referinţă pentru dezvoltarea Republicii Moldova.
Interesele prioritare în politica externă a Republicii Moldova, formulate în primele săptămîni şi luni
după declararea independenţei, au reflectat problemele arzătoare cu care se confrunta tînărul stat. Printre
obiectivele cele mai importante figura, în mod firesc, cel al recunoaşterii internaţionale a Republicii
Moldova drept subiect al dreptului internaţional. Procesul de consacrare internaţională a independenţei
Republicii Moldova a fost unul anevoios şi destul de lung: el a demarat o dată cu deciziile de rigoare,
luate chiar în ziua de 27 august de către Guvernele României şi Georgiei, după care a urmat o perioadă
incertă, pînă în decembrie 1991, cînd Moscova, obţinînd angajamentul fostelor republici (bineînţeles, cu
excepţia celor baltice) de a adera la CSI, s-a arătat dispusă să stabilească relaţii diplomatice cu Chişinăul.
Acest pas al Moscovei a deschis calea spre recunoaşterea independenţei Republicii Moldova şi de către
puterile occidentale, după care a urmat aderarea ţării noastre la ONU la 2 martie 1992, astfel încheindu-
se prima etapă, extrem de importantă, în afirmarea Republicii Moldova pe arena internaţională.
Referitor la alte priorităţi ale politicii externe, formulate în acea perioadă (marcate şi de lipsa unui
corp diplomatic experimentat), se poate constata că ele purtau amprenta unei indecizii conceptuale a
conducerii ţării, vizavi de perspectivele Republicii Moldova. Deşi s-a pronunţat în favoarea dezvoltării
unor relaţii mutual avantajoase pe toate azimuturile, Chişinăul nu a reuşit să formuleze o viziune de
perspectivă clară de ancorare a Republicii Moldova într-un sistem de repere şi valori, care ar fi permis
ţării noastre să depăşească rapid şi eficient perioada dificilă de tranziţie prin crearea unor condiţii externe
benefice pentru reformarea cu succes a ţării.
Dacă facem o analiză comparativă a priorităţilor de politică externă ale Republicii Moldova cu cele
ale Ţărilor Baltice ori din Europa Centrală, constatăm că ultimele au formulat imediat după obţinerea
independenţei lor reale obiective de politică externă într-o manieră extrem de precisă şi univocă: aderarea
la NATO şi integrarea în UE. Astfel:
• ele au trimis mesaje foarte clare, lipsite de ambiguitate nu numai în capitalele occidentale, ci şi
cele de la est, limitînd benevol marja de manevră atît pentru ele însele, cît şi pentru interlocutorii lor de
pe arena internaţională;
• aceste ţări, fiindu-le recunoscute de către puterile occidentale eligibilitatea pentru procesele de
extindere spre Est a NATO şi EU, au beneficiat începînd cu anii 1990 de o asistenţă masivă din partea
ultimelor pentru a edifica sisteme compatibile pe plan juridic, economic, politic;
intrînd în faza de integrare în structurile europene şi euroatlantice, noile democraţii au obţinut un motiv
puternic în plus de a se reforma pe plan intern, orientîndu-se spre standardele şi valorile occidentale care
şi-au demonstrat viabilitatea. Este axiomatică teza că obiectivul integrării europene şi euroatlantice a
servit drept un catalizator extrem de puternic pentru Ţările Baltice şi ale Europei Centrale pentru trecerea
la o economie de piaţă eficientă şi edificarea unui stat de drept.
Analizînd experienţa acestor ţări şi rezultatele obţinute pe plan extern şi intern din perspectiva zilei
de astăzi, putem conchide: calea aleasă de ele a fost una corectă, pe deplin justificată. Republica Moldova
nu a putut sau nu a ştiut să formuleze astfel de obiective, preferînd, prin aşa-zisa politică multivectorială,
să balanseze între Est şi Vest, să joace rolul de punte, fără a se angaja să graviteze spre centrele
constituite de putere, care erau în stare să ne ofere sprijin politic, economic sau în materie de securitate.
Dacă lipsa unor priorităţi clare în politica externă în perioada incipientă a dezvoltării noastre ca stat
independent poate fi explicată prin insuficienţa de experienţă, de informaţii pertinente despre procesele
ce se desfăşurau pe continentul european (Chişinăul a deschis primele misiuni diplomatice abia în a doua
jumătate a anului 1992), menţinerea aceleiaşi situaţii de incoerenţă şi inconsistenţă şi la mijlocul anilor
1990 este mai greu de lămurit. Examinînd Concepţia politicii externe a Republicii Moldova aprobată de
către Parlament în 1995, constatăm următoarele priorităţi: 1.2.3.4. Capitolul IV din acest document care
se intitulează "Direcţiile principale ale politicii externe" promovează aceeaşi teză de întreţinere a
relaţiilor reciproc avantajoase cu toate ţările lumii, fără a identifica parteneri strategici şi a trasa
obiectivul de asociere imediată la procesele integraţioniste, în plină derulare, care reverberau puternic
pînă la frontierele vestice ale Republicii Moldova, drept unul imediat şi fără alternative. Este adevărat că
atît capacitatea de conceptualizare a priorităţilor de politică externă a Republicii Moldova, cît şi cea de
manevră diplomatică în activităţile cotidiene erau puternic constrînse de existenţa a două probleme, care
au marcat dramatic din prima clipă existenţa statului suveran Republica Moldova: conflictul transnistrean
şi prezenţa nelegitimă pe teritoriul ţării a formaţiunilor militare ruse.
Revenind la preocupările diplomaţiei moldoveneşti în primii ani de independenţă, după cum am
menţionat mai sus, ele erau axate pe recunoaşterea internaţională a Republicii Moldova drept subiect al
dreptului internaţional (obiectiv realizat în linii mari în primăvara anului 1992 prin stabilirea relaţiilor
diplomatice cu cele mai importante ţări din lume şi prin acceptarea în ONU şi CSCE); iniţierea unor
relaţii active pe plan politic, economic, cultural cu statele vecine, cu cele din Europa Centrală şi
Occidentală, SUA, Canada; dezvoltarea unor raporturi bazate pe principii noi cu fostele republici
sovietice; atragerea unui sprijin din partea capitalelor importante în vederea combaterii fenomenului
separatismului care lua amploare, degenerînd în vara anului 1992 într-un conflict militar. Totodată pe
plan intern au fost depuse anumite eforturi pentru consolidarea capacităţilor intelectuale şi financiare ale
Ministerului de Externe, deschiderea misiunilor diplomatice într-un şir de state.
În pofida unor dificultăţi de ordin obiectiv (insuficienţa de cadre bine instruite şi experimentate,
penuria financiară) şi subiectiv (deseori selectarea persoanelor pentru posturi importante în aparatul
central şi în ambasade se efectua nu neapărat pornindu-se de la criteriile profesionalismului; uneori în
procesul de luare a deciziilor în probleme importante propunerile MAE erau ignorate), în toate aceste
direcţii prioritare de activitate s-au înregistrat evoluţii pozitive, multe din ele avînd un impact benefic
asupra dezvoltării de ansamblu a ţării.
Concepţia politicii externe a Republicii Moldova
Proiect elaborat de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova

I. Noţiuni generale

Politica externă a RM aşa după cum o demonstrează experienţa celor 10 ani de existenţă în calitatea sa
de stat independent, constituie un instrument de realizare a dialogului cu statele lumii, pe plan bilateral
sau multilateral. Obiectivul suprem al politicii externe îl constituie apărarea intereselor statului şi ale
cetăţenilor săi, sau, în alţi termeni, asigurarea pe plan extern a tuturor condiţiilor necesare unei bune
desfăşurări a politicii interne.

Obiectivele politicii interne şi externe sînt interdependente, indisolubile şi indivizibile.

Concepţia politicii externe a Republicii Moldova constituie un ansamblu de prevederi, reguli,


poziţii ce vizează conţinutul, orientările fundamentale ale politicii externe a Republicii Moldova şi
determină strategia comportamentului său în interacţiune cu alţi subiecţi de drept internaţional în
vederea satisfacerii cît mai depline a intereselor sale naţionale. Pe lîngă obiectivele de bază de natură
constantă (asigurarea suveranităţii, integrităţii teritoriale, protejarea intereselor cetăţenilor săi etc.),
concepţia pune accent pe anumite priorităţi valabile la ora actuală ce ţin de, sau constituie, interesul
naţional al Republicii Moldova şi sînt repartizate pe termen scurt, mediu sau lung. Prin urmare, concepţia
politicii externe a Republicii Moldova constituie o noţiune variabilă.

Concepţia face trimiteri şi la alte documente conceptuale ce urmează a fi elaborate ulterior în scopul
de a o concretiza sau completa, în special, strategiile Republicii Moldova privind: aderarea la Uniunea
Europeană, promovarea intereselor de securitate naţională, diplomaţia economică, politica de neutralitate
a statului, politica culturală şi imaginea externă a RM etc.

II. Republica Moldova şi comunitatea internaţională.

Actualizarea concepţiei politicii externe a Republicii Moldova este condiţionată atît de o serie de
factori interni, cît şi de evoluţiile pe plan internaţional care, luate în ansamblu, impun astăzi o analiză
generală a obiectivelor şi sarcinilor politicii externe şi a mijloacelor sale de realizare.

În primul rînd, Republicii Moldova a ajuns la o etapă importantă a dezvoltării sale care sugerează în
mod imperativ definirea unei strategii aparte. S-a încheiat o perioadă considerată suficientă pentru
recunoaşterea, afirmarea Republicii Moldova ca stat şi integrarea sa în circuitul internaţional în calitatea
de actor cu drepturi depline. Ea a fost recunoscută de statele lumii, este membru al ONU şi agenţiilor sale
specializate, al Consiliului Europei, OSCE, Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic, participă activ la
procesul de cooperare regională şi subregională ICE, CSI, SECI, CEMN, Comisia Dunării etc. Accesul la
Dunăre va favoriza dezvoltarea transportului fluvial şi maritim al Republicii Moldova şi-i va asigura
comunicarea atît cu ţările Europei Centrale, din bazinul Mării Negre, cît şi cu cele din Orientul Apropiat.
Republicii Moldova se bucură de sprijin constant din partea statelor lumii, a structurilor internaţionale,
din care acestea fac parte, în eforturile sale de reglementare a problemei transnistrene şi a retragerii
forţelor armate ruseşti de pe teritoriul ţării, precum şi a armamentului şi muniţiilor ce le aparţin.

Totodată, pe lîngă aceste evoluţii dinamice pe plan extern, persistenţa mai multor probleme cu care
se confruntă Republicii Moldova, inclusiv, prezenţa unei regiuni secesioniste, instabilitatea politică ce
frînează promovarea rapidă a reformelor, subdezvoltarea economică, nivelul scăzut de viaţă, fac necesară
o implicare mai activă a politicii externe în asigurarea celei interne. Acest lucru urmează a fi realizat
prin accentuarea dimensiunii economice a politicii externe, sau activizarea diplomaţiei economice.
În al doilea rînd, este vorba de contextul actual al sistemului internaţional. Lumea a păşit într-un nou
mileniu, raporturile interstatale evoluează atît ca formă, cît şi ca conţinut, aceste procese avînd un impact
direct sau indirect asupra Republicii Moldova. Deşi se mai fac resimţite unele reminiscenţe, confruntarea
ideologică între marile alianţe a dispărut iar odată cu ea s-au redus substanţial riscurile unui cataclism
nuclear la scară globală. Rămînînd validă relevanţa componentei militare în statutul de putere al statelor
în relaţiile interstatale, capătă o importanţă tot mai mare caracteristicile de ordin economic, politic,
ştiinţific, cultural etc. Astfel, ponderabilitatea unei ţări pe plan internaţional se măsoară astăzi, în mare
parte, prin capacităţile intelectuale, ştiinţifice, informaţionale, nivelul de trai al cetăţenilor, nivelul de
concentrare a capitalului financiar, diversitatea legăturilor economice şi comerciale. Prin urmare, politica
externă a Republicii Moldova trebuie să-şi orienteze eforturile în vederea promovării acestor
caracteristici.

Liberalizarea economiei şi a comerţului, consolidarea relaţiilor economice de piaţă, ajustarea


legislaţiei naţionale la standardele europene şi mondiale au deschis posibilităţi largi pentru dezvoltarea
socială şi economică a Republicii Moldova, inclusiv, pentru conectarea economiei şi comerţului său la
circuitul internaţional. Mai mult decît atît, drept urmare a reconfigurării ordinii mondiale, consecinţă
directă a încheierii războiului rece, aşezarea geografică a Republicii Moldova a căpătat o importanţă
deosebită din punct de vedere geostrategic, determinîndu-i rolul unei punţi de legătură economică şi
comercială între pieţele din vest şi cele din est. Deoarece acest avantaj geopolitic l-au obţinut mai multe
ţări situate în aceeaşi zonă geografică, era necesar ca acesta să fie valorificat insistent şi consecvent, mai
ales, în primii ani de după proclamarea independenţei. Cu toate acestea, în virtutea mai multor factori
obiectivi, dar şi subiectivi, această posibilitate nu a fost valorificată eficient pe parcursul acestor ani. Prin
urmare, un obiectiv important al politicii externe pentru, cel puţin, în următorul deceniu, este de a
reconstitui încrederea investitorilor străini, mobilizînd, în acest sens, resursele necesare, inclusiv,
consolidarea mecanismelor de promovare a imaginii ţării. Totodată, se va ţine cont de ipoteza că nici un
mecanism, oricît de perfect, nu va reuşi să construiască această imagine dacă ea nu va fi asigurată
pe plan intern de condiţii favorabile.

Iau amploare procesele de globalizare şi mondializare a relaţiilor politice, economice, financiare şi


comerciale care, pe lîngă aprofundarea interdependenţelor statelor naţionale, presupune o liberalizare
deplină a comerţului şi regimurilor investiţiilor străine. Inadaptarea la acest mediu global ar însemna
riscul pierderii unor poziţii şi segmente de piaţă importante. Prin promovarea deschiderii politice şi
economice, Republicii Moldova va sprijini aceste procese şi va considera necesară adoptarea tuturor
măsurilor pentru a preveni urmările nedorite ale fenomenelor de mondializare, inclusiv, a crizelor
financiare globale, capabile să zdruncine însăşi bazele civilizaţiei. Republicii Moldova va pleda, de
asemenea, în favoarea prezervării identităţii culturale şi etnice a popoarelor.

În condiţiile unei lumi interdependente în creştere, nici un stat, indiferent de amplasarea sa


geografică, de ponderea politică şi economică în sistemul internaţional, nu poate rămîne pasiv la
fenomenele ce ameninţă pacea şi securitatea, chiar dacă acestea au loc la zeci de mii kilometri depărtare,
pe alte continente. Este adevărat că conceptul clasic de securitate evoluează fiind completat cu noi
interpretări şi percepţii. După dispariţia sistemului bipolar, altele sînt astăzi ameninţările la adresa
securităţii şi stabilităţii, precum separatismul, terorismul internaţional, naţionalismul etnic,
fundamentalismul religios. Securitatea unei naţiuni poate fi periclitată în egală măsură şi de cataclisme
naturale din ce în ce mai frecvente, schimbări climaterice de proporţii etc. Fiind vorba de asigurarea unui
interes fundamental al statului, precum cel de securitate naţională, politica externă a Republicii Moldova
trebuie să aibă un răspuns ferm la toate aceste ameninţări, asociindu-se fără rezerve alianţelor şi
coaliţiilor internaţionale orientate spre combaterea acestor flagele.

În tendinţa de a răspunde sfidărilor mondiale multiple, lumea, în ansamblu şi Europa, în special, este
antrenată în procese de integrare economică şi politică, astfel încît are loc o concentrare a statelor în jurul
marilor poli de putere. În perimetrul vechiului continent, acest pol de putere îl constitue Uniunea
Europeană spre care tind ţările situate în această zonă, inclusiv, Republicii Moldova.

Evoluţii importante intervin şi în procesul de aşezare a ordinii lumii, în care sistemul internaţional a
recunoscut, sau este pe cale de a recunoaşte, autoritatea unor organizaţii internaţionale consacrate,
precum, ONU, NATO, UE, OSCE etc., la care comunitatea internaţională poate apela în caz de crize.
Astăzi e mai greu de imaginat ca un conflict local, de genul celor balcanice, ar putea degenera într-o
conflagraţie mondială. Principiul sferelor de influenţă, deşi nu a fost anulat, astăzi e mai voalat. RM este
interesată şi îşi va aduce aportul la instaurarea unui sistem internaţional stabil, bazat pe principiile
egalităţii suverane a statelor, respectul şi cooperarea reciproc avantajoasă, care ar asigura securitatea
fiecărui stat în domeniul politic, militar, economic, umanitar etc. Centrul universal al reglementării
tuturor problemelor globale trebuie să rămînă în continuare ONU. Luînd în considerare tendinţele de
grupare concentrică a actorilor internaţionali în jurul polilor de putere, precum şi avansarea proceselor de
globalizare, Republicii Moldova va pleda pentru o lume multipolară, respectînd valorile şi identitatea
culturală a fiecărui stat.

Aşadar, noua situaţie internaţională actuală impune RM un comportament activ, receptiv faţă de
evenimentele la scară globală. Un asemenea comportament este condiţionat de interesele naţionale ale
ţării.

III. Obiectivele fundamentale şi priorităţile politicii externe.

Pornind de la interesele naţionale ale RM în domeniile politic, economic, financiar, militar, ştiinţific
şi cultural, direcţiile de bază ale politicii externe sînt orientate spre atingerea următoarelor obiective
fundamentale:

- Consolidarea independenţei şi suveranităţii RM, restabilirea integrităţii sale teritoriale. Acestea


presupun continuarea procesului de reglementare paşnică a problemei transnistrene şi retragerea forţelor
armate străine de pe teritoriul RM;

- Protejarea intereselor de securitate naţională a RM. Deoarece RM nu are un statut de putere


consacrată, acest obiectiv poate fi promovat doar printr-o politică externă abilă şi corectă,
promovînd consolidarea încrederii şi cooperării în regiune, a valorilor democratice, încurajarea
relaţiilor între vest şi est. Republicii Moldova va beneficia de o securitate mai sigură dacă relaţiile
dintre Rusia, Ucraina, pe de o parte, şi organizaţiile euro-atlantice, pe altă parte, vor fi mai
trainice, mai libere de tenta confruntărilor bipolare de altă dată. Cu cît mai activă şi mai strînsă va
fi implicarea Republicii Moldova în cooperarea subregională, cu atît mai sigur va fi şi statutul său.
Prin urmare, calitatea de membru sau de participant la organizaţii şi iniţiative subregionale
europene, precum şi aderarea la UE, răspunde totodată şi obiectivului de securitate al RM.

Strategia RM privind asigurarea diplomatică a intereselor sale de securitate, va fi elaborată în


cadrul unui document conceptual separat ce va face parte din programul de guvernare;

- Consolidarea democraţiei şi a statului de drept;

Totodată, de rînd cu aceste obiective fundamentale, care rămîn o constantă a politicii externe,
contextul actual al situaţiei politice şi economice a Republicii Moldova, precum şi cel al evoluţiilor pe
plan internaţional, inclusiv, cel european, plasează pe prim plan următoarele obiective prioritare:

• Integrarea europeană a RM, inclusiv, aderarea la UE;


• Promovarea unei imagini politice şi economice favorabile a Republicii Moldova pe plan
extern, în scopul atragerii investiţiilor de capital, al creării unei economii competitive;
• Asigurarea politico-diplomatică a promovării potenţialului de export al RM.

În cadrul acestor obiective fundamentale şi prioritare, eforturile diplomatice vor fi orientate asupra
realizării următoarelor sarcini esenţiale:

- Asigurarea autorităţii şi poziţiilor RM pe plan extern, necesare pentru sporirea potenţialului său
politic, economic şi intelectual;

- Afirmarea RM în calitate de factor de stabilitate pe plan regional;

- Menţinerea coerenţei şi unităţii activităţilor Republicii Moldova pe plan extern;

- Promovarea valorilor economiei de piaţă.

Integrarea europeană drept obiectiv strategic prioritar

În condiţiile în care noua orînduire mondială se configurează în jurul marilor poli de putere, este
evident că Republicii Moldova nu poate rămîne în afara lor, devenind vitală necesitatea orientării şi
integrării sale într-unul din aceşti poli pentru a-şi asigura perspectivele dezvoltării şi securitatea
naţională. Pentru Republicii Moldova acest pol îl constituie Uniunea Europeană, a cărei pondere politică
şi economică este incontestabilă.
Opţiunea de integrare europeană a Republicii Moldova are la bază următoarele argumente politice şi
economice:

• Istoria UE este un bun exemplu de cooperare regională drept mijloc sigur de apărare a
intereselor naţionale. Actuala fază a proceselor de integrare politică şi economică a Europei este orientată
spre constituirea unui sistem politic paneuropean şi face necesară antrenarea tuturor ţărilor continentului,
indiferent de statutul lor vizavi de UE: membru, candidat, asociat sau candidat într-o perspectivă mai
îndepărtată. Această necesitate este dictată şi de contextul actual al sistemului internaţional, inclusiv,
globalizarea economiei şi a relaţiilor interstatale, consecinţelor cărora RM va trebui să le facă faţă, mai
devreme sau mai tîrziu. Doar făcînd parte dintr-o comunitate politică şi economică puternică, precum
este UE, RM va fi în măsură să înfrunte această problemă;
• Luînd în considerare criteriile geografice şi istorice RM este o ţară de tradiţie şi cultură
europeană. Prin urmare, integrarea într-un spaţiu european este un obiectiv natural. Totodată, RM,
proclamîndu-şi independenţa, şi-a fixat sarcină strategică edificarea unui stat de drept în baza valorilor
democratice universale. UE constituie un model de democraţie, stabilitate politică şi bunăstare
economică demn de urmat. Este deci, firesc ca RM să aspire anume la o astfel de comunitate;
• Dezvoltarea dialectică a civilizaţiilor vorbeşte despre faptul că, mai devreme sau mai tîrziu,
toate ţările situate pe continentul european, fără excepţie, vor fi antrenate în procesul integrării. RM nu
poate să rămînă izolată şi nici să se opună acestui proces.
• Aderarea RM la UE va consolida statalitatea RM (inclusiv, independenţa şi suveranitatea,
integritatea teritorială şi securitatea naţională, tradiţiile, limbile şi identitatea culturală);
• Orientarea clară europeană a RM va atrage investiţiile străine care rămîn o componentă decisivă
în creşterea economică a ţării. Acest lucru va determina şi competitivitatea mărfurilor sale pe piaţa
externă;
• Un element favorabil integrării europene a RM îl constituie şi relaţiile sale actuale economice şi
comerciale: printre primele 28 de state cu care RM dezvoltă aceste raporturi, 9 fac parte din UE iar altele
10 sînt pe cale de a adera la UE. Ponderea investiţiilor directe în economia RM provenind din statele UE
constituie 86,1 la sută, iar cea a comerţului exterior este de circa 26,2 la sută (2001);
RM este conştientă că, pe lîngă voinţa politică propriu-zisă a părţilor, aderarea la UE presupune, mai
întîi de toate, întrunirea obligatorie de către RM a unei serii de condiţii politice şi economice. În acest
sens, strategia de aderare la UE, inclusiv, un plan de acţiune pe termen scurt şi mediu, care urmează a fi
adoptate prin decizie guvernamentală, va descrie în detalii acest complex de măsuri. Elementele esenţiale
ale acestora îl vor constitui semnarea unui Acord de Liber Schimb cu UE, includerea RM în Procesul de
Stabilizare şi Asociere, dobîndirea calităţii de membru asociat al UE pe care RM va trebuie să le
realizeze în etape consecutive.

Deoarece calea integrării europene este îndelungată şi complexă, Ministerului Afacerilor Externe îi
va reveni sarcina de a monitoriza, coordona, stimula şi accelera acest proces în conformitate cu Legea cu
privire la serviciul diplomatic în vigoare. O atenţie deosebită va fi atribuită consecvenţei promovării
reformelor, comportamentului RM pe planul implementării Acordului de Parteneriat şi Cooperare,
activităţii în cadrul Pactului de Stabilitate. Iniţiativele RM pe plan extern vor fi promovate prin prisma
compatibilităţii şi impactului lor asupra integrării europene. Totodată, obiectivul integrării europene va fi
popularizat de către mijloacele mas-media în vederea cultivării unei opinii publice favorabile.

Strategia RM privind aderarea la Uniunea Europeană, inclusiv, Planul de acţiuni în acest


context, vor fi elaborate în cadrul unui document conceptual separat ce va fi inclus în programul
de guvernare.

IV. Căile şi mijloacele de realizare a priorităţilor politicii externe.

Republicii Moldova va promova în continuare o politică de neutralitate, menţinîndu-şi angajamentul


de a nu lua parte la conflicte armate, la alianţe politice, militare sau economice, care ar fi avut drept scop
pregătirea războiului, de a nu permite folosirea teritoriului său pentru amplasarea bazelor militare străine,
de a nu deţine sau prolifera arme nucleare. RM sprijină încheierea şi respectarea tuturor acordurilor în
domeniul controlului asupra armamentelor, susţine eforturile orientate spre dezarmare şi destindere. În
relaţiile cu alte state Republicii Moldova nu accept politica dictatului şi a constrîngerii politice sau
economice, se pronunţă împotriva consacrării politicii sferelor de influenţă şi consideră egalitatea
suverană a statelor şi opţiunea liberă a căilor lor de dezvoltare a drept inalienabil al fiecărui popor.
Respectînd cu stricteţe aceste principii şi norme de Drept internaţional, RM îşi va realiza obiectivele
politicii externe pe calea:

• Diplomaţiei bilaterale;
• Diplomaţiei multilaterale în cadrul Organizaţiilor internaţionale şi al misiunilor ad-hoc,
inclusiv, prin cooperarea regională şi subregională;
• Diplomaţiei economice;
• Diplomaţiei culturale

Diplomaţia bilaterală

Avînd în vedere că prezentul reclamă tot mai mult pragmatismul politicii externe, este necesar de a
renunţa la abordarea geografică a relaţiilor bilaterale care impune o atenţie egală atît statelor cu care RM
cooperează intens, cît şi celor cu care această cooperare rămîne, deocamdată, modestă.

Prin urmare, lăsînd în vigoare repartizarea şi acoperirea geografică actuale ale misiunilor
diplomatice ale RM, precum şi principiul promovării bunelor relaţii de cooperare cu toate statele
lumii, priorităţile dezvoltării raporturilor bilaterale vor fi determinate în funcţie de criterii geopolitice,
economico-comerciale şi culturale, care, la rîndul lor, vor ţine cont de:

a) necesitatea dezvoltării relaţiilor strategice şi privilegiate;

b) volumul actual al schimburilor economice şi comerciale;

c) relaţii speciale de cooperare şi de bună vecinătate;


d) unele interese specifice.

a): avînd în vedere ponderea SUA în economia mondială, rolul pe care îl joacă acestea în menţinerea
păcii şi securităţii internaţionale, precum şi sprijinul acordat Republicii Moldova în promovarea
reformelor (RM beneficiază în prezent de o asistenţă tehnică şi umanitară de circa 60% din totalul
asistenţei străine), parteneriatul strategic cu această ţară, rămîne unul din pilonii de bază a politicii
externe a Republicii Moldova. Se va insista asupra implementării practice a Planului de lucru bilateral
moldo-american, consolidînd aspectele politic şi economic ale acestuia.

Rusia ocupă primul loc în relaţiile economice şi comerciale ale RM. Ţinînd cont de aceste raporturi
strînse, de faptul că o parte importantă a societăţii moldoveneşti o constituie persoanele vorbitoare de
limbă rusă, precum şi ponderea politică şi economică în sistemul internaţional, Rusia va rămîne un
partener strategic pentru RM. Dezvoltînd în continuare relaţii prioritare politice, economice şi culturale
cu Rusia, RM va încuraja relaţiile acesteia cu UE şi NATO, implicarea ei în construcţia noii Europe
extinse.

Republicii Moldova va dezvolta în continuare relaţii de parteneriat şi cooperare cu Germania, ţinînd


cont de dinamica schimburilor economice şi comerciale cu această ţară, de ponderea sa în cadrul Uniunii
Europene. Pornind de la afinităţile culturale şi lingvistice, de la apartenenţa comună la mişcarea
francofonă, RM va extinde raporturile privilegiate cu Franţa. Se va acorda, de asemenea, o atenţie sporită
promovării relaţiilor prioritare şi cu celelalte state membre ale UE, inclusiv, Marea Britanie, Italia,
Austria, precum şi cu Canada, China şi Japonia.

RM va dezvolta raporturi aprofundate cu statele din Europa centrală şi de est, inclusiv, cu ţările
Baltice, actuale sau viitoare candidate la UE. Experienţa acestor ţari în reformarea sistemului politic,
edificarea statutului de drept şi democratic, tranziţia la economia de piaţă prezintă un interes deosebit
pentru Republicii Moldova. Totodată, cooperarea cu aceste ţări, atît pe plan bilateral, cît şi
multilateral, va deveni un element important al relaţiilor RM-UE.

b) este vorba, în special, de promovarea relaţiilor prioritare cu acele ţări, care pe parcursul ultimilor
şapte ani se menţin, cu mici variaţiuni, în topul schimburilor economice şi comerciale ale RM.

c) scriu promovarea relaţiilor speciale de prietenie şi cooperare cu statele vecine România şi Ucraina.

Relaţiile cu România se dezvoltă în virtutea parteneriatului special întemeiat pe criterii atît


geografice, România fiind ţară vecină cu Republicii Moldova, cît şi de ordin istoric şi cultural. O atenţie
sporită va fi acordată cooperării în domeniul economic, energetic şi al transporturilor, în scopul depăşirii
dependenţei economice unilaterale a Republicii Moldova. O importanţă aparte va căpăta cooperarea
dintre cele două ţări în contextul integrării europene a RM.

RM va dezvolta relaţii reciproc avantajoase de bună vecinătate şi prietenie cu Ucraina. Pe lîngă


faptul că Ucraina este al doilea partener comercial al RM, mediator al conflictului transnistrean,
consolidarea relaţiilor bilaterale cu Ucraina este benefică pentru RM în contextul integrării sale europene.
Ambele ţări împărtăşesc obiectivul de integrare europeană, precum şi interesul de a promova pacea,
securitatea şi stabilitatea în regiune.

d) o atenţie sporită va fi atribuită dezvoltării relaţiilor cu unele state în virtutea unor factori specifici,
precum prezenţa masivă a forţei de muncă din RM, (Portugalia, Spania, Italia), volumul de asistenţă
tehnică (Olanda, Elveţia, Japonia, Canada, Danemarca, Suedia).

Totodată, în temeiul existenţei unor relaţii economice tradiţionale, Republicii Moldova va păstra şi
dezvolta în continuare legături de prietenie şi colaborare reciproc avantajoasă cu Belarusi, cu ţările din
Caucaz şi Asia Centrală ce fac parte din CSI.

• Diplomaţia multilaterală în cadrul organizaţiilor internaţionale şi a misiunilor ad-hoc;


cooperarea regională şi subregională

Calitatea de membru al organizaţiilor internaţionale oferă posibilitatea completării şi extinderii


mecanismelor bilaterale de promovare a intereselor naţionale ale Republicii Moldova, care rămîn cele
legate de soluţionarea conflictului transnistrean, retragerea forţelor armate străine de pe teritoriul ţării,
integrarea europeană, inclusiv, cooperarea regională şi cea subregională, asiguraea unor garanţii vizînd
securitatea naţională.

În acest context, participarea activă în cadrul ONU şi al instituţiilor sale specializate va canaliza
eforturile pentru dinamizarea prezenţei ţării în structurile de menţinere a păcii şi ordinii în lume şi
obţinerea de asistenţă tehnică şi financiară pentru economia naţională Republicii Moldova va sprijini
implicarea mai activă a ONU în soluţionarea problemelor legate de menţinerea păcii şi securităţii pe plan
internaţional, dezarmarea reală, protecţia mediului înconjurător etc., va acorda o importanţă primordială
activităţilor de pacificare ale ONU în scopul prevenirii şi aplanării conflictelor internaţionale, regionale şi
locale.

Totodată, eforturile Republicii Moldova vor fi orientate spre valorificarea posibilităţilor ONU şi a
agenţiilor sale specializate în susţinerea financiară şi consultativă a reformelor democratice din ţară,
dezvoltarea culturii şi cooperării internaţionale în acest domeniu.

Cooperarea regională în cadrul OSCE şi CE. RM susţine consolidarea OSCE în calitate de


organizaţie paneuropeană de securitate şi cooperare ce oferă oportunităţi unice pentru consolidarea
dialogului şi cooperării între statele membre. RM va contribui la realizarea sarcinilor OSCE soluţionarea
crizelor şi prevenirea conflictelor regionale, inclusiv, măsurile de menţinere a păcii şi aplanarea paşnică a
litigiilor, va sprijini activitatea OSCE în calitate de for esenţial pentru procesul de control asupra
armamentelor şi dezarmare, de consolidare a încrederii. OSCE îi revine sarcina de a asigura cadrul
negocierilor unei soluţii paşnice pentru conflictul transnistrean.

Consiliul Europei este forul pentru dialogul european, instrumentul de măsură a respectului faţă de
valorile democratice într-o ţară membră. Avînd în vedere că accesul la UE necesită avizul pozitiv al CE,
RM va respecta cu stricteţe angajamentele asumate în cadrul acestei organizaţii. Un obiectiv important al
ţării rămîne cel de finalizare a procesului de monitorizare a Republicii Moldova de către CE.

Parteneriatul euro-atlantic, prezenţa SUA în Europa constituie un element cheie al asigurării


securităţii pe continentul european şi în lume. În acest context, consolidarea relaţiilor de cooperare cu
NATO, inclusiv, prin PPP, răspunde securităţii statale a RM.

Cooperarea subregională oferă Republicii Moldova posibilităţi deosebite de a-şi diversifica


raporturile multilaterale, acumula experienţă în acest domeniu, armoniza sistemul instituţional, legislaţia
naţională şi a soluţiona problemele transnaţionale. Totodată, RM consideră cooperarea subregională drept
un element indisolubil şi foarte important al integrării europene. De aici emană relevanţa implicării sale
active în iniţiativele şi procesele regionale europene, precum ICE, SECI, PCSEE, PSPESE, CEMN. În
acest context, participarea RM la Pact deschide o nouă perspectivă de cooperare cu ţările din Europa de
Sud-est. Un obiectiv important al RM, în contextul aspiraţiilor europene, este integrarea în infrastructura
europeană: reţelele de transport şi cele energetice. Pactul de Stabilitate oferă noi oportunităţi în acest
sens.
Printre sarcinile imediate ale acestui capitol se înscriu aderarea la alte iniţiative şi procese europene
de integrare, precum Procesul de Cooperare al statelor sud-est europene (PCSEE), noua iniţiativă de
cooperare a ţărilor riverane la Dunăre, aderarea la zona de liber schimb a statelor participante la Pactul de
Stabilitate etc.

Republicii Moldova va promova o politică activă de cooperare economică eficientă în cadrul CSI care
constituie o piaţă importantă de desfacere a produselor din RM şi rămîne un cadru propice pentru a
dezvolta în continuare cu statele membre relaţii reciproc avantajoase în diverse domenii. Ea se pronunţă
pentru o colaborare în baza principiilor de egalitate şi avantaj reciproc, si considera drept scop final al
acestei colaborări crearea unui spaţiu economic comun, bazat pe principiile economiei de piaţă.

În conformitate cu capacităţile economice şi posibilităţile sale financiare, Republicii Moldova îşi va


extinde prezenţa în calitate de membru şi în alte organizaţii internaţionale atît guvernamentale, cît şi
neguvernamentale, în vederea creării condiţiilor externe optime pentru promovarea obiectivelor politicii
externe.

Diplomaţia economică

Imperativul afirmării diplomaţiei economice constituie un moment-cheie al noii redacţii a concepţiei


politicii externe. Deşi ar putea sa pară paradoxal, dar, potrivit practicii mai multor state industrializate,
odată cu avansarea proceselor de mondializare şi progresul tehnologic, rolul statului în economie
nu diminuează ci, dimpotrivă, creşte, fiind corelat pozitiv cu gradul de deschidere către comerţul
internaţional. Statului îi revine o responsabilitate deosebită în acest context: de a preveni
fenomenele nedorite, inerente procesului de globalizare a economiei şi de a imprima acestui proces
trăsături naţionale.

Spre deosebire de statele industrializate, diplomaţia economică a cărora este orientată preponderent
spre expansiunea economiei peste hotarele ţării, în cazul Republicii Moldova conceptul politicii
economice externe are drept obiectiv de bază atragerea capitalului străin în ţară, pe de o parte şi
promovarea exporturilor, pe de altă parte. În termeni practici, este vorba de a întreprinde pe plan
extern o campanie economică şi comercială sub tutela statului şi prin mijloace diplomatice. Pe teren
această tutelă de stat va însemna un sprijin activ şi direct acordat agenţilor economici, întreprinderilor
mari, mici şi mijlocii din RM prin intermediul birourilor economice şi comerciale instituite pe lîngă
ambasadele RM.

În determinarea orientării politicii comerciale a RM, a centrului său de atracţie se va ţine cont de
faptul că exportul materiei prime nu este o cale de perspectivă, valoarea adăugată a acesteia fiind minimă.
RM va coopera intens cu instituţiile financiare internaţionale, în special, cu FMI, instituţie menită să
asigure stabilitatea macroeconomică în sistemul internaţional valutar şi financiar şi BM, care-şi consacră
activitatea programelor de dezvoltare şi de reforme structurale, de reducere a sărăciei etc., probleme care
rămîn actuale şi pentru RM. În acest sens, RM şi îşi va coordona politica economică şi financiară cu
aceste organizaţii în vederea adaptării acesteia la sistemul financiar global. Cooperarea cu aceste instituţii
va urmări, de asemenea, scopul de a contribui la prevenirea crizelor financiare care sînt capabile să
ameninţe stabilitatea şi securitatea internaţională.

În lumina importanţei negocierilor multilaterale privind investiţiile, precum şi al implicării sale în


iniţiativa Investment Compact din cadrul Pactului de Stabilitate, vor fi reconsiderate relaţiile cu OCDE,
solicitînd obţinerea calităţii de membru observator în acestei organizaţii.

Avînd în vedere rolul care i se atribuie diplomaţiei economice, precum şi persistenţa unor confuzii de
interpretare pe care le generează această derivată a diplomaţiei clasice, se va elabora şi adopta baza
conceptuală a acesteia: Strategia RM privind promovarea obiectivelor economice şi comerciale ale ţării
prin mijloace diplomatice.

Diplomaţia culturală

Republicii Moldova va atribui o atenţie sporită dimensiunii culturale a relaţiilor sale diplomatice
bilaterale sau/şi multilaterale, ca mijloc de promovare a imaginii favorabile a ţării. În acest sens, ea va
folosi oportunităţile oferite de UNESCO, Mişcarea Francofoniei, Uniunea Latină, de alte organizaţii
internaţionale pentru a păstra şi îmbogăţi patrimoniul cultural şi spiritual naţional. Vor fi dezvoltate
relaţiile instituţiilor de cultură, artă, ştiinţa, învăţământ etc., din ţară cu centre similare de peste hotare în
vederea participării active la viaţa culturală şi ştiinţifică internaţională. Sarcinile şi obiectivele
diplomaţiei culturale vor fi concretizate în Strategia privind politica culturală şi imaginea externă a RM
ce urmează a fi elaborată şi aprobată de Guvern.

Republicii Moldova va întreprinde măsurile necesare pentru a identifica diaspora moldovenească peste
hotare, stabilind relaţii de cooperare cu reprezentanţii acesteia, mobilizîndu-i la proiectarea în exterior a
unei imagini favorabile a Republicii Moldova în calitate de ţară aliniată la standardele europene, angajată
ireversibil pe calea democratizării si pluralismului politic, ca un partener serios, cu potenţial uman şi
economic respectiv al ţării, interesat în dezvoltarea de relaţii normale cu toate statele lumii, ca factor de
stabilitate în Europa şi în

Implementarea concepţiei PE reclamă aplicarea unui mecanism adecvat, viabil. Pe lîngă


elementele de bază ale acestui mecanism, care rămîn MAE şi misiunile sale diplomatice, vor fi
promovate anumite reforme în scopul consolidării şi adaptării structurilor de stat la evoluţiile curente ale
politicii şi economiei mondiale, al accentuării priorităţilor ţării în domeniul politicii economice externe.
În acest context, vor fi operate unele remanieri atît în structura MAE, cît şi în cea a Ministerului
Economiei.

În scopul promovării integrării europene va fi creat în cadrul MAE un Departament de


integrare europeană.

În cadrul ambasadelor vor fi create servicii (birouri, direcţii) economice şi comerciale sub genericul
posturi de expansiune economice. Activitatea departamentului se va sprijini, de asemenea, pe
numeroasele organisme publice sau private din ţară, precum Camera de Comerţ şi Industrie, Centrul de
business, Asociaţia industriaşilor etc. Obiectivele generale ale noii structuri vor fi de a elabora şi
implementa politica statului în materie de relaţii economice externe, în special, prin susţinerea
dezvoltării, promovării agenţilor economici, a diferitor întreprinderi pe plan extern.